p1q10qh
Justificare
Este naiionalismul o doctrin\? Iat\ prima `ntrebare la care trebuie s\ r\spundem pentru a justifica prezenia acestui capitol `n volumul de fai\. El a existat, de altfel, ai `n volumul din 1924, ca text al conferiniei celui mai ilustru reprezentant intelectual al naiionalismului romanesc: Nicolae Iorga. In acele timpuri, justifi carea prezeniei naiionalismului ca doctrin\ politic\ p\rea mult mai puiin necesar\.
In mod paradoxal, redeateptarea unor miac\ri etnoregionale `n Occident, pier derea electoratului unor partide tradiiionale `n favoarea unor formaiiuni politice de mobilizare etnolingvistic\, autonomiste sau separatiste, ca ai supravieiuirea comunismului declarat mort `nainte de vreme `n haina unui naiionalism redesco perit vorbesc de la sine despre actualitatea ai succesul naiionalismului ai pun dincolo de orice `ndoial\ oportunitatea discuiiei despre naiionalism.
In ce priveate abordarea naiionalismului ca doctrin\, aici pot exista dou\ r\spunsuri diferite, fiecare deriv`nd din cele dou\ abord\ri contemporane ale teoriei naiionalismului. Primul ar fi acela c\ naiionalismul nu este o doctrin\ sau o ideologie, ci o metod\, printre altele, de mobilizare politic\, `n folosul unor elite care `l utilizeaz\ f\r\ a-l considera drept filosofia lor general\ de organizare a societ\iii care poate fi o alta, liberal\, conservatoare sau socialist\.
Acest tip de estimare urmeaz\ linia unor autori ca Eric Hobsbawm sau Benedict
Anderson, care accentueaz\ latura fabricat\ a sentimentului ai comunit\iii naiionale prin intermediul literaturii, educaiiei de stat ai a variilor forme de propagand\ modern\ de care se servesc elitele conduc\toare pentru a mobiliza masele `n scopurile lor sau a le demobiliza de la altele. Al doilea r\spuns, de care ne simiim mai apropiaii, este acela c\ naiionalismul este o ideologie politic\, `nieleg`nd prin aceasta o viziune general\ asupra lumii cu implicaiii prescriptive asupra politicii, iar combinaiiile variate `n care `l g\sim se datoreaz\ nu subordon\rii sale fai\ de alte corpuri de doctrin\ ele `i s`nt mai `ntotdeauna subordonate `n aceste asocieri , ci cameleonismului s\u, datorat sintezei dintre universalismul s\u ca doctrin\ ai apelul s\u specific c\tre fiecare naiiune `n parte situaiie care face ca doctrina naiionalist\ s\ fie cea mai general\ dintre toate. Naiionalismul este, privit din perspectiva diciionarului de filosofie politic\

Blackwell, cea mai de succes doctrin\ politic\ existent\. Considerat `ndeobate ca o doctrin\ exclusivist\, naiionalismul este, paradoxal, dac\ `l privim `n limitele statului naiional de care nu poate fi separat, o doctrin\ mai inclusivist\ dec`t celelalte, iar partidele naiionaliste s`nt de regul\ catch-all parties, reunind aderenii din `ntreg corpul social, indiferent de clas\ ai cel mai adesea ai de religie, av`nd ca unic criteriu de includere cultura `nieleg`nd prin aceasta, cel mai adesea, limba comun\.
Un lucru este `n orice caz limpede: c\ etnicitatea ai naiionalismul nu au disp\rut ca urmare a moderniz\rii nici m\car acolo unde proiectul social al moderniz\rii a fost dus la bun sf`rait, ai c\ ele vor supravieiui `n continuare at`ta vreme c`t difereniele culturale vor avea consecinie sociale ai politice, fie c\ este vorba de state multinaiionale, de state naiionale incluz`nd minorit\ii etnice sau de state naiionale omogene etnic, dar confrunt`ndu-se cu fenomenul imigraiiei, fenomen care a schimbat `n ultimii zeci de ani at`t de mult faia unor mari oraae occidentale.
O dat\ stabilit c\ naiionalismul este `n zilele noastre la fel de bien-portant ca `n ultima sut\ de ani, ar fi momentul s\ `ncerc\m s\ definim naiionalismul, deoarece ai aici exist\ m\car dou\ apropieri diferite. Pentru aceasta, s\ `ncepem prin a trece `n revist\ c`teva definiiii contemporane, cele ale etniei, naiiunii ai, finalmente, a naiionalismului.
Etnie, etnicitate, naiiune, naiionalism
Ni se pare util s\ `ncepem aceast\ trecere `n revist\ a conceptelor cu termenul de etnie, deoarece mare parte din dezbaterea modern\ ai contemporan\ asupra viitorului statului-naiiune ai asupra dreptului la autodeterminare se bazeaz\ pe distinciia deseori discutabil\ dintre etnie, popor ai naiiune. Termenul grecesc ethnos, aaa cum `l g\sim la variaii autori antici, se referea la un grup de prieteni, la un popor sau o cast\. In Noul Testament, el este folosit pentru a desemna pe gentili sau goi, adic\ pe ne-creatini ai ne-evrei.
