v8s12se




Avantaje
Televiziunea este, fara indoiala, una dintre cele mai importante inventii ale acestui secol, nu atat prin complexitatea sa tehnica, cat, mai ales, prin schimba rile pe care le-a provocat in mentalitatile oamenilor si prin controlul indirect pe care l-a exercitat asupra evolut iei societatii.
„Modul in care comunicam este cel put in la fel de important ca lucrul pe care il comunicam“ spunea Mc Luhan, unul dintre cei mai cunoscuti cercetatori
in domeniul televiziunii. Este foarte important sa intelegem ca mesajul poate fi corect dar transmis incorect, poate fi simplu, dar poate deveni complicat prin transmiterea sa intr-un anumit mod, poate avea un scop sigur, identificat si sustinut dar poate avea efecte neasteptate prin transforma rile suferite in procesul transmiterii sale. O sa va dau un exemplu simplu: daca stau drept, serios si va spun ca ma rul este un fruct, vet i considera, in cel mai bun caz, ca vreau sa va transmit banalitat i stupide. Dar daca voi sta in cap, imbra cat intr-un sari, voi rade ca un disperat si va voi spune ca marul e un fruct, spectacolul pe care vi-l voi oferi nu va va mai permite sa asimilati mesajul meu ci va va direct iona atentia si concentrarea asupra modului de comunicare, efectul obtinut fiind direct legat de acesta si nu de continutul mesajului. Este una dintre caracteristicile televiziunii, care o deosebeste de celelalte mijloace mass-media.
Este singurul mod de transmisie viu, care imita realitatea, astfel incat e foarte usor sa creeeze un ambient care sa te extraga din mediul tau obisnuit si sa te transpuna intr-o pseudorealitate, in care mesajele vor avea viata lor si se vor supune regulilor irealului. Irealul este direct dependent de senzatiile noastre, este o creatie a senzatiilor noastre si nu a ratiunii noastre.
E adevarat ca si un ziar poate apela la aceleasi mijloace. Prezentarea unui titlu cu litere de-o schioapa si inflorate, in timp ce altul este scris cu litere minuscule, cu un stil ilizibil. Sau un articol extrem de interesant, pus in apropierea unui anunt publicitar la telefoanele erotice. si exemplele pot continua.
Insa televiziunea este singurul mijloc mass-media care poate imbina sunetul cu scrisul si cu imaginea. De aceea, mijloacele de alterare a realitatii devin practic infinite.
De ce, totusi, televiziunea a avut o astfel de dezvoltare si a ca patat o astfel de importanta ? In primul rand pentru ca este cel mai ieftin mijloc de informare

