c6g16ge
Aa dori s\ imi incep prezentarea cu precizarea c\, deai tema pe care o voi aborda a fost plasat\ de organizatori la Naiionalism, politica Uniunii Democrate
Maghiare din Romania (UDMR) nu poate fi definit\ in cadrul acestei doctrine.
UDMR nu este partid politic, nici formaiiune politic\ cu o singur\ doctrin\ politic\, ci o organizaiie care ai-a propus s\ reprezinte comunitatea maghiar\ din Romania ai s\ apere interesele acesteia 1 .
Evident, o comunitate num\rind aproape dou\ milioane de suflete nu poate fi c\l\uzit\ de o singur\ ideologie. Prin urmare, sub umbrela UDMR fiinieaz\ diferite platforme democratice. Al\turi de asociaiii profesionale, culturale, religioase, comunitatea maghiar\ are grup\ri politice cu diferite orient\ri ideo logice. Acesta este probabil ai unul din motivele care a permis UDMR s\-ai dobindeasc\ legitimitatea in viaia politic\ din Romania, legitimitate conferit\ prin obiinerea marii majorit\ii a voturilor electoratului maghiar la toate alegerile locale ai generale organizate in perioada postdecembrist\2.
Acestea fiind spuse, voi incerca s\ descriu cum v\d aspiraiiile minorit\iii maghiare din iara noastr\. Subliniez faptul c\ ele nu se definesc neap\rat drept naiional-politice. Sintagma aceasta coniine dou\ noiiuni distincte. Bineinieles, maghiarii din Romania au ai aspiraiii care iin de specificul naiional, ai aspiraiii politice. Din punctul de vedere al aspiraiiilor politice, comunitatea maghiar\ este eterogen\. Intre conaiionalii mei se g\sesc ai creatin-democraii, ai social -democraii, ai liberali, ai ecologiati etc. Pe de alt\ parte, majoritatea maghiarilor au o aspiraiie naiional\ comun\: p\strarea identit\iii naiionale. Din acest punct de vedere sintem o comunitate omogen\. Realizarea aspiraiiei noastre naiionale presupune ins\ implinirea unui deziderat politic: democratizarea Romaniei, sistemul democratic fiind singurul cadru in care comunitatea maghiar\ iai poate p\stra identitatea naiional\. In contrast cu pluralismul politic se manifest\ deci omogenitatea, cvasiconsensul maghiarilor privind aspiraiia lor naiional\, chiar dac\, ai in aceast\ problem\, priorit\iile difer\ de la om la om.

Pentru inceput, permiteii-mi citeva considerente teoretice legate de tema propus\, considerente necesare unei abord\ri descriptive a acesteia.
R\bufnirea manifest\rilor legate de identitatea etnic\ in anii 80 in Europa
Central\ ai de Est, respectiv destr\marea URSS, au dovedit c\ ideologia naiiona list\ nu a disp\rut. Ideologia caracteristic\ form\rii naiiunilor este inc\ vie.
Este probabil ai motivul pentru care analiatii politici nu au ajuns inc\ la un consens privind caracterul pozitiv sau negativ al ideologiei naiionaliste.
Ernest Gellner consider\ naiionalismul, inainte de toate, un principiu politic potrivit c\ruia comunit\iile naiionale ai cele politice se suprapun in mod obliga toriu. In consecini\, fiecare cet\iean are o singur\ naiionalitate iar statul se organizeaz\ ai legitimeaz\ pe baza comunit\iii politice formate din aceati cet\ieni.
Reversul raiionamentului presupune c\ cet\ienii datoreaz\ loialitate numai statelor constituite pe aceast\ baz\. Iat\ de ce naiionalismul prieate sistemelor centralizatoare ai omogenizatoare, care nu pot g\zdui ai acomoda societ\ii multiculturale, respingind alteritatea.
Raportarea la naiionalism este deseori aov\ielnic\. Nu putem nega dreptul naiiunilor de a forma state. Este totodat\ de net\g\duit faptul c\ naiionalismul a avut un rol in d\rimarea sistemelor totalitare comuniste. Privind ins\ cealalt\ fai\ a monedei ostilitatea naiionaliatilor fai\ de Occident, structurile euro -atlantice, capitalism sau minorit\iile naiionale , nu putem concluziona c\ aceast\ ideologie ar avea numai efecte faste asupra societ\iii.
