t3l2lt
Primele informatii despre profesor si rolul sau corespund epocii de organizare
si institutionalizare a activitatii de educare a tinerelor gene ratii ce are loc in oranduirea sclavagista. Sub forma de consideratii
si reflectii asupra necesitatii si importantei educatiei, o parte din ele se refera si la pregatirea intelectuala, la tinuta morala si la priceperea educatorului de a-si desfasura activitatea pe baza cunoasterii copiilor.
Reluate de pedagogia Renasterii si, mai apoi, de cea a epocii moder ne , aceste preocupari, vor cunoaste o dezvoltare ampla in secolul al
XIX-lea, cand numerosi pedagogi progresisti ca J. H. Pestalozzi,
F.A. Diesterweg, K.D. Usinski s.a.,au elaborat materiale valoroase cu privire la personalitatea educatorului insistand,mai cu seama, asupra
calitatilor necesare acestuia, atat in efectuarea activitatilor
din scoala, cat si a celor desfasurate in vederea ridicarii culturale a comunitatii.
In zilele noastre, problema profesorului cunoaste doua orientari prin cipale, una traditionalista, iar alta angajata.
Privit de pe pozitiile orientarii traditionaliste, rolul profesorului este de a pastra cunostintele si a le transmite generatiilor tinere. Cu alte cuvinte,
profesorul apare ca un mijlocitor menit a strabate spatiul spiri tual dintre generatii pe acelasi drum batatorit, condamnat a ramane,in acest fel,impreuna cu cei pe care ii educa,intr-o stare continua
de pre caritate culturala si de cunoastere.
In opozitie cu aceasta,orientarea angajata vede in profesor un agent
social dinamic, participant activ si responsabil nu numai la viata scolii, ci si la cea a comunitatii sociale din care face parte, contribuind prin munca
sa la toate prefacerile ce au loc in ea. Din datele existente rezulta
ca aceasta orientare se impune azi, tot mai insistent, pentru toate popoarele
atente la viitorul lor.
Definita ca institutie destinata a realiza instruirea si educarea tinere lor generatii, scoala, functionalitatea ei, presupune conlucrarea a numerosi
factori, printre care, in prim plan,se situeaza cuplul profesor elev, ce reprezinta, la drept vorbind,insasi schema simplificata a ceea ce, in esenta, constituie caracteristica fundamentala a procesului instructiv-educativ.Aceasta
indica direct atat pozitia pe care o ocupa profesorul in invatamant cat si perspectiva rolului
si a sarcinilor ce-i revin, relevand, totodata, insemnatatea functiei sale sociale.Tocmai
datorita acestei situatii, problemei personalitatii profesorului,statutului sau social, ii sunt consacrate numeroase studii si lucrari atat
in tara cat si peste hotare. De remarcat ca,intr-un fel sau
altul,fiecare din ele se refera la cerintele si calitatile pe care le solicita profesiunea de pro fesor,unele din ele indicand si o seama de cai si mijloace prin care se propune sa se actioneze in vederea modelarii educatorilor, chiar si a
celor ce se afla deja in functiune.
Factor hotarator prin pozitia pe care o ocupa in sistemul muncii
edu cative, profesorul se dovedeste tot astfel si in ce priveste activitatea
pe care o desfasoara, dat fiind ca el indeplineste dublu rol : - de con ducator al procesului instructiv-educativ, la obiectul ce preda, si de executor
al lui. Din aceasta situatie rezulta ca, atat nivelul in care satisface
sau nu satisface cerintele profesiunii, cat si calitatile si defectele profesorului, nu pot fi altfel apreciate decat numai in
raport de rezultatele pe care le obtine in mod concret in activitatea sa
cu ele vii la clasa, precum si in afara clasei si a scolii.
