Au fost definite doua clase mari de vectori ai societatii cunoasterii a5.1i:

Vectori tehnologici. n4d1du
Vectori functionali.

Un vector al societatii cunoasterii este un instrument care transforma societatea informationala intr-o societate a cunoasterii. Pentru a face primii pasi in societatea cunoasterii este necesara declansarea unui numar minim de asemenea vectori. Primul asemenea vector este crearea unui Internet ‘dezvoltat’, care este un vector tehnologic, apoi tehnologia cartii electronice (vector tehnologic) si managementul cunoasterii
(vector functional, cu doua valente, una pentru functionarea economica si organizatorica a unei intreprinderi, corporatii, multinationale sau societati, alta pentru utilizarea morala a cunoasterii in societatea globalizata). Dar numarul acestor vectori ai societatii cunoasterii este mult mai mare, fiecare nou vector aducand un pas inainte in dezvoltarea acestei societati.

5.1. Vectorii tehnologici ai societatii cunoasterii

Consideram ca urmatorii vectori tehnologici sunt de avut in vedere pentru societatea cunoasterii a5.1i, a4.1i, a4.2i:

Internet dezvoltat, prin extensiune geografica, utilizarea de benzi de transmisie pana la cele mai largi posibile, trecerea de la protocolul de comunicatie IP4 la protocolul IP6, cuprinderea fiecarei institutii in retea, a fiecarui domiciliu si a fiecarui cetatean.
Tehnologia cartii electronice, care este altceva decat cartea pe Internet, desi difuzarea ei se bazeaza in special pe Internet, dar si prin CD-uri.
Agenti inteligenti, care sunt de fapt sisteme expert cu inteligenta artificiala, folositi pentru ‘mineritul’ datelor (data mining) si chiar pentru descoperiri formale de natura cunoasterii (knowledge discovery); agentii inteligenti vor fi utilizati pentru multi dintre vectorii functionali ai societatii cunoasterii.
Mediu inconjurator inteligent pentru activitatea si viata omului.
Nanoelectronica, care va deveni principalul suport fizic pentru procesareea informatiei, dar si pentru multe alte functii, nu numai ale societatii cunoasterii dar si ale societatii constiintei a5.2i, a5.3i.

5.1.1. Cum dezvoltam Internetul ?

Dezvoltarea Internetului depinde in primul rand de dezvoltarea retelelor de telecomunicatie, a retelelor de calculatoare, locale, de tip INTRANET (specifice unei institutii sau organizatii) si extinse national si international, de dotarea cu calculatoare personale, servere etc, respectiv de constituirea unei infrastructuri a societatii informationale a5.4i; in al doilea rand, de amplificarea aspectelor de continut specifice societatii cunoasterii, de constituirea de baze de date si de cunostinte, de intreprinderi si organizatii virtuale, muzee virtuale etc. Daca in 1999 constatam ca Romania este o tara nedezvoltata din punct de vedere informational a1.6i, dupa aproape doi ani nu se poate spune ca pozitia tarii noastre este shimbata chiar daca s-au facut si progrese importante in anumite sectoare, dar nu la scara societatii in totalitatea ei. Deputatul Varujan Pambuccian, presedintele comisiei de specialitate pentru tehnologia informatiei si telecomunicatii a Parlamentului Romaniei remarca prezenta a doua Romanii informationale, una restransa, chiar foarte restransa, si avansata, alta totalmente subdezvoltata a5.5i. Dar pe ansamblu predomina subdezvoltarea.

Ultimile statistici ale Comisiei Europene a5.6i pentru anii 1999 si 2000, bazate pe surse statistice internationale (Eurostat, EITO, ISPO, ITU, OECD and RIPE NCC) arata ca numarul de calculatoare personale (PC) si de Internet hosts (gazde Internet) la 100 de locuitori este, pentru tarile candidate la Uniunea Europeana din Europa Centrala (in care este cuprinsa si Romania) la ¼ fata de media pentru Uniunea Europeana, cu toate ca in
1999 fata de 1998 numarul de PC-uri a crescut cu 19%, iar de gazde Internet cu 34%. Dar intre tarile CEC (Central European Countries: Bulgaria, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Romania, Slovacia, Slovenia, Ungaria) sunt diferente extrem de mari

Daca numarul de calculatoare personale la 100 de locuitori era in 1999 de 25 in medie pentru tarile UE, in tarile CEC situatia era urmatoarea:

Slovenia 25,3
Estonia 13,5
Cehia 10,7
Letonia 8,2
Slovacia 7,4
Ungaria 7,4
Polonia 6,2
Lituania 5,9
Romania 2,7
Bulgaria 2,7

Daca numarul de gazde Internet la 100 de locuitori era de 2,5 in medie in UE in anul
2000 UE, in tarile CEC situatia era urmatoarea:

Estonia 2,3
Cehia 1,4
Ungaria 1,2
Slovenia 1,1
Letonia 0,8
Polonia 0,6
Slovacia 0,5
Lituania 0,4
Romania 0,2
Bulgaria 0,2

Numarul de utilizatori ai Internetului la 100 de locuitori a fost de 15,5 in medie in
UE. In tarile CEC situatia era urmatoarea:

Slovenia 13
Estonia 13
Slovacia 7
Polonia 6
Ungaria 6
Letonia 4,4
Lituania 3
Romania 2,8
Bulgaria 2,5

Problema care se pune in Europa, dar si in intreaga lume, este de a trece la o faza superioara a Internetului (upgrading), la un sistem de adrese care sa asigure o capacitate nelimitata de adrese web a5.7i. In anul 2002, standardul actual IP(v4) al Protocolului Internet nu va mai face fata si vor apare mari probleme de trafic. Standardul IP(v6) poate rezolva aceasta problema, dar schimbarea protocului impune obligatii si cheltuieli noi, se pare importante.Problemele tehnice ale Internetului se refera astazi la vitezele de transmisie a datelor si la modul de a trata infrastructura internet, in mod diferentiat, la distante mari si la distante mici pentru utilizatorii individuali. La scara globala functionau in anul 2000 un numar de 500.000.000 de cutii postale e-mail care au vehiculat 1,1 miliarde de mesajea5.8i. Cert este ca in ultimii 5 ani traficul de date s-a dublat in fiecare an a5.9i.