Am s\ folosesc exemplul diviz\rii fostei Republici Cehoslovace. In timp ce naiiunea ceh\ iai exprima opiiunea pro-occidental\, slovacii militau in principal pentru atingerea idealurilor naiionaliste. Rezultatul este evident, oglindindu-se
ai in starea de fapt din cele dou\ state. Gradul de democraiie ai cel al reformei este mult mai mare in Cehia decit in Slovacia. Cit priveate Romania, nu este
intimpl\tor faptul c\ personalit\ii marcante ale vieiii publice romaneati care manifest\ rezerve sau chiar atitudini negative fai\ de Uniunea European\, Fondul
Monetar Internaiional sau NATO, au o atitudine negativ\ fai\ de minorit\iile naiionale din iara noastr\.
In evaluarea naiionalismului este deci dificil s\ se stabileasc\ o linie de demarcaiie intre aovinism ai patriotism. Ceea ce se poate afirma cu certitudine este c\, deai au acelaai punct de pornire (opoziiia noi-ei ), spre deosebire de patriotism, la aovinism domin\ inegalitatea, superioritatea noastr\ , acompa niat\ de inferioritatea celorlalii .
Voi trece de la aspectele teoretice ale temei la cele practice, din perspectiva comunit\iii pe care o reprezint.
Maghiarii din Romania au avut organizaiii politice, asociaiii profesionale ai au fost reprezentaii la diferite niveluri de decizie in sistemul statal romanesc interbelic. Personalit\ii maghiare au fost numite in funciii responsabile indepli nind mai mult un rol formal in regimul bolaevic, iar in ultimii 15-20 de ani, cind se trecuse la un sistem naiional-comunist, puiinii reprezentanii ai minorit\iii maghiare r\maai in nomenclatura PCR nu au mai avut nici un fel de influeni\.
Analiza activit\iii politice a reprezentaniilor minorit\iii maghiare din Romania din aceati aaptezeci de ani nu face obiectul prezentei conferinie.
Schimbarea din decembrie 1989 ne-a surprins nepreg\tiii. Sub dictatura comunist\, intelectualitatea maghiar\ nu a avut posibilitatea s\ conlucreze in vederea elabor\rii unui plan care s\ ofere posibilitatea ieairii comunit\iii maghiare din situaiia de criz\ in care se afla. Nu am avut ocazia s\ exprim\m intr-un cadru juridic sau chiar politic doleanie existente latent in conatiinia maghiarimii.
S-au formulat proteste, memorandumuri, dar acestea se m\rgineau la declaraiii de principiu sau la semnalarea unor ilegalit\ii. Totuai, experienia politic\ acumulat\ de maghiarii din Romania intre cele dou\ r\zboaie mondiale, respectiv agravarea ai generalizarea problemelor etnice nerezolvate acumulate in regimul ceauaist, au contribuit la naaterea intr-un timp foarte scurt a UDMR ca reprezentant\ a intereselor maghiarilor.
Sarcina imediat\ a Uniunii, deloc uaoar\, a fost de a reinnoda firele rupte existente inainte de r\zboi. In paralel cu recuperarea timpului pierdut, aveam de reinnodat leg\turile cu spaiiul european. Deoarece, in timp ce in Romania timpul p\rea s\ fi ingheiat, in Europa de Vest gindirea ai chiar practica privind reglementarea in mod satisf\c\tor a problemelor comunit\iilor etnice, lingvistice
ai religioase au evoluat semnificativ. Dificultatea principal\ a constituit-o faptul c\ a trebuit s\ g\sim o soluiie pentru o situaiie nou\. Am realizat c\, in aceste condiiii, este nevoie de un model juridic nou, in elaborarea c\ruia s\ ne sprijinim
in timp ai in spaiiu pe exemple relevante.
Primul articol al Constituiiei Romaniei din 1991 consacr\ principiul statului naiional. In decursul celor aapte ani petrecuii in Parlamentul Romaniei, am constatat c\ majoritatea legiuitorilor romani inieleg unitatea dintre stat ai naiiune
in sens etnic, nu politic sau civic. Stare de fapt dovedit\ nu numai de articole din legea suprem\ (de exemplu cel care reglementeaz\ folosirea limbii oficiale
in stat3), dar ai de alte legi, cum ar fi cea a inv\i\mintului, adoptat\ in 1995.
