Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    


 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate





Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 




Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
Vinituri si Tigani: Identitati stigmatizate intr-o comunitate multiculturala
Colt dreapta
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 
s...t Domne, aici is doua variante: din punct da vedere da patriotism eu sint obligat sa-i iubesc pe romani, pentru ca mi-ar fi jena sa apar pa ecran in fata lumii si sa ma-ntrebe cineva: «Domne, cu care dai mina: cu neamtu sau cu moldoveanu ?» u4e4ee
Ce-ar zice istoria daca l-as imbratisa pa neamt si m-as intoarce cu spatele catre roman? Din punct de vedere social, din punct de vedere al vietii, ca vecinatate si ... ca trait, asa, viata colegiala, parca... (I.M. comlausean)
In acesta lucrare ne propunem sa prezentam situatia de excludere a doua grupuri de la resursele simbolice ale unei comunitati multietnice. Primul grup este constituit din imigrantii ce au sosit din judete mai sarace precum Botosani, Maramures, Vaslui,
Suceava sau Bistrita-Nasaud intr-o comuna bogata din vestul tarii, Sintana. Al doilea grup este cel al romilor/tiganilor, originari din comuna. Identitatea acestor doua grupuri este depreciata in fata identitatilor prestigioase pe plan local ale nemtilor si romanilor paminteni .
Mai intii vom prezenta o scurta istorie a comunei Sintana, punind citeva intrebari -cheie referitoare la problema identitatii grupurilor din comuna. Dupa aceasta, vom infatisa citeva prezumtii ale interactionismului simbolic si conceptia lui Paul Ricoeur despre identitatea narativa, ce ne-au ajutat in studierea acestei situatii de teren. Partile
3 si 4 se refera efectiv la primul, respectiv la al doilea grup.
1. De ce Sintana? Scurta prezentare a contextului local
Ultima gara importanta pe calea ferata dintre Oradea si Arad, la 30 km de Arad, comuna Sintana datoreaza o anumita rezonanta simbolica faptului de a fi functionat ca resedinta de plasa in perioada interbelica si Ordinului Muncii clasa I, primit deseori, pentru rezultatele obtinute in intrecerea socialista in agricultura .
Localitatea are mai multe zone, fiecare cu o istorie proprie. La inceput a fost



Comlausul, sat mentionat in documentele de zeciuiala papala in 1335, ca apartinind arhidiaconatului catolic de la Pincota. In secolul al XVIII-lea, administratia austriaca initiaza si favorizeaza colonizarea Banatului si a regiunilor de la nord de Mures cu populatie catolica germana. In acest context, in imediata vecinatate a Comlausului apare asezarea Sanktanna, careia Maria Tereza ii va conferi titlul de tirg in 1748.
Desi alaturate spatial, cele doua localitati ramin separate administrativ pina in 1950, cind, in urma raionarii, vom avea de a face cu o singura comuna, Sintana.
Pina atunci insa, un alt grup important va sosi pe teritoriul comunei: incepind cu primavara anului 1945, prin reforma agrara, spre Sintana a fost atrasa populatie din raioanele limitrofe (Cris, Ineu, Gurahont, Beius). Cu timpul, acest grup devine tot mai numeros si capata unitate (cel putin) teritoriala, prin stabilirea in partea de nord-vest a Sintanei. Istoria locala nu se opreste aici. In 1966 sosesc in Sintana locuitorii fostei asezari Crisana (judetul Bihor), distrusa in urma inundatiilor din luna februarie a acelui an. Cu ajutorul statului isi vor construi 125 de locuinte, in continuarea celor ale colonistilor (termenul este folosit pentru desemnarea celor veniti dupa 1945). Astfel a aparut zona Satul Nou.
Tot in jurul anului 1966 apare in Sintana fenomenul emigrarii etnicilor germani, accentuat dupa 1980. Pe fondul acesta, Decretul 242 din 1983 favorizeaza stabilirea in comuna a unor familii venite din Moldova, Bistrita-Nasaud, Maramures, Alba si chiar Oltenia. Ultimul grup, dar nu cel din urma venit, mereu exorcizat de statistici, este cel al tiganilor, ocupantii partii nord-estice a Comlausului1 .