Extinderea Internetului presupune imbunatatirea infrastructurii de telecomunicatii care pentru distante mari va utiliza cablurile optice care se dovedesc mult mai convenabile decat transmisiile prin sateliti, desi pot fi si pareri contrarii motivate de interese comerciale. Transmisiile prin cabluri optice pot ajunge la 40 Ghz/s (urmatoarea generatie, pe plan mondial) si chiar la 80 GHz/s (viitoare generatie). La viteze atat de mari apar probleme la rutere si comutatoare care trebuie sa determine destinatia urmatoare a pachetelor de date, sa gaseasca adresele IP (Protocol Internet) si sa le transmita cu aceiasi viteza. Pentru aceasta se elaboreaza in prezent microprocesoare semiconductoare specializate de retea (network processors) a5.9i, pana cand vor fi puse la punct solutii optice si pentru procesarea semnalelor. Dar fibra optica poate fi utilizata si la viteze mai mici, de 2 Gb/s sau 10 Gb/s ceea ce in conditiile noastre ar putea fi multumitor in prima etapa de extindere a Internetului.

Utilizarea cablurilor optice pana la beneficiar nu este de loc recomandata din motive economice: instalarea cablurilor optice este costisitoare, echipamentele terminale care trebuie sa transforme semnalele optice in semnale electrice sunt foarte scumpe si in plus fibra optica nu transmite energia electrica necesara echipamentelor terminale (astfel cum este cazul liniilor telefonice obisnuite care nu depind de energia locala) af73i.

De aceea solutia economica este aceea ca in urmatorii ani, chiar in tarile cele mai dezvoltate, pana la o anumita zona locala de clienti sa se utilizeze fibra optica, iar de aici la beneficiari sa se recurga la clasicele fire de cupru (twisted pairs) sau la cabluri coaxiale. Ceea ce este surprinzator este faptul ca s-au dezvoltat tehnologiile DSL (digital subscriber-line) care se bazeaza pe modemuri speciale si care permit ca pe fire de cupru sa se ajunga, in functie de distanta de transmisie, la viteze care pareau incredibile cu cativa ani in urma a5.10i.

Lungimea legaturii Viteza transmiterii datelor
5,5 Km ADSL 1,544 Mb/s
4,9 Km ADSL 2,048 Mb/s
3,7 Km ADSL 6,312 Mb/s
2,7 Km ADSL 8,448 Mb/s
1,4 Km VDSL 12,96 Mb/s
910 m VDSL 25,82 Mb/s
300 m VDSL 51,84 Mb/s
ADSL - DSL asimetric
VDSL - DSL pentru viteza foarte mare
Tabelul 5. 1

Se poate observa cum cu mijloace foarte simple se pot utiliza viteze mari si foarte mari pentru utilizatori individuali care pot achizitiona modemuri ADSL sau VDSL.

O ultima inovatie in domeniu este Internetul fara fir (Wireless Internet) a5.11i care este o combinatie intre telefonia celulara (mobila) si Internet. Acesta este util tot pentru zone locale, folosind un Protocol de acces fara fir (WAP- Wireless Access Protocol) si care poate asigura o viteza de 100.000 b/s pentru un abonat individual. Se preconizeaza arhitecturi ale unui astfel de sistem care sa duca pentru un beneficiar la costuri incomparabil mai mici decat cele pentru telefonia mobila actuala a5.11i.

5.1.1.Cartea electronica

Intr-un studiu anterior a1.7i din februarie 2001, consideram cartea electronica ca unul dintre cei mai importanti vectori ai societatii cunoasterii:

'Societatea cunoasterii presupune nu numai o extindere si aprofundare a cunoasterii umane, dar mai ales managementul cunoasterii si o diseminare fara precedent a cunoasterii catre toti cetatenii prin mijloace noi, folosind cu prioritate Internetul. Prima dintre aceste mari noutati care ofera o diseminare fara precedent a cunoasterii este cartea electronica.'

Se apreciaza, prin prognoze recente, ca in anul 2004 jumatate din numarul cartilor publicate in Statele Unite si probabil in Europa vor fi carti electronice. Va fi intr-adevar o schimbare dramatica, dar, cu toata restrangerea, cartile tiparite nu vor dispare, dupa cum nici alte tipuri de produse informationale pe Internet nu vor dispare. Dar prinicipalul vector al produselor informationale pentru cunoastere, dar nu numaipentru cunoastere, va deveni cartea electronica.

Carti pe Internet s-au publicat de mai multi ani. Prima carte romaneasca pe Internet a fost publicata in anul 1996 a5.12i. In ultimii doi ani au aparut insa tehnologii noi pentru producerea si utilizarea de carti electronice. Desi si cartea pe Internet este un tip de carte electronica, intre ‘Internet Books’ si ‘ebooks’ (carti electronice) este o mare diferenta, ceea ce se poate constata la o examinare directa a acestor tipuri de carti, al doilea tip fiind foarte aproape de cartile tiparite. Actiunea privind cartea electronica se desfasoara astazi la nivel mondial a5.13i trecandu-se intr-un timp foarte scurt la standarde internationale
(Open e-book) la elaborarea carora a participat si intreprinderea de software SOFTWIN din Romania.

Cartea electronica este un lucru nou. Ea se bazeaza pe o noua tehnologie promovata in ultimii doi ani.

Daca vom reusi sa extindem rapid Internetul in Romania si sa lansam conceptul de carte electronica, si ,evident, elaborarea si fabricarea de carti electronice in contextul viziunii despre societatea informationala si a cunoasterii, atunci vom face primul pas in aceasta societate.