Dar, intrucat profesorul este situat intr-un sistem de relatii
ce depa sesc incinta scolii incluzand parintii elevilor, si, in general,
membrii grupului social in mijlocul caruia traieste si munceste, el este
obligat sa raspunda si solicitarilor acestora, adesea, trebuind sa vina chiar
in
intampinarea lor. Acest fapt sporind complexitatea activitatii lui
va duce la accentuarea ponderii rolului sau,in general,ca urmare a cre sterii gradului responsabilitatii sale sociale.
Profesiunea de educator,exercitarea ei,solicita din partea celor care o practica sa raspunda la cerinte de baza, printre care mentionam: pregatire temeinica de specialitate, pregatirea psihopedagogica corespunzatoare,
precum si priceperi si deprinderi de munca peda gogica,tact pedagogic si maiestrie pedagogica,bogat orizont cultural.
Cunoasterea precisa a scopului, claritatea si puterea lui mobilizatoa re, stimulativa
si selectiva, in acelasi timp, trebuie sa-l conduca pe profesor, in
mod neabatut, la eforturi sustinute si continue de perfe ctionare, si autoperfectionare a intregii sale activitati in vederea
realizarii scopului educativ.
Pregatirea temeinica de specialitate, constituie o cerinta a carei satisfacere
asigura afirmarea pozitiva a personalitatii profesorului in realizarea
sarcinii de a inarma pe elevi cu un sistem de cunostinte trainice din
domeniul specialitatii lui, si de a le forma priceperi si deprinderi de munca
si de a folosi inteligent continutul lectiilor in sco pul modelarii personalitatii
elevilor nu numai pe latura intelectuala ci si morala, estetica, fizica, si
tehnico- pedagogica, conform cu situatia data. Aceasta activitate, desfasurata
zi cu zi in mod sistematic, perse verent si pasionant de catre profesor, determina atat dezvoltarea ca pacitatilor psihice ale copiilor : inteligenta, memoria, imaginatia etc. cat si formarea a o seama de trasaturi morale, si chiar fizice, precum
si aparitia si consolidarea unui stil propriu de munca, favorizand astfel dezvoltarea personalitatii celor ce lucreaza.
Pregatirea temeinica de specialitate a profesorului contribuie cel mai mult
la instituirea prestigiului sau real in fata clasei, la consolidarea pozitiei
lui de lider ,situatie ce sporeste uimitor posibilitatea sa de influentare cu
urmari pozitive in realizarea sarcinilor de instruire si educare, de afirmare
a potentialului colectivitatii de elevi.
Pregatirea psihopedagogica, formarea unor priceperi, deprinderi si obisnuinte
de munca pedagogica, tactul si maiestria pedagogica, con stituie un ansamblu de cerinte fara de care nu se poate concepe nici un fel
de munca educativa de calitate.Dar nu-i mai putin adevarat, ca, in lipsa
pregatirii de specialitate,prezenta acestui ansamblu de cerinte devine practic inutil.
In esenta, aceste preferinte obliga profesorul, indiferent de speciali tate, sa studieze si sa se familiarizeze cu problemele generale ale pe dagogiei, cu cele ale didacticii si teoriei educatiei, cu metodica de specialitate,
cu psihologia copilului, psihopedagogia, igiena scolara si alte obiecte inrudite
cu pedagogia, urmand ca apoi utilizand cunostin tele dobandite
sa desfasoare o activitate practica complexa ce prin eforturi continui il
conduce spre ceea ce se cheama maiestrie pedago gica, expresie concreta a armonizarii la nivel optim a teoriei educatiei cu tactul pedagogic, cu priceperile si deprinderile pedagogice de a organiza
si desfasura in asa fel activitatea instructiv-educativa incat
sa se asigure obtinerea celor mai bune rezultate.
Prezenta unui orizont cultural bogat in pregatirea profesorului, con stituie, cerinta a carei implinire ii asigura deschidere spre afirmare
ce, fie ca vine in intampinarea unor cerinte sau a unor nebanuite
intreba ri,fie ca reprezinta raspunsuri la probleme diverse pe care le incearca
curiozitatea sau necesitatea unei rezolvari competente si imediate, da atmosferei clasei o deosebita vivacitate care se instituie dupa legile osmozei
spirituale dincolo de fata obligatiei rigide.
