i7q8qp
Autoreglarea instruirii reprezinta o calitate fundamentala a procesului de invatamant, angajata strategic la nivelul oriecarei activitati didactice/educative, proiectata in sens curricular.
Aceasta calitate fundamentala are valoarea unui principiu didactic care vizeaza perfectionarea continua a invatamantului la nivel de proces si de sistem. Implicarea sa presupune operationalizarea corelatiei dintre profesor si elev/student, proiectata si realizata la nivelul unui model cibernetic, propriu teoriei informatiei, model valorificabil in cadrul structurii de functionare a actiunii educationale/didactice ( Actiunea educationala/didactica) .

Principiul autoreglarii instruirii vizeaza practic perfectionarea tuturor circuitelor declansate in cadrul actiunii didactice, perfectionare posibila si necesara la nivel de: a) conexiune inversa externa, realizata de profesor, care amelioreaza, ajusteaza sau transforma structural proiectul pedagogic, mesajul educational sau repertoriul comunicarii cu elevul/studentul in functie de calitatea comportamentului de raspuns al acestuia; b) conexiune inversa interna, realizata de elev/student, cand acesta devine capabil de autoevaluare-autoinstruire-autoeducape, transformandu-se efectiv din obiect al educatiei in subiect al propriei sale formari-dezvoltari.
Acest principiu permite valorificarea elementelor componente ale activitatii didactice (proiectul pedagogic - comunicarea pedagogica - repertoriul comun - comportamentul de raspuns al elevului) la nivelul unor "circuite de conexiune inversa negativa", bazate pe depistarea "verigii slabe" in vederea corectarii, ajustarii, ameliorarii sau restructurarii actiunilor de predare-invatare-evaluare, proiectate conform idealului pedagogic si scopurilor pedagogice care orienteaza valoric intregul sistem de invatamant. Perfectionarea continua a acestor circuite creaza premisa saltului de la conexiunea inversa externa la conexiunea inversa interna, de la instruire la autoinstruire, de la educatie la autoeducatie. - Autoeducatia.