Tematica cursuluiva fi abordata dintr-o dubla perspectiva: k1s8sg
• dintr-o perspectiva de PR, care ii permite comunicatorului sa afle ce fel de informatii trebuie sa primeasca un ziarist sau cum sa raspunda intrebarilor acestuia;
• din perspectiva ziaristului insusi. Indiferent de activitatea pe care un comunicator o are, el trebuie sa inteleaga cerintele comunicarii radio-tv din aceasta dubla perspectiva.
Dam in continuare un exemplu din istoria mass-media care demonstreaza ce forta extraordinara au mijloacele de comunicare in masa: piesa radiofonica “Razboiul lumilor”, dramatizare dupa romanul lui Herbert G. Wells, de Orson Wells. Emisiunea s-a difuzat in seara zilei de 30 octombrie 1938, de postul de radio Columbia (CBS). Din 6 milioane de ascultatori, 1 milion a pornit la drum, 1 milion de oameni panicati. Emisiunea s-a difuzat in paralel cu o emisiune de mare succes a unui post rival, NBC, care avea la acea ora una dintre cele mai populare emisiuni de varietati cu Charlie Mc Carthy. Personajul era de un comic grosier si smulgea hohote de ras milioanelor de ascultatori. In atmosfera tensionata a anului 1938 Charlie Mc Carthy ii ajuta pe oameni sa se destinda, pe cand Orson Wells, nu. De aceea oamenii l-au preferat pe Mc Carthy.
Dupa ce s-a terminat emisiunea de divertisment, NBC-ul a introdus un moment publicitar, platit de un renumit trust al cafelei. Atunci radio ascultatorii au comutat pe lungimea de unda a
Columbiei, nimerind in mijlocul “razboiului lumilor”. Fiind vorba despre o emisiune realizata sub forma unui magazin de actualitati si neexistand mesaje de avertizare difuzate periodic, oamenii au confundat imaginarul cu realitatea. Am citat acest moment memorabil din istoria radioului pentru ca ilustreaza cel mai bine forta pe care o are comunicarea prin acest canal media. Astazi radioul a fost detronat de televiziune, din punct de vedere a fortei de impact emotional supra oamenilor.
Voi evoca in continuare un alt moment istoric al comunicarii, de data aceasta prin televiziune.

 

Inainte de a incepe razboiul din Golf, doar aproximativ 15% dintre americani sustineau interventia americana. Fostul presedinte George Bush a pornit prin tara intr-un turneu cu scopul de a convinge natiunea americana sa sustina intrarea in razboi. Intre timp, retelele americane de televiziune difuzeaza un reportaj dramatic in care o tanara studenta irakiana povesteste in fata camerelor de luat vederi despre uciderea nou-nascutilor din maternitatile kuwaitiene de catre soldatii irakieni. Protectia copilului este o tema deosebit de sensibila in SUA, ceea ce a facut ca reportajul sa aiba un ecou extraordinar. George Bush s-a referit de mai multe ori la acest reportaj in turneul sau, utilizandu-l ca argument in favoarea intrarii Americii in razboi. Dupa ce numarul americanilor care sustineau interventia a ajuns la 84%, s-a declansat razboiul. Ulterior s-a dovedit ca povestea a fost un montaj, studenta fiind de fapt fiica ambasadorului Kuwaitului in
America. Poveste apartine companiei Hill & Knowlton si a costat 10 milioane de dolari. Aceasta a fost o stralucita operatiune de PR. (Compania Hill & Knowlton este a doua companie de PR din America).
Cele doua exemple reprezinta fiecare, desigur, cate un caz limita de comunicare, prin radio si, respectiv, prin televiziune.