In aceast mediu eterogen, oamenii (re)construiesc activ granitele identitare dintre grupurile lor. Romanii din Comlaus relativizeaza granitele identitare dintre ei si germani: Romanu o-nvatat de la neamt orice lucru, orice. s...t Noi am «furat» multe de la nemti, asa, vazute (G.B. comlausean); romanii din Comlaus au fost foarte mult influentati de disciplina nemteasca: pai nu e nici smacart o diferenta mica, ca organizare a comunei, intre Sintana si Comlaus (I.P. comlausean). In
Sintana, germanii pot fi considerati drept grup de referinta. Ei influenteaza puternic reprezentarile si naratiunile identitare ale comlausenilor. Fenomenul are loc in ambele sensuri. In urma vizitelor in Germania, nemtii din Sintana descopera ca au in comun cu romanii si Sintana unele lucruri:
Poate mincarea e mai buna ca a lor s...t aci maninca mai bine, nu chimic, nu conserve, nu alte chimicale. Aicea se maninca bine. Si se pregateste bine s...t Am avut colegi de scoala cu care nu m-am intilnit poate 40 de ani si, cum o fost in vizita, o fotografiat si camara unde-i slanina si sunca si tot... Si mi-o trimis fotografia; aia de acolo o zis ca nu exista asa ceva. (S.H. german)
Acest fenomen de trecere a granitelor simbolice dintre romanii din Comlaus si nemti este insotit de un fenomen de stigmatizare a celorlalte grupuri majore din comune. Cei ce au sosit in Sintana in ultimii 20-25 de ani precum si romii nu se bucura de aceleasi descrieri favorabile pe care comlausenii le au fata de nemti, sau viceversa. In cele ce urmeaza incercam sa raspundem la citeva intrebari. Cum isi construiesc grupurile locale modele identitare? Cum contribuie fiecare grup la forma rea identitatii celorlalte grupuri? Ce raporturi se stabilesc pe plan local intre modelele identitare construite? Cautam sa surprindem posibilitatea folosirii acestor identitati drept capital simbolic. In momentul crizelor de identitate, cu ce oferte identitare alternative cocheteaza grupurile studiate? Raspunsurile nu trebuie considerate con cluzii definitive. De asemenea, ele nu acopera toate grupurile comunei, ci se vor prezentari ale competitiei pentru prestigiu identitar. Desi facem referinte la comla useni si nemti, in acest articol ne-am centrat analiza asupra viniturilor si romilor.
Nemtii si comlausenii se afla in cursa pentru ocuparea pozitiei simbolice privile giate, ultimelor doua grupuri raminindu-le de evitat ultima pozitie din ierarhia identitara.
2. Cadrul teoretic al interactionismului simbolic
Herbert Blumer fundamenteaza interactionismul simbolic pe trei premise: a) oamenii actioneaza fata de lucruri in functie de semnificatiile pe care acestea le au pentru ei; b) semnificatiile acestor lucruri sint derivate din interactiunea sociala in care oamenii sint implicati, sau apar in urma acesteia; c) semnificatiile sint vehiculate si modificate in cursul unui proces interpretativ folosit de oameni pentru a se raporta la lucrurile cu care se intilnesc (Blumer, 1969).
Simpla expunere a acestor premise atrage atentia asupra unor concepte cheie, numite de Blumer imagini-radacina (root-images): interactiunea sociala, omul ca actor social, actiunile umane si interconectarea lor, obiectele si grupurile umane.
Analiza lui Blumer asupra imaginilor-radacina reuseste sa elucideze modul in care interactionismul simbolic vede societatea si comportamentul uman. Desi nu figureaza printre imaginile-radacina si, deci, nu se bucura de o atentie speciala, termenul de semnificatie revine obsesiv in aceasta analiza, fiind prezent in majoritatea definitiilor.
Mentionam aici definitia obiectului: natura unui obiect a unuia si a tuturor obiec telor consta din semnificatia pe care el o are pentru persoana pentru care el este obiect (Blumer 1969, 11).
Modelul textului la Paul Ricoeur
Vom completa cadrul teoretic al interactionismului simbolic cu teoria hermeneutica a lui Paul Ricoeur. Incepind cu lucrarile sale mai recente, Ricoeur muta accentul preocuparilor sale de la o conceptie limitata despre text catre restituirea semnificatiei si sensului fenomenelor sociale. Trecerea de la o problematica la alta este cel mai clar sintetizata in eseul Modelul textului: actiunea intentionala considerata ca text
(Ricoeur, 1995, pp. 111-182). Potrivit lui Ricoeur, interpretarea textelor ridica un anumit tip de probleme tocmai pentru ca avem de-a face cu texte si nu cu limbaj vorbit. Patru trasaturi provenite din insusi statutul textului (fixarea semnificatiei, disocierea sa de intentia mentala a autorului, desfasurarea unor referinte neostensive si un potential evantai universal al destinatarilor) ii asigura obiectivitatea, prefigurind ceea ce se va numi paradigma lecturii . Textul se distanteaza de autorul sau, iar a-l interpreta inseamna a-l apropria. Prin apropriere, Ricoeur intelege ca interpretarea unui text se desavirseste in interpretarea de sine a unui subiect care de acum inainte se intelege mai bine, se intelege altfel, sau chiar incepe sa se inteleaga (Ricouer,
1995, 125). Teoria hermeneutica este preocupata de a media aceasta interpretare -apropriere prin seria interpretantilor care apartin travaliului textului asupra lui insusi (Ricoeur, 1995, 132).