Din numeroasele definiiii contemporane ale etnicit\iii, Smith ai Hutchinson sintetizeaz\ aase tr\s\turi definitorii ale acesteia:
1. un nume comun propriu, pentru a identifica ai exprima esenia unei comunit\ii;
2. un mit al originii comune, mai degrab\ mit dec`t fapt, un mit care cuprinde ideea unei origini comune `n timp ai spaiiu, ai care d\ unei etnii un sentiment al `nrudirii fictive, ceea ce Donald Horowitz numeate o supra-familie
(Horowitz, 1985);
3. o memorie istoric\ `mp\rt\ait\ sau, mai cur`nd, amintiri colective ale unui trecut sau trecuturi comune incluz`nd eroi, evenimente, comemor\ri ale acestora;
4. unul sau mai multe elemente ale unei culturi comune care include de obicei religia, obiceiurile sau limba;
5. o leg\tur\ cu o vatr\, nu neap\rat fizic ocupat\ de c\tre etnie, dar prezent\ ca ataaament simbolic fai\ de teritoriul ancestral, ca `n cazul popoarelor din diaspora;
6. un sentiment de solidaritate cel puiin din partea unor seciiuni ale populaiiei etniei (Smith ai Hutchinson, 1996).
Ce are `n plus naiiunea fai\ de etnie? Aici p\rerile s`nt `mp\riite ai apar diverse concepte derivate, cum ar fi cel de naiionalitate, care `ncearc\ s\ clarifice distinciia. In general `ns\, exist\ un tip de definiiie care accentueaz\ elementul subiectiv al naiiunii, sentimentul de solidaritate zilnic supus acelui plebiscit cotidian de care vorbea Renan, ai un altul care `ncearc\ s\ obiectiveze diferenia, accentu`nd leg\tura dintre naiiune ai stat, definind naiiunea prin intermediul cet\ieniei. Acest tip de definiiie se justific\ prin observaiii de genul celei a lui
Max Weber: exist\ naiiuni, precum cea elveiian\, care nu au `n comun nici m\car elementul cel mai r\sp`ndit din definiiia naiiunii, limba comun\. Un autor contemporan care a revizuit recent `ntr-un volum cele trei concepte de baz\ naiiune, cet\ienie ai etnicitate , T.K. Oomen, conchide c\ majoritatea definiiiilor leag\ teritoriul de naiiune. O naiiune este, deci, o entitate teritorial\ cu care membrii au o leg\tur\ afectiv\ ai `n care investesc un sens moral; este
ai o vatr\, ancestral\ sau adoptat\. Naiionalitatea este identitatea colectiv\ pe care membrii unei naiiuni o cap\t\ prin identificarea cu naiiunea. Oomen remarc\ ai el c\ limba comun\ poate lipsi uneori ca limb\ ancestral\ comun\, dar este de acord cu Deutsch c\ elementul vital `n formarea ai meniinerea unei naiiuni este comunicarea, care se realizeaz\ de regul\ printr-o limb\ comun\, nu neap\rat limba matern\. Fuziunea teritoriului cu limba, spune Oomen, este cea care d\ naatere naiiunii: naiiunea este o comunitate `n comunicare cu vatra sa (Oomen, 1997).
Incep`nd din acest punct, trecerea `n revist\ a lui Oomen devine o critic\ la adresa celor care introduc `n aceast\ definiiie `nc\ un element: statul. Reprezen tantul contemporan cel mai notoriu este Anthony Giddens, care defineate naiiunea ca o colectivitate `n cadrul unui teritoriu clar demarcat, care este subiectul unei administraiii unitare, monitorizat\ de aparatul intern al statului ai al altor state (Giddens, 1985). Aceast\ definiiie obiectivist\ se afl\ la polul opus celei subiectiviste formulate de autori precum Wajker Connor, care scrie c\:
Naiiunea este un grup etnic care se autodifereniiaz\...Viziunea proprie a unui grup despre el `nsuai, mai cur`nd dec`t caracteristicile «tangibile», constituie esenia `n stabilirea existeniei sau neexisteniei unei naiiuni (Connor, 1994).
Statul, conform celei mai banale definiiii pornind de la monopolul foriei descris de Weber, poate fi definit ca o instituiie legal constituit\ care ofer\ rezideniilor s\i securitate fai\ de posibilele agresiuni interne sau externe.
Definiiiile statului ai ale naiiunii au `n comun teritoriul. Oomen obiecteaz\ c\ aceste definiiii nu se potrivesc statelor multinaiionale, ca India, care, `n plus, nu s-au dovedit doar stadii de tranziiie c\tre state-naiiune pure, ci s`nt destul de stabile, contrar remarcii cunoscute a lui Dahl (Dahl, 1971) c\ stabilitatea statului pare s\ fie invers proporiional\ cu pluralismul cultural. Ceea ce leag\ pe locuitorii statului multinaiional, remarc\ Oomen, este cet\ienia.