Vom putea produce atunci carti electronice pentru scolari, elevi, pentru studenti, carti stiintifice, literare, carti de cunostinte folositoare etc. Vom oferi prin accesul la cunoastere egalitati de sansa in viata tuturor tinerilor si cetatenilor tarii noastre.

Cartea electronica este un fisier informatic, un software incadrat intr-un format specific unei carti. Cartea electronica poate fi citita cu un PC obisnuit, de birou sau laptop, pe un PC de buzunar (Pocket PC), pe un PC de mana (Handheld PC) sau pe un aparat dedicat special cartii electronice. Aceste echipamente (hardware) nu sunt carti electronice. Ele sunt numai gazde pentru carti electronice.

Productia de carti electronice poate fi organizata prin edituri noi specializate, prin edituri clasice care vor trece si la editarea unor astfel de carti, pastrand eventual atat forma tiparita cat si forma electronica, se poate realiza artizanal de catre autori sau de institutii, fundatii, scoli etc.

Care sunt avantajele cartii electronice? In tabelul 5. 2,dupa a5.14i, sunt prezentate o serie de avantaje evidente:

Avantajele cartii electronice

Ofera toate avantajele unei carti tiparite. Are pagini, text si figuri* cu o claritate similara cartii tiparite. Este portabila (pe un Pocket PC pot fi transportate 100-150 sau mai multe carti) dar poate fi citita si pe PC-uri.

* graficele, in special, trebuie desenate in mod special pentru acest tip de carte.

Poate fi obtinuta gratuit prin internet sau la un pret de pana la 4-8 ori mai mic decat cartea tiparita. Poate fi cumparata si la o librarie ca orice alta carte, de fapt ca software.

Se prevede un viitor deosebit pentru domeniile educationale si academice ale cartilor electronice, desi in prezent, abia nascute, ele au fost mai mult utilizate pentru beletristica. De fapt, cartile electronice se vor dovedi esentiale pentru diseminarea multor categorii de informatii, in mod eficient si cu costuri reduse. Aceste produse informationale sub forma de carti electronice pot fi rapoarte, studii, sfaturi practice, pot fi ‘audio ebooks’.

O carte electronica cumparata nu poate fi copiata si retransmisa altcuiva (fara aprobarea editorului), nici vanduta. Pentru lucrul propriu, portiuni pot fi copiate, adnotate etc.

Editarea si vanzarea de carti electronice este foarte profitabila. Nu sunt cheltuieli pentru impachetare, de transport, nu se utilizeaza personal pentru aceste activitati, nu mai este nevoie de un control de calitate pentru fiecare exemplar livrat, astfel incat cheltuielile de productie sunt reduse considerabil, ceea ce face ca o carte electronica sa fie mult mai ieftina decat o carte tiparita.

Unul din efectele importante ale cartilor electronice va fi menajarea consumului de masa lemnoasa pentru fabricarea hartiei si in consecinta protejarea padurilor. Acest lucru reprezinta o mare speranta pentru protejarea mediului inconjurator, fiind o contributie a tehnologiei informatiei la o societate sustenabila.

Tabelul 5.2

Dintre tipurile de carti electronice comercializate astazi, cele mai cunoscute sunt:

MicrosoftReader;

Adobe E-Book Reader;

Dupa cum remarcam a1.7i,

'prin tehnologia cartii electronice se vor realiza produse informationale variate, cu preturi mult reduse fata de cele oferite astazi, care vor duce la un efect de economie de masa si antrenarea intregii economii; cartea electronica va avea un efect hotarator pentru extinderea societatii informationale la o societate a cunoasterii. Piata cartii electronice va fi, in mod esential, Internetul.'

In acest scop, vor trebui avute in vedere masuri precum urmatoarele a5.14i:

Cateva masuri propuse dotarea liceelor si scolilor nu numai cu calculatoare personale (PC) si cuplare la Internet, ci si cu biblioteci de carti electronice, atat pentru studiu, cat si pentru cultura generala;

extinderea si reducerea costului accesului la Internet la scara nationala; folosirea Internetului ca piata pentru comertul electronic, mediul cel mai prielnic si pentru cartea electronica, obtinandu-se astfel o impulsionare a dezvoltarii societatii cunoasterii; stimularea productiei nationale de carti electronice; infiintarea librariilor de carti electronice. stabilirea unui organ care sa acorde codul cartii electronice (s-a propus un cod ESBN, darse constata ca de fapt se aplica in continuare coduri ISBN si pentru cartile electronice); se propune sa se acorde coduri eISBN a5.15i. examinarea definirii unui produs mai simplu pentru lectura cartii electronice si a posibilitatii de fi produs in tara, in cooperare cu un partener extern.
Tabelul 5.3

Cartea electronica s-a inscris pe curba invatarii. Acest lucru este esential. In fata ei se gaseste un camp de progres imens. Ea produce o microrevolutie tehnologica in domeniul publicatiilor, informatiei si informatiei-cunoastere. Recent s-a si anuntat succesul elaborarii unei hartii electronice a5.16i, a5.17i care de fapt este ecranul dintr-o foaie de plastic special preparata si impanzita cu tranzistori plastici si pe care se pot afisa succesiv paginile uneia sau a mai multor carti electronice. Pana la punerea la punct a acestei tehnologii va mai trece probabil ceva timp dar drumul pare sigur. Evident, nu trebuie sa asteptam hartia electronica pentru a trece la declansarea industriei si culturii cartii elec- tronice in Romania. In mod firesc va veni si momentul hartiei electronice.

5.1.3. Agentii inteligenti

Intr-o comunicare publicata in anul 1987 defineam urmatoarele perioade ale informaticii:

Perioadele informaticii (prevazute in anul 1987 a5.18i)

Denumirea perioadei

Caracterizare Perioada revolutionara

Obs.

