Universitatea Tibiscus s9s10sd
Facultatea de Limbi Moderne Aplicate
Referat
Iubirea
Am hotarat sa incep acest referat cu definitia cuvantului iubire:”sentiment
de dragoste pentru o persoana de sex opus; sentiment de afectiune (si admiratie)
pentru cineva sau ceva”¹, o definitie atat de scurta pentru o notiune
atat de complexa. Dragostea,iubirea,amorul sunt trei sinonime pentru una din
cele mai puternice sentimente umane. Toti am trait acest sentiment macar odata
in viata dar oare suntem capabili sa-l definim? Ma intreb care este definitia
data de suflet(inima) atunci cand simte iubirea? Definitia data de dictionar
spune ca este sentiment de afectiune pentru cineva sau ceva, deci dragostea
este prin esenta dragoste de ceva.De ce anume?
Poetii picteaza iubirea, o descriu ca pe cel mai maret sentiment, cea mai frumoasa
traire, un cantec al simtirilor, un curcubeu al senzatiilor. Sa fie iubirea
intr-adevar cel mai frumos sentiment? Dupa Platon iubirea este iubirea frumosului
nu a uratului. Iubirea doreste ceea ce iubeste, este iubirea a ceea ce este
lipsit. Atunci trebuie sa recunoastem ca iubirea este lipsita de frumusete ,nu
este frumoasa, nu este buna dar nu este nici rea.Iubirea este dorinta de a obtine
lucruri bune, de a fi fericit. Din obtinerea bunurilor (nu neaparat materiale)
se obtine fericirea. Iubirea ar putea fi un intermediar intre bun si rau. Iubirea
este scopul iubirii.
Indragostitii isi declara cu elan dragoste vesnica, dar dragostea nu este nici
eterna nici muritoare, in cursul aceleiasi zile ea este stinsa si apoi revine
la viata. Totusi simt nevoia a ma intreba ; Nu este iubirea setimentul pentru
care merita sa traiesti? Nu este iubirea sentimentul pentru care merita sa mori?
1) Dictionarul Explicativ al Limbii Romane
Povestea lui Eros incepe odata cu nasterea Afroditei. In cinstea acestei nasterii
zeii au dat un mare ospat. Printre invitatii se afla si Peros,zeul belsugului
si al castigului, fiul lui Metis,zeita intelepciunii. Pe cand ospatul se apropia
de sfarsit aparu si Penia,saracia, sa ceara resturile ramase in urma festinului.
Astfel se intalnira belsugul si saracia, Paros si Penia.Ca rezultat al uniunii
lor se nascu Eros. Fiind conceput in preajma nasterii Afroditei, Eros a ramas
legat pe vesnicie de zeita.Este o frumusete a naturii ca iubirea sa fie amoroasa.
Eros nu era nici frumos nici gingas, umbla descult si dormea sub cerul liber
dar in acelasi timp un vanator abil, plin de ardoare si mereu in cautarea intelepciunii.
Prin originea lui Eros se explica foarte bine natura iubirii, prietena pentru
vesnicie a intelepciunii.
In ziua de astazi noi nu ne mai indreptam afectiunea catre cineva ci catre ceva.
Iubim banii si iubim ideea unei situatii materiale bune. Din iubirea lucrurilor
frumoase rezulta a iubi sa-ti apartina acele lucruri frumoase. Posesia acelor
lucruri bune si frumoase duce la fericire. Intrebarea umanitatii este: a fi
sau a avea?
“Cand dragostea vorbeste vocile tuturor zeilor par a fi adormite in armonia
raiului”¹, iubirea fiind atat pentru oameni cat si pentru zei o marita
si minunata divinitate. Aceasta este dragostea cand este impartasita, si totusi
nu iubim adevarat decat dupa ce pierdem persoana iubita. Abia atunci putem aprecia
cu adevarat ceea ce am avut. Numai cand valul ne este ridicat de pe ochi putem
vedea cu luciditate dragostea, caci prin definitie dragostea este oarba, dar
de fapt ea nu spune ceea ce vede. “O mare durere sa iubesti, o mare nenorocire
sa scapi de aceasta durere”².
