Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    
 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate




Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
VLADIMIR VLADIMIROVICI MAIAKOVSKI
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 

f9k15kt
Vladimir Vladimiroviei Maiakovski, cei mai mare poet al literaturii ruse smondialeN din secolul t XX-leai a avut fericirea sa'"traiasca intr-o epoca in care poporul sau a doborit dominatia capitalismului si a trecut la construirea societatii socialiste.
Revolutia din Octombrie, care a deschis o noua era in istoria omenirii, a determinat trasaturile esentiale ale creatiei lui Maiakoyski. creind un tiou tip de poet-luptator pe care Maiakovski L-a intruchipat in intreaga sa activitate poetica.
Mare poet liric al unei epoci marete, Maiakovski a continuat, in conditiile orinduirii sovietice, cele mai bune traditii ale poeziei luTIPuskiri, Lermontov, NekrasaiF — traditiile caracterului popular al artei, traditiile umanismului, ale poeziei cetatenesti, ale dragostei pentru patrie.
In acelasi timp, lirica lui Maiakovski se deosebeste calitativ de lirica marilorsai£redecesoij, in-trucit ea exprima simtamintele si gindurile omului nou, ale omului epocij socialiste. Lirica sa este partinica, socialista.
La nici unul din marii poeti ai trecutului, tema luptei pentru fericirea omenirii nu a putut deter trt3eIIrnare cala Maiakovski mina 1 nLi' O continutul „creatiei.
In poezia lui Maiakovski este exprimata pentru prima data si in modul cel mai complet unitatea dintre ceea ce este „personal" si ceea ce este' "»s-stesc", social, unitate care devenea tot maPcarac-JemtiiLj:£nlmijicie""OTreTiiCa. JPentru Maiakovski, „Eu" si „Noi" sint doua" elemente nedeTpiftiieT......
— Acesta-s
— Acesta sintam noi ! exclama el intruna din poeziile despre constructiile din Moscova.
Maialtovski—conidera. munca poetului ca o forma de participare a lui, la lupta" ISi munca "ppor4iiui.Aau.,,
intregul meu iures sonor de poet ti-l dau tie clasa pornita-n atacuri scria el in poemul „Vladimir Ilici Lenin". Prin poeziile sale el cauta sa patrunda in mod activ in viata: acolo unde nu ajungeau volumele de versuri si revistele, ajungeau ziarele cu poeziile poetului; acolo unde nu ajungeau nici ziarele, ajungeau afisele cu lozincile sale energice, care se intipareau usor in memorie. In realitatea sovietica nu exista nimic pe care Maiakovski sa-L fi socotit nedemn de a constitui o tema pentru poezie, nimic minor, „nepoetic".


Estetii care-si manifestau ostilitatea fata de Maiakovski, iar uneori chiar si oamenii care nu TnrfeTe"-geau sensul muncii sale gigantice, inovatoare, ii reprosau poetului acest lucru.
"I — Versurile dumneavoastra sint mult prea actuale. Mtine ele vor muri... Dumneavoastra nu sin-teti facut pentru a muri... — i se spunea.
— Treceti peste o mie de ani si vom mai sta atunci de vorba ! — raspundea in gluma Maiakovski. I"IFerm convins ca versurile sale vor trece examenul vremii, el stia ca nu se poate scti£„,j.entru generatiile—idiioare", fara a trai cu toata fiinta in prezent, ca dreptul de a sta de vorba cu „tovarasii urmasi" il capata numai acel poet care lupta in mod activ pentru ideile inaintate ale epocii sale, care exprima in modul cel mai complet si profund epoca sa. El avea convingerea, si a demonstrat practic aceasta, ca numai poezia care reprezinta o afma eficace in lupta pentru schimbarea si imbIunaiatiTe"a-vieitif"reflecta cu "adevIFaT viata. AceasTa"coHvingeTeI- utilitatea sociala a artei, pe care Maiakovski o formula cu multa ascutime polemica, il inrudeste pe poet cu democratii revolutionari din deceniul al 7-lea al secolului trecut" care airIfost purtatorii de cuvint ai artei pentru popor, ai inaltei ei ideologii si semnificatii sociale." )
Stiind sa dea ascultare pulsului vremii sale, Maia-kovski nu pierdea insa niciodata din vedere scopul general al luptei si muncii ejoi££.a .oamenilor spvie-tici: fiecare zi traita de popor era pentru el in primul rind o etapa a „marsului impetuos spre comunism". Acelasi lucru il cerea el si cititorului, in special tineretului.
Comsomolistule, traind respirind tine minte ozonul la virsta ta, lui Octombrie, ca fiecare zi e o etapa un pas spre telul trasat. Nu sint ai nostri cei care sa-si fi lipit arama fruntilor de spatele vremii ; a fi comunist
inseamna a cuteza, a gindi, a .voi,
. . . a indrazni.
Scopul -'spre care partidul comunist conduce po-„porul sovietic si intreaga omenire muncitoare este maret si frumos. Pentru Maiakovski comunismul n-a fost numai un ideal social-politic, dar si un ideal estetic, adica un criteriu al frumosului si al poeticului.
Calitatea versului eu dupa comunism o masor, in comunism cu toata dragostea mi-o string, comunismul este cel mai inalt zbor, comunismul este adincul cel mai adinc. )
In epoca noastra, numai poezia care serveste idealul comunismului poate fi numita poezie adevarata. Principialitatea comunista si partinitatea inflacarata, priceperea de a gasi pentru un continut nou, o forma noua, cit mai expresiva, toate acestea au facut din Maiakovski poetul preferat al milioanelor de cititori sovietici, in special al tineretului sovietic, al com-somolistilor. In Uniunea Sovietica, cartile lui Maiakovski sint raspindite in milioane de exemplare.
Este semnificativ faptul ca in Germania hitle-rista, volumele Iui Mafcikovski erau arse inrjjte.
Capitalistii americani urasc si ei operele lui Maia-kovski. Dimpotriva, scriitorii progresisti din toate coifurile lumii raspindesc in mod activ in tarile lor poezia lui Maiakovski. Poetul Louis .Aragon, luptator curajos in miscarea de rezistenta din Franta, stralucitul poet turc Nazim Hikmej, Go MoijQ,„.unul din cei mai mari scriitori si oameni politici ai Chinei noi, populare, poetul antifascist german Hugo Huppert, poetul progresist polonez Iulian Tuvim si poeti din alte tari au tradus si traduc versurile lui Maiakovski, cauta sa mearga pe drumul lui. Versurile lui Maiakovski insufletesc in lupta impotriva reactiunii capitaliste, educa barbatia si intransigenta revolutionara. Dezvoltind traditiile poetice revolutionare ale lui Maiakovski, poezia sovietica a devenit poezia cea mai inaintata din lume, poezie deschizatoare de drumuri.
Asadar, astazi, ca si in timpul vietii poetului, versul lui Maiakovski constituie o arma puternica in pentru pace, impotriva ati tiiorilor la un nou razboi.
Cunoasterea poeziei lui Maiakovski de catre intregul popor sovietic si uriasa influenta pe care o exercita ea asupra oamenilor de cultura democrati si progresisti din alte tari constituie o marturie elocventa a justetii aprecierii date de I. V. Stalin creatiei lui Maiakovski, inca in 1935: „Maiakovski a fost si ramine cel mai bun si mai talentat poet al epocii noastre sovietice".
Maiakovski s-a nascut in Caucaz la 7 (19 iulie -r stil nou) 1893. Valea larga a riului de munte Hanis-Thali, verdeata stralucitoare a livezilor de pomi fructiferi, viile intinse pe povirnisurile dealurilor din apropiere, avind din departare infatisarea unor amfiteatre, muntii acoperiti cu paduri, iar in fundul privelistii contururile pierdute in zare ale piscurilor albite de zapada, pe fundalul unui albastru cer meridional — aceasta este panorama satului gruzin. Bagdad), unde viitorul poet si-a petrecut primii noua ani de viata.
Cind intri in Bagdadi, iti amintesti indata de versurile :
Stiu
Edcnurile si paradisurile sint o prostie !
Dar daca s-a cintat despre asta, probabil,
Gruzia tinutul plin de bucurie, o aveau In vedere poetii.
Acolo, in valea larga, la doi pasi de livezile si viile de un verde stralucitor, sub „cerul din Bag-dadi", de un albastru luminos, izvoarele si riurilede munte isi rostogolesc in cascade apele reci, in mijlocul unor nepatrunse paduri seculare.