1.Informatica clasica

Trateaza informatia sintactic

Revolutia stiintifica si tehnica din sec. XX

Programe algoritmice neinteligente

2.Informatica inteligentei artificiale

Trateaza informnatia sintactic si semantic (prin semnificatie formala)

A doua revolutie industriala

Sisteme expert utilizand euristici formale

3.Informatica organismica (a cuplajului tehnico- biologic)

Implica informatia sub forma ei cea mai completa: sintactica si semantica /cu componente de semnificatie formala si sens fenomenologic)

Revolutia tehnologica biochimica si biologica

Utilizeaza si euristici fenomenologice, inclusiv posibilitati creatoare

4.Informatica antientropica

Actioneaza asupra informatiei din materia profunda

O noua revolutie in stiinta si consecintele ei

Produce efecte antientropice

Tabelul 5.4

In anul 1987 se putea prevede o noua etapa a informaticii bazate pe sisteme expert care erau in plina dezvoltare si, de asemenea, pe roboti inteligenti. Lucrari se efectuau si la noi in tara, amintind pe cele ale, astazi, acad. Gh. Tecuci, care incepand din anul 1984 a dezvoltat la ICI un sistem expert original cu multe contributii noi in domeniu, care au culminat cu ceea ce astazi a devenit constructia de agenti inteligenti a5.19i.

Ceea ce nu se putea prevede in 1987 era explozia Internetului care avea sa modifice dramatic informatica clasica si nici utilizarea agentilor inteligenti in mariaj cu Internetul. Daca pentru primele doua perioade din tabelul 5.4 tinem cont si de Internet, in esenta nu se schimba caracterul acestora din punct de vedere fundamental, referitor la tipul de informatie folosita. Din punct de vedere practic insa schimbarile sunt majore: decat sa vorbim de informatica clasica si informatica inteligentei artificiale, mai curand vorbim astazi de societatea informationala si societatea cunoasterii.

Societatea cunoasterii va utiliza intr-un viitor nu prea indepartat si informatica organismica (perioada 3-a in tabelul 5.4) cu forme de obiecte fizico-informationale cu proprietati ale viului sau similare viului.

Privind agentul inteligent ca un vector al societatii cunoasterii, trebuie remarcat ca tehnologia agentilor, in plina expansiune, nu se refera numai la agentii inteligenti. Agentii pot fi agenti informatici (software agents) fara inteligenta sau cu inteligenta ori agenti fizici cum sunt robotii fara sau cu in-teligenta.. Agentii pot fi artificiali, ca cei de mai inainte, sau naturali (oameni sau alte organisme vii). Astfel, notiunea de agent este mai larga decat aceea de agent inteligent a5.20i:

'orice sistem a5.21i care este capabil de a percepe evenimente in mediul sau inconjurator, de a reprezenta informatie despre starea curenta a acestuia si de a actiona in acest mediu ghidat de perceptiile actuale si de informatiile memorate se numeste agent'.

Aceasta este definitia cea mai generala a unui agent. Ea cuprinde, evident si cazul agentilor inteligenti, software sau roboti. Acestia din urma pot fi inteligenti datorita software-ului inteligent pe care il cuprind. De aceea multi specialisti nici nu mai fac diferenta intre robot si agent software. De exemplu, unele servicii de cautare comerciale atrag atentia ca nu permit utilizarea de roboti pentru gasirea de informatii, adica utilizarea agentilor software inteligenti.

Cuplarea agentilor la Internet a dus la aparitia agentilor mobili care au capacitatea de a se deplasa in retea pentru a actiona la locul (calculatorul) care contine informatiile de care are nevoie. Chiar fara inteligenta, acest mod de lucru al agentilor se dovedeste foarte puternic, ducand la noi paradigme in realizarea sistemelor informationale. Se creaza acum sisteme informationale multi-agent.

Ce face un agent inteligent?

Pentru aceasta vom folosi definitia-explicatie data de Gh. Tecuci a5.18i:

'An intelligent agent is a knowledge based system that perceives its environment
(which may be the physical world,a user via a graphical user interface, a collection of other agents, the Internet, or other complex environment; reasons to interpret perceptions, draw inferences, solve problems, and determine actions; and acts upon that environment to realize a set of goals or tasks for which it was designed. The agent interacts with a human or some other agent via some kind of agent-communications language and may not blindly obey commands, but may have the ability to modify requests, ask clarification questions, or even refuse to satisfy certain requests. It can accept high-level requests indicating what the user wants and can decide how to satisfy each request with some degree of independence or autonomy, exhibiting goal-directed behavior and dynamically choosing which actions to take, in what sequence. It can collaborate with its user to improve the accomplishment of his/her tasks or can carry out such tasks on user’s behalf, and in so doing employs some knowledge or representation of the user’s goal or desires. It can monitor events or procedures for the user, can advise the user on how to perform a task, can train or teach the user, or can help different users collaborate'.

Ar mai fi de subliniat faptul ca agentii inteligenti informatici nu au minte (procese mentale), dar au un psihic cu o psihologie proprie a5.22i.

Tehnologia agentilor si a sistemelor cu agenti cunoaste o febrila activitate astazi a5.23i,
a5.24i, a5.25i,a5.26i. Agentilor software si utilizarea lor in sisteme cu agenti li se acorda cea mai mare atentie. Hopkins si Fishwick observa ca inca nu exista o definitie formala, agreata de toata lumea pentru agentii software si propun o definitie functionala bazata pe caracterisiticile si abilitatile acestora a5.27i:

Reprezentarea autonoma a altei entitati.
Abilitatea de a comunica, interactiona si colabora cu alte entitati.
In legatura cu mediul dinamic si complex in care se gaseste are abilitatea de a percepe si de a reactiona, inclusiv de a se misca in acel mediu.
Abilitatea de a rationa (termenul este pretentios, de fapt, de a rezolva probleme in mod inteligent), invata si adapta.
Abilitatea de a avea initiativa in urmarirea obiectivelor.