S-a formulat deseori concluzia c\ naiionalismul majoritar genereaz\ inevitabil o reaciie similar\ in rindul grupurilor minoritare. Personal, nu sint convins c\ atitudinea maghiarilor ar fi determinat\ de aceast\ raportare.
Chiar dac\ relaiia de cauzalitate enuniat\ mai sus ar fi adev\rat\, nu cred c\ este corect a se cint\ri cu aceeaai unitate de m\sur\ naiionalismul majorit\iii ai cel al minorit\iii. Unul este ofensiv, cel\lalt defensiv.
In anul 1990 s-a creat chiar o psihoz\ a pericolului maghiar. Mediile de informare atr\geau ateniia asupra unui fapt pe cit de ridicol ai fals, pe atit de grav: dou\ milioane de maghiari periclitau liniatea, sigurania a 20 de milioane de romani. Maghiarii erau acuzaii c\ atenteaz\ la integritatea statului. Majoritatea aciiunilor intens mediatizate ale Uniunii au constituit reaciii la atacuri mai mult sau mai puiin fondate. Aceast\ atitudine ne-a obligat la defensiv\ ai la inchistare.
Pe scurt, din perspectiva comunit\iii maghiare, discriminarea etnic\ ai lipsa egalit\iii aanselor au generat, intr-o anumit\ m\sur\, elaborarea unui program
ai a unei structuri menite a asigura supravieiuirea ai dezvoltarea comunit\iii maghiare in mod autonom, un program ce trebuia s\ fie aplicat in condiiii ostile intereselor minorit\iii maghiare.
Comunitatea maghiar\ din Romania este, in bun\ parte, integrat\ in societatea romaneasc\. In consecini\, aspiraiiile generale ale maghiarilor din Romania sint identice cu cele ale majorit\iii romaneati. Asumindu-ai calitatea de cet\ieni ai Romaniei, membrii comunit\iii maghiare din Romania nu vor s\ emigreze.
Se consider\ minoritari exclusiv din punct de vedere numeric, socotind p\mintul natal drept patria lor, la a c\rei dezvoltare economic\ ai cultural\ au contribuit
ai ei din plin 4.
In ceea ce priveate aspiraiiile specifice minorit\iii maghiare, acestea iin de p\strarea ai dezvoltarea identit\iii. Ele nu lezeaz\ interesele majorit\iii, dimpotriv\ constituie parte din condiiiile de integrare a Romaniei in struc turile euro-atlantice. Romania este o iar\ multicultural\ care tinde s\ se integreze unei Europe unite ai multiculturale, fiind de dorit ca acest proces s\ se realizeze f\r\ pierderea identit\iii. De altfel, asimilarea foriat\ este procesul c\ruia i se
impotrivesc maghiarii din Romania, reaciie fals catalogat\ in mass-media roma neasc\ drept separatism ai perceput\ ca o ameniniare la adresa integrit\iii statului. Or, aaa-numitul separatism pentru care militeaz\ maghiarii din
Romania este benefic societ\iii noastre. Prin dezvoltarea specificit\iii identit\iii lor, maghiarii contribuie nu numai la imbog\iirea culturii in iara noastr\, ad\ugind noi valori culturii universale, dar construiesc punii de leg\tur\ cultu rale, sociale ai economice atit intre majoritatea ai minoritatea maghiar\, cit ai
intre naiiunea roman\ ai cea maghiar\.
Aspiraiiile specifice minorit\iii maghiare din Romania privind p\strarea identit\iii iai au originea in istoria ultimilor aaptezeci de ani, cristalizindu-se in programul UDMR, text care a suferit la rindul lui schimb\ri ai clarific\ri in timp5. Principalele mijloace prin care maghiarii din Romania doresc s\-ai realizeze aspiraiiile sint autonomia cultural\ ai cea teritorial\. Aceste instru mente sint inoperante f\r\ garantarea drepturilor individuale ai colective, in lipsa discrimin\rii pozitive ai a egalit\iii aanselor, in absenia adopt\rii unor principii proprii Uniunii Europene precum descentralizarea, devoluiia ai subsidiaritatea.