Maretia plina de contraste a naturii din Caucaz, in mijlocul careia viitorul poet si-a trait copilaria, n-a putut, fireste, sa nu influenteze asupra formarii caracterului sau viguros si independent. rnIITbTma7eaI personalitatii lui Maiakovski a avut o importanta incontestabila si atmosfera sanatoasa, de munca, in care si-a petrecut copilaria. .jTatal poetului, Vladimir Konstantinovici Maiakovski, a lucrat timp de 17 ani la Bagdadi ca brigadier silvic si, prin cinstea sa, prin iscusinta precum si prin ideile Iui democratice si atitudinea prietenoasa in relatiile cu cei din jur, si-a cistigat respectul si dragostea taranilor localnici. Din copilarie Maiakovski s-a obisnuit sa respecte pe cei care muncesc, indiferent daca erau de aceeasi nationalitate cu el, sau de alta.
„Din copilarie am inteles limpede — isi aminteste sora poetului, Liudmila Vladimirovna Maiakovskaia — ca munca este baza vietii. Familia noastra avea un mare respect pentru munca... Dragostea pentru munca, intelegerea inaltei ei meniri, ne-a fost sadita si cultivata in suflet de parinti prin pilda lor".
In 1902 M;aiakovski a intrat la gimnazjuljiiaKiu taisi, orasul cel mai apropiat. „Sint primul. Am "numai 5I" - isi amintea poetul in autobiografie.
incepe perioada lecturilor intense. Maiakovski citea in special opere „fantastice ieTtura preferata de toti baietii Ia virsta Te 10—12 ani : Jules Verne, Mayne ReadJEen.rjjiQie ..Cooper... Citea pretutindeni, chiar cind mergea pe strada :
Oh ! Cum se citea viata asta pe nerasuflate ! Mergi.
Calci pe picioare,
in miini geanta devine un lasso Iar mirtoagele birjelor — mustanghi.
Dar in curind cartile romantice au trecut pe un plan secundar. Viata devenea mai interesanta, mai
-ilist ' lum captivanta decit orice aventuri ale unor eroi imaginari. In Extremul Orient izbucnise razboiul. Se apropia revolutia din 1905.
„A venit sora-mea din Moscova. Entuziasta. Mi-a dat in taina niste foi lungi. Mi-au placui: foarte riscant".
Foile contineau prndfimatii rp"n'tinmw—fn—mersuri.
„lira revolutia. Erau versuri. Versurile si revolutia se impleteau nu stiu cum in mintea mea".
In oras lucra intens comitetul iljigaj bolsevic din Imeretia-Mingrelia. Printre muncitorii de la atelierele feroviare, printre elevii si studentii din Kutaisi erau multi social-democrati.
Au inceput grevele. Pe strazi izbucneau spontan mitinguri. Au avut Ioc citeva demonstratii revolutionare organizate. Miscarile revolutionare au cuprins si institutiile de invatamint. Ca delegat din partea clasei sale, Maiakovski a participat in 1905 la adunarile revolutionare ale elevilor din clasele superioare, a citit manifeste revolutionare si brosuri socialiste.
„M-a fermecat pentru toata viata capacitatea socia-ilor de a descurca faptele, de a sistematiza lumea" — a scris el mai tirziu in autobiografia sa.
Revolutia pe care a trait-o in adolescenta i-a ramas intiparita in minte lui Maiakovski pentru toata viata.
In februarie 1906 moare tatal Iui Maiakovski, din cauza unei septicemii, provocate de o zgirietura in-timplatoare. Dupa ce a vindut tot ce se putea vinde, familia lui Maiakovski s-a mutat la Moscova, unde invata sora mai mare a poetului.
La Moscova, duc cu totii o viata JoariegrjE. din punct de vedere material. Maiakovski trebuie sa imbine"invatatura Ia scoala cu preocuparea de a gasi une2ecistj£urjocazk)nale. Facea diferite fleacuri din lemn, pirogravate si desenate, pentru un magazin de lucruri de mina, primind in schimb o nimica toata.
Greutatile materiale o sileau pe mama Iui Maiakovski sa inchirieze camere Hin locuinta pi .Chiriasii.........
£rau studenti. Aceasta imprejurare a jucat un rol extrem de important pentru viitorul destin al poe-tyjui. «Mama trebuia sa inchirieze camere cu pensiune. Camerele erau pacatoase. Le ocupau studenti saraci. Socialisti. imi aduc aminte de primul „bolsevic" pe care I-am vazut — Vasea Kandelaki». (Autobiografie.)
«intr-adevar, el a vazut curind multi bolsevici in odaia sa — completeaza Kandelaki despre care Isi aminteste Maiakovski in autobiografia lui. — Erau studenti ai Universitatii din Moscova, tovarasi mai vechi si altii noi sositi. Vorbeau, fumau, discutau mult si cu inflacarare. Aduceau vrafuri intregi de literatura ilegala. Uneori, dindu-si seama, se uitau la baiietandrul desirat care statea neclintit. Eu ii linisteam : „E fiul gazdei, Volodea M'aiakovski, e de-al nosstru". In viitoarea invataturii si a muncii
in cercuri, nu-mi ardea de „copil", cum il consideram pe Volodea. imi amintesc uimirea mea trecatoare cind, tulburat si sfios, temindu-se sa nu fie refuzat, corea sa citeasca ,,cj;yj...xfiXoJ.ujioJiaL.''. Mai tirziu a incetat sa ceara : pur si simplu lua si devora.»
Maiakovski citea cu inflacarare literatura filozofica si politica. Cu o deosebita pasiune citea din operele lui Marx, Engels si Lenin.
Am deschis fiecare volum al lui Marx. Cum deschidem obloanele in propria noastra casa. Dar, chiar far-a citi, ne dadeam seama linga cine sa luptam, care-i tabara noastra.
Catre inceputul anului 1908, Maiakovski s-a incadrat in mod activ in munca de partid, in rindu-rile bolsevicilor, ca agitato'r.....ilegalist.
„Am intrat in P.M.S.D.R. "(bolsevic)... Propagandist... Ma numeam „tovarasul Konstantin". (Autobiografie.)
Intrarea in partid, in anii reactiunii, nu poate fi privita decit ca un act de inalta constiinta politica. Era un pas facut de un alieva r aTTevbTufio ii ar ,"Icac 1 adevarat „revolutionar nu este acela care devine revolutionar atunci cind izbucneste revolutia, ci acela care, in conditiile unui extraordinar dezmat al reactiunii, in conditiile unor extraordinare sovaieli ale liberarilor si democratilor, sustine principiile si lozincile revolutiei." )
Munca de partid a pus in intregime stapinire pe Maiakovski. El se simtea matur. Dealtfel, si dupa infatisarea, manierele si dezvoltarea sa, toti il socoteau om matur. A fost chiar cooptat in comitetul P.M.S.D.R... dintr-un raion or££ejiMCjdMqscoyei. Maiakovski era extrem de mindru de increderea tovarasilor, a muncitorilor revolutionari.
La 29 martie 1908 „tovarasul Konstantin" a fost arestat cu ocazia unei descinderi politienesti la ki-cuinta muncitorului bolsevjcTjjionov, in odaia caruia a fost descoperita o tipografie clandestina a comitetului bolsevic din Moscova.
La 9. aprilip JQns Mqjakovski - fost eliberat pina la proces, raminind sub supravegherea politiei.
Cu doua saptamini inainte de prima arestare, te-mimdu-se ca ar putea fi exclus fara dreptul de a se mai inscrie la vreo scoala, Maiakovski a parasH gimnaziul. Dupa iesirea din inchisoare, el a reusit sa se inscrie la scoala artistica industrialjiStro-ganov" (care corespundea cu aproximatie unei scoli medii tehnice de arta, din zilele noastre),...In acelasi timp el a inceput sa se pregateasca in particular pentru examenul de bacalaureat. N-a reusit totusi sa duca lucrurile la bun sfirsit: l-au impiedicat arestarile, inaintea primului proces, Maiakovski a facut cunostinta inca de doua ori cu circumscriptia poli-tieneasca si cu inchisoarea.
A, doua arestare a fost intimplatoare. Maiakovski a stat inchis douaTuni si a fost eliberat fara sa i se intenteze un nouIprocesTICeiHeIiI treia arestare a fost, dimpotriva, legata de o chestiune extrem de serioasa.
Din inchisoarea „Novinskaia", din Moscova, evadase un grup de djinutepolitice, condamnate la munca silnica. Maiakovski era la curent cu pregatirea cva-darii si a ajutat chiar la infaptuirea ei. La 2 iulie 1909elaii3stjirestat.