Este evident ca un asemenea agent cu abilitatile de mai inainte este inteligent cu toate ca autorii sustin ca nu neaparat (probabil in comparatie cu inteligenta si ratiunea omului care fiind integrative (structural- fenomenologice) sunt mai puternice). Autorii de mai sus observa totusi ca mentionatele caracteristici functionale sunt oricum tipice si omului. Ele sunt analoage omului si propune ca asemena agenti sa fie numiti synthetic human agents
(agenti umani sintetici).

Linda F. Wilson s.a. definesc agentul software drept un program de calculator autonom care actioneaza in numele cuiva sau a ceva a5.31i.

Unii agenti inteligenti actioneaza intr-un sistem specific pe Internet, altii interactioneaza direct cu omul. Acestia din urma se numesc agenti interactivi. Din aceasta clasa fac parte si agentii inteligenti asistenti.

O alta categorie de agenti este aceea a agentilor care invata (learning agents). Pe langa agentii software, retelele neurale se dovedesc foarte propice pentru agenti performanti care invata a5.28i a5.29i. In domeniul agentilor inteligenti pe baza de retele neurale s-au realizat lucrari fundamentale si in tara noastra, in special de prof. Horia-Nicoli Teodorescu, m.c. al Academiei Romane in colaborare cu intreaga comunitate stiintifica internationala a5.33i.

Sistemele multi-agent incep sa fie utilizate in telecomunicatii, controlul robotilor mobili, simulari in domeniul militar s.a. Aceste sisteme sunt foarte complexe si fac obiectul multor cercetari si simulari a5.30i.

O mare atentie atentie se acorda in prezent agentilor mobili a5.31i:

'A mobile agent has the ability to migrate under its own control within a heterogenous network, while a stationary agent executes only on the system on which it began execution. Most research on software agent systems focuses on mobile agents because they require additional capabilities.

It is well known that mobile agents have several advantages in distributed information-retrieval applications. By migrating to an information resource, a mobile agent eliminates the intermediate data transfer and can access the resource efficiently. This is particularly useful when large data transfers over a low band- width network woud be infeasible or undesirable. a…i Mobile agents are useful not because they make distributed information-retrieval applications possible, but because they allow a wide range of applications to be implemented efficiently, robustly, and easily within a single, general framework.'

In fine, domeniul agentilor inteligenti se extinde la sisteme bazate pe agenti inteligenti. Dupa cum am vazut, agentii software pot sa nu fie inteligenti, dar de fapt ei tind sa se confunde cu agentii inteligenti a5.32i:

'What can a software agent do that an ordinary program cannot? One answer is that software agents are the products of an approach to software design that stresses agency (ability to act on an owner behalf), intelligence, autonomy, and the ability to carry out assigned tasks in unstructured environments. The technologies that support such a design approach include artificial intelligence, distributed computing, software engineering, and simulation modeling. Because of their sophistication, agent behaviors are very difficult to specify, implement, and verify for correctness without employing computer simulation.'

Tehnologiile bazate pe agenti inteligenti sunt luate in consideratie pentru viitoare intreprinderi industriale a5.32i:

'Enterprise engineering deals with the art and science of designing, analyzing, and reengineering business entities ranging from single companies to supply chains and complex networks of enterprises. In such futuristic engineering endeavors, agents will be expected to provide many of the routine activities currently performed by humans such as online data gathering, data interpretation, and making decisions based on such data. Thus, inclusion of agent-based technologies is an explicit requirement for enterprise engineering.'

Dupa cum se poate observa, tehnologia agentilor inteligenti va deveni o tehnologie esentiala in societatea cunoasterii ducan in cele din urma la maturizarea acestei societati.

5.1.4. Mediu inconjurator inteligent (inteligenta ambientala)

Grupul consultativ pentru tehnologia informatiei (ISTAG - IST Advisory Group) al Comisiei Europene a elaborat conceptul de Inteligenta ambientala si a propus patru scenarii posibile pentru realizarea mediului inconjurator inteligent pentru activitatea omului in orice spatiu de munca, domiciliu, social s-ar gasi a5.34i. Nu vom reda aici propunerile acestui studiu, mentionand numai ca viitorul program de cercetare al Uniunii Europene va prelua teme de cercetare propuse de grupul mentionat. Din acest grup a facut parte si acad. Florin Filip, alaturi de specialisti din tarile Uniunii Europene, fiind singurul specialist participant din tarile Europei centrale si de est asociate la Uniunea Europeana.
Pentru a ne apropia de aceasta directie de actiune, in afara de eventuale antrenari ale unor specialisti romani la programe de cercetare, este necesar ca dupa demararea actiunilor privind cartea electronica sa trecem in prealabil la actiuni privind utilizarea agentilor inteligenti.

5.1.5.Nanoelectronica si nanotehnologia

Includerea nanotehnologiei printre vectorii societatii cunoasterii a fost sugerata de dr. Mihai Mihaila, m.c. al Academiei Romane, la o discutie privind Societatea cunoasterii la Sectia de Stiinta si Tehnologia Informatiei a Academiei. Propunerea este justificata si a fost insusita de autorul acestui studiu.
In tabelul 5.5 se prezinta (a5.35i) domeniile dimensionale micrometrice si nanometrice.

Domeniul dimensional Echivalente Comentarii

Micrometric
0,1 - 10 micrometri
(microni)
Nanometric
1 - 100 nm (nanometri) sau actualizat a5.36i
0,1 - 100 nm
Nota. Deoarece plaja de dimensiuni ale atomilor este de 0,1 nm - 1 nm, atingand domeniul nanometric, acesta este considerat in ultimul timp ca fiind extins de la 0,1 nm la 100 nm.