Calitatile profesorului
Apartinatoare structurii psihice a personalitatii,sub forma dispozitiilor care
se dezvolta in conditii adecvate de educatie si mediu, calitatile necesare
exercitarii, in bune conditii,a pofesiunii de educator,se expri ma sub
forma unor atribute proprii intelectului, afectivitatii si vointei. a) Calitati intelectuale
-inteligenta, care sa-l tina pe profesor intr-o comuniune continua cu
clasa;
-gandire vioaie,inventiva, si,in acelasi timp ordonata si patrunzatoa re, analitica si sintetica,clara si sistematica,care sa permita o anumita facilitare
in ordonarea logica a ideilor si sa serveasca,in toate ocaziile
claritatea formularilor;
-memorie mobila avand serioase posibilitati de corelare intre datele
obiectului de specialitate si cele oferite de alte discipline;
-spirit de observatie si atentie distributiva care asigura educatorului posibilitatea de a supraveghea clasa, de a o indruma si conduce,si,in
acelasi timp,de a se autocontrola in toate etapele desfasurarii activita tii indiferent de imprejurarile sau locul unde se petrece.
-imaginatie bogata capabila sa antreneze eficient potentialul spiritu al al
elevilor; si un limbaj bogat,format printr-o lectura sustinuta a unui material variat si reprezentativ din diverse domenii. b) Calitati moral - afective
Lucrarile ce abordeaza problema personalitatii profesorului, in gene ral,
sunt unanime in a recunoaste ca practica invatamantului solicita
educatorului ca in relatiile lui cu elevii, a caror psihologie ii
este cuno scuta sa instituie, pastrand distanta cuvenita, un climat de
munca dominat de calm si voiosie. Cald si binevoitor, profesorul trebuie sa
lucreze de asa maniera incat sa asigure in relatiile sale
cu elevii o atmosfera sincera si deschisa, generatoare de incredere reciproca,
adevarata sursa de optimism si generozitate.
Un astfel de mod de a fi si a proceda al profesorului se inscrie in
continutul a ceea ce se cheama vocatia pedagogului , vocatie care decurge,cum
arata pedagogul francez R.Hubert, din dragostea pentru copii inteleasa ca o nevoie de a te darui fiintei lor slabe deschisa tutu ror influientelor,ajutandu-le sa se realizeze atat pentru ei cat
si pentru societate.
Reflectare a dragostei pentru profesiunea de educator pe care si-a ales-o, apropierea
de elevi da posibilitatea profesorului sa patrunda lumea lor launtrica si sa
descifreze simptomele starilor sufletesti ale acestora, pe de o parte, iar pe
de alta, sa organizeze astfel activitatea pentru ei incat sa poata
sa-si afirme intreg potentialul de care dispun dand la iveala inclinatii,
aptitudini si talente, servind, prin aceasta, optimizarea intregului curs
al procesului instructiv-educativ din scoala in care lucreaza. c)Calitatile moral -; volitive
-fermitatea si energia cu care actioneaza, pe multiple planuri,pentru realizarea
sarcinilor utilizand intreaga sa capacitate de munca si toate mijloacele
pe care le are la indemana;
-rabdarea, perseverenta, darzenia si intransigenta in indeplinirea
sarcinilor si in toate relatiile ce decurg din pozitia pe care o ocupa
in procesul instructiv -; educativ, din rolul sau;
-tactul si stapanirea de sine, care ajuta profesorului sa treaca cu succes
examenul starilor tensionale care ar putea sa duca la situatii conflictuale
insotite de explozii verbale de tipul apostrofarilor, amenin tarilor si chiar a proliferarii unor expresii jignitoare ce nu numai ca nu-i
aduc nici un ascendent asupra clasei, ci, dimpotriva, o diminuare a prestigiului,
dar, in mod obisnuit se soldeaza si cu grave repercusiuni asupra invataturii
si a disciplinei;
-curajul unor intreprinderi indraznete pe planul introducerii noului in
activitatea sa, fie in domeniul metodologiei, fie chiar si in cel
al conti nutului daca este posibil;
-vointa insotita de consecventa si de simtul masurii exprimat printr-o
conduita echilibrata etc.