„Am fbst ridicat. Acasa s-a gasit un revolver si literatura ilegala. Nu voiam sa stau inchis. Faceam scandaluri. Ma mutau dintr-o sectie in alta — Basman,aia, Mescianskaia, Miasnitkaiia etc, si, in sfirsit, Butirki. Celula individuala nr. 103".
Judecatorii de instructie taristi n-au reusit sa descopere toate firele care-L legau pe Maiakovski de miscarea ilegala. Cu toate acestea, in cursul procesului ce-i fusese intentat in legatura cu evadarea din inchi§oare.a—„N.Qvinskaia", a fost amenintat cu deportarea in tinutul NarimulujRevolverul -gasit cu ocazia descinderii facute la locuinta lui Maiakovski constituia un grav cap de acuzare impotriva lui. Din fericire, un prieten al tatalui lui Maiakovski, functionar la Ministerul Bunurilor Statului, a declarat la siguranta ca el si-a lasat revolverul in locuinta lui Maiakovski. Tot el a dat ajutor familiei, intervenind pentru a usura soarta lui Volodea. L-a salvat faptul ca era „minor" (la data procesului, Maiakovski avea 16 ani). La 9 ianuarie 1910, Maiakovski a fost eliberat „sub supravegherea politiei si pe raspunderea parintilor".
Inchisoarea a intrerupt legatura directa a lui Maiakovski cu miscarea revolutionara ilegala, (n aceeasi perioada, el a simtit ca ar putea" realiza mult in arta.
La aceasta a contribuit si lectura. In inchisoare nu erau permise ziarele, revistele si cartile cu caracter stiintific si politic. Dar romanele, culegerile de versuri si almanahurile, aduse „din afara", puteau fi citite. In cele citeva luni pe care Maiakovski le-a petrecut in celula individuala, el a citit opere ale clasicilor, a cunoscut multe din lucrarile scriitorilor contemporani.
„Citeam tot ce era nou... Mi-au atras atentia inovatiile Cm forma. Dar totul imi era strain. Nu erau teme si imagini din viata mea. Am incercai sa scriu tot asa de bine, dar despre altceva. Am vazut ca despre altceva nu se poate scrie la fel., (Autobiografie. Sublinierea lui Maiakovski.)
Caietul a disparut, fiind luat de gardieni, dar Maiakovski a iesit din inchisoare stapinit de dorinta „de a face artfi VTji'iist?" Indoind.u-.se de capacitatile sale de poet, el s-a avintat cu toata energia tineretii spre pictura.


A inceput sa Iucreze£uit3jlirjire. La inceput a invatat in atelierele particulare ale pictorilor Jukovski si Kelin. In toamna anului 1911 a reusit sa se inscrie la Scoala de pictura, sculptura si arhitec tura, singulraIIinstitutie de invatamint superior in care studentii erau primiti fara a prezenta „certificatul de buna purtare" eliberat de politie.
Succesele lui Maiakovski, in special in desen, au fost exceptionale. Daca ar fi vrut, ar fi putut deveni pictor. Dar inca in 1912, el se intqarce de data aceasta definitiv, pentru intreaga viata. La inceputul anului 1913, Maiakovski publica in pres ca poet. In culegerea „O palma gustului public'jf i s-a publicat poezia „Noaptea" — „prima poezii tiparita, scrisa ca profesionist""
InIIaIcea perioada, intelectualitatea burgheza, care se ploconea in fata curentelor la moda, importate din Occident, si care a trecut, dupa infringerea revolutiei din 1905, pe pozitii fatis contrarevoiutk»are numea propriile sale gusturi „gustjiublic
In raportul prezentat la Primul congres unional al scriitorilor sovietici, A. M. Gorki sp)inpa rltgpm perioada 1907—IQtf ™ „merita numele de cel mai rusinos si desantat deceniu din istoria intelectualitatii ruse." ) Victoria reactiunii burghezo-mosie-resti, in urma infringerii revolutiei din 1905, n-a putut sa nu se rasfringa si asupra frontului ideologic. In sinul intelectualitatii burgheze domneau descompunerea si decadentismul.
Aparu o droaie intreaga de scriitori la moda, care „criticau" si „faceau prafj' marxismul, impros-cau cu noroi revolutia, o batjocoreau, ridicau in slava tradarea, ridicau in slava desfriul sexual, in numele „cultului individualitatii".
Acesti scriitori, numiti decadenti, (de la cuvintul francez „decadence";, propovarjarairIlndiferenta fata de lupta de eliberare a poporului rus si fuga de realitate catre estetismul rece sau misticismul frenetic, proslaveau „nefiinta", moartea, descompunerea. Aceasta reprezenta o incercare de a abate literatura rusa de la singurul drum just — slujirea po porului — pe care ea pasise incepind cu Lomonosov, Puskin, Gogol si Bielinski.
Cu putin inainte de anul 1912, cind poeziileIua Maiakovski au aparut pentru prima data lntroIli "crare tiparita' a luat fiinta un nou grup literar, ai carui reprezentanti s-au intitulat futUoytULJ!!)
In culegerile lor; in care au aparut si versuri ale Iui Maiakovski din primii doi ani de activitate literara, in manifestele lor, intocmite din expresii extrem de violente, futuristii declarau ca s-au ..rupt" de .pstpti" si HP mistici Dar, ironizind misticismul, „caracterul afectat" al simbolistilor, ei le opuneau cultul cuvintului izolat, cultul diferitelor procedee
.iormalu,- adica acelasi estetism, remaniat doar in aparenta prin fraze tipatoare despre „arta viitorului". Ca si predecesorii lor, aimbolisttir -ei—aau • rupt de maretele YradTtiiJrealiste si democratice ale litera-turTi ruse. tinarul Maiakovski, care nu mai avea Lfficontact direct cu miscarea revolutionara bolsevica din ilegalitate, a vazut in mod gresit in frazeologia stridenta a futuristilor despre «despartirea inventatorilorde „acaparatori"», despre „doborirea vecTTiIor . idoli", desrjjp „omul yiitoruluTa-etc.. ceva inrudit cu jura sa cu adevarat revolutionara fata 3 e urnea filistinilor satui, fata de' orindujrea burgheza, si, pentru jin timp, s-a alaturat lor. Acest pas gresit acomiplicatintrncitva dezvoltareasa ca poet re 1 vokitionar. „La inceptffuTIIIcreatiei sale scria
„Pravda" in articolul redactional „Pentru tratarea marxista a creatiei lui Maiakovski" (nr. 61, 1953) — tinarul Maiakovski a trebuit sa invinga influentele straine, inclusiv influenta grupului decadent al futuristilor, in mijlocul carora s-a aflat o anumita perioada de timp". in fond, intreJuturisti si Maiakovski nu era nimic comun. In articoTuTI amTirtrC" „Pr-avfla" arata ca „prin conceptiile sale fundamentale iespre,L,,yj.a.ta. si , arta, Maiakovski era strain de futurism,sL.astil lui".
„Protestul" futuristilor impotriva „gustului public" burghez nu era riecit un mijloc pentru a atrage asupra lor atentia, exponentilor acestui „gust". Sub steagul „inovatiei", futuristii ofereau cititorului fraze lipsite de continut, formaliste.
Inovatia literara a lui Maiakovski era, dimpotriva, consecinta unui nou continut. Ea rezulta in mod organic dintr-un nou fel de a percepe lumea, pentru a carui exprimare tinarul revolutionar vroia sa gaseasca o forma noua, expresiva, intr-un chip deosebit ; aceasta inovatie decurgea din noul raport dintre poezie si viata, pe care-L afirma poetul. Poezia lui Maiakovski, plina de minie fara margini impotriva lumii „celor grasi", strabatuta de ura fata de asupritori, era, prin esenta ei, diametral opusa atit inconsistentei „productiei" versificate si cu totul indiferente fata de problemele sociale a futuristilor, cit si intregii literaturi decadente burgheze.
Poezia lui Maiakovski n-a insemnat numai o ne-gare a „gustului pnhlir". dar si negarea tuturor bazelor orinduirii sociale burghezo-mosieresti din Rusia si a capitalismului in general. De aceea futurismul n-a reprezentat niciodata si nici nu putea reprezenta principala linie a dezvolian1' poetului
„Orice incercari, directe sau indirecte, de a-L identifica pe Maiakovski cu futuristii, de a opune poezia lui poeziei clasice, n-au nimic comun cu adevarul istoric...