1)William Shakespeare
2)I.L.Caragiale
O alta poveste incepe cu :A fost odata o pasare.Impodobita cu aripi desavarsite
si pene stralucitoare. O vietate creata sa zboare libera , sa-i bucure pe cei
care o zaresc. Intro zi o femeie vazu pasarea si se indragosti de ea. Zborul
pasari ii lasa ochi stralucind de emotie. Se hotara sa zboare impreuna cu pasarea
intr-o armonie desavarsita. Femeia admira, venera pasarea. Dar in acelasi timp
ii fu frica ca poate pasarea dorea sa plece catre frumosii munti care probabil
o asteptau. Se simti singura si se hotara sa prinda pasarea. Pasarea indragostita
si ea, reveni a doua zi si fu prinsa si inchisa in colivie. Cea mai frumoasa
colivie,cea mai buna mancare ii oferii femeia pasarii. Zilnic femeia admira
frumoasa pasare.Dar avand la dispozitie obiectul afectiunii sale femeia nu mai
fu nevoita sa o cucereasca astfel incat incet, incet isi pierdu interesul pentru
pasare. Pasarea lipsita de sensul vietii sale isi pierdu stralucirea, se imbolnavi
si in final muri. Femeia fu cuprinsa de o mare tristete, isi petrecea zilele
cu gandul la acea frumoasa pasare. Nu isi amintea de colivie ci doar de ziua
cand vazuse pasarea pentru prima oara; atat de frumoasa ,atat de stralucitoare,atat
de perfecta. Fara pasare femeia isi pierdu pofta de viata si intr-o zi moartea
batu la usa ei. De ce ai venit?, intreba femeia. Ca sa poti zbura din nou cu
pasarea, ii raspunse moartea. Daca ai fi lasat-o libera te-ai fi bucurat mai
mult de ea dar acum ai nevoie de mine ca sa o reintalnesti, incheie moartea.
Si femeia urma supusa moartea.
Morala ar putea fi ca daca doresti sa fi iubit trebuie sa iubesti. Dragostea
nu poate fi cucerita o data pentru totdeauna, ea trebuie mereu recucerita,curtata.
Dragostea are aripi,de ce sa i le tai, mai bine zboara impreuna cu ea. Dragostea
poate scote la iveala tot ce este mai frumos in noi insine, dar si tot ce este
mai urat.
Insusi Dumnezeu dupa cea mai autorizata caracterizare pe care i-o fac teologii
religiei crestine ,este iubire. “Dumnezeu este iubire, si cel ce ramane
in iubire ramane in Dumnezeu si Dumnezeu intr’ansul”¹.Iubirea
este cea mai proprie si mai caracteristica insusire a religiei crestine, este
centrul si sufletul invataturii crestine,perla cea mai scumpa a crestinismului.
Iubirea in crestinism este culmea perfectiunii morale; ea este cea dintai si
cea mai mare porunca, Isus zice: “Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu
toata inima ta , cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau”. Aceasta este
prima si cea mai mare porunca. A doua porunca spune:”sa iubesti aproapele
tau ca insuti pe tine”². In iubire sta orice desavarsire , de aceea
a zis Isus:”Intru aceste doua porunci toata legea si prorocii atarna”³,
ca si cum ar spune ca cel ce implineste cele doua porunci implineste toata legea.
Santul Pavel in epistola ? catre Corintieni capitolul 13 face un elogiu admirabil
dragostei; maretia si superioritatea ei o vede mai ales in aceea ca ea niciodata
nu va inceta. Dupa cum apare din definitia ei, iubirea are doua obiecte, unul
primar si altul secundar. Obiectul primar al iubirii teologice este Dumnezeu,
iar cel secundar sunt creaturile rationale capabile de har si marire. Iubirea
poate fi altruista si egoista. Cea dintai o avem cand iubim pe cineva pentru
sine, adica dorim ca lui sa-i fie bine; iar cea de a doua cand il iubim pentru
noi, adica ca pentru mine sa rezulte ceva bine. Porunca iubirii aproapelui nu
se refera numai la acte de iubire interna, ci ea impune si acte de iubire efectiva,
externa.