1 micron = 10-6 m
= 1000 nm

1nm = 0,001 microni
100 nm = 0,1 microni

Domeniul microelectronicii si al microsistemelor.
Domeniul nanoelectronicii si al nanotehnologiilor. Domeniul moleculelor biologice.

Angströmilor 1 A = 0,1 nm

1 nm = 10 A

Tabelul 5. 5

Dimensiunea unui atom este de 1 - 10 A.
Sarcina electrica la suprafata unui metal are o grosime de ˜ 1 A

Subdomeniile nanotehnologiei conturate in prezent sunt urmatoarele:

Nanoelectronica, care va trece de la tranzistori nanometrici (20 - 100 nm) realizati inca cu tehnologie litografica a5.37i, la dispozitive cuantice cu tehnologii litografice sau nelitografice si apoi la dispozitive moleculare a5.36i, a5.38i. In acest ultim caz, calculatoarele (de fapt, supercalculatoare) vor fi realizate prin aranjamente de atomi si molecule si vor avea dimensiunea unei gamalii de ac si vor fi de milioane, poate de miliarde de ori mai puternice decat calculatoarele de astazi a5.39i.
Nanomateriale.
Nanomasini realizate la nivel molecular.
Nanoroboti care combina nanocomputere si nanomasini. Nanorobotii pot lucra la constructia de materiale microscopice si macroscopice, pot fi masini pentru manipularea atomilor si moleculelor sau pot fi utilizati pentr a actiona in interiorul corpului uman. Eric Drexler a5.40i

Omenirea, datorita nanotehnologiei va intra intr-o noua era tehnologica si industriala care ar putea sa se manifeste printr-o revolutie industriala cam peste 20 - 30 de ani. Nanotehnologia se va baza tot mai mult pe fenomene de autoorganizare (autoasamblare) a moleculelor pentru a forma agregate heterogene cu proprietati de neatins de marea majoritate a materialelor clasice a5.41i. Un alt procedeu va fi acela al auto-replicarii, de exemplu, nanoroboti care se vor auto-replica pentru a lucra in mare numar in vederea realizarii unui anumit obiectiv.
Nanotehnologia este comparata cu navigatia spatiala interplanetara, ntr+un alt mediu dimensional, deschizand perspective noi de amploarea celor create de biologia moleculara in a doua jumatate a secolului XX a5.41i.

Aplicatiile nanotehnologiei pentru sanatatea omului vor fi uriase (nanoroboti medicali ar putea elimina cancerul, infectii, artere obturate a5.39i a5.41i, dar cuplarea nanotehnologiei cu omul poate duce la hibrizi care sa schimbe eventual specia umana. De aceea nanotehnologia are potentialul uluitor de a imbunatati specia si oricum potentialul de a actiona asupra ei. Acest potential ar putea fi pozitiv daca este controlat, dar si negativ. Pe de alta parte, sisteme, masini, roboti nanometrici care se autoreplica ar putea tinde, fara un control adecvat, sa umple cea mai mare parte a biosferei cucopiile lor
a5.39i.

Cert este faptul ca nanotehnologia a atras nu numai oamenii de stiinta si de tehnologie, dar si autoritatile politice ale statelor dezvoltate. In ianuarie 2000, presedintele SUA (Bill Clinton) a anuntat o 'National nanotechnology initiative' pentru care a apelat la un fond de 500 milioane de dolari a5.39i, a5.41i. De asemenea, Comisia Europeana, in cadrul
Programului V de cercetare, a alocat fonduri pentru 15 proiecte de nanobiotehnologie, 15 de nanoelectronica si 20 pentru nanomateriale a5.41i.

Nanotehnologia va fi , intr-adevar, o tehnologie specifica societatii cunoasterii si un important vector al acestei societati care se va manifesta tot mai puternic in urmatorii 30 de ani, cu speranta ca va contribui la rezolvarea problemelor cu care omenirea se confrunta in prezent.

Pentru moment, important este sa pastram cunoastere in acest domeniu colaborand la cercetarea europeana si mondiala cu speranta ca se vor deschide in viitor perspective mai bune si pentru noi.

5.2.Vectorii functionali ai societatii cunoasterii

5.2.1.O lista a vectorilor functionali

Numarul acestor vectori poate fi destul de mare, pe masura ce tot mai multe domenii de activitate vor fi tot mai dependente de cunoastere:

Managementul cunoasterii pentru intreprinderi, organizatii, institutii, administratii nationale si locale.
Managementul utilizarii morale a cunoasterii la nivel global.
Cunoasterea biologica, genomica (cunoasterea asupra genomului si functiunilor pe care le determina structurile de gene)
Sistemul de ingrijire a sanatatii la nivel social si individual.
Protejarea mediului inconjurator si asigurarea societatii durabile si sustenabile printr-un management specific al cunoasterii.
Aprofundarea cunoasterii despre existenta.
Generarea de cunoastere noua tehnologica.
Dezvoltarea unei culturi a cunoasterii si inovarii.
Un sistem de invatamant bazat pe metodele societatii informationale si a cunoasterii (e-learning). etc.

Nu vor fi examinate in continuare toate aceste functiuni ale societatii cunoasterii. Unele dintre ele fac obiectul altor studii in cadrul programului SI-SC. Ne vom referi numai la managementul cunoasterii pentru intreprinderi, organizatii si institutii, pe de o parte, si la managementul cunoasterii stiintifice publice la nivel mondial, pe de alta parte.

5.2.2. Managementul cunoasterii pentru intreprinderi, organizatii, institutii, administratii nationale si locale.

Unul dintre primele studii din tara noastra referitoare la managementul cunoasterii a fost publicat de Stefan Iancu a5.42i. In studiul sau accentul este pe pus pe notiunea de capital intelectual si de organizatie economica instruibila si inovatoare:

'Pentru ca oamenii lucreaza impreuna colaborand, totalitatea valorilor umane poate fi mai mare decat suma partilor, daca organizatia a reusit sa formeze un colectiv in care capacitatea creativa este stimulata. In viito0r succesul va apartine organizatiei economice care prin instruire se preocupa de dezvoltarea continua a cxapitalului sau intelectual, de dezvoltarea bazei sale de cunoastere.'