„...O apreciere justa asupra primelor lucrari ale lui Maiakovski a fost facuta de A. M Tiork', "r in perioada Drerpvnlntionara -T Gorki facea distinctie intre Maiakovski si futuristi, vazind in el un adevarat artist, mare si original, care a deschis o noua pagina in istoria poeziei." )
In aprecierea evenimentelor sociale poetul pornea de Ia interesele maselor largi populare, exprima nazuinta lor catre libertate.
„Eroul liric" al poeziilor si poemelor lui Maiakovski, scrise inainte de revolutie, se afla intr-un conflictde neimpacat cu realitatea capitalista. Chit prima sa mare opera, poemul „Norul in pantalonife aparut in 1915 (primul titlu „Cel d"e al 13-lea apostolfj'j — fusese interzis de cenzura tarista), este'-o spove-s! danie lirica plina de minie a poetului revolutionar,! pentru care impacarea cu rinduielile burgheze, pecare le ura, era cu totul de neconceput. In revolutie Maiakovski vede singura cale spre fericirea ; „poporului si a sa personala". L
Qrinduirea capitalista este o forta stupida si ucigatoare, ostila poetului, o forta oare, in numele triumfului exclusiv al instinctului salbatic de imbo-gatirei irT numele IFaTiuTuT"TafaI cfeI"suflet" (Marx), il mutileaza pe om din punct de vedere spiritual si fizic. Ciocnirea eroului liric al poemului cu aceasta forta aducatoare de moarte alcatuieste principalul continut al poemului „Norul ;in pantaloni" si al altor opere scrise de Maiakovski inainte de revolutie.) rToate aceste opere sint strabatute de durere si de 1
inprij orare pentru spart? omuluiIn ele se face deseori simtita o nuanta tragica. Dar tragismul, care fara indoiala exista, in creatia prerevolutionara a lui Maiakovski, nu trebuie confundat cu scepticismul literaturii burgheze-decadente, intemeiate pe neputinta si nimicnicie launtrica.
Maiakovski nu-L injoseste niciodata pr om, asa cum fac decadentii. Pentru el, ca si pentru Gorki, omul este minunat prin natura sa. Si omul muncii din orasul industrial dTn zilele noastre, care si-a subordonat fortele maturii, nu este mai iputin maret decit eroii pe care ii cintau poetii din antichitate.
Putin imi pasa ca alde Homer si Ovidiu n-au oameni ca noi, minjiti de funingine.
Stiu, — soarele ar pali, vazind zacamintele de aur ale sufletelor noastre.
Dar in societatea burgheza, intemeiata pe minciuna si oprimare, omul nu-si poate realiza aptitudinile. De aici, ciocnirea intre ceea ce este omenesc si ceea ce este capitalist, ciocnire care alcatuieste esenta conilictuiui tragic din poemele scrise de Maiakovski inainte de revolutie, in special in Doenvtl „Norul in pantaloni".
Elementul omenesc este redat intotdeauna prin „eul" liric al poetului. Durerea personala a lui Maiakovski este durerea multora.
Tragedia lui Maiakovski dinainte de revolutie este tra£gfc!.ffiullQ.rsui mute", al caror purtator de cuvint el vrea sa devina. .Pentru el, ca si pentru masele revolutionare, nu sint pasibile nici ain fel de conciliere cu ca-pita-Iismul, nici un fel de compromis.
„Jos cu dragostea voastra", „jos cu arta voastra .„jos cu orinduirea voastra", „jos cu religia voastra1 — „cele patru strigate ale celor patru parti" — astfel a formulat insusi Maiakovski esenta continutului poemului „Norul in pantaloni".
Maiakovski simtea cu intreaga sa fiinta ca lu- crurile nu mai pot merge „asa", ca vechea orinduire , isi, traieste ultimele zile.
Acolo unde ochiul marginit al omului n-ajunge si nu trece,
in fruntea gloatelor ce-au flaminzit, purtind — de spini — cununa revolutiei, soseste anul saisprezece.
Salutind revolutia, Maiakovski e gata sa se jert-feasca pentru a o sluji. .....
Eu pentru voi inima mea din piept afara am s-o trag, o voi calca-n picioare, ca sa se-ntinda, mare, si-nsingerata — am sa vo dau drept steag.
Nu intimplator chipul poetului care isi transforma inima insingerata in steag rosu are multe trasaturi comune cu chipul lui Danko al lui Gorki. La Maia-kovslri presimtirea revolutiei era strins legata de umanismul revolutionar. Orientarea umanista a creatiei lui Maiakovski il apropie de creatia marelui Intern ei tor al mgtodei realismului snn.a1kt AWPJ yu. ximovkMjiorki. Opunerea elementului uman celui ca-pitaTTsr., manifestata cu atita vigoare in creatia lui Maiakovski inainte de Revolutia din Octombrie, era o tema gorkiana, o idee gorkiana. Ura lui Gorki impotriva filistinismului, a mentalitatii de proprietar privat, impotriva lumii mirsaviilor capitaliste, credinta lui patimasa in fortele omului muncitor au facut din el Conducatorul lagarului revolutionar al. literaturii ruse, opus decadentismului. Maiakovski, care inca in adolescenta recita cu pasiune pe dinafara „Vestitorul furtunii" al lui Gorki, nu era strain de patosul umanist al acestuia, atit din punct de vedere ideologic cit si social, inca de pe cind lucra la „Norul in pantaloni", adica in anii 1914—1915. In perioada 1915—1916, cind Maiakovski L-a cunoscut personal pe Gorki si Qflrkj. i-a acordat un in-spmnat sprijin, arpasta inflnpnta a Hpvenit, firpstp. sijriaL4illi£mica»-grabind procesul eliberarii tinaru-lui poet de sub . inllu£nja„lerjilox.loxmalMeIJaJ£ futurisJllpxsi contribuind la adincirea si largirea problematicii creatiei proprii. Dar si insasi viata il impingea pe Maiakovski sa abordeze teme si pro. bleme sociale majore: pe la mijlocul anului 1914 izbucneste primul,razboi mondial. ,,-..... """ i
„JXL-L916 Maiakovski a scris poemul SJiazboLjji p (paife". Poemul trebuia sa apara in revista „Letopis", I pe care o redacta Gorki, dar n-a fost admis de cenzura tarista si a vazut lumina tiparului abia dupa revolutia djniebruarie.. In acest poem, oglindind starea de spirit antirazboinica ce cuprinsese masele largi populare. Maiakovski protesteaza cu vehementa impotriva macelului imperialist. Este adevarat ca ef" inca nu intelegea ca singura iesire din razboiul imperialist este transformarea lui intr-unrazb£icivil, dar in poem se arata limpede ca pricina inspaimin-tatorului macel este „microbul cu labe de aur", adica setea de imbogatire. Maiakovski isi exprima credinta fierbinte ca omenirea va trai mai bine, mai drept:
A fost banal da, fara hal, si asta pin-la limita de sus a sitei cind, pogorind la voi, vazui lumina zilei.
Dupa legenda din evanghelie, locul nasterii lui Christos a fost aratat de o stea. Dar nasterea omului este cea mai mare bucurie pentru ca e o bucurie reala.
Si daca nici de ziua nasterii
in sarbatoare n-o sa fim, apoi ce naiba stea sa mai sarbatorim ?
Si el, omul liber despre care va strig acum — va veni, credeti-ma, credeti!
Razvratirea omului oprimat impotriva orinduirii capitaliste este exprimata cu cea mai mare prohin-zime"Is"TIvTgoare, in ultimul din poemele prerevoiu-tionare ale lui Maiakovski, „JDmuI". "lin subiectul! •acestui poem, Maiakovski foloseste sib forma de parodie o Iggenda din Evanghelie. „Nasterea lui Maiakovski", „Viata lui Maiakovski", „Patimile lui Maiakovski", „inaltarea lui Maiakovski", asa se intituleaza diferitele capitole ale acestui poem. Descrierea zeflemist-glumeata a „imparatiei cerurilor" din capitolul „Maiakovski in cer" subliniaza si mai mult caracterul dp parnrlie sl—acestriiiiwi Dar, in ansamblu, poemul este departe de a fi o simpla gluma. Alcatuindu-si poemul pe un paralelism ironic eu „patimile domnului", Maiakovski opune suferintelor nascocite ale lui Christos, suferintele autentice ale omului.
„Nasterea lui Maiakovski" este nasterea omului, a omului exclama poetul. In aceasta exclamatie pe jumatate glumeata sta convingerea lui ferma ca omul este lucrul cel mai minunat din tot ce exista pe pamint.