Pentru Ricoeur, actiunea sociala prezinta trasaturile constitutive ale textului ca text: fixarea actiunii, autonomia semnificatiilor actiunilor fata de agentii lor, emanciparea fata de contextul situational si disponibilitatea pentru interpretari ulte rioare. Aceasta versiune modificata de criticism textual ofera o solutie paradoxului metodologic al stiintelor umane, a caror autonomie, prezervata de dihotomia compre hensiune-explicatie, a fost revendicata cu riscul iesirii din sfera cercetarii stiintifice.
Ideologie si identitate narativa
La acest nivel al actiunii sociale caracterizate de semnificatie, orientare mutuala si integrare in plan social, putem vorbi despre ideologie: ideologia este un fenomen de nedepasit al existentei sociale, in masura in care realitatea sociala are dintotdeauna o constitutie simbolica si comporta o interpretare, in imagini si reprezentari, a lega turii sociale ca atare (Ricoeur, 1995, 214). Ricoeur cauta un concept de ideologie inteles ca mediator incorporat celei mai elementare legaturi sociale , careia ii confera constitutie simbolica (Ricoeur, 1995, 213). Definitia sa este departe de a trimite la conotatiile negative curente. Exista, pentru grupurile sociale, un fel de imposibilitate de a-si da o imagine de sine, de a-si justifica intemeierea. Atunci se face raportarea la evenimente inaugurale, despre care se va vorbi ulterior in termeni de origine a comunitatii insesi. Rolul ideologiei este de a difuza convingerea ca evenimentele fondatoare sint constitutive pentru memoria sociala si, prin ea, pentru insasi identitatea comunitatii (Ricoeur, 1995, 280). Ideologia mediaza, deci, intre comemorare si evenimentul inaugural. Functia sa este de integrare sanatoasa, spune


Ricoeur, atita timp cit da unei comunitati echivalentul a ceea ce am putea numi o identitate narativa (Ricoeur, 1995, 286). Paul Ricoeur infatiseaza in Temps et récit constructia identitatii ca pe o operatie narativa. Inspirindu-se (si) din analiza literara a autobiografiei, el observa ca istoria unei vieti este refigurata continuu de catre toate istoriile, veridice sau fictive, pe care subiectul le povesteste despre sine. Aceasta refigurare face din viata insasi o tesatura de istorii povestite. Identitatea narativa adica acel fel de identitate la care o fiinta umana accede gratie medierii functiei narative evita dihotomia ce opune subiectului mereu identic cu sine o multime de ginduri, emotii, dorinte, a caror unitate este considerata o iluzie esentialista. Rezultat al rectificarii la nesfirsit a unei povestiri anterioare printr-o poveste ulterioara, noul concept da seama de schimbare in coeziunea unei vieti. Ricoeur ne ajuta sa intelegem identitatea ca un proces continuu de (re)constructie, punind un accent interesant pe componenta interactionala: individul (sau comunitatea) se identifica cu ceea ce povestesc ceilalti (din comunitate) despre el.
3. Viniturile si orientalismul metonimic
Intr-o scurta, insa foarte bogata in sugestii, discutie pe marginea orientalismului ,
Sorin Antohi descrie caracterul metonimic al acestei atitudini textuale: sorienta lismult se reproduce si in interiorul continentului european, si in interiorul unui stat federal, si in granitele unui stat national (Antohi, 1994, 268). Daca la Edward Said era vorba de o viziune asupra culturilor perceptibila in discursul intelectualilor (Said,
1979), Antohi aduce problema la nivelul mentalitatilor populare si deplaseaza discutia de la nivelul civilizatiilor (occidentala vs. orientala) la cel al culturilor regionale intrastatale. In plus, el incadreaza acest concept in teoria goffmaniana a stigmatului, surprinzind relatiile dinamice dintre un centru si o periferie simbolice.
Desi nu intotdeauna axa vest-est este cea care orienteaza regiunile, problema ramine aceeasi: reprezentarea culturilor se face prin intermediul unor seturi antino mice de valori, asociate spatiilor considerate. Progresul , modernizarea , rationa litatea , dezvoltarea economica sint opuse stagnarii , traditionalismului , misticismului , inapoierii . Departe de a fi inocent, acest discurs instaureaza si conserva hegemonia uneia din parti.