Un set de distinciii cu aplicabilitate mai cur`nd istoric\, deci f\r\ preteniia de a rezolva spinoasa problem\ a statului multinaiional, ofer\ Deutsch, c`nd spune: Confluarea statului cu poporul d\ naatere naiiunii moderne. O naiiune este un popor care posed\ un stat sau care a dezvoltat capabilit\ii pentru a forma, sprijini ai impune o voini\ comun\. Iar un stat-naiiune este un stat care a devenit `n mare m\sur\ identificabil cu un popor . Giddens, la r`ndul s\u, defineate statul-naiiune ca un set de forme instituiionale de guvernare care meniin un monopol administrativ asupra unui teritoriu cu graniie demarcate, a c\rui domnie este caracterizat\ prin lege ai controlul direct al mijloacelor de violeni\ intern\ sau extern\ .
Mulii autori Anthony Smith ai Ernest Gellner, printre cei mai iluatri consider\ c\ iinta final\ a naiiunii este formarea unui stat naiional. Aliii, ca
Oomen, contest\ aceasta sau m\car `ncearc\ s\ separe modelul european `n care formarea statului naiional s-a impus ca obiectiv al naiionalismului originar
ai a corespuns organiz\rii sociale ai politice europene de restul lumii, de lumea `n dezvoltare, `n care grupurile naiionale ai graniiele nu corespund nici m\car `n forma aproximativ\ `n care corespundeau la finele primului r\zboi mondial `n Europa. Dac\, `ntr-adev\r, iinta final\ a unei naiiuni este formarea statului naiional, coincidenia dintre o limb\, o cultur\, un stat de care scrie
Anthony Smith, atunci toate miac\rile etnoregionale contemporane s`nt nu doar naiionaliste, ci ai iredentiste, chiar cele care, spre deosebire de Parti Quebecois, nu recunosc pe fai\ acest lucru, ai toate statele naiionale care coniin minorit\ii etnice importante s`nt susceptibile de naiionalism etnic.
Ajunai aici, este `ns\ momentul s\ r\spundem, `n lumina acestor clarific\ri, la `ntrebarea: ce este naiionalismul? O parte din r\spuns se deduce deja, ca
ai faptul c\ nu exist\ un singur r\spuns la aceast\ `ntrebare. Un element pe care
`l putem elimina din start este `ncercarea de a defini naiionalismul astfel `nc`t acesta s\ fie un fenomen pozitiv sau negativ . Discuiia despre naiionalismul bun sau r\u trebuie redus\ la discuiia mai modest\ despre naiionalismul adecvat sau inadecvat , iar adecvarea sau inadecvarea variaz\ `n funciie de sistemul de valori dup\ care judec\ observatorul ai dup\ perioada istoric\ la care se aplic\ judecata. V`rstele politice la care se afl\ diferitele continente ai regiuni ale globului s`nt diferite, iar judecata contemporan\ asupra naiiona lismului `n orice caz cea comun\, dar foarte adesea ai cea dogmatic-academic\ face abstraciie de acest lucru, aplic`nd aceeaai unitate de m\sur\ vechii Europe
ai noii Africi. Chiar aceast\ distinciie poate p\rea politic incorect\, cu toat\ precizarea c\ vechi ai nou se refer\ `n fraza de mai sus la vechimea formelor de organizare politic\ de pe cele dou\ continente.
In viziunea noastr\, naiionalismul nu este nici bun, nici r\u, ca orice fenomen inevitabil. Gellner, dup\ p\rerea noastr\, are dreptate c`nd afirm\ c\ nevoia de omogenitate cultural\ a societ\iii moderne a dat naatere naiionalismului. Ca ai
Deutsch, el vede `n naiionalism tendinia rezultat\ din presiunea social\, econo mic\ ai politic\ a modernit\iii de a crea o unitate c`t mai funciional\ statul -naiiune. Naiionalismul a ap\rut deci datorit\ valorii sale utilitare. Istoric, am putea astfel clasifica naiionalismul lu`nd `n considerare un moment de referini\, cel al realiz\rii proiectului statului naiional. Este ceea ce ai face un autor contemporan, Charles Tilly, care clasific\ naiionalismele `n dou\ tipuri: state -led ai state-seeking, naiionalisme conduse de stat ai `n c\utare de stat .