Dar Omul are un rival. Acesta nu are un nume precis, sl in poem este denumit. „Chelul!', „atotsta-pinul". El se opune OmulujChelul" reprezinta imaginea generalizata a capitalului.
„Chelul" transforma minunatul pamint intr-o inchisoare pentru Om. „Omul" are o comoara pe care „Chelul" nu vrea sa recunoasca ca nu o poate acapara. Acest juvaer al Omului este inima.
Sint cel ce-si nalta inima drapel, minune (nu e chip s-o-ntreci) a secolului douazeci . asa c de frumos, ca la mormintul domnului au disparut hagii si nu mai vezi la Mecca picior de credioncius.
Inima este tocmai ceea ce-L deosebeste pe Om de dusmanul sau, „Chelul".
O, banisorii mei iubiti .'... dar daca inima e tot, ' de ce atuncea, la ce bun, 'va tot adun, va tot innod ? exclama in poem vrajmasii Omului.
„Chelul" este neomenos pentru ca nu are inima.
Cuvintul „inima" apare intotdeauna la Maiakovski atunci cind este vorba despre un lucru pe care-L considera important si care-i este cu deosebire drag. In partea finala a poemului „Razboi si pace", e prezentat urj—.tablou., .utopic al viitoareinfratiri a popoarelor. Omul viitorului primesteclifruri din toate tarile: fiecare tara ii aduce in dar tot ce are mai bun. Iar patriei sale, Rusiei, Maiakovski ii atribuie tot ce considera el ca este mai de pret:



Ce glas puternic
imbina cintare mai rasunatoare, cina ea,
Rusia, inima
in imn de-nflacarare-si deschidea ! ?
inca din poemul „Norul in pantaloni", Maiakovski leaga ideea omului liber de asteptarea revolutiei socialiste, idee ce se impleteste in poem cu constiinta marelui aport a! Rusiei la cultura mondiala.
In creatia lui Maiakovski umanismul si patriotismul sint strins legate intre ele, inca din perioada prerevolutionara. Dar, pina in 1917, omul liber si patria, care isi deschide inima intr-un imn inflacarat, nu reprezinta pentru poet decit viitorul.
Maiakovski a gasit adevarata omenie si adevarata patrie in Marea Revolutia Socialista din Octombrie.
Marea Revolutie socialista din Octombrie a imbogatit neasemuit de mult poezia lui Maiakovski. Tocmai realitatea sovietica, orincTuirea sovietica, au facut din Maiakovski un mare poet, cunoscut iii intreaga lume.
Maiakovski a salutat din primul moment si fara rezerve victoria rijn nrtnmhripa claseimuncitoare
U condusa de partidul comunist, a imbratisat din primul moment si cu tot sufletul maretul eveniment aducator de bucurii.
„Trebuie sa salutam noua putere si sa intram in contact cu ea" — a declarat el la 1730 noiembrie 1917 la o adunare a oamenilor de arta, unde aproape toti participantii aveau fie o atitudine fatis dusmanoasa, fie, in cel mai bun caz, o atitudine de expectativa fata de „lovitura de stat" abia sa-virsita.
„Revolutia mea. M-am dus la Smolnii. Am lucrat. Tot ce era nevoie" — asa a caracterizat mai tirziu Maiakovski in autobiografie, atitudinea sa din oc-tombrie-noiembrie 1917.
inca in septembrie el scrisese o „ceastuska" ce si-a cucerit diritr-o data o larga popularitate:
Rumegi sitari, bortosule, si te-ndopi cu ananas ?
Ti se apropie ziua !
O sa-ti iasa pe nas!
Maiakovski se mindrea mult cu faptul ca intr-unui din ziarele din Petrograd se mentiona ca marinarii si ostasii din garzile rosii, care mergeau la asalt impotriva Palatului de Iarna, cintau aceasta „ceagr
Problema „a accepta" sau „a nu accepta" revo-490 lutia, asa cum se exprimau pe atunci reprezentantii vechii intelectualitati burgheze, n-a existat deci pentru Maiakovski. inca in primele 18 luni dupa revolutie, el a creat o serie de opere remarcabile in care Revolutia din Octombrie era cintata ca un eveniment de insemnatate istorica mondiala. Dintre acestea cel mai larg renume L-a cistigat JV PP stinuuj", in care Maiakovski a reusit sa redea extrem de expresiv eroismul luptei pentru patria noua, sovietica.
Maiakovski intelegea ca, in momentul acela, lupta pentru Republica Sovietica era o etapa a luptei pentru viitorul luminos al intregii omeniri, pentru Comuna, adica pentru comunism. „Marsul pe stin-gul" era o expresie a unitatii organice, caracteristica pentru epoca sovietica, intre internationalismul proletar si patriotismul sovietic.
N-are decit, zanganindu-si coroana, leul britanic sa inceapa a rage.
Comuna nu va fi invinsa!
Adresat direct marinarilor revolutionari, „Marsul pe stingul" a fost un apel de a lua arma in mina pentru apararea patriei socialiste.
... Cuvintul dumitale, tovarase Mauser)....
Pentru a intelege importanta Revolutiei din Octombrie in dezvoltarea creatiei lui Maiakovski, trebuie sa mentionam ca el a patruns sensul revolutiei mai adinc si mai multilateral decit ceilalti poeti din acea epoca. Multi scriitori chiar dintre cei care au salutat cu sinceritate Revolutia din Octombrie, vedeau in ea, in primul rind, o forta spontana care distruge falsa orinduire burgheza, si nu intelegeau maretele ei sarcini constructive; nu vedeau rolul organizator si conducator al partidului bolsevic
Nu este intimplator, de pilda, faptul ca, pentru Alexandr Blok, revolutia era legata de imag.inea vintului : ,,Vint, vint — pe al domnului pamint !" J
Lui Maiakovski insa Revolutia din Octombrie ii este draga in egala masura atit ca „uragan ce lumea verhq n disrrnp-p", cit si ca posibilitate de creatie constienta, voioasa si organizata, in toate domeniile vietii si culturii, creatie de neconceput sub capitalism.
Ritmul de mars si insusi titlul de mars al poeziilor in care poetul vrea sa redea inflacararea revolutiei, provoaca in constiinta cititorului imaginea unei mase de oameni in miscare organizata, a unui colectiv de oameni, sudat printr-o idee unica, printr-un scop unic.
Si in piesa „Misteria-Buff" Maiakovski vorbeste despre prabusirea lumii vechi, a exploatatorilor, despre maretia si frumusetea viitorului pe care victoria re-, volutiei socialiste il deschide omenirii.
„Misteria-Buff" a fost pusa in scena cu ocazia" primei aniversari a Revolutiei din Octombrie, ja
Principala particularitate artistica a piesei „Misteria Buff" consta in aceea ca patosul si eroismul solemn (in Evul Mediu „misterele" erau niste reprezentatii solemne, instructive, pe teme din asa-numita „Istorie sfinta") se imbina aci cu o bufonerie („buff") vesela, spirituala, adica cu o reprezentatie comica in spiritul farselor de la iarmaroacele populare ruse.
Piesa infatiseaza in mod captivant calatoria fantastica a 14 reprezentanti ai oamenilor muncii prin „paradis" si „infern", si sosirea lor in cele din urflT5Ii pe "panTfntul fagaduintii", care se dovedeste a fi acelasi paminl pe care a trait si lucrat mai inainte fiecare din ei, dar curatat acum de murdarie si de exploatatori, transformat prin munca creatoare, constructiva, a omului liber.
Piesa se incheie cu un elogiu solemn adus muncii, in numele triumfului definitiv al comunismului.
Prin munca facuta cu drag sa ne infratim cu pamintul, toti, carora el le e drag. Rodiii, ogoare t Fumegati, fabrici ! -, Slava tie I MSVi stralucesti, a noastra, insorita Comuna ! )
„Misteria-Buff", ca si „Marsul pe stingul" a constituit o mare realizare a literaturii sovietice. Ea a fost prima piesa a unui autor sovietic, cu subiect din revolutie, pusa in scena de teatrul sovietic.
Maiakovski a definit el insusi „Misteria-Buff" ca o „zugravire eroica, epica si satirica a epocii noastre".
Pentru Maiakovski insa era prea putin sa infatiseze epoca revolutionara, era prea putin sa cinte revolutia. El vroia sa ia parte nemijlocit la revolutie, vroia sa faca in asa fel ca versurile Iui sa ajute pe oamenii sovietici in lupta lor impotriva dusmanilor patriei socialiste.