Autonomia cultural\ sau personal\ confer\ membrilor unui grup posibili tatea de a-ai constitui instituiii proprii, prin care s\-ai dezvolte identitatea, indiferent de locul de reaedini\. In cadrul autonomiei personale, comunit\iile au dreptul de autoadministrare ai de execuiie in domeniul inv\i\mintului, culturii, activit\iii ai asisteniei sociale ai al informaiiei 6. Sistemul de inv\i\mint alternativ, instituiiile culturale sau profesionale specifice sint proprii acestui tip de autonomie. Mai mult, autonomia cultural\ pe principii de ordin personal presupune exercitarea unor drepturi in sfera decizional\ ai executiv\ prin instituiii ai organisme ale minorit\iii. Alina Mungiu susiine c\ e perfect acceptabil pentru Romania s\ accepte drepturile comunitare privitoare la p\strarea identit\iii culturale a minorit\iilor, la dreptul acestora la leg\turi cu iara-mam\, la un segment din programele publice de broadcasting destinate minorit\iilor, la inscripiii bilingve 7.
Deai este prezent\ preponderent ca o aspiraiie caracteristic\ minorit\iii maghiare, autonomia teritorial\ este o m\sur\ administrativ\ de realizat la nivelul intregii i\ri. Prin garantarea autonomiei teritoriale sau regionale se ofer\ posibilitatea unit\iilor administrativ-teritoriale de a se asocia pentru a rezolva probleme comune. Legislaiia garanteaz\ atit dreptul la asociere, cit ai cel al unit\iilor administrativ-teritoriale de a se constitui in persoane juridice. Potrivit poziiiei principiale fundamentale a UDMR, viaia administrativ\ local\ trebuie s\ se bazeze pe autonomia cea mai larg\ a administraiiilor publice locale ai pe descentralizarea maxim\ a puterii8. Dincolo de necesitatea asigur\rii autonomiei financiare, o autonomie local\ real\ este de neconceput f\r\ aplicarea princi piilor subsidiarit\iii ai devoluiiei. In conformitate cu principiul subsidiarit\iii, trebuie asigurat\ participarea colectivit\iilor locale ai a cet\ienilor la toate deciziile ale c\ror consecinie ii privesc in mod direct, le influenieaz\ viaia.
Democraiia ai autonomia local\ trebuie s\ fie conceptele inseparabile ale acestui sfirait de veac ai mileniu. Comunit\iile locale constituie pilonii de susiinere ai oric\rui regim democratic, respectiv fundamentul noii Europe pe cale de a se unifica 9. Cit priveate principiul devoluiiei, el presupune delegarea unei p\rii a puterii politice ai economice centrale in teritoriu. Astfel, autonomia local\ presupune aplicarea principiilor descentraliz\rii, existenia unor organe decizio nale democratice, care dispun de competenie efective ai de larg\ deschidere, de mijloace economice ai financiare corespunz\toare 1 0 . In aceeaai ordine de idei, conceptul Autonomiei teritoriale cu statut special sau cu caracter regional introdus de UDMR presupune exercitarea unor competenie in sfera conducerii
ai autoadministr\rii locale, in interesul p\str\rii, dezvolt\rii ai valorific\rii practice a specificit\iii unit\iii administrativ-teritoriale date. In acest caz, este vorba de o autonomie administrativ\ local\ nu pe baze etnice care pune in aplicare principiul autonomiei locale ai descentralizarea. Caracterul etnic este exclus ai sub aspect conceptual, intrucit formele de autonomie amintite se refer\ la competenie administrative, la atribuiii ale administraiiei publice locale.
In concluzie, formele de autonomie nu vin in contradiciie cu democraiia sau cu statul de drept. Ele sint mijloace, ai nu scopuri in sine. Le putem considera tehnici noi ai eficiente ale democraiiei. Mai mult, ele pot asigura tocmai egalitatea real\ ai efectiv\ a drepturilor ai a aanselor. Diferite forme de auto nomie inclusiv autonomia teritorial\ nu numai c\ nu atirbesc suveranitatea
i\rii ai nu-i pun in primejdie independenia, ci, dimpotriv\, ii int\resc securitatea.