in masa, lucru deloc de neglijat intr-o economie mondiala caracterizata de decalaje enorme intre diferite categorii de oameni. De altfel, se poate constata ca orice om, odata aflat in posesia unui televizor, are acces aproape gratis (daca nu punem la socoteala abonamentul si curentul electric) la informatie. Nu exista diferent e intre modul de receptie al unui bogat fata de un sa rac. Exista, de exemplu, ziare sau reviste de specialitate extrem de scumpe, cu o realizare grafica de except ie care impiedica achizit ionarea lor de catre orice om. Dar la televiziune nu exista astfel de diferente. Sigur ca pot i sa-ti cumperi un televizor ultraplat, digital, mare cat tot peretele care se vede din balconul vecinului, dar mesajul ajunge la fel in orice casa. De aceea, produca torii de programe de televiziune trebuie sa-si puna mintea serios la contributie pentru a putea transmite un mesaj corect tuturor telespectatorilor sai, mesaj pe care il primesc tot i, in acelasi timp si nediferentiat. Cu alte cuvinte, diferentierea receptorilor se face la iesire si nu la sursa, ca in cazul presei scrise.
Un alt motiv pentru care televiziunea are o astfel de raspandire este tocmai progresul lent tehnologic de prezentare a imaginii si a sunetului. Atentie!
Nu ma refer la schimbarile tehnice uriase din interiorul cutiei ci la interfata mesaj-receptor. Cea mai importanta schimbare este aparitia ecranului panoramic care nu face decat sa accentueze efectele psihologice induse de ecranul obisnuit
(dezvoltarea pe orizontala si nu pe verticala ). O alta schimbare este aparitia televiziunii color care a permis diversificarea mijloacelor de recreere a realitatii,
intr-un mod mult mai veridic, asadar mult mai eficient. Oamenii nu au trebuit sa se adapteze la schimbarile timpului, putand si acum sa receptioneze programele televiziunii cu un aparat primitiv. Spre deosebire de radio, unde, trecerea de la unde medii la unde FM s-a facut treptat, necesitand investitii serioase, o astfel de investitie in cadrul televiziunii se va impune abia peste cativa ani, odata cu trecerea la televiziunea digitala. Va fi, de altfel, cea mai mare revolutie mediatica de pana acum, permit and combinarea televiziunii cu computerul.
Asadar, de la inventarea sa, transmiterea mesajului se face prin intermediul unui ecran dreptunghiular si a unui difuzor. Poate senzatiile sa fie ceva mai puternice
in cazul unui ecran urias, color si a unui sunet dolby surround. Dar diferentele sunt minore si emita torii de mesaj nu se preocupa de acestea.
Capacitatea de a receptiona practic oriunde mesajul prin intermediul televiziunii. Spre deosebire de ziare, care pot lipsi de pe varful unui munte, televiziunea este, prin intermediul satelit ilor, omniprezenta.
Mai are un avantaj. Folosirea unui limbaj universal, care poate transmite mesajul indiferent de limba pe care o vorbeste receptorul. O combinatie sunet imagine, profesionist facuta, poate obtine aceleasi efecte la oameni provenind din tari diferite. Un exemplu concludent in acest sens este rubrica „no-comment” a Euronews-ului, care repropune stirile zilei, fa ra comentariu.

Oamenii reali
O alta caracteristica importanta a televiziunii, care ii confera, prin efecte, si o importanta sporita, este prezenta oamenilor „reali”. Telespectatorii sunt in contact „direct” cu cei care, in opinia lor, sunt responsabili de mesajul transmis.
Cu alte cuvinte, mesajul este insotit de cel care il transmite sau care da senzatia telespectatorilor ca o face. Prezent a oamenilor in fata noastra, trasaturile lor, modul de a vorbi, de a se imbra ca si de a gesticula face ca urma rirea unui program sa devina o intalnire intre cel de acasa si cel de pe ecran. Este un fel de discutie prieteneasca, la care cel de acasa are senzat ia ca participa direct. Chiar daca nu este asa, senzatiile pe care le traieste si pe care le poate vedea pe fetele
„interlocutorilor sai” sunt cu atat mai puternice si cu atat mai mult tind sa ia locul unei analize rat ionale a mesajului transmis. Un ziarist din presa scrisa, pe care nu l-ai vazut niciodata it i poate deveni simpatic sau antipatic numai dupa ce i-ai citit materialele si le-ai supus unei analize. In cazul televiziunii, mesajul poate deveni inutil, in momentul in care cel care-l transmite ii este antipatic telespectatorului. E ca atunci cand langa tine, intr-un bar se aseaza un individ antipatic, care-si da si el cu parerea. Multi oameni traiesc cu iluzia ca pot
int elege corect un mesaj daca va d fata celui care-l transmite. Nu ne dam seama, ca cei mai multi dintre noi nu avem capacitatea de a „citi” fet ele celorlalti si ca senzat iile tra ite la vederea lor nu fac decat sa se adauge la senzatiile determinate de mesajul in sine.
Televiziunea nu solicita prea mult intelectul telespectatorilor. Este, de cele mai multe ori, exhaustiva si explica sau ilustreaza de la A la Z o situat ie, facilitand astfel in mod deosebit, asimilarea acestei explicatii de catre cei care nu au o opinie formata sau care nu dispun de alte informatii care sa le permita analizarea pe cont propriu a situat iei respective. Cu alte cuvinte, faciliteaza extrem de mult receptarea mesajului, imbracandu-l cu toate acele elemente pe care, in mod normal, receptorul ar trebui sa le caute singur si sa le corelationeze.
Intr-o lume cu sute de milione de analfabeti (in Statele Unite 30 % dintre americani sunt analfabeti) si cu superspecializati (adica fara cunostinte din domenii diferite care sa le permita realizarea unor corelatii logice pentru a putea
int elege mesajele transmise de obicei de mediile care ii inconjoara), oferirea unui complex care sa-i permita receptorului sa-l „inghita ” fara prea mare efort face din televiziune mediul preferat de oameni pentru a primi informtiile. Daca celelalte mijloace de informare in masa iti prezinta informat iile semipreparate sau semicoapte, televiziunea le ofera gata mestecate si prezentate pe un platou frumos garnisit.
Pentru ca intermediaza realitatea pentru telespectatorii sa i, reconstruind-o
in funct ie de interesele sale si determinand inlocuirea adevarului fiecaruia dintre receptori cu adevarul unic al transmitatorului, telviziunea a fost denumita industria irealului.