Se intelege ca toate aceste calitati de vointa si trasaturi pozitive morale
de caracter, se dezvolta, ca si in celelalte atribute ale persona litatii
profesorului, in activitatea de fiecare zi si in lupta cu inertia
si cu alte obstacole ce survin, fie de natura subiectiva, fie obiectiva.
A organiza si a conduce intreaga activitate pe care o desfasoara profesorul
cu elevii de la nivelul cerintelor si a calitatilor mentionate,si a cultiva
la ei sentimentele si virtutiile cele mai alese inseamna a des chide cale
libera potentialului creator al elevilor, sporind increderea in
fortele lor, modelandu-i in desciplina severa, eficienta a muncii,adeva
rata scoala a formarii la elevi a trasaturilor de vointa si de caracter.
Rolul sociocultural al profesorului
Profesorul desfasuradu-si activitatea intr-o anumita realitate sociala
dobandeste statut de cetatean al comunitatii respective, relatie din care
decurg drepturi si datorii. In aceasta situatie de integrare organi ca
in comunitate, profesorul nu mai poate sa-si limiteze activitatea doar
la munca instructiv -; educativa pe care o desfasoara la clasa si in
scoala, ci are obligatia morala sa participe cu pricepere si entuzia sm la toate
actiunile menite sa asigure inaintarea societatii din care face parte
pe calea progresului material si cultural. Prin aceasta profe sorul continua
o veche si valoroasa traditie a slujitorilor scolii romane sti, iar pe
de alta parte raspunde rolului sau de agent transformator constient si dinamic
aducandu-si contributia la ridicarea continua a conditiei umane a membriilor
societatii careia ii apartine.
Toate cerintele si calitatile care se imbina in personalitatea profeso
rului pot fi privite numai ca un tot unitar ale carui componente stau intr-un
raport de interconditionare, reprezentand clar dominantele de personalitate,
care variaza de la caz la caz, in functie de diferentierile determinate de potentialul ereditar, de mediu si de educatie.
Toate cerintele si calitatile la care ne-am referit trebuie examinate in
dinamica lor, dar nu trebiue rupte din situatia profesorului de mem bru al unei
anumite comunitati sociale,care isi are particularitatile sale deosebite
de cele ale altora.
Modul particular de manifestare al personalitatii fiecaruia dintre profesori,
ca expresie a gradului de satisfacere a cerintelor si de afirmare a calitatilor,
constituie variabila dependenta ce introduce in viata scolii variatia,
placutul si interesantul.
Privita prin optica prin care profesorul a reusit sa-i transforme pe elevi in
purtatori ai unui sistem de cunostinte despre lume,ai unui cod de norme morale,priceperi
si deprinderi de munca fizica si intelectua la,cu gustul pentru comorile culturii,gata
sa contribuie la emanciparea reala a societatii, personalitatea lui dobandeste valoare deosebita, nu
atat prin ceea ce reprezinta el ca individ, ci prin ceea ce a realizat
si realizeaza pentru altii.
Dirigintele
Practica educativa indelungata a demonstrat necesitatea de a incredinta
unui diriginte o intreaga activitate de coordonare a tuturor influentelor
educative ce se exercita asupra unei clase. Dirigintele este un nembru al colectivului
pedagogic, desemnat in aceasta fun ctie dupa anumite criterii : o vasta
experienta educativa, o evidenta autoritate morala si profesionala, activitate
de predare la clasa respectiva etc. El este numit de catre director si raspunde
in fata con ducerii de intreaga activitate educativa a clasei ce
i s-a incredintat.
Functia de diriginte a devenit necesara, incepand cu clasa a v -;
a, datorita faptului ca :
- de la aceasta clasa inceteaza activitatea invatatorului, ca singurul
conducator al vietii clasei,iar munca educativa este luata de profesori.