Sintana reproduce, la scara redusa, geografia simbolica a orientalismului intra statal cazul romanesc. Incepind cu 1945, odata cu sosirea colonistilor, comlausenii si germanii se vad pusi in fata unui posibil pretendent la definirea normalitatii locale.
Problema se repeta in momentul aparitiei viniturilor, iar transformarea acestora intr-o categorie sociala discreditata poate fi solutia impasului, argumentele retoricii orientaliste avind prioritate. Faptul nu surprinde, deoarece Sintana apartine regiunii favorizate de geografia simbolica a spatiului romanesc, iar cei ce au decis sa-si paraseasca locurile natale au fost influentati in hotarirea lor si de aceasta harta imaginara. Capitolul de fata este o dezvoltare si o argumentare a acestor idei.
Venirea in Sintana; primele impresii
Incepind cu anii 80, statisticile arata o omogenizare a populatiei din punct de vedere etnic. Odinioara majoritari in Sintana, germanii incep sa emigreze, iar in locul lor vin romani din diferite zone ale tarii (in principal din Moldova judetele Botosani,
Vaslui, Suceava , din Bistrita si din Maramures). Din 1983, odata cu aparitia
Decretului 242, situatia este oficializata. Cei mai multi dintre ei au luat contact cu comuna in postura de lucratori sezonieri. Prima intilnire cu Sintana este rememorata cu placere, in contradictie cu referirile in termeni critici la prezent. Aprecierile fata de lumea descoperita contrasteaza si cu cele la adresa locului de bastina. In momentul plecarii catre Sintana ei erau atrasi de imaginea promitatoare a ceea ce pare o insula de modernitate.
Venind aici, normal, comparind traiul din Moldova, trai saracacios, ca acolo cine-o fost sarac o fost sarac si cine-o fost bogat o fost bogat, ca n-o fost omul de vina; n-o dat roade pamintul, cel putin acolo unde am stat noi, nu!s...t cind taica-meu o vazut conditiile de trai si o vazut ca daca lucri, ai pe vremea aia inca se mai dadeau case de stat o venit la mine si zice: «Uite ce vreau sa fac, am umblat in tara asta (si la mina o lucrat) si am venit aici la Sintana si vreau sa ma mut aici».
(S.V. venita)
La farmecul pe care comuna il exercita asupra celor veniti sa-si incerce norocul, se adauga citeva elemente mult mai prozaice, de natura sa influenteze si persoane mai putin aplecate spre aventura. Pe de o parte, nivelul productiei agricole promitea, in afara de stabilitatea locurilor de munca, posibilitatea de a agonisi avere:
Bine, ei erau multumiti pentru ca aici recolta era foarte buna si cind se intorceau, mi-aduc aminte ca vagoane intregi de porumb isi duceau acasa, pentru ca ei primeau cota parte era unu la suta din ceea ce transportau ei intr-o zi si pe vreme buna reuseau sa faca o gramada de transporturi. s...t Stiu ca unul chiar a zis ca el pe banii ce i-a luat intr-o toamna aici la Sintana a reusit sa-si faca o casa. Inseamna ca cistigul a fost bun de tot. (S.V. venita)
Pe de alta parte, problema locuintelor era rezolvata inca inainte de a aparea, casele rechizitionate de la germani fiind puse cu generozitate la dispozitia celor care isi declarau intentia de a se muta: Tati o venit, i-o placut, era promitator. s...t Casa era deja primita... Cind tati o spus ca vrea sa vina (asta era in iulie), in septembrie tati o avut deja cheile puse deoparte (M.T. venita). Dorinta de a deveni locuitor al
Sintanei este sporita in unele cazuri de impresia aderarii la un model cultural asociat valorilor de tip occidental: Gindirea-i altfel... Pentru ca n-am fost atit de mica sa nu realizez diferenta dintre Moldova si Ardeal sau Vest... Este totusi o tendinta de oras aici... si alta mentalitate. (M.T. venita)
Devierea de la modelul identitar caracterizat prin atitudinea pozitiva fata de munca, proprietate, harnicie si curatenie este un element des intilnit in descrierile facute de localnici noilor veniti. Accentuarea dizidentelor nu surprinde. Sintem in fata unui fapt normal: managementul stigmatului este o trasatura generala a societatii, un proces ce apare oriunde exista norme ce vizeaza identitatea (Goffman,