Altfel spus, o autonomie teritorial\ care asigur\ rezolvarea problemelor specifice ale comunit\iilor locale este deopotriv\ avantajoas\ pentru majoritate ai pentru minorit\ii.
F\r\ preteniia de a fi prezentat exhaustiv problemele privind diferitele forme de autonomie, voi incerca in cele ce urmeaz\ s\ clarific anumite aspecte colaterale, concepte ai practici legate de tema abordat\. In acest context este interesant de discutat principiul toleraniei. In opinia mea, el este strins legat de mult controversatele drepturi colective, de discriminarea pozitiv\ ai de principiul egalit\iii aanselor, respectiv loialitatea minoritarilor fai\ de stat.
Ori de cite ori au loc dezbateri parlamentare, mese rotunde, seminarii, conferinie etc. privind relaiia majoritate-minoritate sau aspiraiiile minorit\iii maghiare, se face referire la proverbiala tolerani\ romaneasc\. Nu sint adeptul catalog\rilor generalizatoare, nu cred c\ se poate afirma sau dovedi c\ un popor
intreg are o calitate sau alta, fie ea pozitiv\ sau negativ\. Este interesant ins\ s\ observ\m modul in care este inieleas\ tolerania romaneasc\. Ea este conceput\
in general ca o atitudine pasiv\, de neimplicare raportat\ la existenia, activitatea sau modul de gindire a altor etnii. Spre deosebire de acest comportament distant, in accepiiunea occidental\ a termenului (atribuit ideologiei liberale), tolerania presupune aciiune. In Vest, tolerania reprezint\ o interveniie a majori t\iii in vederea cre\rii de oportunit\ii pentru minorit\ii. Este vorba de contro versata discriminare pozitiv\ (affirmative action) menit\ s\ creeze aanse egale celor care, datorit\ unui handicap numeric, fizic etc. nu dispun de posibi lit\iile de care se bucur\ membrii majorit\iii. Am s\ dau un singur exemplu.
In Occident, chiar dac\ este o investiiie costisitoare ai neprofitabil\ din punct de vedere economic, in locurile publice se amenajeaz\ in mod obligatoriu accesorii speciale, separate, pentru uzul persoanelor cu handicap locomotor: ascensoare, sc\ri rulante, toalete, parc\ri, c\i de acces. Prin crearea respecti velor facilit\ii, aceati cet\ieni sint trataii in mod diferit. Altfel spus, sint discriminaii pentru a li se crea aanse egale cu ale majorit\iii.
In privinia drepturilor colective, ele sint garantate de Constituiia Romaniei
in mai multe domenii11 , inclusiv in domeniul drepturilor minorit\iilor naiionale:
Organizaiiile cet\ienilor apariinind minorit\iilor naiionale, care nu intrunesc
in alegeri num\rul de voturi pentru a fi reprezentate in Parlament, au dreptul la cite un loc de deputat (Art. 59/2/). Pe de alt\ parte, exist\ drepturi individuale care se pot exercita in comun cu alii membri ai comunit\iii respective, lucru stipulat ai in Conveniia-cadru pentru Proteciia Minorit\iilor Naiionale12, elaborat\ de Consiliul Europei ai ratificat\ de Romania la 29 aprilie 1995.
In definitiv, ne-am putea pune intrebarea: ce este statul, dac\ nu un drept colectiv de amploare? Oricum, aceste drepturi exist\, chiar dac\ nu sint numite colective. In opinia mea, pentru garantarea lor este nevoie de dep\airea unor bariere mai degrab\ politice decit juridice. Acest lucru este valabil ai in cazul accept\rii ai practic\rii diferitelor forme de autonomie la care aspir\ maghiarii din Romania.
Dac\ dreptul internaiional nu a definit inc\ principiul drepturilor colective,
`n schimb, drepturile individuale ale cet\ienilor sint drepturi unanim acceptate
ai reglementate, atit in legislaiia romaneasc\, cit ai in cea internaiional\. Ce se
intimpl\ ins\ dac\ drepturile individuale nu sint respectate in Romania? Imi pun intrebarea dac\ o comunitate numeroas\, cum e cea a maghiarilor din
Romania, nu este indrept\iit\ s\ caute alternative in demersul ei pentru p\strarea identit\iii. Atim bine c\ nu exist\ drepturi colective in lipsa garant\rii drepturilor individuale. Dar cine poate impiedica o formaiiune politic\ s\ caute toate mijloacele legale pentru a-ai atinge scopul?