Primul tip ar fi naiionalismul care ai-a realizat proiectul `ntr-o m\sur\ oarecare, deoarece e dificil de stabilit c`nd anume un stat-naiiune este des\v`rait. Dac\ proiectul este abia `ntr-o faz\ iniiial\, cum este cazul statelor `n curs de dezvoltare, care import\ forme occidentale de organizare pe care caut\ s\ le umple de coniinut, naiionalismul de stat are `nc\ o valoare utilitar\. Dac\ aceast\ etap\ este dep\ait\ ai instituiiile consolidate, naiionalismul de stat dac\ persist\ tinde s\ devin\ acel naiionalism, considerat nociv, care fie caut\ s\ identifice statul integral cu naiiunea dominant\, `n ciuda existeniei unor alte grupuri naiionale, fie caut\ s\ limiteze la maximum sau s\ elimine p\trunderea de elemente alogene `n acest cadru. Al doilea tip de naiionalism, al naiiunii `n c\utare de stat , ar fi cel caracteristic miac\rilor de formare naiional\ european\
(Mazzini, Bismark, partide naiionale din statele componente ale Imperiului
Austro-Ungar, Otoman sau Rus), dar ai tuturor grupurilor naiionale moderne ai contemporane care nu au un stat al lor, de la miac\rile de eliberare colonial\ la miac\rile etnoregionale din lumea dezvoltat\ (cum ar fi partidele naiionaliste din Sara Bascilor, Québec, Sara Galilor etc.).
Definiiia lui Tilly ni se pare suficient de cuprinz\toare pentru a aduna toate naiionalismele descrise, de la cel funciional liberal sau civic, caracterizat de J.S. Mill cu entuziasm: este `n general o condiiie necesar\ ca graniiele guvernului s\ coincid\ cu cele ale naiionalit\iii . (...) Aceasta e doar afirmarea ideii c\ problema guvern\rii trebuie s\ fie decis\ de c\tre cei guvernaii (Mill, citat de Smith, 1971: 9) la cel exclusivist ai secesionist, descris de lordul Acton
(cf. Smith, 1971: 9): Naiionalitatea nu aspir\ nici la libertate, nici la prosperitate, pe care le sacrific\ necesit\iii imperative de a face din naiiune matriia ai m\sura statului. Drumul s\u va fi marcat at`t de distrugeri materiale, c`t ai morale .
Una peste alta, caracterizarea naiionalismului ca nociv sau benefic nu poate fi f\cut\ dec`t dac\ exist\ un consens privitor la funciia sa social\ ai politic\.
Intre naiionalismul subiectiv, romantic al lui Fichte ai Herder, descris `n zilele noastre de Elie Kedourie (`n Nationalism: Hutchinson, 1960) ca religie secular\, ca substitut al religiei (acolo unde nu este un adjuvant, ca `n cazul
i\rilor islamice fundamentaliste), ca element subordonator al limbii, rasei, culturii sau chiar religiei ( nu exist\ nici un motiv rezonabil , scria Kedourie, ca oamenii vorbind aceeaai limb\ sau apariin`nd aceleiaai rase s\ aib\ dreptul prin aceasta doar s\ aib\ un guvern numai al lor ), ai cel descris de autorii liberali, ca inseparabil form\rii unui stat democratic modern, exist\ o varietate de nuanie. Una dintre acestea se refer\ la etno-naiionalism (Connor, 1994), acel tip de naiionalism bazat pe loialit\iile primordiale descrise de antropologi precum Clifford Geertz. Naiionalismul a fost descris ai de Worsely (1984:247) ca o form\ particular\ de etnicitate, ca instituiionalizare a unei identit\ii etnice particulare prin ataaarea ei de c\tre stat.
Din toate aceste definiiii ai descrieri nuaniate ale naiionalismului, se impun cu prec\dere dou\ distinciii fundamentale pentru observatorul care studiaz\ acest fenomen: prima, `ntre doctrina occidental\ a naiionalismului, cu specifi cit\iile ei suplimentare (asupra c\rora vom reveni imediat) ai cea proteiform\ a miac\rilor etnice ai naiionaliste din lumea a treia, o distinciie geografic\ deci,
ai a doua, `ntre perioada care precede sau succede cu puiin formarea statului -naiiune ai cea de dup\ relativa consolidare a acestuia, cu alte cuvinte, o distinciie istoric\. A judeca o miacare naiionalist\ sau un program naiionalist f\c`nd abstraciie de aceste dou\ axe ai utiliz`nd conceptul ca instrument unic de m\sur\ este imposibil ai conduce la confuzii grave. O observaiie suplimentar\ de mare utilitate face Kohn (1945), atunci c`nd observ\ c\ naiionalismul occidental este precedent statului modern, `n vreme ce acela est-european ai al lumii a treia este adesea o reaciie la un stat care nu corespunde graniielor etnodemografice.
Alii teoreticieni ai naiionalismului au c\utat s\ simplifice acest cadru complex, propun`nd clasific\ri din ce `n ce mai nuaniate. Se poate astfel vorbi de un naiionalism economic al noilor state, de un naiionalism cultural disociat de cel etatist al grupurilor naiionale sau etnice, care caut\ s\-ai p\streze specifici tatea, deai nu au un stat naiiune al lor (Hutchinson, 1960), de un naiionalism civic ai individualist, de tip anglo-saxon, sau colectivist, de tip german-francez
(Greenfeld, 1992).