1992, 155). Miza acestei competitii identitare este prestigiul, obtinerea legitimitatii pentru pretentiile de arbitraj. Este interesant de observat ca disocierea de vinituri nu e la fel de usor de facut de catre comlauseni si germani; categorie ce functioneaza ca obligatie constringatoare, etnicitatea provoaca sentimente inconfortabile printre bastinasii romani:
Atuncea, in casele care in trecut erau ale svabilor, ale nemtilor, in multe case s-au mutat diferiti locuitori, din toata tara si integrarea aceasta cu noi putinii care mai sintem aici, este si mai greoaie. Nu ca atuncea cind o venit colonistii si cumva ne-am mai inteles. Asta este mai greoaie. Chiar daca sint, adica oameni de exemplu din


Moldova, eu nu vreau sa jignesc pe nimeni da nu vreau sa... am avut eu cazuri cind le-am spus: «Mai, nu vedeti mai cum gospodarim noi, mai, ordinea sa fie, nu va place sa fie frumos? Sa fie si grajdul de porci sa fie curat, sa mai invatati de la noi citi mai sintem aici, ca nu este rau sa fie bine». (S.H. german)
Aicea-n Banat au venit maramureseni, din Bistrita-Nasaud foarte multi... cam slabi agricultori s...t de cind au inceput sa plece nemtii deja o inceput sa vina niste oameni care ... neseriosi, domne, moldoveni de-astia, ... ne-o cam facut de bafta, ne-or cam facut de ris, domne, nu se prea tin; si-acuma daca te duci in Sintana domne, parca miroase, domne: aici-i roman, aici-i neamt ca inca mai sint citiva nemti. Romanii nu prea matura la strada, nu tin o curatenie serioasa, or inceput sa distruga pomi prin gradini, gardurile pe-acolo, e cam risipa domne! (I.M. comlausean)
Conturarea unei categorii sociale discreditate: viniturile
Sint vehiculate cu predilectie exemplele extreme, socante, picante chiar. Pe baza lor, noilor veniti li se construieste o identitate sociala stigmatizata, desemnata prin terme nul vinituri. Intr-o buna logica orientalista, termenul se refera deseori la moldoveni:
Cu ei (colonistii) ne-ntelegem, dar cu moldovenii, astia-s vai si amar s...t sint toti prapaditi. Daca mereti sa vedeti niste casi, apai ramineti trasniti, trasniti ramineti.
Distrus tot!... distrus. Si-apoi, i-auzi daca in pivnita o bagat porcii? No, ce spuneti dumneavoastra? Si-atuncea nu mai scoti nici un gunoi, acolo ramine. (H.W. german)
Moldovenii, aia-s complet neseriosi, domnule; din vana, unde-ai avut vana domne, in baie, o facut iesle, domle, la capra; baga capra acolo. Altii taie parchetul.
Unii ce-or facut? s...t tot aicea la Sintana a fost un caz, or taiat parchetul neamtul o avut casa faina domne or taiat parchetul si-or facut o gaura-n mijloc la camera si acolo-si face necesitatile, si-i cade necesitatile in pivnita. (I.M. comlausean)
Prestigiul de care se bucura acest tip de exemple este de la sine graitor. In aceste conditii, veridicitatea lor devine insignifianta. Ceea ce conteaza este ca varia tiunile pe aceasta tema circula intens, configurind o ideologie stigmatizanta, definita prin opozitie cu cele ale normalitatii locale. A discredita si eventual a nu accepta viniturile este o strategie prin care localnicii mentin hegemonia resurselor simbolice prestigioase. Cealalta strategie pe care am intilnit-o, exemplificata de citatul de mai jos, trece cu vederea diferentele culturale prin mobilizarea solidaritatii etnice: s...t din punct de vedere social, asa ca vecinatate, ii regretam pe nemti; dar din punct de vedere national, totusi e roman de-al nostru, ce sa faci, n-ai ... trebuie sa-l tolerezi domne, doar doar se-ndreapta. s...t Domne, aici is doua variante: din punct da vedere da patriotism eu sint obligat sa-i iubesc pe romani, cu toate pacatele, pentru ca mi-ar fi jena sa apar pa ecran in fata lumii si sa ma-ntrebe cineva: «Domne, cu care dai mina: cu neamtu sau cu moldoveanu?» Ce-ar zice istoria daca l-as imbratisa pa neamt si m-as intoarce cu spatele catre roman? Din punct de vedere social, din punct de vedere al vietii, ca vecinatate si ... ca trait, asa, viata colegiala, parca...