SCURTA ISTORIE A APARITIEI TELEVIZIUNII

Ideile timpurii privind realizarea televiziunii au aparut inca din 1875 si invocau principiul transmiterii simultane a fiecarui element de imagine prin cate un canal separat.
In 1880 W. E. Sawyer in SUA si Maurice Leblanc in Franta au propus principiul secvential, adoptat de altfel in toate tipurile de televiziune care s-au dezvoltat ulterior.
Cateva descoperiri importante din domeniul electronicii au jalonat aparitia televiziunii:
• tubul cu raza catodica, avand ecran fluorescent (1897), descoperit de germanul K. F. Braun,
• in 1904 J. A. Fleming a inventat tubul cu doi electrozi,
• in 1906 americanul Lee De Forest adauga o grila tubului lui Fleming, facandu-l sa amplifice semnalele electrice,
• in 1908 scotianul A. A. Campbell Swinton breveteaza deflexia magnetica,
• in 1917 D. M. Moore in SUA breveteaza modularea luminii in cadrul lampii cu neon,
• in 1923 au inceput experimentele cu televiziunea mecanica,
• pana in 1930 au fost facute experimente chiar si pentru televiziunea in culori.

Saltul nu ar fi fost posibil fara inventia lui V. K. Zworykin (fizician american de origine rusa) care a brevetat in 1923 tubul camerei de luat vederi, iconoscopul.
In 1941, Comisia federala de comunicatii (FCC) a adoptat, dupa un an de dezbateri in
Comitetul national pentru sistemul de televiziune (The National Television System Committee) standardul televiziunii alb-negru. Imaginea se descompune in 525 de linii si se transmite cu 60 de semicadre pe secunda (30 de imagini pe secunda). Europenii vor adopta 625 de linii si 50 de semicadre. Tot FCC a aprobat sistemul NTSC in culori la 17 decembrie 1953, iar din 22 ianuarie
1954, sistemul NTSC in culori a intrat in vigoare, asigurand emiterea programelor pentru public.
In mai putin de 50 de ani de existenta, televiziunea a ajuns sa domine peisajul audiovizual, ceea ce l-a facut pe profesorul Tannembaum de la Universitatea din New York sa exclame: “un copac care a cazut si nu s-a vazut la televiziune, nu a cazut in realitate”.
In prezent, televiziunea ne ofera urmatoarele tipuri de emisiuni:
1) transmisiile directe. Acestea pot fi manifestari politice, sportive sau culturale (concerte, piese de teatru),
2) filme artistice. Aici sunt incluse toate genurile: serialele, filmele stiintifico-fantastice, telenovelele, filmele politiste, filmele culturale, etc,
3) filmele documentare de toate genurile. Aici sunt incluse si filmele de prezentare a diverselor comanii, circumscrise mai ales activitatii de relatii publice,
4) emisiunile de platou: emisiuni de divertisment, jocuri si concursuri, talk-showuri cu unul sau mai multi participanti, emisiuni pentru copii,
5) emisiunile de stiri, de actualitati,
6) desene animate.
Toate aceste emisiuni utilizeaza ca element esential camerele de luat vederi, iluminatul artificial, editarea si prelucrarea complexa a imaginii.
Utilizarea imaginii impune trei categorii de notiuni importante:
1) Conventii. Acestea trebuie respectate, producatorii si regizorii trebuie sa si le insuseasca.
2) Reguli. Acestea trebuie privite ca un liant si pot fi incalcate numai in cazuri exceptionale, pentru a realiza unele efecte surpriza, comice sau bizare.
3) Sugestii si sfaturi. Acestea sunt reguli empirice, dar utile.
Regulile, sugestiile si sfaturile guverneaza 7 activitati specifice de televiziune: montajul, obiective, compozitia cadrului, manevrarea camerei, generalitati, echipament si inregistrare.

