z9f13fb
Tactui pedagogic reprezinta o aptitudine generala a subiectului educatiei/educatorului obiectivata in comportamentul acestuia, adaptabil permanent la calitatile celor educati si la conditiile mediului scolar si extrascoiar.
Formarea si cultivarea tactului pedagogic presupune realizarea unui "aliaj al experientei si al unor insusiri psihologice constand in oportunitatea interventiilor si in modul adecvat de exercitare a influentei educative" ( Dictionar de pedagogie, , .).
Experienta didactica asigura formarea si cultivarea tactului pedagogic in masura in care angajeaza perfectionarea proiectului pedagogic in contextul unor circuite de conexiune inversa pozitiva care stimuleaza (re)orientarea rapida a activitatii in functie de comportamentului celui educat, de reactiile mediului intern si extern, de solutiile manageriale dezvoltate.
Calitatile psihologice ale educatorului definesc o anumita maiestrie pedagogica, apreciata ca o premisa dar si ca o consecinta a tactului pedagogic. Aceste calitati vizeaza capacitatea de: a opera cu procedee adecvate in situatii pedagogice noi; a reactiona in sens empatic la problemele conflictuale care apar in colectiv sau in raport cu un elev, parinte, profesor etc; a perfectiona proiectul pedagogic, mesajul pedagogic, repertoriul comun profesor-elev la niveluri de creativitate superioara; a valorifica integral informatiile obtinute in procesul de formare initiala si continua (logica invatarii psihologie scolara, pedagogie generala, sociologia educatiei, metodica, practica pedagogica in specialitate, activitati educative, actiuni de instruire iormala-nonformala).