Industria Irealului
Analiza industriei irealului are ca obiect un fenomen nelinistitor: pe noi
insine. Este o analiza a modului in care am permis televiziunii sa devina una dintre cele mai importante forte din viat a noastra care nu numai ca defineste realitatea pentru cei mai multi dintre noi, dar ceea ce este infinit mai grav, sterge distinctia dintre realitate si irealitate.
In analiza noastra trebuie sa pleca m de la ideea ca televiziunea este departe de a fi inofensiva. Ea nu este, asa cum crede cea mai mare parte a oamenilor, un simplu instrument de petrecere a timpului liber sau de obtinere de informatii pure care ne dau libertatea de a le analiza asa cum credem noi de cuvinta. Televiziunea este foarte importanta si tot ceea ce este important este si extrem de periculos. Nu atat prin simpla existenta ci prin implicatiile si efectele acestei existente. Societatea contemporana se confrunta cu unul dintre cele mai importante experimente ale istoriei, al ca rei subiect si este. Ne intalnim acum cu o situatie unica : societatea umana se reinventeaza pentru a se intelege.
Televiziunea este unul dintre cele mai puternice mijloace folosite in acest experiment, fiind in acelasi timp si campul principal de incercare pentru o mare parte din ceea ce noi numim realitate. Este cel mai complex laborator pentru producerea realitatii.
Pe masura ce realitatea lumii exterioare devine din ce in ce mai complexa, solicitand din ce in ce mai mult capacitatile fiecarui om si obligandu-l la o evolut ie continua (in timp ce natura umana are o inertie fantastica in a se adapta si a face fata mediului inconjurator), oamenii au dezvoltat o arta a simplifica rii acestei realitat i si a remodelarii ei pentru a facilita adaptarea si a usura ga sirea unor raspunsuri la problemele vietii. Oamenii au dezvoltat, in special in anii de dupa al doilea razboi mondial, o fascinatie a irealului nemaiintalnita in istorie.
Scopul transfigura rii bunului simt (al realitatii nemediate) este sa evita m sa facem fata unei lumi mult prea complexe pentru disponibilitatile noastre intelectuale de a o intelege.
Faptul ca aceasta sarcina a cazut in seama unei industrii arata faptul ca societatea noastra nu mai lasa inventarea irealului pe seama sansei, a accidentului sau a unor actiuni izolate. Fabricarea irealului a devenit o mare afacere. El este produs si vandut pe scara larga . Rezultatul final este o societate din ce in ce mai putin capabila sa faca fata propriilor probleme direct, onest si inteligent. La fabricarea irealului isi dau mana doi factori: primul este spaima oamenilor ca realitatea ii depaseste si ii obliga sa asculte de „alt ii” si al doilea, paradoxal, dorint a „altora” de a crea o realitate pe care s-o controleze si in care sa apara ca garanti ai adeva rurilor enuntate. Sa ma explic. Oamenii nu mai
int eleg multe lucruri. Nu mai au timp sau nu mai au capacitatile intelectuale, nu mai pot face fata avalansei extraordinare de informatii. Astfel, pentru ca se simt dezarmati in aceasta lume care merge inainte cu sau fa ra ei, riscand sa ramana pe drum la cea mai mica greseala, oamenii viseaza la o societate simpla , in care lucrurile sunt simple si legea cauza-efect este aplicabila in mod elementar si