Trebuia gasita o noua forma de contact intre scriitor si cititori. Maiakovski a reusit sa gaseasca o asemenea forma.
Sa ne transpunem cu gindul la Moscova, in iarna anilor 1919—1920, in Moscova incoltita de blocada organizata de Churchill. Trotuarul pietruit e acoperit de un strat gros de gheata. Strada Tverskaia, pe atunci si asa indeajuns de ingusta (astazi strada Gorki), e acoperita de nameti. Din lipsa de energie electrica, strazile sint foarte prost luminate. Numai ferestrele mari ale fostei cofetarii a lui Abrikosov, situata alaturi de Sovietul din Moscova, sint viu luminate. La una din ferestre este afisat textul telegramelor primite in ziua aceea de Agentia Telegrafica Rusa („Rosta") de pe fronturile razboiului civil si, dupa cum se spunea atunci, de pe frontul muncii, texte scrise de mina, cu litere de o schioapa. La alta fereastra se afla o placarda uriasa, cit intreaga vitrina, iar pe ea desene si versuri vii, ilus-trind stirile din telegrame. De aici denumirea de „Vitrinele Rosta".
Ianuarie 1920. Vpstihnn,n HP pp front,,, Armata Rosie a ocupat Rostov.ul. Partidul cheama la dublarea eforturilor si proclama „o saptarnina a apararii".
Ei, tovarasi !
Toti, care inca nu si-au pus steaua de ostas complectati rindurile Armatei Rosii la apelul saptaminii frontului.
Zdrobiti de taria stincilor sovietice, dusmanii se vor supune fortei '
inca un efort, victoria e-aproape, stringeti'Va intro ultima incordare !!!
Vitrina este viu luminata. nepasator pe linga ea
E imposibil sa treci
Un muncitor, care de-abia stie sa citeasca, silabiseste incet textul, miscind din buze. Doi adolescenti rid de „jmriuiul" desenat pe placarda. In fata „Vitrinelor Rosta" se stringe o multime de lume.
Placardele „Vitrinelor Rosta" au aparut timp de IIV 2 ani si jUifiaiaTeTPentru noua zecimi din ele, textele » au fost scrise de Maiakovski, iar aproximativ o treime din desene au fost facute tot de el.
Munca se facea in conditii extrem de grele, in inca-peri neincalzite, pe nemincate, fara materialele necesare etc.
Maiakovski isi lucra placardele intr-un atelier urias,..dar neincalzit, al agentiei „Kosta" si, intors acasa, lucra din nou, pina noaptea firziu. „Ma culcam punindu-mi sub cap nu o perna, ci o bucata de lemn, pentru ca sa nu dorm psaa mult si sa am timpul sa trag in tus sprincenele diferitilor iudenici si denikini" (din articolul „Numai nu amintiri").
Munca la „Rosta" era, asadar, extrem de incordata, de obositoare. Dar, in acelasi timp, ea era pentru Maiakovski plina de bucurie, de mari satisfactii. Acum, poetul putea sa vorbeasca nemijlocit, prin versuri si desene, cu poporul revolutionar, cu cei prin a caror barbatie si constiinta se hotara istoria. Iar subiectul acestor „convorbiri" il alcatuia lucrul cel mai important in acea vreme, atit pentru popor, cit si pentru poet : soarta patriei, Marea Revolutie Socialista din Octombrie, comunismul.
„Ne face placere sa ne amintim si versurile in sunetul carora Denikin a fost pus pe fuga la Oriol", scria Maiakovski cu mindrie, dupa 10 ani.
In acelasi timp cu „Vitrinele Roita", MaiakrmsVi lucra la poemul „150 000 000". In acest poem este prezentata intr-o forma sintetica lupta intre doua • lumi -- lumea socialismului si lumea capitalismului. Imaginii eroice a lui Ivan, care intruchipa intre-gul popor rus, Maiakovski ii opunea imaginea cari-caturala a lui Wilson, care era pe atunci presedinte al S.U.A. si care intruchipa in poem capitalismul.
Descrierea Americii, a orasului electro-dinamo-me-canic Chicago, a palatului presedintelui Wilson si in special al lui Wilson, ca un fel de monstru fantastic, e plina ae sarcasm usturator.
Iata descrierea lui Wilson: important in educarea constiintei de clasa a poporu-TrrT Caracterizarea concisa, laconica, a capitalismului, facuta de Maiakovski, se fixa in memoria muncitorului si a taranului, contribuia la justa intelegere a luptei in curs de desfasurare.
Tot in acesti ani grei de razboi civil si blocada,
Maiakovski a scris lucrarea sa luminoasa, plina de voiosie, „Nemaipomenita patanie intimplata lui Vla .dimir Maiakovski, vara in vilegiatura" (1920), Iu t crare bine cunoscuta astazi cititorilor sovietici.
Izmenele lui Wilson nu-s izmene ci sonete din Oneghinul lor iankeu, lungimi de stinjeni... Cu ce sete, lucreaza omul asta, cum trudesc miinile lui iara hodina. vai, cum robotesc pina la moarte, caci degetul cel mare ii invirte
in jurul celuilalt mai repede sau mai incet
il tot sucest» si undeva
intr-o uzina, din inalt concediere, tarn-nesam, tisneste.
Toti americanii, lui ii apartin cu ce mindrie spun, amin : ,,Eu sint supus american, sint liber cetatean american I" )
Cu toata simplitatea schematica, de basm, a imaginilor lui, acest poem a jucat, la timpul sau, un rol ce, zdrobindu-i pe interventionisti, Armata Rosie a cistigat pentru poporul sovietic „dreptul maret de a munci", activitatea lui Maiakovski capata din an in an proportii tot mai mari. Maiakovski colaboreaza Ia zeci ele ziare si reviste, calatoreste fara intrerupere pr.in toata tara si iprin tarile din Occident, tinind conferinte despre viata sovietica si citind versuri. In numai 3 ani si jumatate, aproximativ 300 000 oameni (din 52 de orase) l-au ascultat pe Maiakovski.
An de an, formele de munca ale lui Maiakovski devin totma.L..y..axmte,. cercul cititorilor sai se largeste tot mai mult, tirajele cartilor sale sint tot mai impresionante. El serje versuri, lozinci si piese, scenarii de filme si carti pentru copfu texte de reclama pentru organizatiile comerciale sovietice si o carte de schite despre America, texte pentru spectacole de circ si minunatele poeme : „Iubesc", „Despre asta", „Vladimir Ilici Lenin", „Poemul Iui Octombrie", „In gura mare". Creatiile lui Maiakovski din cel de al treilea deceniu reprezinta o adevarata enciclopedie a vietii sovietice.
Din punctul de vedere al celor mai importante evenimente din biografia sa literara si al principalelor teme si probleme tratate, creatia lui Maiakovski din aceasta epoca se imparte- in doua , perioade: prima, din 1921 pina in 1926 — si a doua, din 1926 pina in 1930.. Pentru prima perioada, opera —centrala este poemul „Vladimir Ilici Lenin", iar pentru cea de a doua — „Poemul lui Octombrje".
La 5 martie 1922 ,a aparut in „Izvestia" poezia „Sed si tot sed la sedinte". Erau primele versuri ale lui Maiakovski publicate intr-un ziar sovietic central. A doua zi, in cuvintarea rostita la sedinta fractiunii comuniste de la Congresul metalurgistilor din intreaga Rusie, Vladimir Ilici Lenin a apreciat pozitiv aceasta poezie, mentionind justetea scopului politic urmarit de poet. „Nu stiu cum se prezinta aceasta poezie din punct de vedere poetic, dar in privinta politicii va garantez ca e perfect just" ) — a spus Vladimir Ilici Lenin. Dupa aceasta apreciere pozitiva facuta de Lenin, „Izvestia" a inceput sa publice regulat versuri de Maiakovski.
Cuvintele spuse de Lenin au avut o uriasa importanta pentru Maiakovski. Ele l-au indrumat spre democratizarea continua a formei poetice, constituind totodata o confirmare facuta cu competenta, a faptului ca drumul ales de poet este cel just si rodnic, ca partidul saluta si sprijina crearea unei poezii combative, care urmareste un scop determinat si e strabatuta de spiritul partinitatii comuniste.
Este incontestabil ca in poezia „Sed si tot sed la sedinte" s-a rasfrint experienta muncii poetului la Rosta.