1)1 Jo 4,16 ; cf.1.q.20 art. 2 ad 4
2)Mt 22, 37-39
3)ib. v. 40
“Iara cel ce are avutia lumii acesteia si vede pe fratele sau avand lipsa,
si-si inchide inima sa catre dansul :cum ramane dragostea lui Dumnezeu intru
dansul? Fiii mei, sa nu iubim numai cu cuvantul nici cu limba, ci cu fapta”¹.Iubirea
aproapelui, atat cea afectiva cat si cea efectiva, trebuie sa fie generala,
adica trebuie sa cuprinda pe toti oamenii; trebuie sa se extinda indeosebi la
pacatosi si dusmani.
Apoi exista si iubirea de sine, care poate fi considerata un instinct natural
prin care omul tinde a-si cauta si a-si vrea numai binele. Printr-o apreciere
dezordonata a eului sau omul poate cadea in trufie, invidie.
Desi iubirea este puternic propovaduita in religia crestina, casatoria este
vazuta ca un simplu pact intre doi oameni cu unicul scop de a procrea. “Sacramentul
casatoriei nu se deosebeste de contractul casatoriei , sau de invoirea imprumutata
a mirilor, ci sacramentul casatoriei este insus contractul casatoriei , asa
ca , materia si forma sacramentului casatoriei se afla in insasi invoirea mirilor”,
“Leaga-i impreuna intru buna intelegere; incununeza-i intru iubire; unestei
intr-un trup; daruieste lor rod pantecelui, dobandire de prunci buni”
, “scopul principal al casatoriei, care este procrearea si educarea fiilor”.
Despre iubirea crestina as mai adauga numai urmatorul citat;”Nu trebuie
sa-L iubim pe Dumnezeu numai pentru ca El ne iubeste. Ci tocmai pentru ca Dumnezeu
ne iubeste si noi trebuie sa ne iubim. Cum sa te iubesti pe tine insuti fara
acest temei?”
1)? Ioan 3, 17-18; cf. Iac. 2,13
2) Simone Weil
Desi acest referat ar trebui sa fie numai din filozofie am considerat necesar
sa introduc si cateva invataturi din cartile sfinte care sunt cele care incurajeaza
iubirea neegoista, iubirea dusmanilor si a celor care gresesc in fata noastra
si a lui Dumnezeu.
“Si prin casatorie pe amandoi i-ai facut un trup, ca pentru asta va lasa
omul pe tatal sau si pe mama sa si se va alipi de femeia sa , si vor fi amandoi
un trup”¹; interesanta idee, barbatul si femeia intr-un singur trup,
dar nu originala.
Aproximativ aceeasi idee o gasim si in Mitul androginului la Platon. Dupa el,
la inceputul creatiei, barbatii si femeile nu erau asa cum sunt astazi; exista
o singura fiinta ,care era scunda, cu un singur trup si un gat, dar capul avea
doua fete, fiecare privind in alta directie. Era ca si cum doua fiinte ar fi
fost lipite spate in spate, cu doua sexuri opuse, patru picioare, patru brate.
Zeii greci erau insa gelosi si-si dadusera seama ca o faptura care avea patru
maini muncea mai mult, cele doua fete opuse ale ei erau in permanenta vigilente
si nu putea fi atacata miseleste, patru picioare nu pretindeau atata efort ca
sa stea in picioare sau sa mearga vreme indelungata. Si lucrul cel mai periculos:
creatura cu pricina avea doua sexe diferite, nu avea nevoie de nimeni altcineva
ca sa continue a se inmulti pe pamant.
Atunci Zeus, stapanul suprem al Olimpului, zise:”Am un plan ca sa-i fac
pe acesti muritori sa-si piarda puterea”. Si cu un trasnet a taiat in
doua faptura aceea, creand barbatul si femeia. Asta a inmultit mult populatia
lumii si, in acelasi timp, i-a dezorientat si i-a slabit pe locuitorii ei deoarece
acum trebuiau sa-si caute din nou partea pierduta, sa o imbratiseze din nou
si prin imbratisarea asta sa-si recapete vechea putere, capacitatea de a evita
tradarea, rezistenta la drumurile lungi, putinta de a suporta muncile obositoare
si in special capacitatea de a procreea.