SISTEME DE CODARE A SEMNALULUI IMAGINE
Camera de televiziune livreaza de regula semnalele componente R G B: R-rosu, G-verde, B albastru.
Primul sistem color de televiziune care a aparut este NTSC. Caracteristica sa tehnica de baza este modulatia de amplitudine in cuadratura. Exista un standard american, dar si unul european pentru NTSC.
Istoria televiziunii in culori incepe cu patentul lui F. Gray din 1929, publicat in 1930.
Sistemul NTSC a format baza sistemelor de televiziune in culori aparute ulterior. El a fost adoptat ulterior si in Japonia, unde emisiunile in culori incep in 1960.
Cercetarile au evoluat si W. Bruch de la firma Telefunken din Germania a elaborat sistemul in culori PAL ( Phase Alternation Line), care este o varianta imbunatatita a sistemului NTSC.
Cercetarile lui Henri de France din Franta au dezvoltat un sistem nou, structurat diferit de sistemul NTSC, cunoscut sub denumirea de SECAM (Systeme electronique couleur avec memoire). In acest fel, Europa s-a impartit in doua: in 1967 au inceput emisiunile in culori, in
Germania si Anglia, in sistem PAL, iar Franta si URSS au adoptat sistemul SECAM.
Trecand la televiziunea in culori, Anglia si Franta au trecut la norma de televiziune de 625 de linii si 25 de cadre pe secunda ( 50 de campuri pe secunda). A doua norma de televiziune este de
525 de linii si 30 de cadre pe secunda.
Pe langa cele doua norme de televiziune mai exista trei sisteme diferite de televiziune: NTSC,
PAL, SECAM. Aceasta diversitate a ingradit in timp schimburile internationale. In prezent, situatia s-a imbunatatit considerabil datorita televiziunii digitale. In 1982 s-a adoptat pe plan mondial un standard unic de televiziune digitala. In felul acesta, echipamentele fabricate de diversi producatori pot fi interconectate fara probleme. Televiziunea digitala a permis utilizarea sistemelor universale de calcul pentru prelucrarea imaginilor si pentru realizarea excelenta a programelor de televiziune.

TRANSMITEREA SEMNALULUI DE TELEVIZIUNE

Repartizarea in frecventa a canalelor de transmisie a semnalelor de televiziune depinde de standardul de televiziune adoptat de fiecare tara.

Canalele sunt reunite in cinci benzi, iar acestea sunt situate in doua domenii de frecventa: domeniul de foarte inalta frecventa (FIF) si domeniul de ultra-inalta frecventa (UIF):
FIF Banda I 48,5-66 Mhz (canalele 1, 2),
Banda II 76-100MHz (canalele 3-5),
Banda III 174-230 Mhz (canalele 6-12),

UIF Banda IV 470-600 Mhz (canalele 21-37),
Banda V 606-790 Mhz (canalele 38-69).

Canalele 1 si 2 ocupa spatiul de frecventa intre 48,5-56,5 Mhz si, respectiv, 58-66 Mhz.

TRANSPORTUL SEMNALULUI DE TELEVIZIUNE

Transmisia prin radiorelee se foloseste la transportul semnalului de televiziune de la o statie de televiziune mobila la centrul de televiziune, pe distanta de cateva zeci de kilometri, sau de la centrul de televiziune la emitatoarele TV raspandite pe un teritoriu de sute si mii de kilometri.
Prin amplasarea radioreleelor la distanta vizibilitatii directe se obtine un lant de radiorelee
(fig. 1 si fig. 2).

Fig. 1 -; Componenta sistemelor de radiorelee

Fig. 2 -; Amplasarea translatorului in zonele de receptie obturate

TRANSMISIA PRIN SATELIT

Miscarea satelitului in jurul Pamantului se supune legilor lui Kepler. Un satelit poate fi plasat pe o orbita circular ecuatoriala sau pe o orbita eliptica ecuatoriala.
Un satelit care evolueaza in jurul Pamantului pe o orbita circular ecuatoriala poate fi astfel plasat incat sa aiba aceeasi directie de rotatie si aceeasi perioada de revolutie cu ale Pamantului.
In acest caz satelitul se va roti sincron cu Pamantul. Un asemenea satelit se numeste geostationar. Plasand pe o orbita la 120º trei sateliti geostationari, se poate acoperi toata suprafata Pamantului, cu exceptia regiunilor polare. Pentru un observator de pe Pamant, satelitul va aparea permanent fixat in acelasi punct (fig. 3 si fig. 4)

TRANSMISIA SEMNALULUI TV PRIN CABLU

In sistemul de transmisie prin cablu se poate folosi: a) cablu coaxial de impedanta 75 , b) fibra optica.

Cablul coaxial tinde sa fie inlocuit de fibra optica.