extrem de vizibil. Oamenii incearca sa transpuna acest vis in realitate. O fac prin filme, prin carti, dar in special o fac prin televiziune. Aici viata devine extrem de simpla . Explicat iile vin inainte de terminarea programului, concluziile sunt trase de altii care sunt creditati din start cu det inerea adevarului pentru simplul fapt ca se afla acolo. Nu trebuie decat sa deschizi televizorul pentru a afla cum trebuie sa interpretezi ultimele evenimente si ce atitudine trebuie sa ai fata de o schimbare sau o situatie inedita aparuta in societate. Efortul intelectual se reduce si siguranta creste, In functie de numa rul celor care sustin un anumit adeva r. Cu senzat ia ca sunt informati si ca trag concluzii cu mint ile proprii, oamenii nu fac decat sa accepte o realitate creata de televiziune care sa le dea senzatia ca sunt stapani pe destinul lor, fa ra sa trebuiasca sa asculte sau sa se supuna altora. Pe de alta parte liderii societatii au nevoie sa obtina calitatea de garanti ai adevarului. O pot face prin simplificarea realitat ii in sensul in care ei au raspunsuri. Cu alte cuvinte, se inventeaza o realitate la care ei au raspunsuri.

Acest lucru le permite pastrarea statutului de conducator. Introducerea realitatii
intr-un sablon simplificat le permite sa controleze si sa prevada mersul mentalitatii oamenilor si evolut ia sistemelor de referinta ale acestora. Intr-o realitate reconstruita cu maiestrie, un lider sau un garant social poate sa -ti demonstreze ca albul e negru si sa te faca sa accept i un fapt irational, pentru simplul fapt ca el este corelat cu celelalte elemente ale noii realitat i prezentate.


Noua realitate globala
Printr-o simpla comparare a caracteristicilor noii realitati globale si cele ale noii irealitati, construite si transmise in special de televiziune putem constata un contrast care explica rolul dar si efectele recreerii realitat ii inconjura toare cu ajutorul imaginilor si sunetelor.

Caracteristicile Noii Realitati Globale:
1. Un grad mai mare de complexitate datorita efortului sporit de gandire necesar pentru a int elege corect orice eveniment sau fenomen din societatea moderna .

2. Din ce in ce mai multe sfere ale vietii aruncate impreuna in conjuncturi stranii.

3. Ritmul mai rapid al tuturor evenimentelor datorat capacitatii de a comunica rapid prin calculatoare; nivel general de stres mai mare in viata noastra.

4. Din punct de vedere social, economic si moral vom deveni, daca n-am devenit deja, o natiune de a doua mana.

5. Din ce in ce mai mult destinul nostru este controlat de alte natiuni.

6. Din ce in ce mai mult valorile noastre sunt subiectul unor discutii serioase.

Caracteristicile Noii Irealitati:
1. Versiuni din ce in ce mai simplificate, daca nu trivializate ale oricarui lucru, de la prezentarea unor mari cantitati de date necorelate, imagini rapide si fara lega tura, care nu trebuie integrate, si care sfideaza capacitatea oricui de a le corela intr-un mod coerent.

2. Din ce in ce mai multe fragmente de imagini sau sunete de 15 pana la 20 de secunde cu informatii limitate, simplificate si desprinse din context care se concentreaza intr-o singura directie prin folosirea a nenumarate imagini disparate.

3. Concentrarea pe scopuri pe termen scurt cum ar fi banii, notorietatea, faima imediata, incercarea de a ne crea stabilitate, refuzand sa ne actualizam concept iile despre lume.

4. Continuam sa credem ca suntem cei mai mari si cei mai buni.

5. Continuam sa credem ca ne putem descurca foarte bine si fara altii.

6. Continua m sa credem ca suntem poporul ales al lui Dumnezeu, si ca toti ceilalti ne invidiaza si ne baga bete in roate.

Vreau sa fiu inteles foarte bine. Departe de mine intentia de a blama televiziunea in sine. Televiziunea este doar un instrument. Ceea ce este de blamat este usurinta cu care se lasa folosita dar mai ales usurinta cu care ajung oameni de televiziune si, prin urmare, garanti ai adevarurilor transmise, persoane care nu au un control al subtilitatilor de transmitere a unui mesaj astfel
incat sa reflecte in masura cat mai mare realitatea, persoane care sunt ele insele rezultate ale procesului de producere a irealului. De cele mai multe ori, producerea irealului este un proces care se perpetueaza nu printr-o vointa superioara ci prin sistemul de promovare in fotoliul produca torilor a celor mai bune rezultate ale experimentului. Se garanteaza astfel continuitatea procesului si perpetuarea unei realitati mediate. Cu alte cuvinte, pune un om care n-are cunostinte suficiente sa -ti povesteasca despre integrarea in Uniunea Europena si vei vea o viziune simplista a fenomenului. Pune-l apoi pe cel care a ascultat aceasta explicatie in situatia de a vorbi despre politica agricola si veti constata surprinsi cu cata usurinta face trimiteri la „adeva rurile” lansate de personajul televiziv anterior.
Principalul defect al analizelor care au ca subiect televiziunea este ca sunt facute in mare masura izolate de multe din celelalte forte care se manifesta in societatile moderne. In era sistemelor complexe nici o forta sau un aspect major

al societat ii nu poate fi analizat izolat sau ignorat. Astfel, de o importanta majora
in int elegerea fenomenului este faptul ca in industria irealului, adica in televiziune, fenomenul irealului este vazut ca o caracteristica a societatii contemporane. Ca rezultat, fenomenul irealului se manifesta simultan la diferite niveluri ale societatii.
Analizand cu atentie evolut ia televiziunii, in special in anii de dupa revolutie s-a putut identifica un mecanism folosit la producerea irealului.
Surprinzator poate parea faptul ca el nu difera decat foarte putin de mecanismul mult mai vechi si, prin urmare, mai bine pus la punct, al producerii irealului intr o societate ca cea din Statele Unite. Poate si faptul ca cea mai urma rita televiziune din Romania a importat o grila de programe, programe si moduri de a realiza programe din Statele Unite de acolo de unde sunt proprietarii ei.


Mecanismele Producerii Irealului
1. Confundarea limitelor, adica confuzia si distorsionarea deliberata a domeniilor traditionale ale societatii - de exemplu intre divertisment si stiri; regula generala este ca tot ce apare la TV, si din ce in ce mai mult in orice segment al societatii este o ramura a divertismentului.

2. Producerea imaginilor, adica orice imagine pe care si-o pot imagina oamenii poate fi acum construita electronic si este capabila sa interact ioneze cu orice alta imagine; regulile generale sunt: (a) toate imaginile sunt egale si (b) cu cat este mai bizara imaginea, „cu atat mai egala“, mai „buna“ este; in termeni

Orwellieni, unele imagini sunt mai egale decat altele.

3. Fragmentarea personalitat ii sau diviziunea persoanei - ideile nu numai ca sunt divizate si prezentate incoerent la TV si din ce in ce mai mult in toate formele de divertisment si comunicare in societatea noastra , dar astfel sunt si diferitele aspecte ale oamenilor; astfel, pa rti izolate ale corpului (de ex. sani, fet e, nasuri, par, dint i etc.) au o identitate proprie; in plus, aspectele individuale ale psihicului persoanei (de ex. ego-ul), emotiile specifice (de ex. la comia, mania, dragostea) sau caracterele arhetipale (de ex. Walker) sunt de asemenea izolate si tratate in afara contextului care s-ar putea raporta la intreaga persoana .

4. Producerea persoanei - principiul general este ca o anumita persoana poate fi produsa sau fa cuta sa reprezinte orice caracteristici ale personalitatii, determinate prin cercetari de marketing. a fi atraga toare pentru un segment important de populatie.

5. Dispararea ideilor - la suprafata cel putin exista o mica (daca exista) conexiune intre ideile care se perinda la TV sau in alte segmente ale societatii noastre; nu apare nici un fir calauzitor, context de ansamblu, sau perspectiva

istorica care l-ar putea ajuta pe privitor, cititor, public etc. sa distinga ceva din mozaicul de idei si imagini, presupunand ca exista ceva care le leaga impreuna
intr-un tot coerent.

6. Un univers inchis in sine insusi - principiul general este ca televiziunea si, din ce in ce mai mult toate celelalte forme de comunicare din societatea noastra se refera din ce in ce mai putin la altceva din afara lumii lor artificiale, auto construite, inchise in ea insasi; rezultatul este ca practic toate formele irealului au devenit aproape total capabile sa integreze orice critica care le este adresata prin includerea acestor critici in desfasurarea lor de zi cu zi; astfel, emisiunile
TV si comerciale de orice fel, de exemplu popularele stiri de sambata asta
incorporeaza chiar in ele acest cinism impotriva media.

7. Reducerea personalitatii - totul este personalitate la TV si in general in societatea de divertisment in Romania; ideile abstracte au tendint a sa nu existe; ele exista doar daca pot fi reprezentate intr-o persoana concreta; de exemplu,
Einstein este personificarea intelectualului, Esmeralda este arhetipul femeii care a suferit mult in viata etc.

8. Simplificarea radicala - toate formele irealului nu au loc pentru idei abstracte si cu atat mai put in pentru idei complexe;

9. Mijloace imediate pentru a deveni celebru - unul din cele mai nelinistitoare aspecte ale irealului este ca psihopatii pot intelege mai bine decat cei care se presupune ca sta panesc asa-numita realitate „normala “ mijloacele de obtinere a celebritat ii imediate, adica anihilarea cuiva care este deja celebru.

10. Cauzalitatea inversa - televiziunea a abandonat cauzalitatea traditionala, adica secventa tradit ionala de evenimente, irelevanta; sunetul TV joaca un rol important in acest proces, si din aceasta cauza, rolul sau este adesea trecut cu vederea; sunetul TV il cheama pe privitorul/ascultatorul pasiv inapoi in fat a televizorului ca sa urmareasca reluarea unui “eveniment important” (de ex., mai
intai se marcheaza un gol - sau se prezinta un eveniment politic important, sau o acest caz devenind “efect”.

11. Stadiul industrial descentralizat al productiei irealului - celebritatile sunt producatorii principali ai intregii industrii si industria a avansat la urma torul stadiu in dezvoltarea sa; celebritatile pot fi acum produse in aproape orice televiziune din tara .