In literatura occidentala au aparut o serie de volume dedicate problemelor intreprinderii si cunoasterii a5.43i, a5.44i, a5.45i, a5.46i, a5.47i (apud a5.48i).

Problema managementului in raport cu cunoasterea este privita in doua moduri:

Ca managementul organizatiei care se preocupa de utilizarea si integrarea diferitelor tipuri de cunoastere;
Ca management al cunoasterii propriu-zise

De fapt, aceste aspecte, in mod normal trebuie sa se imbine intr-o viziune generala despre managementul organizatiei si al cunoasterii.

O definitie data in literatura a5.48i este urmatoarea:

'Knowledge Management is the conceptualising of an organisation as an integrated knowledge system, and the management of the organisation for effective use of that knowledge. Where knowledge refers to human cognitive and innovative processes and the artefacts that support them.'

In aceasta defintie accentul este pus pe managementul organizatiei care trebuie de fapt sa cuprinda si managementul cunoasterii. Defintia de mai inainte evita, se recunoaste, nu numai managementul cunoasterii, dar mai ales problema extrem de delicata a masurarii cunoasterii (daca aceasta problema este pusa corect, dupa cum vom vedea in sectiunea 6 a acestui studiu). De altfel, se remarca a5.48i:

'The recent attractiveness of the term knowledge management appears to have been prompted by three major forces:
1.Increasing dominance of knowledge as a basis for organisational effectiveness.
2.The failure of financial models to represent the dynamics of knowledge.
3.The failure of information technology by itself to achieve substantial benefits for organisations.'

Diversi autori prezinta consideratii asupra diferitelor aspecte ale managementului cunoasterii in intelesul cel mai larg al notiunii sau numai dintr-unul din cele doua puncte de vedere mentionate mai inainte.

Astfel, C. Grayson et al. arata cum in fiecare organizatie exista rezervoare ascunse de cunoastere care nu sunt cunoscute si care trebuie extrase (knowledge mining), capturate, organizate si transferate pentru a contribui la cresterea valorii, a profitului si a eficientei. Se propun pentru managementul cunoasterii cinci propozitii de ghid strategic:

1.Cunoasterea este un produs; 2.Transferul de cunoastere prin cele mai bune metode; 3. Cunoastere focalizata spre client; 4. Responsabilitate personala pentru cunoastere; 5. Strategia managementului activelor (assets) intelectuale.

Ravindranath Madhavan si Rajiv Grover a5.51i acorda atentie managementului cunoasterii pentru dezvoltarea de noi produse (DNP). Managementul DNP trebuie sa puna accentul pe procesele grupurilor cognitive si nu pe procesele sociale, pentru a utiliza cunoasterea tacita a membrilor si a deveni interesanta mai intai pentru membrii grupului. Grupul are nevoie de un leader care sa si constituie un asemenea grup.

Lucy Marshall a5.52i arata ca managementul cunoasterii se refera la controlul si utilizarea capitalui intelectual intr-o organizatie. Autorul afirma in mod clar ca nu informatia, ci cunoasterea este cel mai mare activ (bun, asset) al unei institutii. Recomanda ca o institutie sa aiba un Chief Knowledge Officer. Acesta trebuie sa se bazeze pe intranetul institutiei pentru a asigura descoperirea si crearea de cunoastere in institutie.

Rooney si Mandeville a5.53i arata cu referire la managementul cunoasterii la nivel national:

'As the global economy becomes more knowledge intensive and the wealth of nations more dependent on their knowledge assets being harnessed, it is essential for policy makers of having frameworks for the development and the utilisation of national knowledge assets. This article argues that a policy framework can be developed through which policy initiatives in a range of policy areas can be filtered in order to meet the challenges of the knowledge economy. We have developed an approach that has previously been applied to managing intellectual capital in firms and adapted it to the public policy arena. In doing so we question policy orthodoxies such at the assumption that free trade automatically facilitates international knowledge flows, that participation in a global knowledge economy necessarily challenges national sovereignty, and that online delivery of education is necessarily a progressive strategy' (abstract of the paper).

Ideile de mai inainte pot fi avute in vedere pentru programul strategic pe care il elaboreaza Academia Romana pentru societatea romaneasca privind Societatea informationala-Societatea cunoasterii.

John Seely Brown si Duguid Paul a5.54i se refera la infrastructurile necesare pentru organizarea cunoasterii:

'Countering claims that cyberspace will bring the end of organizations in general and of the firm in particular, this article points to the role organizations play in fostering the production and synergistic development of knowledge. Formal organizations help turn the partial, situated insights of individuals and communities into robust, organizational knowledge, To organize knowledge in this way requires acknowledging the boundaries inevitably erected within organizations through the division of labor and the division of knowledge. Infrastructure for organizing knowledge must overcome these boundaries. Assuming that knowledge is a frictionless commodity possessed by individuals makes communications technologies and social organization curious antagonists. The article argues instead for compatible organizational and technological architectures that respond to and enhance the social production of knowledge'
(abstract of the paper).

Peter Drucker (un cunoscut profesor 'of social science at Claremont Graduate School and the author of more than thirty books. His most recent book is Management
Challenges for the 21st Century ,1999) abordeaza a5.55i problema lucratorului de cunoastere:

'I am convinced that a drastic change in the social mind-set is required -- just as leadership in the industrial economy after the railroad required the drastic change from "tradesman" to "technologist" or "engineer."