Prin urmare iubirea ar putea fi definita si ca; necesitatea pe care o simte
o persoana de a fi completata de alta.
1)Randuiala casatoriei
Am vorbit despre iubire dar nu am spus inca nimic despre sex, imbratisarea prin
care doua trupuri se confunda din nou intr-unul. Actul sexual poate fi privit
ca o experienta inaltatoare dar si ca o decadenta.
O prima vedere asupra actului amoros este aceea ca el poate fi trait ca un ritual
de comuniune cu lumea primordiala a armoniei. Depasind nivelul simturilor se
poate ajunge la o experienta fantastica de dimensiuni cosmice, retraind astfel
actul de creatie original. Relatia sexuala este o legatura etica, estetica nu
doar un impuls al libidoului, este o relatie intensa, pasionala, o uniune binecuvantata.
O alta opinie este aceea care considera actul sexual ca decadent, o nevoie fizica
care ne impiedica drumul spre perfectiune. Trupul uman are anumite nevoi pentru
a fi sanatos; ca nevoia de hrana, de apa, de odihna. Sexul este considerat o
nevoie secundara, o nevoie a celor slabi, a celor care nu pot gandi decat la
lumea materiala, lumea murdara. Platon afirma “Trupul, fratele nostru
porcul”, in viziunea lui femeia fiind un abis de sexualitate, ea atragand
barbatul de la contemplarea lucrurilor sfinte; considerand placerea impura,
omul trebuind sa se consacre spiritualitatii.Dar si in ziua de azi exista pareri
care considera sexul decadent. Urmatoarea parere apartine unui doctor sexolog;”
Sexul nu este nici macar dragoste, este undeva sub nivelul primar lasat de Creator,
acceptat de socetate si biserica. Omenirea a avut lasat de la Creator iubirea
si acceptata dragostea ca manifestare primara necesara fiintelor mai putin evoluate
spiritual, insa sexul este inventia omului modern, care din interese financiare
a dat nastere unui curent anormal, generator de instabilitate sociala, psihica
si morala, care nu face decat sa degradeze pe toate planurile fiinta umana”¹.
1) Cosmin Soare
Iubirea ar putea da sens existentei, dar in ziua de azi iubirea a ramas un cuvant
din trecut care ne bantuie noptile. De ce noptile? Pentru ca zilele ne sunt
ocupate de goana dupa bani, de reusita in cariera. De ce oare nu mai avem puterea
de a lupta pentru dragoste?
Ne aflam in secolul comunicarii dar am uitat de comunicarea interpersonala.
Cu cat ne dezvoltam mai mult, cu atat mai mult uitam de nevoile individuale.
Viata este un roller-coaster de informatii, sentimente, culori. Nu avem destul
timp nici macar sa ne cunoastem pe noi insine, cum sa mai apucam sa-i cunoastem
pe altii. “Incercarea de a satisface nevoile altora imi complica viata.
Am destule probleme.”¹ O secunda daca ne-am opri sa ne uitam in sufletul
nostru, am realiza ca in ciuda avansului tehnologic, timpul a ramas tot ireversibil.
Peste ani cand, poate, vor fi realizat cariera, contul in banca va fi mare,
casa frumoasa vom intelege ca iubirea nu poate fi cumparata.
Deseori am auzit despre decizia inteleapta a unei persoane, de a renunta la
prostiile astea legate de iubire, care stau in calea realizarii unui tanar care
promite ca va ajunge in varful piramidei. Toti prietenii mei au inlocuit iesirea
la cinema cu un film pe calculator, o cina la restaurant cu o comanda de la
pizzerie, o plimbare in aer liber cu tolanitul pe fotoliu. Am uitat sa ne bucuram
de lucrurile marunte, am uitat de frumusetea unei flori, de albastrul cerului,
de curcubeul de dupa ploaie. Stim ca ele exista dar cand ne-am oprit ultima
oara sa le vedem?