Satira lui Maiakovski din perioada 1921—1925 a avut o mare importanta sociala. Intr-o' opera satiric;), dincolo de critica, de ironizare si batjocorire, se afla intotdeauna o atitudine constructiva. Scriitorul satiric vorbeste intotdeauna despre „ceea ce e rau" din punctul de vedere al ideilor sale despre „ceea ce e bine". Adevarata satira este intotdeauna o arma de lupta impotriva raului social. Tocmai o astfel de satira a fost si satira lui Maiakovski.
Iar in realitatea inconjuratoare mai era inca mult rau, impotriva caruia trebuia sa lupte omul cu convingere ferma in maretia ideilor comunismului. Din cauza ruinei de dupa razboi, partidul si guvernul au trebuit sa accepte temporar, in anumite conditii, renasterea in tara a capitalului privat in comert, precum si in industria mica si mijlocie (N.E.P.). Aceasta n-a putut sa nu provoace o anumita inviorare a ideologiei filistine-burgheze in toate domeniile culturii si in viata de fiecare zi. Sprijinindu-se pe ajutorul burgheziei internationale, ramasitele clasei burgheze infrinte cautau prin toate mijloacele sa otraveasca poporul cu duhoarea de putreziciune a obiceiurilor lor, cu lacomia si individualismul lor. De aceea, tema luptei impotriva tuturor manifestarilor filistinismului in viata personala si sociala, impotriva atitudinii birocratice fata de munca, impotriva favoritismului, a lingusirii si coruptiei — intr-un cu-vint, lupta impotriva a .tot ceea ce V. I. Lenin a numit ramasitele capitalismului in constiinta oamenilor, ocupa un loc atit de insemnat in satira lui Maiakovski.


Pe aceasta tema el a scris poeziile: „Despre canalii", „Am fost intrebat odata : iubesti N.E.P.-ul ?", „Vers aspru despre ruleta si chemin de fer", „B.iro-cratiada", „Trusturile" etc. Mai tirziu (in 1928—1929), Maiakovski a facut parca bilantul acestor teme in cele doua piese satirice: „Plosnita" si „Baia".
Satira lui Maiakovski, avind ca tema viata de fieca£eziji£ujiuxaJa£onstituitv o torma de lupta pentru educarea omului nou. Dar Maiakovski n-a dus aceasta lupta numai cu ajutorul satirei. Lupta impotriva ideologiei burgheze, impotriva prejudecatilor si moravurilor burgheze cerea dezvaluirea lumii launtrice a omului din perioada de trecere de la capitalism la socialism. ,,
Cum va fi omul nou, sovietic, in intimitate, in viata lui personala ? Cum va rezolva el problemele -, de totdeauna : dragostea, prietenia, morala, raportul dintre personal si social; in ce va consta pentru el fericirea personala ? Aceste probleme se puneau deosebit de acut in acei ani. Si Maiakovski, care stia sa perceapa, sa simta preocuparile omului sovietic, a scris intr-un chip nou „despre asta", despre ceea ce au scris liricii tuturor popoarelor si din toate epocile. Tema celor doua poeme lirice ale lui Maiakovski — «Iubesc, (1922) si „Despre asta" (1923) — nu ' este noua, dar epoca luptei pentru socialism si comunism pune aceasta tema intr-un chip nou. De aceea, cu toate ca Maiakovski o numeste ironic tema „personala si marunta", in realitate, in poemele lui, el ii acorda o valoare universala. Maiakovski preamareste dragostea puternica, dragostea care il copleseste pe om pentru toata viata. Nu este vorba de dragostea pentru „o femeie minunata", nepamin-teasca, si nici de furtuna „pasiunilor nestapinite", pe care o cintau decadentii, ci de simtamintul deplin, integral, care il face pe om sa inteleaga mai complet si mai adinc intreaga lume. In poemul „Iubesc", dragostea este o bucurie. Poemul arc caracter autobiografic (Maiakovski isi aminteste copilaria, tineretea si arestarile), si ne ofera mult material care intregeste portretul lui Maiakovski ca om si ca poet :
La altii salasul inimii-l stiu.
E-n piept, fiecare o stie.
...la mine, anatomia-i nebuna, caci inima-mi creste, de la ea din cutie, cit trupul intreg... Din tot trupul rasuna! )
„Sint totul o inima" — iata cum se caracterizeaza Maiakovski — si aceasta definitie este extrem de justa.
In poem nu apare de fapt chipul iubitei. Despre ea se spune numai ca
Din cap la picioare privirea'Si prelinge : l-a ochit pur si simplu pe baiat.
— ii placea. l-a luat inima fara pe ginduri sa stea cum o fetita apuca o minge si-a plecat pur si simplu sa se joace cu ea.
Despre sine, poetul vorbeste in cuvinte -retinute si cu incredere :
Nici certuri si nici departari, niciodata, din dragoste n-au macinat, de i dragoste cu adevarat, la greu si in multe-ncercata...
Eu versul acesta-naltindu-l cu bratu-naltal cirul depui juramintul, va jur — ca iubesc credincios, devotat. )
Prin simplitatea si vigoarea lor, aceste versuri pot sta alaturi de cele mai stralucite modele ale liricii universale.
In poemul „Despre asta" reinvie intr-o oarecare masura accentele tragice din poeziile de inceput ale lui Maiakovski.
Dar daca „Flautul — coloana vertebrala", „Omul" si chiar „Norul in pantaloni", se termina brusc ca accente tragice, Maiakovski isi incheie poemul „Despre asta" exprimindu-si convingerea pasionata ca tragedia individuala isi va gasi rezolvarea in fericirea viitoare a omenirii.
La sfirsilul anului 1923, Maiakovski a conceput un vast poem despre marele conducator al poporului sovietic si al oamenilor muncii din intreaga lume — Vladimir Ilici Lenin.
MoarTea .neasteptata a' lui Lenin .(ianuarie 1924) si impresia neuitatelor zile de doliu au fost un impuls pentru realizarea artistica a proiectului.
„De la inmormintare Maiakovski s-a intors zguduit — povesteste, in amintirile sale, • o scriitoare careIT cunostea "pe poet. — Sufla in degetele intepenite, se inchircea din tot corpul si tacea, Citeva zile a umblat foarte mohorit, nu vorbea aproape cu nimeni. A inceput apoi sa citeasca cu nesat cartile lui Lenin (fruntea uriasa), amintind forta gindirii amintiri din copilaria lui Ilici, discuta cu oamenii care fusesera in preajma lui Lenin, cu cei pe care Lenin ii ajutase".
In convorbirile cu oamenii care il cunoscusera pe Lenin si in memoriile lor, Maiakovski cauta sa afle cit mai multe trasaturi caracteristice, detalii concrete despre Lenin-omuT. Studiind operele Tul Lenin, cautind sa patrunda felul in care intelegea Lenin istoria societatii omenesti, Maiakovski incerca sa vada cit mai complet insemnatatea istorica mondiala a lui Lenin.
Studierea clasicilor marxismului a determinat nu numai felul general de a trata problemele istorice ale poemului, dar st multe amanunte. Textul poemului este strabatut de formulari leniniste, imbracate' intr-o forma poetica.
Tn toamna anului 1924, poemul a fost terminat. In octombrie, MaTakIovski L-a citit in l-fata activului organizatiei de partid din Moscova.
«Am terminat poemul „Lenin" — isi aminteste Maiakovski in autobiografie. — L-am citit la mai multe adunari muncitoresti. Mi-era tare teama pentru acest poem, deoarece era usor sa aluneci spre o simpla parafrazare politica. Atitudinea auditoriului muncitoresc m-a bucurat si mi-a intarit convingerea ca poemul era necesar.»
In 1925 poemul a vazut lumina tiparului. Pe co-aperta interioara scria : „Dedicat Partidului Comunist Rus". greu sa apreciem indeajuns importanta poemului pentru dezvoltarea creatiei luiMaiakovski si perf-tru istoria intregii literaturi sovietice.
Sub Lenin, sub razele lui, ma purific revolutia merge-nainte — m-avint...
(spune poetul in primele strofe ale poemului.
inca in 1920, in poezia „Vladimir Flici", scrisa in legatura'cu a 50-a aniversare a lui Lenin. Maia kovski scria :
In Lenin
" poezia mereu va-ncredinta nadejdea lumii si nadejdea mea. )
Maiakovskj afirma de pe atunci unitatea dintre idealul sau personal sj cel snr-ial . Ppntm el, Lenin este adevaruiJn£lt,marej, al vietii noi,, care existri in prezent, ideal pe care poetul socialist trebuie sa stie sa-L intruchipeze in imagini artistice. A-l zugravi just, veridic din punct de vedere artistic pe Lenin, inseamna a descoperi pentru sine si a da cititorului sovietic o justa ofientare in viata. A denatura chipul Iui LenITi, inseamna a merge pe un drum fals in vi-ata si in arta.