Cablul optic este un fir de sticla foarte subtire (zeci de micrometri), de compozitie speciala, prin interiorul caruia se propaga o unda luminoasa modulata. Radiatia produsa la emisie este detectata la receptie cu ajutorul unor semiconductoare de dimensiuni comparabile cu cele ale fibrei de sticla.
Fibrele de sticla lucreaza ca ghiduri de unde optice si pot fi inmanuncheate pentru a forma un cablu optic, subtire si flexibil.
O fibra de sticla consta dintr-un miez inconjurat de un invelis cu indice de refractie mai mare decat al miezului. Simplificand, se poate spune ca conductia luminii prin miez este rezultatul reflexiei totale interne la suprafata de separatie dintre miez si invelis. Pentru descrierea corecta se utilizeaza teoria propagarii undelor electromagnetice, care arata ca sunt posibile numai anumite moduri de propagare. In fibrele de diametru mare, numarul de moduri este relativ ridicat
(fibre multimod). In fibrele cu diametru mic (compatibile cu lungimea de unda a radiatiei), se obtine un singur mod (fibre unimod).
Banda de frecventa a fibrelor multimod este de aproximativ 600 Mhz, iar a fibrelor unimod este de 2500 Mhz.
Calitatea fibrei optice este determinata si de atenuarea radiatiei in fibra. Se asigura deja atenuari de 3-5 dB/km cu fibrele multimod si de 0,5-0,8 dB/km in fibrele unimod. Pe liniile lungi de transmisie se folosesc amplificatoare pentru compensarea pierderilor de radiatie.
Intr-un sistem de transmisie prin fibre optice, semnalul TV este transformat intr-un semnal luminos care se transmite prin fibra optica, iar la capatul fibrei optice semnalul luminos este transformat in semnal TV. Deci, la un capat avem sursa de radiatie optica, iar la celalalt fotodetectorul.
Ca sursa de radiatie optica se folosesc: dioda cu laser cu arseniura de galiu (Ga As), dioda electroluminescenta si dioda superluminescenta, care emit radiatii in domeniul infrarosu apropiat

(0,8-0,9 µm). Pentru detectia fasciculului de radiatie emis, se utilizeaza de obicei fotocelule, fototranzistoare, fotodiode.

Fibrele optice au o serie de avantaje:
• sunt rezistente la temperaturi mari (1000º C);
• sunt imune la perturbatiile de natura electromagnetica;
• nu apar diafotii (inductia semnalelor de pe o fibra optica pe alta fibra optica, ale aceluiasi cablu);
• raport semnal/zgomot ridicat;
• largime de banda considerabila.

In transmisia prin cablu optic, intensitatea purtatoarei optice de frecventa unghiulara si amplitudine A este modulata cu semnalul modulator M(t), care la randul lui poate fi modulat in amplitudine, in frecventa sau in faza-modulatia analogica.

In modulatia analogica in impulsuri, semnalul analogic actioneaza asupra parametrilor unui sir de impulsuri, obtinandu-se:
• modulatia de impulsuri in amplitudine (MIA);
• modulatia de impulsuri in frecventa (MIF);
• modulatia de impulsuri in durata (MID).
In modulatia digitala se foloseste, de obicei, modulatia impulsurilor in cod (MIC) si modulatia diferentiata a impulsurilor in cod (MDIC).

SISTEME DE INREGISTRARE VIDEO

Imaginea video poate fi inregistrata in prezent in doua feluri: a) analogic, b) digital.

FORMATUL INREGISTRARII ANALOGICE VIDEO

1) VHS (Video Home System);
2) S-VHS;
3) Beta;
4) 8 mm;
5) Hi-8 mm;
6) U-Matic;
7) SP-U-Matic;
8) V-2000.
Cele opt sisteme de mai sus sunt valabile pentru normele de televiziune: PAL 625 de linii/25
NTSC 525 linii/30
La sistemul V-2000 inregistrarea ocupa 1/2 din latimea benzii, astfel incat pentru utilizarea ambelor jumatati, caseta trebuie intoarsa.
Formatele VHS si S-VHS au fost introduse pe piata de JVC in 1976.