Am uitat sa iubim, nu avem destul timp sau destula rabdare, sa ne uitam in ochii
persoanei iubite si sa-i vedem sufletul. “Acela care nu a iubit nicodata,
inseamna ca nu a trait niciodata”.²
1) Chooser
2) John Gray
“Oricat m-as lupta pe culmile disperarii, nu vreau si nu pot, sa renunt
si sa parasesc iubirea.”¹ Vesnicia dragostei nu a stat in teorii,
ci in noi. Noi suntem cei care simtim, suferim, marturisim. Dragostea este peste
tot. Trebuie doar sa-ti faci timp sa o gasesti, sa ai rabdare, sa crezi in ea.
Dragostea este un sistem complex de sentimente: atasamentul fata de cineva,
sentimentul de ocrotire, dorinta de intimitate. Atasamentul este o afectiune
puternica pentru cineva , manifestarea dorintei de a petre timp in prezenta
persoanei respective, de a fi inteles si apreciat, de a i se acorda atentie.
A tine la cineva implica dorinta de sacrificiu pentru binele persoanei de langa
tine, dorinta de indeplinire a dorintelor celuilalt. Intimitatea este legatura
puternica, fizica si psihica, intre doi oameni care nutresc sentimente reciproce
de dorinta si afectiune.
Oamenii iubesc cu pasiune o fiinta umana sau impartasesc o dragoste armonioasa,
profunda si subtila. Pasiunea se manifesta printr-o dorinta continua si puternica
de a avea o relatie de intimitate cu cel de langa tine, de a-ti impartasi sentimentele
prin gesturi. “Se crede ca aceasta atractie greu de controlat ce influenteaza
organismul, atat fizic cat si psihic, are consecinte pozitive asupra fiintei
umane.”² O iubire caracterizata prin armonie se defineste printr-o
atractie profunda pentru celalalt dar se manifesta printr-o atitudine calma,
gesturi suave, protectoare. In iubire accentul ar trebui pus pe uniunea sufleteasca,
pe cunoastere, pe impartasirea sentimentelor. Si astfel am descoperit o noua
definitie a iubirii; experimentare fizica si psihica a sentimentelor, o contopire
perfecta a dorintelor si gandurilor.
1) E. Cioran
2) E. Hatfieldsi
“Iubirea este un sistem format din trei componente majore: pasiune, intimitate
si angajament.”¹ Intimitatea presupune descoperirea reciproca a sinelui
prin impartasirea emotiilor, a trairilor si a dorintelor. Pasiunea implica manifestarea
atractiei erotice prin gesturi si cuvinte. Angajamentul este hotararea de a
avea un singur partener si de a construi impreuna cu acesta o relatie de lunga
durata bazata pe intelegere, comunicare, sinceritate si respect. Dealungul vietii
fiecare componenta a iubirii se transforma. Astfel pasiunea scade odata cu trecerea
timpului, insa creste nivelul de intimitate. Comunicarea sentimentelor, a dorintelor
si cunoastera partenerului devin o cerinta primordiala. Pentru ca doi oameni
sa impartaseasca o iubire perfecta trebuie sa ajusteze dorintele individuale
la un model care sa-i multumeasca pe amandoi.
Pe de alta parte iubirea are si partile ei urate. Iubirea poate creea dependenta.
Pentru o persoana dependenta de dragoste, ratiunea intregii existente se reduce
la a gasi iubirea adevarata, nu conteaza de cate ori. Fireste dragostea implica
si gelozie, si posesivitate, insa pentru dependentul de dragoste partea frumoasa
a oricarei relatii se spulberbera intr-un nor de deziluzie, complexe si frustrari.Dependenta
de dragoste se rezuma la dorinta de a gasi si regasi intreaga lume intr-un singur
partener. Nimeni si nimic nu-l poate egala.
Primele doua cuvinte cel mai des intalnite in descrierea felului in care dependenti
se simt cand iubesc sunt obsesie si deziluzie. In plus dragostea ii inhiba,
ii manipuleaza, le rapeste orice intimitate, este ca un parazit. Dependenta
de dragoste este putin luata in serios si denigrata in raport cu alte feluri
de dependenta. Poate pentru ca suna diferit si putin exagerat. Iubirea nu este
varianta personalizata a unui basm.
1) R.E.Sternberg
De-a lungul secolelor omenirea a plasat centrul dragostei in inima. Oameni
de stiinta ne spun insa ca de fapt centrul dragostei este creierul si dragostea
este determinata de substantele chimice aflate in corp la care creierul nostru
raspunde. Cand doi oameni sunt atrasi are loc o explozie de substante asemanatoare
adrenalinei. Atractia chimica pe care o simtim fata de cineva este datorata
si substantelor dopamina si norepinefrina. Dopamina te face sa te simti bine
iar norepinefrina stimuleaza productia de adrenalina, ceea ce iti face inima
sa bata ca nebuna.
Aceste trei substante chimice combinate creeaza atractia fizica. Din cauza lor
persoanele indragostite se simt euforic si pline de energie. Din acest motiv
persoanele aflate la inceputul unei relatii pot face dragoste ore in sir fara
sa oboseasca. Din cauza atractiei chimice putem ajunge in situatia de a iubi
persoane total nepotrivite, si orice am face, oricat de evidenta este distanta
fata de idealurile noastre, nu putem sa ne abtinem sa-i iubim.
Daca o relatie este de lunga durata corpul incepe, dupa o perioada, sa nu mai
produca aceste substante si starea de euforie trece. Ceea ce ii ia locul este
o iubire indusa in mod social, prin importanta acordata ideii de stabilitate,
de familie.
Din punct de vedere chimic se explica si dorinta de a face sex cu alta persoana
decat partenerul de viata. Monogamia este o necesitate sociala, nu fizica.
Atunci cand dispare atractia un nou grup de substante preiau conducerea, endorfinele.
Endorfina te calmeaza si te face sa simti placerea intimitatii, te face sa-ti
doresti sa depinzi de cineva, sa doresti sa treceti impreuna prin experientele
vietii.Astfel se explica si sansele unei relatii de durata, prin dependenta
de endorfina.
Acesta este unul din cele mai prozaice moduri de a intelege iubirea.
Din punct de vedere psihologic iubirea are cu totul alte conotatii. Freud analizeaza
iubirea din perspectiva impulsului sexual. El considera ca iubirea si sexualitatea
isi au originea in copilarie. Primul obiect al iubirii este mama. Sanul mamei
nu doar hraneste copilul, ci este si o sursa a placerilor sexuale pe care omul
matur le va cauta mai tarziu. Freud considera ca iubirea adulta si sexualitatea
sunt o extensie, o redescoperire a formei ei infantile. Iubirea este data de
coexistenta afectiunii si senzualitatii. Prima isi are originea si hrana primite
de la parinti in timp ce a doua este determinata de energia sexuala,de libido.
Daca afectiunea si senzualitatea nu se impletesc intr-o persoana aceasta va
suferi de nevroze. Instinctele sexuale cer intotdeauna a fi satisfacute. In
cazul in care aceasta cerinta este inabusita dorinta sexuala poate fi transformata
intr-o afectiune pe termen lung precum casatoria. Cu alte cuvinte, conform lui
Freud, o relatie de lunga durata se datoreaza inhibarii pasiunii.
Conform lui Shaver iubirea romantica adulta poate fi privita ca o continuare
a procesului de atasare. Studiile empirice facute au sustinut presupozitia ca
tipul de atasament copil-parinte pe care il adopti imediat dupa nastere se regaseste
si in modul in care te atasezi romantic in viata de adult. Shaver considera
ca iubirea integreaza trei sisteme comportamentale innascute: atasament, grija
fata de altii si sexualitatea.
Astfel iubirea apare ca naturala si nemuritoare, o avem din momentul in care
ne nastem si o transmitem mai departe procreeand. Modul in care iubim la maturitate
este direct proportional cu modul in care am fost iubiti in copilarie, si modul
in care ne iubim copiii va fi direct proportional cu modul in care ei vor iubi
la maturitate. “Iubirea este o stofa a naturii brodata de imaginatie.”¹
1) Voltaire
“Omenirea este facuta sa fie fericita si putem ajunge la fericire prin
iubire”. Prin ratiune omul va vedea ca scopul vietii este iubirea; dar
nu iubirea egoista, producatoare de bunuri utile, personale, ci iubirea prin
care omul renunta la sine, o iubire pura.
Tolstoi afirma in lucrarea sa “Prin ce vietuiesc oamenii” ca;”
iubirea este singura activitate rationala a omului; ea este starea cea mai rationala
si mai luminoasa a sufletului. Ea este binele real, binele suprem, care rezolva
contradictiile vietii.”
Baza fericirii este iubirea larga, infinita si divina. Sensul vietii este sa
sporim in noi aceasta iubire, a carei crestere va aduce marirea fericirii.
Toata lumea, atat barbatii cat si femeile, sunt in cautarea iubirii, a fericirii.
In virtutea particularitatilor care ne caracterizeaza o facem diferit. Barbatul
este ghidat , in primul rand de instinct,prin dorinta de a cucerii, pe cand
la femei apare o ciudata si inexplicabila dorinta de a placea. Din pacate pentru
femei exista o presiune psihologica foarte puternica, ea propagand foarte puternic
imaginea spre care trebuie sa tindem, aceea ca macar in mica parte ar trebui
sa aratam ca modelele. De ce ne umplem capul cu asemenea prostii, sufletul nu
vede kilogramele in plus, nici hainele pe care le purtam.
Nimeni nu poate intra pe poarta adevaratei iubiri atata timp cat mintea isi
doreste lucruri ieftine.Cea mai mare necesitate, pentru a inainta pe calea dragostei
este sa ai o inima curata.Nu te poti astepta ca dragostea sa patrunda intr-o
inima cuprinsa de pofte, manie, trufie, egoism.
“Toti stim sa iubim, caci ne-am nascut cu darul acesta. Unii o fac firesc
si spontan bine, dar majoritatea trebuie sa o reinvete, sa-si reaminteasca cum
se iubeste si toti au nevoie sa arda pe rugul emotiilor lor trecute, pana ce
izbutesc sa discearna firul conducator care exista,pe urmele fiecarei intalniri;
da, exista un fir.”
Eros, copilul nastrusnic se pare ca in orice perioda reuseste sa cucereasca
mintile tuturor. Eros, carnalitatea, atrage in spatiul antichitatii in special
barbatii, homosexualitatea greaca fiind bine cunoscuta. Platon pare a prefera
adolescentii, dupa cum putem intelege din Banchetul 178;”nu cunosc nici
o bucurie mai mare pentru un tanar aflat la inceputul vietii decat un amant
virtuos, nici pentru un amant o bucurie mai mare decat un tanar iubitor”.
Pentru a-mi incheia referatul in forma geometrica a dragostei, cercul, voi termina
cu modul in care Platon il explica pe Eros. Eros nu este nici frumos, nici rau,
nici bun. El nu este nici om, nici zeu, este undeva la mijloc- un demon. El
este undeva intre muritor si nemuritor, intre intelepciune si lipsa de ratiune,
si de aceea este mereu animat de o anumita tendinta. Eros este iubirea prototipului
etern al binelui, frumosului si adevarului, nostalgia si nazuinta spre ele si
nicidecum posesia lor. Eros este simbolul eficientei si al vesnicei cautari.
Un eros care ar poseda totul este o contrdictie.
Pana la urma trebuie sa recunoastem ca”tot ce stim despre iubire este
ca iubirea este totul”¹.
1) Emily Dickinson
Biblografie:
Platon -“Symposion”
Platon- “Phaidon”
Platon- Mitul Androginului
Lucia Daramus- “Avatarurile lui Eros”
Soren Kierkegaard- “Jurnalul Seducatorului”
Simone Weil- “Iubirea”
George Georgescu -;“Tristetile lui Cioran”
Dr. Vasile Suciu-“Teologia,dogmatica speciala”
Par. Dr. Aloisie L.Tautu-“Compendiu de Teologie Morala”
Dr. Nicolae Flueras-“Tratat Moral-Pastoral despre Uzul Sacramentelor”
Paulo Coelho-“Unsprezece Minute”
“Euhologhion”