In poem, trasatura caracteristica a chipului lui Lenin este omenjfl Iul profunda. Nu intimplator Maiakovski repeta de mai multe ori, in diferite imagini, epitetele „omenesc", „uman" : pentru Maiakovski.
' 1"'n Pgtp n"!"1'1 rpl m)" "rnan" jtTocmai omenia il face pe Lenin un conducator de tip nou. In poemul lui Maiakovski, Lenin-omul - si Lenin-conducatorul sint contopiti intr-un singur )( personaj proiund realist; aproape fiecare amanunt din desorierea lui Maiakovski, are la baza o trasatura sau un fapt real, luate de poet din amintirile si articolele despre Lenin sau din operele acestuia
In plus, fiecarelimanunX"ex"actIdiri "punct.....de vedere documentar, din viata reala a lui Ilici, serveste in aceiasi timp ia dezvaluirea profunda si veririica a chipului lui Lenin ca personalitate istorica. Cind, renuntind la patetismul fals si la sabloanele roman-tice-livresti, Maiakovski scrie :
Ma tern de versurile oferite la oca. asa cum un copil neadevaru-l simte... ) si mai departe : Era ca mine si ca voi, ca sute de oameni din multime, doar pe la ochi
— de ginduri — avea mai multe cuta, si-avca o mai ironica, a buzelor, asprime. prin aceasta el nu prezinta numai un amanunt din infatisarea exterioara a lui Lenin, ci il defineste ca pensmulitoie politica.. Cind Maiakovski spune
Inconjurindu-i capu-n sclipiri de diademe, aureola versului m-as teme c-ar ascunde . dreapta, si inteleapta, si umana, leniniana frunte ).
El porneste de la o trasatura reala a adevaratului portret al lui Lenin. Dar, un amanunt din "portretul luPTTenin (fruntea uriasa), amintind forta gandirii lui Lenin, profunzimea intelepciunii si omeniei lui, se transforma aici intr-o caracterizare generalizatoare a lui Lenin, ca om si conducator,
Lenin este cel mai uman dintre oamenf pentru ca el intruchipeaza in chip desavirsit cele mai bune insusiri ale omului. Lenin intruneste o mare fortl de gindire, o inima larg deschisa spre oameni si o vointa ferma, care nu se opreste in fata dusmanilor rare reprima crunt impotrivirea poporului muncitor
Pentru tovarasi — pilpiia de omenie.
Mai aspru dec'it fierul — cu dusmanul ) •
Lenin se dedica cu toata fiinta sa unui singur scop — victoria comunismului. De aceea, tema par- -f-tidului ocupa un loc atit de important in poerri.
Partidul si Lenin — frati gemeni. 1storia-mama
ii socoate asemeni. Tar noi, spunind : Lenin — partidul numim, partidul noi spunem — la Lenin gindim. )
Pentru Maiakovski, Lenin este pe de o parte expresia cea mai deplina a trasaturilor revolutului ului ruI ap cum s-a iormat el trtttgul istoriei , pe de alta parte, el este idealul, modelul omului in general, dupa care poetul se verifica pe sine Insusi.
In poemul „Vladimir Ilici Lenin", tema omului, ca-ractenstica pentru Intreaga Creatie a tuiMaiaKovsKi,I - "" HsTe tratata intr-un chip cu totul nouTAcuni, Maiakovski intruchipeaza pe omul nou, omul epocii socialiste, intr-un om real, concret, in Vladimir Ilici Lenin. Noua orientare a umanismului lui Maiakovski se leaga astfel de aprofundarea si imbogatirea metodei realismului socialist in creatia lui.
La 21ianuarie 1930, la cea de a 6-a comemorare a mortii lui Lenin, Maiakovski a citit poemul „Vladimir Ilici Lenin" la Teatrul Mare, in cadrul sed inter solemne rl3e""doTiuIir Sovietului din Moscova. In sala erau de fata conducatorii partidului si guvernului. Partidul, prin biroul sau politic, L-a salutat pe poet.
Astazi, poemul „Vladimir Ilici Lenin" este una din operele poetice preferate ale poporului sovietic. El este bine cunoscut si cititorilor progresisti de peste hotare, fiind tradus in multe limbi straine.
In primavara anului 1925, la 7 luni dupa terminarea poemului „Vladimir lliciIT?TIfn"IiVlai'akovski a facut o calatorie in America. Aceasta a sasea calatorie in strainatate, din cele noua facute de Maiakovski, a durat cel mai mult (peste o jumatate de an) si a fost cea mai importanta din punctuljjfive-dere al rezultatelor ei pentru creatia poetului. Maia-kQVski a scris un ciclu de poezii despre America, minunate prin vigoarea lor artistica si prin pro tun-zimea analizei sociale, precum si o carte de schite intitulata „Cum am descoperit America". I—
Versurile despre America reprezinta - o. satira plina de minie impotriva republicii pseudodemocratice a dolarului. In centrul atentiei lui Maiakovski stau doua teme principale: tema oprimarii sociale (exploatarea oamenilor muncii din America si a popoarelor din colonii) si tema inapoierii culturale, a sterilitatii burgheziei si filistinismului american.
Tema exploatarii omului de catre om a fost abordata in toata amploarea ei chiar intr-una din primele poezii despre America — „Alb si negru". Simplitatea si vigoarea conturarii principalelor imagini, caracteristica pentru Maiakovski, se mentine si .aici, dar nu are un caracter schematic, de afis (asa cum a fost de pilda in poemul „150 000 000"), deoarece se imbina cu realismul detaliilor. Negrul, eroul acestei poezii, nu este un negru „in general". El are un nume — Willy — are o meserie — maturator de strada. Capitalistul nu este nici el un burghez „in general", ci un „gentleman" american concret, mister Bragg, regele zaharului, care a venit" in vizita la un prieten al sau, Henry Clay, regele havanelor. In afara de amanuntele care arata, ca sa spunem asa, caracterul generic al capitalistului (negrul se apropie de „vita cea grasa"), ni se prezinta un amanunt tipic: mister Bragg arunca manusile dupa ce s-a atins de negru. Daca in poemul ,JL5QiSOJ2ljOO'' Maiakovski cauta sa dea o imagine generalizata a capitalismului, in versurile despre America el pre-zinta cititorului capitalisti americani in carne si oase. fn aceste versuri figureaza regele havanelor, Henry Clay, un oarecare mister Bragg, regele porcilor, Swift si Henry Ford, oameni care au trait aievea in acea vreme. Acestea sint niste personaje individualizate, prezentate aproape sub forma de portrete. Nu in zadar, generalul Clay, care a fost in anii trecuti guvernatorul american in Germania Occidentala, a ordonat in 1948 ca pe teritoriul aflat sub jurisdictia sa sa fie distruse toate exemplarele culegerii de traduceri din versurile lui Maiakovski, editata la Berlin de un grup de scriitori germani progresisti. Generalul Clay a fost cuprins de furie pentru ca in poezia lui Maiakovski „Alb si negru" este amintit in mod ireverentios, Henry Clay, regele tigarilor, adica propriul sau tata.
Caracterul concret, detaliile individuale prin care sint zugraviti capitalistii americani se imbina fn" versurile lui Maiakovski cu o profunda forta de generalizare. Chipurile lui mister Swift si mister Ford din vei surile lui Maiakovski despre America reprezinta o infierare plina de minie a esentei inumane a capitalismului. Purtarea acestor personaje, insasi ilogica actelor lor, sint contrare ratiunii omenesti.
Caci orisicarui om deplin, lui Ford sau milioanelor de forduri, da, in definitiv, chiar si lui Ford nu-i trebuia mai mult de un arsin.
Hai, mister Ford, pentru sezutul dumiale uscativ nu-i ajung oare doua limuzine din cele mai incapatoare ? Hai, fara ezitatii, cu tot surplusul, iute, la donatii la M.K.H.
Apoi, vom atirna portretisorul dumneavoastra, ba vom sculpta un monument cu chipul asemanator dupa mata, iar copilasii te vor saluta cind te vor intilni
intimplator. Hai, mister Ford, restituiti! Asi, o sa dea...
La dracu'... na... K)





Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)


Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright 2005 - 2018 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite