f1i14io
Programa scolara reprezinta un document oficial de planificare a continutului
invatamantului bazat pe "un ansamblu de actiuni proiectate special
pentru a suscita instruirea": definirea obiectivelor generale si specifice;
stabilirea continuturilor care trebuie predate-invatate-evaluate; anticiparea
metodelor si a tehnicilor de evaluare; prezentarea materialelor necesare pentru
realizarea activitatii de invatare (manuale scolare etc); precizarea dispozitiilor
necesare pentru formarea initiala si continua a cadrelor didactice ( Mialaret,
Gaston, , . ).
Proiectarea programei scolare in perspectiva curriculara presupune elaborarea
unor raspunsuri coerente la patru intrebari fundamentale (idem, . -); a) Pentru ce invatam ?... - stabilirea criteriilor de elaborare a programei
prin raportare la finalitatile macrostructurale (ideal pedagogic - scopuri pedagogice); b) Ce invatam ?... - alegerea continuturilor programei in raport cu
obiectivele pedagogice generale si specifice (definite la nivel de politica a
educatiei) si cu cerintele pedagogice (definite in termeni de coerenta interna
Ilogica disciplinei respective si externa Hogica. legaturilor interdisciplinare); c) Pentru cine invatam ?... - structurarea continuturilor programei in
raport cu posibilitatile minime-medii-maxime de invatare ale elevului, in
termenii optimizarii corelatiei dintre informare-formare-dezvoltare; d) Cum invatam ?... - metodele (de predare-invatare-evaluare) si conditiile
(interne-externe) necesare pentru valorificarea deplina a capacitatilor de invatare
ale e-levului.
Structura programei scolare presupune ierahizarea cunostintelor la nivelul unor
tipologii pedagogice definitivata in functie de obiectivele generale si
specifice asumate
in sens prioritar formativ. O asemenea tipologie ierarhica angajeaza cinci
tipuri de cunostinte: a) cunostinte de baza, care formeaza nucleul epistemic tare al stiintei/disciplinei
scolare, indispensabile pentru formarea-dezvoltarea personalitatii elevului in
perspectiva educatiei permanente; b) cunostinte functionale, care stimuleaza intelegerea fenomenelor studiate
prin redefinire/interiorizare si relationare, in diferite contexte de transfer
operational; c) cunostinte catalizatoare, care conditioneaza (intelectual sau/si socioafectiv)
realizarea unor secvente de invatare ulterioara; d) cunostinte deschise, care antreneaza orizontul cultural al elevului. "in
sens gratuit (fara nici o coloratura peiorativa)"; e) cunostinte inchise, "care incarca memoria" (idem, . .
).
Elaborarea programei scolare reprezinta o actiune specifica, realizabila in
concordanta cu liniile de proiectare curriculara stabilite la nivelul planului
de invatamant. Aceasta actiune specifica presupune ierarhizarea urmatoarelor
operatii pedagogice: raportarea la obiectivele specifice; stabilirea structurii
tematice a disciplinei scolare respective; precizarea indrumarilor metodologice;
proiectarea calendaristica a activitatilor de predare-invatare-evaluare.
A) Raportarea la obiectivele specifice presupune traducerea in plan didactic
a orientarilor valorice stabilite in plan macrostructural pentru fiecare
nivel si treapta de invatamant. Aceste orientari actioneaza ca finalitati
microstructurale intermediare intre obiectivele generale ale planului de
invatamant si sarcinile didactice concrete, operati-onalizate de profesor
la nivelul fiecarei activitati de predare-invatare-evaluare.
B) Stabilirea structurii tematice a programei scolare presupune respectarea unor
criterii functionale: a) accesibilitatea cunostintelor si a capacitatilor care
urmeaza sa fie dobandite de elevi in diferite etape ale scolaritatii;
b) gradarea corecta a cunostintelor si a capacitatilor, in raport cu resursele
de spatiu si timp existente; c) deschiderea cunostintelor si a capacitatilor spre
diferite tipuri de corelatii disciplinare, intradisci-plinare, interdisciplinare,
transdisciplinare. Respectarea acestor criterii functionale asigura atingerea
unor indicatori calitativi specifici activitatii de proiectare curriculara a programei
scolare: a) relevanta continutului instruirii; b) secventialitatea continutului
instruirii; c) consistenta continutului instruirii. a) Relevanta continutului instruirii presupune evidentierea valorii formative
a cunostintelor si a capacitatilor incluse la nivelul programelor scolare. Ea
reflecta unitatea metodologica existenta intre premisa stiintifica a continutului
si consecinta pedagogica a acestuia asumata in functie de specificul fiecarei
trepte si discipline de invatamant.
In plan stiintific, structura tematica a programei vizeaza selectia, dozarea si
ierarhizarea datelor, faptelor, evenimentelor; notiunilor, conceptiilor, regulilor,
principiilor, legilor; paradigmelor, teoriilor, categoriilor, modelelor de analiza
si sinteza etc.
in plan /jedagog/c/metodologic, structura tematica a programei vizeaza selectia.
dozarea si ierarhizarea cunostintelor si capacitatilor proiectate la nivel: monodiscipli-nar,
intradisciplinar, interdisciplinar, transdisciplinar.
In plan didactic, structura tematica a programei scolare vizeaza selectia, dozarea
si ierarhizarea cunostintelor si capacitatilor incluse in trunchiul comun
de cultura generala activat la nivel: instrumental, in invatamantul
primar; de baza, in invatamantul gimnazial; de profil, in
invatamantul liceal; de specializare, in invatamantul
profesio-
nai; de specializare superioara, la niveluri profesionale de varf, in
invatamantul universitar.
Selectia, dozarea si ierarhizarea cunostintelor si a capacitatilor la nivelul
programelor scolare asigura: ponderea formativa a informatiei, dependenta de
valoarea sa metodologica si practica, perfectibila in timp si spatiu;
deschiderea psihosociala multipla a obiectelor sau a modulelor de invatamant,
cu relevanta interdisciplinara; eliminarea balastului informational prin raportare
la conceptul de "trunchi comun de cultura generala", operabil la toate
nivelurile sistemului. b) Secventialitatea continutului instruirii presupune operationalizarea unor
circuite de programare a materiei, in variante traditionale si (post)moderne.
exprimate la nivel liniar, concentric, modular, integrat..
Programele scolare liniare sunt structurate prin "adaugiri succesive de
informatii si prin amplificarea exigentelor fata de activitatea cognitiva a
elevilor". Acest tip de programa urmareste, in mod special, asigurarea
accesibilitatii cunostintelor, proiectate de la simplu la complex, corespunzator
fiecarei etape de varsta in conditii de maxima securitate psihologica
si pedagogica.
Programele scolare concentrice sunt structurate prin "reluarea acelorasi
notiuni, cunostinte, deprinderi, intr-o forma amplificata pe diferite
trepte ale sistemului scolar (niveluri de varsta)" - Olga, Oprea,
, . .
Acest tip de programa urmareste, in mod special, aprofundarea cunostintelor
in cadrul unei noi trepte scolare, in conditiile unei noi etape
de dezvoltare psihica a personalitatii elevului. Mecanismele de proiectare vizeaza
o noua structura de organizare a cunostintelor, acumulate deja. prin dezvoltarea
acestora in contexte metodologice si aplicative superioare. Din aceasta
perspectiva sunt semnificative programele scolare propuse, de regula, in
domeniul matematicii, gramaticii, stiintelor sociale si umane.
Didactica moderna si postmoderna valorifica cele doua modalitati clasice de
organizare lmiara si concentrica a programelor scolare, remarcabile prin capacitatea
lor de asigurare a accesibilitatii cunostintelor in conditii de deplina
securitate psihica, discutabile insa datorita caracterului lor predominant
monodisciplinar si inclinatiei lor spre gandirea inductiva si convergenta,
care intretine anumite limite si intarzieri in planul
cunoasterii comprehensive, conceptuale, critice.
Evolutia programelor scolare liniare si concentrice in contextul proiectarii
auriculare angajeaza intreaga structura a activitatii de predare-invatare-evaluare,
orientata pedagogic in conditii de interdiscipiinaritate si de instruire
diferentiata. Aceasta evolutie determina aparitia unor noi modalitati de programare
a continutului instruirii, respectiv a unor noi tipuri de programe scolare (in
spirala, modulare, integrate).
Programele scolare in spirala sunt structurate in jurul experientei
cognitive de baza a elevului, care asigura insusirea de noi cunostinte
"incadrate continuu in noi contexte si sisteme ce se largesc
si se restructureaza neincetat, solicitand capacitati si operatii
intelectuale din ce in ce mai complexe". Proiectarea in spirala
imbina programarea concentrica - care in aceasta situatie presupune
"reluarea problemelor fundamentale, care reprezinta structura de baza a
obiectului" - cu programarea liniara, care presupune insusirea de
noi cunostinte dupa reactualizarea problemelor fundamentale ( Oprescu, N; Blideanu,
E, in Curs de pedagogie, , . ).
Programele scolare modulare sunt structurate pe baza unor seturi de cunostinte,
situatii de invatare, strategii speciale de predare-invatare-evaluare,
care faciliteaza realizarea independenta a sarcinilor de instruire intr-un
timp pedagogic optim. Elaborarea modulelor presupune definirea unui set de situatii
didactice, pe de o parte inde pendente, iar pe de alta parte, interdependente in raport cu sarcinile
de invatare trecute si viitoare.