Standarde scazute
Exista o lega tura stransa intre procesul de creare a irealului si standardele profesionale pe care le respecta realizatorii de programe de televiziune. Cu cat standardele sunt mai scazute cu atat este mai usor sa modelezi realitatea si s-o repropui telespectatorilor in forma dorita de tine. Cu cat este mai coborat nivelul constiintei si al principiilor, cu atat este mai lipsit de dificultati sa pui cap la cap lucruri care nu au decat o lega tura minora . Cu alte cuvinte, cu cat ai mai putine reguli de urmat, cu atat te descurci mai usor in complexitatea societatii contemporane. Standardele scazute, impuse de lipsa de profesionalism, de principii morale, de etica, de capacitate intelectuala, de nivel cultural permit coborarea permanenta a calitatii programelor si diminuarea capacitatii telespectatorilor de a alege, de a face judecati de valoare, de a capata uneltele necesare pentru a deosebi calitatea de kitch, adevarul de fals, fictiunea de realitate, frumosul de urat, interesantul de important.
Iata care sunt cele 6 argumente cel mai des folosite pentru a justifica impunerea si raportarea la standarde sca zute :
1. telespectatorii sunt vinovati pentru ca sunt incapabili sa inteleaga lucruri importante si complexe si, de aceea, trebuie ajutat i - teoria marii prostii
2. trebuie dat oamenilor ceea ce-si doresc
3. daca telespectatorilor nu le place ce vad, pot inchide televizorul sau pot schimba canalul
4. de ce e rau sa te distrezi ?
5. daca nu le dam oamenilor ce-si doresc, o va face altcineva
6. oamenii pot diferent ia intre „stirile fierbinti, reale si importante” si distractie
Sa le lua m pe rand si sa le analizam.
1. Nu incape indoiala ca insusi publicul trebuie sa-si asume o mare parte din vina pentru calitatea scazuta a programelor de televiziune care n-ar putea supravietui daca n-ar exista o cerere mare pentru ele. Totusi, chiar daca teza
Marii Prostii ar fi adevarata, acest lucru n-ar justifica lipsa de responsabilitate a mass-media. Ceea ce se ignora este faptul ca mass-media este responsabila pentru alimentarea si incurajarea acestei „prostii” pentru a-si atinge scopurile: cresterea audientei si a incasarilor din publicitate sau a masei de oameni care pot fi subiectul tehnicilor de manipulare folosite de unele programe. A spune ca publicul este singurul vinovat de prostia lui inseamna sa ignori legatura simbiotica dintre cei considerati prosti si cei care alimenteaza si profita de pe urma acestei prostii. Dupa cum se stie, in toata lumea, legea pedepseste escrocheriile, chiar daca autorii lor sustin ca nu si-au obligat victimele sa fie
„proaste”. In plus, acest lucru inseamna sa ignori imensul rol pe care il joaca mass-media atat in crearea cat si in sustinerea acestei prostii. Inseamna sa ignori principiile morale si etice pe care ar trebui sa se bazeze actiunile si politicile media. Iata cum ar suna un astfel de principiu enuntat pentru a apa ra standardele scazute „ Atunci cand exista un segment de public (si, desigur, cu cat e mai

mare cu atat mai bine) care este destul de prost sa consume ceea ce producem noi, atunci suntem justificati moral sa satisfacem acea nevoie sau cerere.”.
2. Al doilea argument este folosit si de traficantii de droguri sau de cei care practica sau controleaza prostitutia si pornografia. Argumentul este fals, chiar facand abstractie de etica si morala. O multime de emisiuni noi esueaza tocmai pentru ca nu prezic si nu respecta preferintele telespectatorilor. Acesta este un motiv pentru care o multime de emisiuni si de filme nu fac altceva decat sa se maimuta reasca unele pe altele. De aici apare o noua idee, mai periculoasa.
Media n-ar face decat sa satisfaca o cerere deja existenta si nu participa , ca traficantul de droguri, la crearea si mentinerea cererii. E ca si cand ai spune ca romanii isi doreau telenovele chiar inante de a sti ce sunt acelea. Acest lucru ignora cu desavarsire nu numai relatia simbiotica care exista intotdeauna intre producatorul si cumparatorul unui produs sau al unui serviciu, dar si puterea mass-media de a crea, ment ine si modela nevoile receptorilor.
Ganditi-va la relat ia dintre un parinte si copilul sa u. Orice copil ar manca dulciuri pana ar face diabet. Cu cat oprobiu i-am privi pe parintii care ar permite acest lucru ? si ei ar putea folosi aceeasi justificare: ii dau ceea ce-si doreste !
In orice caz, si justificarea aceasta este falsa. Astfel, in grila unei televiziuni ar trebui sa se regaseasca toate tipurile de programe dorite de telespectatori. Acest lucru nu se intampla pentru ca importanta este dorinta masei si nu a grupurilor. Masa cea mare este un viitor consumator de detergenti sau de idei propagandistice, in functie de obiectivele pe care si le stabileste o televiziune.
3. Al treilea argument este fie o dovada de ipocrizie, fie de prostie. A nega dependenta telespectatorilor de televiziune inseamna sa nu cunosti impactul urias pe care il are mass-media electronica aupra oamenilor. Inseamna sa ignori analizele psihologice si sociologice care arata clar ca ruperea de televiziune ar
insemna pentru cei mai multi oameni ruperea de „realitate”, singura pe care o cunosc si care le da un sentiment de siguranta.
Din fericire, un astfel de argument poate fi folosit, e adeva rat ca din ce in ce mai rar, in Romania, unde exista , macar la nivelul teoretic, alternative la televiziune. Dar ne indrepta m rapid spre o societate in care televiziunea va fi omniprezenta si omnipotenta , fiind un element de lega tura intre multe dintre elementele sale. Televiziunea tinde si la noi in t ara sa ia locul culturii. Astfel, pot i opri televizorul dar nu-i poti opri efectele. Este reconfortant sa crezi ca, daca ai controlul unui buton, ai independenta si libertate de gandire si de actiune, dar astfel de act iuni sunt simbolice, goale de orice semnificatie adevarata. Ganditi-va la o telecomanda care ar schimba personalitatea sau starea de spririt a unei persoane apropiate...
Partea a doua a argumentului este hilara . La ora 16, daca baleiezi pe toate posturile romanesti, gasesti telenovele. Argumentul ignora cu buna stiinta faptul ca toate emisiunile TV- de pe canalul public, cele comerciale sau prin cablu- arata din ce in ce mai la fel. Numa rul mare de canale nu presupune si

imbunatatirea calitat ii alegerii. Un astfel de argument nu tine mai ales in cazul in care, din motive economice, televiziunea publica este obligata sa produca acelasi tip de programe ca si televiziunile comerciale, pentru a-si mari audienta si, implicit, incasarile.
4. „Ce e ra u sa te distrezi ?” suna exact ca si „Ce e ra u sa mananci desert ?”.
Nimic, cu conditia sa nu devina singura masa ! O societate care a devenit atat de dependenta de baloane de sapun si distract ie in general pentru a functiona nu este tocmai o societate pregatita sa faca fata unor relitati grele, fara a mai vorbi de schimbare - si chiar sacrificiu - pentru a le rezolva. Cel mai frecvent argument este stresul in continua crestere ca ruia trebuie sa-i faca fata omul de rand. Odata ajuns in casa, el trebuie sa uite de probleme si sa intre intr-o atmosfera de relaxare. A imparti viata in alb si negru, in stresul de la serviciu si relaxarea din fat a televizorului este o greseala care poate ii poate costa scump pe cei care o fac. Stresul este real dar metoda cu care se combate este ireala, este fabricata si nu analizeaza si, prin urmare, nu rezolva problemele care stau la baza problemelor cu care se confrunta oamenii.
5. Argumentul este total lipsit de morala. Tradus in termeni de zi cu zi, poti spune ca , daca mai este cel putin o persoana care ar putea ucide pentru a-si atinge un obiectiv, esti justificat si tu sa ucizi, ba chiar imputernicit s-o faci.
(exemplul cu portofelul) In plus, cu cat o iei inaintea „concurentei”, cu atat mai bine. Justificarea unui rau prin posibilitatea existentei altuia este nefireasca .
6. Al saselea argument, in afara faptului ca este folosit des de cei care il folosesc si pe primul (al marii prostii) in functie de interese, nu t ine cont de slaba informare a telespectatorilor si de dependent a lor de serviciul pe care il face televiziunea. A spune ca un copil poate face diferenta dintre rau si bine in alt mod decat a fost invat at de parinti, e ca si cand ai nega rolul educatiei, al transmiterii unor not iuni si valori, lucru pe care il face si televiziunea. Un alt aspect este construirea coerenta a irealului. Nu exista goluri in proces. Nu exista spatii de manevra si nici termene de comparatie. Nu exista buletine de stiri pure care sa poata sa-i ajute pe oameni sa faca distinctia intre important si interesant.
Toate aceste argumente au la baza un singur lucru. Ignorarea cu buna realitati complexe. In secolele trecute realitatea putea fi descompusa in pa rti relativ stabile, independente - la fel ca o masina care poate fi descompusa in bucati - dar acest lucru nu se mai poate face asta zi, intr-o societate in care totul este o parte a unui sistem electronic extrem de intercorelat. Un sistem este prin definitie o entitate cu componente care nu au o existenta aparte sau nu functioneaza in afara intregului din care fac parte. Inima, plamanii sau ochii omului nu functioneaza complet in afara corpului uman, din care sunt doar simple parti.