What we call the Information Revolution is actually a Knowledge Revolution. What has made it possible to routinize processes is not machinery; the computer is only the trigger. Software is the reorganization of traditional work, based on centuries of experience, through the application of knowledge and especially of systematic, logical analysis. The key is not electronics; it is cognitive science. This means that the key to maintaining leadership in the economy and the technology that are about to emerge is likely to be the social position of knowledge professionals and social acceptance of their values. For them to remain traditional "employees" and be treated as such would be tantamount to England's treating its technologists as tradesmen -- and likely to have similar consequences.'

Peter Drucker face mai sus afirmatia: 'Cheia nu este electronica; este stiinta cognitiva.' In societatea cunoasterii, intr-adevar, nu poate fi altfel, iar analizele noastre din acest studiu privind cunoasterea si modurile in care trebuie sa fie abordata confirma acest punct de vedere, cu toate ca au fost realizate in mod cu totul independent. Stiinta cognitiva va trebui sa faca un mare pas inainte pentru a cuprinde toate procesele de cognitie pe care le intalnim in secollul XXI.

5.2.3. Managementul utilizarii morale a cunoasterii la nivel global.

Pericolul cel mai mare care se contureaza pentru societatea cunoasterii este acela al extinderii la maximum a privatizarii cunoasterii.

Trebuie gasit un echilibru intre utilizarea economica si utilizarea morala a cunoasterii. Trebuie definita sfera managementului utilizarii morale a cunoasterii stiintifice in societatea globalizata.

Managementul cunoasterii la nivel global ar trebui sa urmareasca unul din scopurile fundamentale ale societatii cunoasterii si anume diseminarea cat mai larga a informatiei- cunoastere stiintifica, gratuit sau la un pret extrem de redus. Aceasta tendinta este blocata de una contrara impusa prin noile reguli ale proprietatii intelectuale introduse in special in ultimii 10-15 ani.

Din acest punct de vedere, Philippe Quéau, directorul Diviziei pentru informatie si informatica din UNESCO, observa a5.56i

'Derrière cette évolution se profile un remodelage des rapports de force entre Etats
(exportateurs ou importateurs nets de productions intellectuelles) et entre groupes sociaux aux intérêts divergents (actionnaires d'entreprises, enseignants, éducateurs, chercheurs scientifiques, utilisateurs). Une réflexion sur la notion d'« intérêt général » s'impose donc, pour éviter que les groupes dominants ne fassent basculer le droit de la propriété intellectuelle a leur seul profit
(sublinierea ns. M.D.).
………….
Garantir la protection d'un « domaine public » mondial de l'information et de la connaissance est un aspect important de la défense de l'intérêt général. Le marché tire d'ailleurs avantage des « biens publics mondiaux » actuellement disponibles, comme les connaissances appartenant au domaine public, ou les informations ou les recherches financées par des fonds publics. Mais il n'entre pas dans ses fonctions de contribuer directement a la promotion et a la défense de ce domaine public. Les organisations internationales, en revanche, seraient bien placées pour ce faire (sublinierea ns. M.D.).
………….

Les informations contenues dans les bases de données publiques n'appartiennent- elles pas, de plein droit, au domaine public ? L'Etat ayant le monopole de la collecte de ces informations, il ne saurait s'en désintéresser sans préjudice pour le citoyen. De plus, ce type de transfert de propriété peut nuire au droit a l'information, l'accès aux données publiques pouvant être soumis a un paiement et a une autorisation privés, et arbitraires.
……..
Il est plus avantageux pour l'humanité de faire circuler librement les idées et les connaissances que de limiter cette circulation.'

Un exemplu extrem de interesant de sfidare a privatizarii cunoasterii l-a oferit recent Universitatea MIT, Cambridge, Massachusetts din SUA care a luat hotararea de a edita pe Internet in mod liber (free) toate cursurile sale a5.57i. Durata acestei operatiuni va dura 10 ani, dar primele 500 de cursuri vor fi pe site-ul MIT peste doi ani. Presedintele MIT Charles M. Vest a prezentat astfel a5.57i noul program MIT OpenCourseWare
(MITOCW):

'OpenCourseWare is not exactly what I had expected. It is not what many people may have expected. But it is typical of our faculty to come up with something as bold and innovative as this. OpenCourseWare looks counter-intuitive in a market driven world. It goes against the grain of current material values. But it really is consistent with what I believe is the best about MIT. It is innovative. It expresses our belief in the way education can be advanced -- by constantly widening access to information and by inspiring others to participate.'

……..

"Am I worried that the OpenCourseWare project will hurt MIT's enrollment? No. In fact, I am absolutely confident that providing this worldwide window onto an MIT education, showing what we teach, may be a very good thing for attracting prospective students. a…iA lot of opportunities are out there to make money. But I want to emphasize that there is no commercially available MIT degree.
a…i This is about something bigger than MIT. I hope other universities will see us as educational leaders in this arena, and we very much hope that OpenCourseWare will draw other universities to do the same. We would be delighted if -- over time -- we have a world wide web of knowledge that raises the quality of learning -- and ultimately, the quality of life -- around the globe.'

Din comunicatul de presa al MIT referitor la lansarea acestei actiuni mai retinem:

' … the goal is to provide the course materials free and open to the world. Nothing of this scale has ever been attempted before.

MIT OCW is not a distance learning initiative. Distance learning involves the active exchange of information between faculty and students, with the goal of obtaining some form of a credential. Increasingly, distance learning is also limited to those willing and able to pay for materials or course delivery.
MIT OCW is not meant to replace degree granting higher education. Rather, the goal is to provide the content that supports an education.

The materials on the OCW site will be open and freely available worldwide for non-commercial purposes such as research and education, providing an extraordinary resource, free of charge, which others can adapt to their own needs.
a…i

Over time, if other universities adopt this model, a vast collection of educational resources would develop and could facilitate widespread exchange of ideas about innovative ways to use those resources in teaching and learning.'

Analiza pe care MIT a facut-o a dus la concluzia ca nu va avea pierderi financiare deoarece procesul de invatamant si de acordare de diplome nu se reduce numai la OCW.