Aceast tip de programa scolara are o structura tridimensionala bazata pe: continuturi
specificate, cu precizarea cunostintelor anterioare necesare si a diverselor
itine-rarii curriculare posibile; ansamblu de submodule, fiecare incluzand
obiectivele con-crete-situatiile de invatare necesare-probele pentru trecerea
la un nou submodul; probe terminale pentru evaluarea gradului de realizare a
obiectivelor modulului, pentru recuperarea pierderilor, pentru asigurarea trecerii
ia modulul urmator ( Cretu, Carmen, in Psihopedagogie, coordonatori, Neculau,
Adrian. Cozma, Teodor. . . -).
Programele scolare integrate sunt structurate pe baza strategiilor de organizare
interdisciplinara/transdisciplinara a continurilor formale-nonformale-informale,
care angajeaza intreaga experienta de predare-invatare-evaluare
a profesorului si a elevului. Aceste programe - care reprezinta scoala viitorului
- valorifica "unitatea funciara a demersurilor stiintifice", urmarind
integrarea orizontala si transversala a disciplinelor de invatamant
in functie de urmatoarele criterii de selectie a continuturi lor instruirii:
- criteriul teoretic, care vizeaza schemele conceptuale, obiectul si metodele
de cercetare, paradigmeie de abordare, valabile in cadrul mai multor stiinte;
- criteriul aplicativ, care vizeaza tehnologiile comune dezvoltate la nivelul
mai multor stiinte, cu referire la domeniul vietii profesionale, mediului ambiant,
relatiilor de familie;
- criteriul personalitatii, respectiv a "obiectului educatiei", care
vizeaza formarea constiintei stiintifice a elevului, relevanta pentru modelarea
raporturilor sale cu lumea si cu sine;
- criteriul social, care vizeaza abordarea unor aspecte istorice, tehnologice,
economice etc, semnificative pentru rezolvarea ''unor probleme ale societatii",
respectiv pentru "natura umanitatii" (idem, .-). c) Consistenta continutului instruirii este realizabila la nivelul programei
scolare in plan intern ( structura programei scolare) si extern ( structura
de relatie a programelor scolare).
Consistenta interna a programelor scolare vizeaza asigurarea unui raport pedagogic
optim intre logica stiintifica a continutului instruirii - controlabila
in plan epis-temic - si logica didactica a continutului instruirii, vaiorificabila
in plan formativ.
Consistenta externa a programelor scolare vizeaza asigurarea unor raportari
pedagogice optime cu celelalte programe scolare, plasate pe orizontala, verticala
si transversala pianului de invatamant, in cadru! trimestrului/semestrului,
anului, ciclului (pre)scoiar sau universitar respectiv.
C). Formularea indrumarilor metodice vizeaza elaborarea strategiilor de
predare-invatare-evaluare necesare pentru realizarea obiectivelor specifice
programelor scolare la un nivel de eficacitate pedagogica optima. Angajarea
proiectarii curricu-iare presupune integrarea "indrumarilor
metodologice " in structura interna a programelor scolare, pentru
sustinerea consistentei pedagogice a acestora in diferite circumstante
didactice si extradidactice.
Delimitarea orientativa a "indrumarilor metodice" implica raportarea
profesorului ia dimensiunea functionala a obiectivelor generale si specifice
ale procesului de invatamant. Proiectarea lor ca virtuale strategii
de predare-invatare-evaluare angajeaza decizia manageriala a profesorului,
relevanta pedagogic pe linia de interactiune existenta intre: metoda de
invatamant aleasa, cu prioritate, datorita resurselor sale formative
maxime si capacitatii sale de integrare deplina a altor metode si procedee eficiente
-stilul educational adoptat pentru valorificarea deplina a resurselor existente
la nivelul structurii actiunii didactice - marja de optimizare a activitatii
didactice, operabila in cadrul spatiului si timpului disponibil pentru
instruirea in clasa si in afara clasei.
D) Proiectarea activitatii de didactice este detemiinata la nivelul programelor
scolare care directioneaza actiunea de elaborare a "planului calendaristic"
necesar fiecarui cadru didactic in contextul trimestrului si al anului
scolar. Optimizarea "planului calendaristic" implica adaptarea obiectivelor
generale si specifice la conditiile existente ia nivelul fiecarui colectiv de
eievi.
Programa scolara poate sugera mecanismele posibile de operationalizare a obiectivelor
in contextul resurselor de spatiu si timp aflate la dispozitia cadrului
didactic. Aceasta presupune avansarea unor structuri de proiectare flexibile
care vizeaza : Capitolul - Numarul de ore saptamanal - Succesiunea activitatilor
didactice/lectiilor etc. - Termenele stabilite - Obiectivele propuse - Continuturile
necesare - Strategiile didactice posibile - Criteriile de evaluare - Observatiile
care se impun. - Continutul procesului de invatamant, Curriculum,
Proiectarea pedagogica