- planul de invatamant nu contine activitati sau obiecte de invata
mat care sa permita elevilor sa puna si sa-si rezolve si anumite probleme
educative (sau de alt gen) personale.
-varietatea influentelor si complexitatea problemelor educative pre tind un
coordonator si indrumator, un specialist care sa imbratiseze si sa conduca intreaga opera de formare a personalitatii elevilor.
- se impune realizarea unor cerinte si actiuni unitare care sa duca, in
decursul scolaritatii la atingerea obiectivelor urmarite.
Dirigintele reprezinta un model de conduita pentru elevi, demn de a fi urmat
in activitatea si viata lor ulterioara. Fara a prelua sau a se suprapune
sarcinilor celorlalti profesori, dirigintele are totusi functii specifice si
complementare fata de toti ceilalti. El este pentru clasa sa ceea ce este directorul
pentru scoala : organizatorul, indrumatorul si coordonatorul intregii activitati instructiv -; educative si a vietii
colecti vului de care raspunde.
Raspunderile sale fiind atat de mari el trebuie sa aiba un profil mo ral
deosebit si sa dispuna de alese calitati psihice si pedagogice. Ca principal
educator al clasei el orienteaza intreaga activitate a acesteia in
asa fel, incat sarcinile scolii sa fie realizate cu succes. In
calitatea pe care o are el trebuie sa fie permanent preocupat de sistematizarea
adancirea si sporirea eficientei influentelor exercitate de toti factorii
educativi (profesori, familie, mass -; media ) asupra elevilor.
Obiectivele muncii dirigintelui
a)educarea elevilor, ca problema centrala a activitatii sale. Orga nizarea
si indrumarea vietii colectivului reprezinta nu numai o sarcina, ci si
o conditie esentiala a succesului muncii educative. De felul in care dirigintele
stie sa sudeze colectivul, sa-l antreneze in realizarea unor perspective
atragatoare, sa stabileasca relatii de apropiere si de sprijin reciproc intre
el si clasa, sa-l integreze in colectivul scolar, sa-l mobilizeze si sa-i
insufle entuziasmul unei munci creatoare depinde reusita sa.
Indrumarea si educarea colectivului presupune nu numai cunoaste rea temeinica
a particularitatilor de viata ale acestuia, a legilor psiholo giei de grup,ci
si a modului in care se constituie si functioneaza micro grupele, a influientei
lor asupra grupului,a legilor dupa care liderii sunt alesi si urmati etc. Cunoasterea microstructurii grupurilor, patrunde rea in
intimitatea relatiilor existente intre membrii ei, dialogul permane nt
cu clasa sunt conditii ale succesului in activitatea cu toate categoriile
de elevi. b) cunoasterea psihologiei clasei, a particularitatior de varsta ale elevilor,
studierea profilului spiritual al fiecarui elev in parte, a aptitudi nilor si trasaturilor sale morale etc. constituie o sarcina si o conditie,in
acelasi timp, a organizarii rationale a intregii activitati instructiv
- edu cative a clasei. Dirigintele este veriga intermediara intre elev si profe
sori, pe de o parte, intre acesta si familie, pe de alta parte. El este
cel care concentand si sistematizand datele despre fiecare elev
le ofera celor interesati, utilizandu-le in acelasi timp in
scopul influentarii poziti ve a dezvoltarii fiecarui elev. Fara a se transforma
in biograful elevilor el se ingrijeste ca treptat imaginea despre
fiecare elev, despre per spectivele sale de dezvoltare, despre tinuta sa morala sa devina cat mai
completa si mai reala. c)asigurarea succesului la invatatura al tuturor elevilor, mobilizarea
lor pentru ridicarea continua a performantelor, urmarirea progresului pe care
il face fiecare elev si sprijinirea reusitei sale, la toate obiecte le si activitatile.In conditiile in care lupta impotriva abandonului
scolar are un caracter social si national, la toate nivelele invatamantului,