(I.M. comlausean)
Strategii ale iesirii din stigmat
Un alt argument in favoarea ideii ca identitatea sociala de vinitura este una deteriorata
(traducem spoiled identity) este si faptul ca noii veniti percep aceasta etichetare ca pe o jignire:
Omul care m-o jignit odata si mi-o zis ca-s vinitura in fata mea nu mai e om. Il respect, il salut, trebuie sa-l salut ca-i din sat cu mine .. ca ma consider localnica, stind de-atitia ani, nu? Am copilarit cum s-ar spune, am crescut aici, am luat obiceiu rile lor, m-am integrat in familia lor, ma consider localnica. Asta e! (M.T. venita).
Termenul de vinitura e folosit?
Se foloseste, da. Si pe mine m-a deranjat odata, la o onomastica, pe la inceputuri, cind am venit aicea. Am surprins la telefon discutia dintre un coleg si nevasta-sa, la care i-o zis: «Ce trebuie sa te duci la toate viniturile?» S-atuncea multa vreme i-am spus la sot: «Vezi, noi sintem niste vinituri!» Deci asta a fost expresia.
Dar, in timp, daca ei vad ca esti om la locul tau si asa mai departe... Eu, de exemplu, acuma nu ma mai consider ca-s o vinitura. (S.V. venita)
Citatul de mai sus se refera la strategiile de iesire din stigmat: interiorizarea acestuia, urmata de adoptarea regulilor normalilor. Lucrurile nu se rezolva asa usor, pentru ca aceste tehnici nu garanteaza si faptul ca vei fi acceptat. De cele mai multe ori, competitia simbolica dintre identitati continua, stigmatizatul fiind nevoit sa faca apel la un evantai mai larg de strategii. Bravada agresiva (Goffman) este un prim exemplu: Niciodata nu am regretat ca am venit pentru ca ne-am realizat, am muncit, dar ne-am realizat! s...t Eu am parerea mea buna despre mine. Nu-mi ramine decit sa le dovedesc ca au gresit. Si sa ma lupt cu ei! (M.T. venita). Un alt exemplu este incercarea de redefinire a categoriilor, urmarindu-se prin aceasta o ajustare a dezechilibrului de forte:
Am ajuns la concluzia ca nu ne mai cunoastem care am fost aici de ani de zile si care-s mai noi, de 2-3 ani, eu stiu? Nu ne mai stim. Localnici, ce sa spun, foarte putini acuma. Foarte putini localnici. De fapt, localnici sintem cu toti. De exemplu vecina din fata casei; bastinasa! Da-i bastinasa din Comlaus; in Sintana si ea-i o vinitura. Ca e totusi o diferenta, chiar daca e numai o sosea care le desparte. Se simte ca ala-i Comlausul si asta-i Sintana. s...t Daca stam s-o luam logic, si R. ii vinitura, ca nu-i din Sintana. (M.T. venita)
Se pare ca aceste strategii nu reusesc decit sa otraveasca si mai mult viata interioara a viniturilor. La rindul lor, acestia isi indreapta descrierile orientaliste si productia categoriei discreditatilor spre etnia tiganilor.
Romii sau Celalalt interior. Pareri contradictorii
Romanii din Comlaus stiu ca nu sint singurii care au privilegiul vechimii. Tiganii au venit in sat foarte demult, aproape de cind o aparut Comlausul asta. S-ar zice ca ar fi emigrat de prin India, de pe-acolo (I.M. comlausean). Parerea tiganilor despre inceputuri este ca stramosii lor sint aici de pe timpul descalecarii barbarilor (I.D. rom). Impresiile sintanenilor despre tigani sint contradictorii. Asezat in cartierul veseliei , ultimul popor migrator are un comportament: deplorabil, deplorabil, creeaza greutati enorme. Am ajuns in situatia ca mergi cu sotia la plimbare si trebuie sa fii pregatit, cu ochii in patru. Furturi nu mai vorbesc... (I.P. comlausean).
Parerile mai elaborate tind a relativiza aceste descrieri dure, insa prin fixarea tiganul intr-o identitate imuabila: Tiganu cam fura, da ce fura... nu fura comoara.