M\ voi referi in cele ce urmeaz\ la un alt aspect sensibil, vehiculat ori de cite ori se vorbeate despre activitatea ai ielurile maghiarimii din Romania.
Membrii acestei comunit\ii au fost chemaii de nenum\rate ori in pres\ s\ fac\ dovada loialit\iii lor fai\ de statul roman, atr\gindu-se de fiecare dat\ ateniia opiniei publice asupra faptului c\ parlamentarii UDMR au votat impotriva adopt\rii Constituiiei (trec peste faptul c\ majoritatea formaiiunilor politice ce formeaz\ actuala coaliiie guvernamental\ a procedat la fel). Ceea ce cred c\ trebuie subliniat in aceast\ privini\ este relaiia de reciprocitate dintre cet\iean
ai stat. Cet\ieanul datoreaz\ loialitate statului, dar statul este la dispoziiia contribuabilului, ai nu invers. In schimbul respect\rii legilor i\rii, a faptului c\
ai-a satisf\cut stagiul militar in slujba patriei, urmare a faptului c\ pl\teate taxe, cet\ieanul este indrept\iit s\ se bucure de serviciile oferite de stat, in aaa fel
incit s\ se simt\ bine, s\ se simt\ acas\ in iara respectiv\. Este deci vorba in opinia mea de un drum cu dou\ sensuri, nu de o relaiie unilateral\. Orice interpretare a loialit\iii care dep\aeate limitele indatoririlor cet\ieneati iine de modul de gindire al fiec\ruia dintre noi.
A cere loialitate in mod expres unei anumite p\rii a populaiiei este incorect, iritant ai incalc\ principiul prezumiiei de nevinov\iie. Aaa cum observ\ Renate
Weber ai Gabriel Andreescu, nu exist\ nici un document internaiional sau regional care s\ prevad\ pentru persoanele apariinind minorit\iilor naiionale, grupurile ca atare sau reprezentaniii lor, obligaiia de a face declaraiii de loialitate fai\ de stat sau de legea sa fundamental\. Acest lucru se explic\ prin aceea c\ orice asemenea declaraiie ar introduce o prezumiie de vinov\iie de activitate subversiv\ a persoanelor vizate, indreptat\ impotriva statului 13.
In final, permiteii-mi s\ sintetizez ideile prezentate anterior.
De ce am ajuns la concluzia c\ problemele comunit\iii maghiare din Romania se pot reglementa prin aplicarea diferitelor forme de autonomie prezentate succint in aceast\ alocuiiune? Un r\spuns la aceast\ intrebare ar putea s\ sune astfel: pentru c\ situaiia comunit\iii maghiare difer\ de la caz la caz. Unii locuiesc in blocuri compacte in regiuni unde se g\sesc in majoritate, aliii tr\iesc dispersaii, in minoritate, iar aliii tr\iesc in grupuri compacte, dar in minoritate.
Intr-un fel se vor soluiiona problemele cu care se confrunt\ maghiarii din judeiele Harghita ai Covasna, alt fel de soluiii trebuiesc aplicate in Hunedoara sau Caraa-Severin unde maghiarii tr\iesc in minoritate, iar pentru maghiarii ce tr\iesc in minoritate, dar in grupuri compacte in S\laj ai Bihor, de exemplu sint necesare reglement\ri specifice.
In elaborarea programului am pornit de la situaiia complex\ in care se g\seate maghiarimea din Romania, caracterizat\ printr-o coeziune comunitar\ puternic\, dar tr\ind in condiiii diferite. Prin urmare, formele de autonomie au fost gindite in aaa fel, incit s\ permit\ unitatea in diversitate.
Atit terminologia, cit ai conceptele referitoare la diferitele forme de autonomie folosite in documentele Uniunii au suferit modific\ri sau ajust\ri in ultimii trei ani. Modific\rile implic\ anumite schimb\ri de coniinut, iar schimb\rile comport\
impliniri. Bineinieles, procesul de identificare a soluiiilor este departe de a se fi definitivat.