diri gintele trebuie sa contribuie la prevenirea unor asfel de situatii. d) organizarea si sprijinirea activitatii extrascolare si a timpului liber al
elevilor, trebuie sa-l preocupe pe diriginte deoarece aceste activita ti vin sa completeze si sa consolideze pregatirea primita in scoala.Cat
priveste organizarea timpului liber, dirigintele va urmari nu numai initierea
elevilor in folosirea rationala a acestuia pentru invatatura ci
si organizarea unor activitati (excursii, tabere etc.) dorite de elevi care
au rol de refacere, dar si de stabilire a unei relatii de apropiere intre
el si clasa. e) coordonarea si indrumarea muncii tuturor factorilor care actionea za asupra clasei sale (profesori, familie etc.) este o alta obligatie a diri
gintelui. Orientand ansamblul influentelor exercitate asupra clasei spre
realizarea acelorasi obiective, dandu-le o directie unica si asigu randu-le
un caracter unitar,convergent si activ, dirigintele este factorul polarizator
al acestora. Cunoscand specificul activitatii fiecarui factor, avand
imaginea clara a ceea ce trebuie sa se realizeze, si dispunand de experienta
necesara pentru a-i mobiliza intr-o actiune eficienta el va spori sansele
de succes ale activitatii didactico -; educative. f) impreuna cu ceilalti profesori ai clasei sale el va organiza si indru
ma actiunea de orientare scolara si profesionala a elevilor. Pregatirea elevilor
pentru a-si putea alege in mod constient si independent tipul de studii
sau profesiunea viitoare reprezinta o actiune complexa si de lunga durata, la
realizarea careia se cer antrenati mai multi factori.
Actiunea de orientare scolara si profesionala reprezinta un indiciu al trainiciei
sistemului de invatamant si o forma de finalizare a pregatirii tineretului
pentru viata.
Metodica activitatii dirigintelui
Activitatea dirigintelui este foarte complexa si de mare responsabili tate,
pretinzand un inalt grad de organizare si planificare, el trebuind
sa cuprinda in raza sa de actiune toate laturile dezvoltarii personalita
tii elevilor ( fizica, intelectuala, morala etc.). El trebuie sa utilizeze un
ansamblu de metode si procedee didactico -; educative , generale si speciale,
prin care sa le formeze elevilor priceperi si deprinderi de munca independenta,
dandu-le incredere in fortele proprii, ajutandu-i in
toate problemele care le au.
Aceste lucruri se pot realiza prin : convorbirile cu elevii si cu profeso rii
care predau la clasa respectiva, analiza rezultatelor la invatatura si
a celor din activitatiile extrascolare, chestionare, asistentele la lectii,
contactul permanent cu familiile elevilor, excursii si vizite, organizarea unor
intalniri cu reprezentanti ai diferitelor profesiuni, organizarea
unor schimburi de experienta intre elevii clasei pe diferite teme (studiul
individual, folosirea timpului liber etc.), organizarea unor dezbateri, concursuri
etc.
Din toate posibilitatile dirigintele trebuie sa aleaga pe acelea care corespund
mai bine obiectivelor urmarite, particularitatilor de viata ale clasei, natura
activitatii desfasurate etc., in asa fel incat ele sa dea
muncii sale o nota activa si creatoare.De asemenea, el va tine seama si de faptul ca actiuni asemanatoare cu clasa pot organiza si alti pro fesori
de specialitate si de aceea va urmari sa evite paralelismul, supraincarcarea
si sa dea o nota de varietate actiunilor respective.
Un rol deosebit in ansamblul activitatii dirigintelui il ocupa ora
de dirigintie, care prin functiile si caracterul ei organizat si sistematic,
ii permite dirigintelui un contact mai consistent si o urmarire periodica
a progreselor obtinute de colectivul clasei. Prin continutul orelor de dirigintie,
prin metodica acestora si prin legatura lor cu restul activitati lor desfasurate
de diriginte, acesta poate tine un permanent contact cu clasa.