Fura gaini da pa strada, daca poate si din curte, numa trebe sa-l urmaresti. Asta o fost a tiganului si asta va ramine. Da si tiganii-s lucratori. Or lucrat pin colectiv, or lucrat pin fabrica (I.M.- comlausean). Astfel, cine intelege ca a fura face parte din definitia identitara facuta tiganilor ii poate chiar simpatiza deoarece:
In afara de faptul ca fura, nu as avea alte obiectii. Chiar azi discutam, zice:
«uita-te, ca-s mai spalatei, mai imbracati; acuma, de cind or mers in Germania is mult mai bine imbracati»... in general, mie mi-au inspirat incredere, eu i-am apreciat pe ei; au un simt al responsabilitatii si o etica unii dintre ei... am avut copii pe care de-a dreptul i-am simpatizat. (S.V. venita)
Tiganul este om? Iata, construit in miniatura, un model al bunului tigan , care comporta conditionari temporale. Tiganii or fost un popor atita de blind si-atita de constient si-ntelegatori, domne... n-ar fi facut unul o traznaie. La ora actuala, insa draci impielitati (C.T. comlausean). Alteori conditionarile sint de ordin spatial: vine pa drum, il vezi iaca vine un om; cind a ajuns tigan (M.G. comlausean). Altfel spus, tiganul este mereu tot tigan, nu poate el sa fie la rind cu omul, pina-i lumea, oricit ar fi el (M.G. comlausean). Pasajele acestea sugereaza persistenta la nivelul reprezentarilor, sub forma ironica sau nu, a unei vechi figuri a experientei alteritatii, intemeiata pe identificarea valorilor proprii cu valorile in general: diferenta este perceputa in termeni de superioritate si inferioritate pina acolo incit se refuza Celuilalt calitatea de subiect (Todorov, 1994).


In aceste conditii, posibilitatea deconstruirii granitelor identitare dintre tigani si restul oamenilor din Sintana este improbabila. Tiganilor le este rezervat un atopos ce ar mentine distanta sociala dintre ei si restul comunei:
Dupa mine, dupa aprecierea mea, barem atita, sa fi facut Dumnezeu si lor o tara, undeva. Sa curete pa toti intr-un loc, ca nu-s oameni. Daca as fi fost eu mai marele mahar, le-as fi dat un teritoriu si lor, da nu le-a facut Dumnezeu tara nicicum. (M.G. comlausean)
Imposibilitatea realizarii efective ale unor astfel de planuri conduce catre o solutie simbolica. De acum, stigmatul tigan va desemna mai degraba un tip uman. In momentul in care un individ reuseste sa iasa din tiparele anticipate, el nu mai este tigan, ba chiar poate sa intre in rind lumii : M-am dus in vizita la ei si, nestiind unde sta, am intrebat vecinii. Si, zic, «Cum va-ntelegeti cu ei?» Zice: «Foarte bine, n-ai probleme cu ei, nu se vede ca-s tigani» (S.V. venita).
Stigmatul tigan loveste si alte grupuri, servind comparatiilor rautacioase: poti auzi despre comlauseni ca tiganii , dar si ca-i mai bine tigan decit moldovean . Cu putina abilitate insa, stigmatul poate fi folosit in moduri favorabile. Unul dintre ele consta in a obtine cistiguri secundare (Goffman). Realizari oarecum modeste ale unor indivizi reprezentativi pentru comunitatea tiganilor, din punctul ei de vedere, sint supra-evaluate:
Am fost anul trecut la editia a II-a a Festivalului Comunitatii Etnice din Romania, la Botosani. Am participat la festivalul... la a doua editie, dintre care toata Moldova era cu camera de luat vederi, ca n-a mai vazut asa dansuri pe care le-avem noi, avem si un teatru in limba tiganeasca si... or fost multumiti de noi; am primit o vaza, o diploma de la astia din Botosani. Au participat... ansambluri folclorice care numai... locul 1 1 (C.D. rom).
Tiganii se mindresc cu o fata de la noi, tiganca, care a reusit la contabilitate la
Salonta . Echipa de fotbal Fulgerul Comlaus, care anul trecut a jucat in Promotie, acum o intrat in Onoare . Au un bar care merge non-stop, o alimentara, acum mai face un bar . Mai mult, si copii din etnia romilor primesc premii. Premiul I, II, III, mentiune. Asa s-au luat! (C.D. rom). Un alt cistig secundar ar fi posibilitatea explicarii insucceselor prin stigmat. Falsa justificare este prezentata chiar in cazuri extreme, precum incalcarea legii: Mai sint, sa zicem asa, zece la suta sau cinci la suta care mai fac si infractiuni, ca-s obligati. Si, oricit, cum a remarcat si domnu , ca decit sa stai si sa vezi ca n-are copilul tau piine si cere, e si normal ca risc la viata ta (I.D. rom).
Adeseori, minoritarii au tendinta de a prefera conditia de victima (Todorov, 1995).
Prin aceasta reteta avantajoasa dar pasiva sse renuntat la identitatea individuala si nu se vede decit apartenenta la grup, s...t la un grup la care apartii neoptional
(Todorov, 1995). Pentru indivizii ce apartin unui grup-victima, avem de-a face cu victimizarea colectiva. Caracteristica tiganilor din Sintana este recurenta lamento-ului pe teme diferite: se traieste foarte greu, din cauza Legii 18 , la Primaria comunei
Sintana sintem marginalizati; mergem cu propuneri si la consilieri, intotdeauna ne respinge doleantele (C.D. rom). Desi exista citeva succese sportive, nu ne sprijina nimeni, nu ne sponsorizeaza nimeni, nu ne baga nimeni in seama , copii sint tratati rau la scoala , sintem necajiti, saraci (I.D. rom). Pe scurt: bintuie saracia printre oameni, printre casi (I.D. rom). Mecanismul nu e inocent, conditia de victima devine avantajoasa, gratie ei se exercita un tip subtil de santaj asupra comunitatii. Incorect tratat pina acum, grupul doreste sa i se deschida acum o «linie de credit» inepuizabila (Todorov, 1995). Exista si un argument legislativ: s...t de etnia noastra nu sa intereseaza nimeni. Parca sintem pierduti. Tot se vorbeste de dreptul oamenilor, de dreptul minoritatilor, da in fond nu sa face nimic, nu sa vede nimic, nici o imbunatatire (I.D. rom). Ar trebui un pic de suport , ar fi bine sa se faca o cantina sociala (C.D. rom), sa se implice statul, sa aiba o scolarizare, alfabetizare, sa ne calificam si noi, sa facem ceva . (T. rom)
5. Concluzii
Pentru acest stadiu al cercetarii, putem indica anumite recurente in modalitatile de constructie a identitatilor de grup, in cazul comunitatilor multietnice si multiculturale.
O atare constructie se bazeaza pe accentuarea diferentelor culturale. Diferentele pe care se articuleaza reconstructia tesutului social local sint alese pentru a favoriza definitii ale situatiei in care propriul grup este valorizat pozitiv. Atunci cind depling absenta curateniei, ordinii sau a lucrului bine facut, nemtii si comlausenii au perspectiva propriului canon cultural. Tiganii justifica propriul model cultural punindu-l in legatura necesara cu insuficienta integrare sociala, traductibila in termenii accesului diferentiat la resurse: de la bintuie saracia printre oameni si printre casi pina la n-ai ce face, domne, mai furi nu e decit un pas. Constructia identitatii se prezinta sub forma unei negocieri continue, jalonata de puncte de consens sau controversate. Aceasta tranzactie ia forma istoriilor comune ale grupurilor din sat, pe care indivizii le (re)interpreteza si imbogatesc cu noi date, fapt ce poate fi resimtit uneori ca o criza identitara. Atunci cind identitatea ce decurge din apartenenta la unul din grupurile locale este problematica, subiectii apeleaza la identificari alternative. De exemplu, pentru vinituri identitatea nationala este un atu in disputele cu membrii altor grupuri etnice (germani, tigani). Pentru tiganii protestanti, identitatea religioasa permite o distantare de traditionalistii propriului grup etc. Exista si varianta folosirii de etnicitati paralele circumstantiale. Atunci cind cer ajutor social, tiganii recurg, ca strategie de iesire din stigmat, la o eticheta convenabila (romi), lipsita de conotatia negativa. In acelasi timp, pentru comlauseni identitatea nationala functioneaza ca obligatie constringatoare, generind dileme iden titare: desi comlausenii au dezvoltat, impreuna cu nemtii, stiluri de viata asema natoare, un individ apartinind viniturilor trebuie acceptat in masura in care e roman de-al nostru .
Dincolo de naratiunea pe care am prezentat-o, doua concluzii ni se par impor tante 1 . In primul rind, vocile introduse in text certifica, mai mult decit argumentele noastre, eterogenitatea din interiorul categoriei culturale de roman . Omogenitatea culturala a natiunii si identitatea istoriilor locale predicate de nationalisti sint, desigur, mai mult o dorinta decit o realitate.
In al doilea rind, discursul de superioritate culturala si de ierarhizare simbolica a diferentelor culturale (e.g. fata de romi sau fata de alte natiuni invecinate) pe care il practica nationalistii romanii se reproduce, de multe ori cu aceeasi intensitate, atunci cind este vorba de relatia dintre regiunile din vestul Rom^niei (Transilvania si Banat) si Muntenia, dar mai ales Moldova. Ambele sint doua forme de esentialism si narcisism cultural ce isi construiesc un celalalt inferior.



Colt dreapta
Creeaza cont
Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)




Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910



 
Copyright© 2005 - 2024 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite
Colt dreapta