Ora de dirigintie poate avea un continut variat, care sa acopere in linii
generale aproape toate sarcinile educatiei (morale, intelectuale, estetice,
orientare profesionala etc.).Temele adecvate nivelului de dezvoltare al elevilor
si particularitatile de viata ale clasei, stabilite uneori cu consultarea clasei,
pot prilejui dezbaterea unor teme fundamentale ale societatii.
Metodica desfasurarii acestor ore poate fi de asemenea foarte va riata, incepand
cu expuneri si explicatii stiintifice si sfarsind cu demon stratii practice
sau cu utilizarea unor mijloace audio-;vizuale moderne. Metodele didactice,
in special cele ale educatiei morale (convorbirea etica, exemplificarea)
sunt folosite deopotriva. Caracterul activ al acestor ore este obtinut prin
utilizarea dialogului, al dezbaterilor, al intalnirilor, referatelor,
al analizelor de cazuri, al analizei muncii etc., care dau orelor de dirigintie
o nota antrenanta, diferita de cea a lectiilor obisnuite.
Fara a avea o structura rigida ora de dirigintie se desfasoara in linii
generale dupa urmatorul plan : pregatirea psihologica a clasei si anuntarea
subiectului orei, analiza cu ajutorul elevilor a exemplelor, a materialului
faptic, a situatiei concrete etc.,generalizarea, raportarea si aplicarea concluziilor
la situatia clasei sau a elevilor si recomandari sfaturi, sugestii pentru traducerea
in practica a invatamintelor extrase. Ora de dirigentie este un
punct de convergenta a intregii acti vitati comune a dirigintelui cu clasa
si ea poate fi continuata, largita si consolidata prin activitatile din afara
clasei, organizate si conduse de diriginte sau de catre un alt factor educativ.
De exemplu, o excursie poate avea obiective complexe : instructiv educative,
de orientare scolara si profesionala etc. Rolul dirigintelui este deosebit de
important chiar daca nu el este initiatorul si organiza torul acesteia, ajutand
la stabilirea obiectivelor complexe ce pot fi urmarite, contribuind la pregatirea
ei, integrand-o in planul sau de munca, ajutand la valorificarea
rezultatelor ei. Participand la excursie dirigintele va urmari imbogatirea
si si precizarea cunostintelor(informa tiilor) sale despre elevi, cunoasterea
microgrupurilor si a liderilor, gra dul de disciplina, informatiile elevilor
in diferite domenii, interesele lor, orientarea scolara si profesionala,
efectele produse asupra elevilor de diverse evenimente sau intamplari
petrecute, colaborarea cu ceilalti profesori, modul in care pot fi elevii
atrasi in organizarea unor astfel de manifestari etc.Prin urmare, o astfel
de actiune ii permite sa faca si sa cunoasca mai mult despre elevii sai
decat multe lectii sau activitati.
In cazul convorbirilor cu clasa folosind informatiile cu pricepere si
dand acestora un caracter sistematic, de apropiere si incredere
reciproca, dirigintele poate exercita prin intermediul lor o influenta pozitiva,
continua asupra activitatii clasei. El poate cunoaste opinia clasei, o poate
influenta, poate solicita ajutorul clasei, sugestii, initiati ve etc., poate
mobiliza colectivul si poate crea o atmosfera de lucru si entuziasm, de calm
si optimism, un climat propice formarii trasaturilor morale ale fiecarui elev.
Un dialog permanent cu clasa reprezinta un puternic instrument formativ , daca
dirigintele stie sa sa-i exploateze toate resursele de care dispune aceasta
metoda.In calitate de prieten si indrumator al elevilor, dirigintele
devine un modelator perseverent si priceput al personalitatii fiecarui elev
numai daca stie sa dea fiecarei actiuni si fiecarei metode nota sa specifica,
personala si creatoare, sporind in felul acesta succesele si bucuriile
elevilor sai.
O atentie speciala trebuie sa acorde dirigintele calitatii actiunilor pe care
le intreprinde, pregatirii si evaluarii acestora. Combaterea formalismului,
a rigiditatii, a sablonului si a rutinei sunt cerinte esentiale si permanente
ale activitatii dirigintelui.Factorului afectiv i se va rezerva un loc deosebit
in cadrul relatiilor profesor -;elev,deoarece adeseori acesta e cel
care conditioneaza succesul actiunilor intreprinse cu clasa.
Eficienta muncii dirigintelui depinde intre altele si de respectarea unor
cerinte pedagogice generale cum sunt : a) alegerea, pregatirea si organizarea unor actiuni variate si intere sante
la nivelul clasei respective; b) stabilirea unor obiective clare,cuprinzatoare si realizabile,precum si adecvarea
actiunilor intreprinse in mod planificat; c) imbinarea actiunilor colective cu cele individuale si folosirea unor
metode si procedee variate, active si eficiente; d) mobilizarea tuturor factorilor educativi care lucreaza cu clasa si asigurarea
unei conlucrari sistematice si rodnice a acestora pe tot parcursul anilor, realizandu-se
o actiune unitara si coordonata; e) evaluarea sistematica a rezultatelor obtinute si transformarea acestora in
puncte de sprijin ale actiunilor viitoare; f) asigurarea unui dialog permanent cu clasa si crearea unui climat favorabil
oricarei actiuni educative;
Sistemul muncii dirigintelui cuprinde principalele coordonate ale activitatii
instructiv -; educative utilizabile la clasa respectiva. El face parte
din sistemul actiunilor educative intreprinse in scoala in
vederea pregatirii tinerei generatii pentru munca si o viata activa, adaptand
si concretizand obiectivele generale la nivelul si particulari tatile
fiecarei clase de care raspunde dirigintele. Dificultatea, dar si meritul dirigintelui
consta in a sti sa organizeze activitatea tuturor factorilor intr-o
actiune convergenta si sistematica, potrivit unui plan elaborat cu multa grija,
pentru a realiza tot ceea ce si-a propus.
Dand un sens creator activitatii sale dirigintele se va folosi de orice
prilej aparut in viata scolii prin care ar putea accentua si consolida
influentele pozitive exercitate asupra clasei pe care o conduce. El va recurge
la o serie de instrumente verificate si eficiente de natura sa sporeasca valoarea
formativa a actiunilor intreprinse: discutii,dezbate ri, chestionare, compuneri
etc., si in special se va folosi de unele documente de natura sa-i usureze
si sistematizeze munca : caietul dirigintelui, fise psiho -; pedagogice
de cunoastere si caracterizare a elevilor, planificari ale actiunilor educative
etc. Fara a face din acestea un scop in sine el va avea grija ca ele sa-i
ajute sa-si concre tizeze rezultatele actiunilor si sa poata oferi colegilor,
si in special profesorilor care predau la clasa sa, un ajutor efectiv
in perfectiona rea muncii educative cu elevii. Rezulta asadar ca numai
pe baza unui plan de perspectiva urmarit si realizat metodic dirigintele va
putea deveni principalul educator si modeltor al personalitatii elevilor ce
i-au fost incredintati.
Bibliografie:
1) A. Dancsuly, D. Salade, M. Ionescu -; Pedagogia,curs, partea I, lito.
U.B.B. Cluj-Napoca, 1974;
2) A. Dancsuly, D. Salade, M. Ionescu -; Pedagogia, curs,partea II, lito.
U.B.B. Cluj-Napoca, 1975;
3) I. Cerghit -; Metode de invatamant, Editura didactica si
pedagogica, Bucuresti, 1976;
4) I. Holban -; Orientarea scolara, Editura Junimea, 1975;
5) M. Cristea -; Sistemul educational si personalitatea, Editura didactica
si pedagogica, Bucuresti, 1994;
6) I. Neacsu -; Metode si tehnici de invatare eficienta, Editura
militara, Bucuresti, 1990;