A treia Europ\ ai naiionalismul
In faimoasa sa carte despre naiionalism, Gellner, care nu este nici pe departe un adept al naiiunii inventate `n aceeaai m\sur\ ca alii autori, d\ exemplul
Europei Centrale ai de R\s\rit pentru a-ai ilustra teoria privitoare la v`rstele diferite ale Europei. Ceea ce este mai neliniatitor este faptul c\ iara-ficiiune utilizat\ ca ilustrare este Ruritania, din romanul lui Anthony Hope, care se editeaz\ ai ast\zi, av`nd drept copert\ faimosul portret al Principelui Cuza.
Gellner contest\ faptul c\ `n aceast\ regiune a continentului au existat condiiiile preexistente necesare form\rii statului naiional Marea Cultur\ ai modelul statal ideal. Elitele Ruritaniei vorbesc o alt\ limb\ dec`t cea a poporului, biserica la fel, procesul de omogenizare etnic\, cu tot ce presupune el migraiii ai genocide nu a evoluat la fel ca `n Vestul sau Centrul Europei, fiind iinut
`ngheiat de imperiile multinaiionale care au confiscat dezvoltarea de tip occidental a acestei regiuni. Rezultatul, dup\ Gellner, este `mpingerea unor state-naiiune, datorit\ proiectului politic wilsonian de autodeterminare, `ntr-o realitate pentru care nu au `nc\ v`rsta istoric\. Concluzia favorizeaz\ pe acei teoreticieni care au pus instabilitatea Europei `n secolul XX pe seama regiunii central-est -europene, o regiune `n care statele naiionale nu s`nt un produs firesc al istoriei, ci doar al unei conjuncturi politice (Gellner, 1983).
Teoria lui Gellner, la nivelul descrierii istorice ai al `mp\riirii Europei `n trei v`rste naiionale, este indiscutabil just\ ai util\. Rezervele noastre `ncep `n ceea ce priveate explicaiiile acestor decalaje de dezvoltare. Am putea fi de acord cu absenia Marii Culturi `n ceea ce priveate i\rile ortodoxe, excluse sau `n orice caz mult mai `ndep\rtate de marea familie vest-european\, moatenitoare direct\ a culturii greco-romane. Ne vine greu s\ admitem `ns\ inexistenia unui model statal preexistent, de tipul celui roman, carolingian sau german din Vest.
R\s\ritul, cum a argumentat Iorga `n Bizani dup\ Bizani, nu a fost lipsit de un model statal. Diferenia, dup\ p\rerea noastr\, este una de dezvoltare, mai mult dec`t una de cultur\. Un argument este ai diferenia dintre naiiunile care au fost incluse p`n\ la finele secolului XIX ai `nceputul secolului XX `n Imperiul
Habsburgic fai\ de cel Otoman. Ambele au fost `mpiedicate s\-ai continue evoluiia naiional\ la viteza fireasc\. Dat\ fiind `nt`rzierea `n dezvoltarea econo mic\ ai social\, raportul urban-rural ca urmare a acesteia este net dezavantajos naiiunilor mici din zona de influeni\ otoman\, ai acest lucru, `ntr-o m\sur\, dup\ p\rerea noastr\ mai mare dec`t diferenia cultural\, explic\ `nt`rzierea form\rii naiionale a acestor state. Mai departe, nu putem fi dec`t de acord cu
Gellner atunci c`nd descrie ingineria social\ a elitelor care pornesc s\-ai construiasc\ statul ai naiiunea `n acelaai timp, a lingviatilor, etnografilor, scriitorilor care caut\ s\ realizeze `n c`teva zeci de ani, ca proiect al unei elite restr`nse, un fenomen organic vechi de sute de ani din Vestul Europei. Ai
Romania este, `ntr-adev\r, un bun exemplu, o Ruritanie perfect\: o iar\ `n care prima Biblie `n romaneate a fost editat\ de un principe str\in, `n care sentimentul solidarit\iii a venit o dat\ cu calea ferat\ care a scurtat distaniele dintre regiuni
(proiect politic conatient realizat de Carol I, dup\ cum povesteate `n jurnalul s\u), `n care prima constituiie veritabil\ a fost impus\ de o dominaiie str\in\ despotic\, dar mai liberal\ dec`t domnia autohton\ (deai Iorga este aici de alt\ p\rere, consider`nd c\ Romania avea o tradiiie constituiional\ ai p`n\ la Regulamentul
Organic). Ceea ce trebuie `ns\ s\ accepte elita romaneasc\ este faptul c\ subdezvoltarea nu `nseamn\ inferioritate ai c\ accept`nd ideea subdezvolt\rii pe toate planurile ai construind un proiect naiional `ndreptat c\tre lichidarea ei, nu
`nseamn\ recunoaaterea vreunei inferiorit\ii structurale a naiiunii romane.
Atribuind str\inilor aceast\ interpretare, fie sub forma direct xenofob\ a respin gerii modelului societal de import occidental, fie sub cea mai subtil-st`ngist\ a inevitabilit\iii capitalismului pentru Romania, ca urmare a pierderii r\zboiului rece, nu facem dec`t s\ atribuim altora prejudec\iile noastre proprii.
Naiionalismul romanesc; tendinie ai diviziuni
In clasificarea unui autor care s-a aplecat atent asupra form\rii naiionale `n regiunea noastr\ e vorba de Peter Sugar , naiionalismul romanesc este clasificat drept birocratic . Pentru a trece `n revist\ `n c`teva cuvinte clasificarea lui Sugar, este destul s\ spunem c\ el consider\ naiionalismul est-european apropiat de cel vestic prin orientarea anticlerical\, egalitarian\ ai constituiional\.
De aici `ncolo `ns\, `ncep `n viziunea sa difereniele (Sugar, 1969). El consider\ naiionalismul ceh drept cel mai apropiat deai nu similar naiionalismului vest-european, ai `l eticheteaz\ ca atare drept burghez (sau liberal, i-am zice noi).
Polonia ai Ungaria nu au avut, `n aceeaai m\sur\ ca Cehia, o clas\ mijlocie autohton\ ai, ca atare, naiionalismul lor a fost unul de tip aristocratic ai aaa a r\mas, consider\ Sugar, p`n\ la finele celui de al doilea r\zboi mondial. In
Romania, naiionalismul a fost unul de stat, identific`nd nu doar statul cu naiiunea, ci ai cu guvernarea, justific`nd toate politicile prin prisma proiectului naiional. Acest naiionalism de stat este denumit de Sugar naiionalism birocratic, ca ai cel din Grecia ai Turcia. In sf`rait, Serbia ai Bulgaria, lipsite ai de clas\ mijlocie, ai de aristocraiie, ai de stat dezvolt\, dup\ Sugar, un naiionalism populist sau de mas\, animat de clerul descinz`nd din r`ndurile i\r\nimii ai de micii comercianii.
Ca orice clasificare, ai prezenta omite elementele care se opun simplific\rii.
Examin`nd doar cazul romanesc, ni se pare just\ observaiia lui Sugar c\ birocraiia de stat, aceast\ pseudoburghezie romaneasc\, cum au denumit-o Zeletin ai
Manoilescu, a fost principalul promotor al naiionalismului devenit politic\ de stat, dar este exagerat s\ se spun\ c\ toate politicile au fost subordonate celui iredentist. Formarea unui stat de tip occidental, modernizarea economic\, social\ ai politic\ au caracterizat proiectul elitei conduc\toare (`n primul r`nd cea liberal\) ai a regelui Carol I `ntr-o m\sur\ infinit mai mare dec`t realizarea unific\rii cu teritoriile locuite de romani din cuprinsul statelor vecine. Au existat chiar adversari ai Unirii `n r`ndul elitei politice din Regat, de team\ c\ instituiiile din noile teritorii, de fapt instituiii ale unor alte state, vor intra
`ntr-un proces de competiiie cu cele din Regat ai vor schimba fundamental cum s-a ai `nt`mplat evoluiia lor.
Cum s-a produs `ns\ evoluiia de la acest naiionalism liberal, la miac\rile naiionaliste din prima jum\tate a secolului? De ce nu a mai fost suficient naiionalismul liberal, de ce nu s-a bucurat de mare succes cel constituiional al lui Maniu ai cum se explic\ drumul spre putere al unui spectru de partide ai miac\ri naiionaliste, dintre care cel mai important a fost Garda de Fier? Una dintre `ntreb\rile fundamentale la care au `ncercat s\ r\spund\ cei care au c\utat explicaiii ale `ntoarcerii c\tre naiionalism a unei generaiii de tineri de dup\
Marea Unire a fost faptul c\ aaa cum Eliade remarc\ undeva acest act fundamental fusese deja realizat ai privase generaiia respectiv\ de un mare proiect. Dar nu realizarea statului naiional ca proiect liberal a dus la apariiia unui naiionalism mai agresiv, ci realizarea sa doar pe jum\tate, incapacitatea de a lua `n m`inile burgheziei autohtone puterea economic\. Burghezia era un pionier al `ntregii naiiuni , scrie Manoilescu, de aceea naiionalismul lua automat o culoare burghez\. (...) Abia t`rziu de tot, `n vremea noastr\, naiiona lismul a `nceput s\ se desfac\ din vraja liberalismului ai, `ncet`nd de a se confunda cu interesele burgheziei liberalo-capitaliste, a p\ait spre forma sa des\v`rait\ ai autonom\, care este naiionalismul totalitar (Manoilescu, 1942).
Doar pe calea naiionalismului totalitar, cale deschis\ de Germania, credea
Manoilescu, poate fi realizat dezideratul naiionalismului economic, singurul apt s\ rezolve problemele subdezvolt\rii. Naiionalismul economic romanesc are o semnificaiie `ndoit\ , scria el, `nt`i el `nseamn\ lupta extern\ a `ntregii economii interne `mpotriva intereselor economice ale str\in\t\iii, ai al doilea, lupta intern\ de cucerire pe seama romanilor a poziiiilor economice hot\r`toare.
O alt\ precizare de f\cut este aceea c\ filiaiia at`t de des acceptat\ a naiionalismului romanesc Iorga-Cuza-Codreanu ni se pare suspect de simplist\, ba chiar destul de neadev\rat\. In conferinia sa din 1924 despre naiionalism, cuprins\ `n volumul care ne-a servit drept model, Iorga dezvolt\ un punct de vedere despre naiionalism care este acela al unui conservator moderat sau, dac\ vreii, al unui liberal conservator. Naiionalismul lui Iorga nu se deosebeate fundamental de cel liberal, s-ar putea spune, dec`t prin accentul pus asupra importaniei educaiiei. Prin educaiie, Iorga `nielege alfabetizarea care transform\ pe i\ran sau mahalagiu `n naiional, sau, cum ar spune Gellner, `n cet\iean. Ai
`nc\, dac\ lu\m `n considerare rolul major jucat de un liberal ca Spiru Haret
ai de strategia sa `n des\v`rairea form\rii naiiunii ai spiritului naiional, diferenia dintre Iorga ai liberali ni se pare c\ se cantoneaz\ doar la nivelul simplei retorici, c\ este, cu alte cuvinte, nu o difereni\ de substani\, ci una de stil.
Naiionalismul democrat, `n orice caz, nu este de sorginte totalitar\ sau aovin\, ca acela descris de Manoilescu. Iorga pune deasupra solidaritatea claselor,
`ntregul organic al naiiunii, atinge ai un alt concept conservator datoria claselor de sus fai\ de cele neluminate ai, finalmente, face chiar o schii\ de naiionalism civic atunci c`nd vorbeate, pe l`ng\ solidaritatea descris\ mai sus, de o conatiini\ a solidarit\iii politice pentru naiionalit\iile care tr\iesc al\turi de noi . Discursul despre solidaritatea politic\ sau cet\ieneasc\, spre deosebire de cea etnic-naiional\, este o caracteristic\ a naiionalismului civic ai se deosebeate fundamental de punctele de vedere ale unor Cuza, Crainic sau Nae Ionescu, izvor`nd din aceeaai conatiini\ disperat\ a faptului c\ naiiunea roman\ este neterminat\ ea `ns\ai nu doar ca forme, ci ai sub aspectul conatiiniei naiionale, ca atingere a unei identit\ii culturale veritabile, ca ai conceptul de romanism al lui R\dulescu Motru. Acesta difereniia ortodoxismul de romanism. Romanismul trebuia s\ includ\ progresul ai adoptarea unor forme de civilizaiie european\ p\str`nd difereniele specifice culturale romaneati, `n vreme ce ortodoxismul trebuia s\ r\m`n\ deoparte de cele p\m`nteati ai totodat\ tradiiional, deci paralel progresului.
Aceste concepiii de tip conservator-moderat ale intelectualilor inventatori de naiiune nation-makers, cum `i denumeate S.M. Lipset `ntr-un eseu celebru, nu s`nt cele care au dat naatere naiionalismului anilor treizeci. Acest naiionalism mistic sau fundamentalism ortodox deoarece cele dou\ s`nt aproape identice este un naiionalism de tip revoluiionar, care `ai trage originile din dezam\girea precoce fai\ de instituiiile democratice considerate un eaec datorit\ faptului c\ s`nt str\ine , este un naiionalism care contest\ ai ordinea politic\ a statului, tot aaa cum, la vremea sa, o f\cuse de pe poziiiile progresului ai ale democra tiz\rii naiionalismul liberal. Avem deci, `n perioada de dup\ crearea statului naiional, un naiionalism conservator, ai c\rui ideologi s`nt Iorga ai Motru, ai unul mistic cu accente revoluiionare, cel care va conduce la excesele violente cunoscute. Naiionalismul mistic, `n versiunea formulat\ de Nae Ionescu, este seduc\tor pe alocuri, consider`nd c\ Samuil Micu era un bun roman, dar nu ai un roman, deoarece era papistaa, ai identific`nd esenia romanismului cu orto doxismul, descris ca stare de a fi `n care voinia de a deveni altceva este absent\, dar are dezavantajul teoretic major c\ nu iese din graniiele Romaniei. R\spunz`nd convins afirmativ la `ntrebarea dac\ o not\ eseniial\ a naiiunii este confesiunea,
Nae Ionescu (1930) contest\ practic faptul c\ naiiunile occidentale multicon fesionale ca francezii, germanii sau englezii pot fi calificate ca atare.
Pasul urm\tor, ai mai hot\r`t, c\tre naiionalismul exclusivist `l face Crainic, scriind: Numai etnocraiia, voinia politic\ a rasei autohtone de a face din stat expresia propriet\iii ei ai organul misiunii ei `n lume, ne va salva (Crainic, 1938).
Acesta este naiionalismul totalitar ideologic, care `n combinaiie cu cel economic al lui Manoilescu ar fi putut duce la un regim veritabil totalitar, dac\ ar fi existat condiiii istorice mai prielnice.
Naiionalismul revoluiionar de tip Crainic sau Cioran se desparte, prin accentul pe care `l pune asupra voiniei, de Nae Ionescu ai fundamentalismul ortodox.
Naiionalismul nostru , scria Cioran, trebuie s\ plece din dorinia de r\zbunare a somnului nostru istoric, dintr-un g`nd mesianic, din dorinia de a face istorie .
Chiar ai naiionaliatii cei mai radicali recunoateau, f\r\ a vedea `n aceasta vreo contradiciie, c\ naiiunea roman\ era mai mult o abstraciie dec`t o realitate:
Xenofobia de la noi `ai are o raiiune , scria Cioran, ai `n faptul inegalit\iii de nivel istoric `ntre minorit\ii ai noi. Dac\ am fi o naiiune format\, lupta noastr\ cu ele ar lua caractere mai puiin dramatice (Cioran, 1936). Ai tot
Cioran se desp\riea nu doar de naiionaliatii conservatori, din care i se atribuie pe nedrept r\d\cinile, ai chiar ai de Nae Ionescu, scriind: G\sesc c\, `n
Romania, singurul naiionalism fecund, creator ai vitalizant nu poate fi dec`t unul care nu numai c\ ignor\ tradiiia, dar o neag\ ai o `nfr`nge (Cioran, 1934).
Fie ai prin aceast\ trecere sumar\ `n revist\ ai difereniiere `n cadrul naiiona lismului, ca doctrin\ ideologic\ cu practica este alt\ poveste , `n naiionalism liberal, conservator, fundamentalist ortodox sau mistic ai revoluiionar putem avea o idee asupra agitaiiei tipice a unei naiiuni t`rzii, la care insecuritatea ai conatiinia identit\iii proprii nu erau controlate sau satisf\cute de simpla existeni\ a unor frontiere convenabile.
Peste aceast\ insuficieni\ a conatiiniei naiionale, peste aceast\ lips\ a indifereniei care `nsoieate `n timpuri normale (deci f\r\ necesitatea vreunei mobiliz\ri) sentimentul aparteneniei la o naiiune consolidat\ a venit apoi comunismul uniformizator `n prima perioad\ ai creator de stereotipuri naiionale grosiere
`n cea de a doua, a naiionalismului comunist al lui Ceauaescu. Din acesta, mai mult dec`t din orice altceva, deriv\ partidele care `ai spun ast\zi naiionaliste, care, deai redescoper\ autori naiionaliati de dinainte de r\zboi, nu au totuai mare lucru `n comun cu ei. Naiionaliatii noatri de ast\zi s`nt colectiviati ai atei cel puiin cei din partidele naiionaliste parlamentare , deai `ncearc\ s\-ai caute
`n ideologia naiionalismului conservator ai moderat o hain\ mai convenabil\ ai care s\ ascund\ mai bine adev\ratele lor origini. Existenia lor, at`t c`t este, se datoreaz\ existeniei unui partid etnic cu un proiect naiionalist autodeterminarea intern\ a minorit\iii maghiare. Reaciie la centralismul etatist al statului comunist
ai post-comunist, naiionalismul maghiar din Romania, cu toate c\ este unul legalist care `ai caut\ afilieri `n etnoregionalismul european contemporan, nu reuaeate, ca ai acesta din urm\, dec`t s\ recreeze sau s\ `ntreiin\, dup\ caz, naiionalismul de stat sau identificarea suplimentar\ a statului cu etnia dominant\.
Noul transilvanism , ideologia dominant\ `n cadrul UDMR, partidul-umbrel\ al etnicilor maghiari (Tökes ai Markó, Korunk, 1991), predic\ drept program politic separaiia , nu una iredentist\, ci una pe bazele unei autonomii largi ai a bilingvismului oficial dup\ modelul Tirolului de Sud sau al Cataloniei. Imp\riirea aceluiaai stat de c\tre dou\ grupuri naiionale unul majoritar ai unul minoritar, dar cu o conatiini\ naiional\ dezvoltat\ ai cu un trecut de naiiune dominant\, creatoare de stat , este, `n orice caz, o surs\ perpetu\ de miac\ri ai de ideologie naiionalist\ `n oglind\ . Chiar dac\ dezvoltarea economic\, deocamdat\ nesigur\, va duce acest naiionalism spre forme din ce `n ce mai administrative ai mai civilizate, naiionalismul este ai va r\m`ne singura ideologie cu o baz\ veritabil\ popular\ din Romania post-comunist\. Combinarea naiionalismului etniei domi nante cu colectivismul populist a fost un succes la alegerile din 1990 ai 1992
ai, deai `n 1996 a suferit o `nfr`ngere major\, are `nc\ poteniialul s\ revin\, cu condiiia s\ nu mai fie folosinia exclusiv\ a unor actori politici uzaii.
Dar ar fi o greaeal\ s\ ne referim la partidele post-comuniste sau la partidul maghiar ca fiind singurele naiionaliste. De ideologia naiionalist\, `n grade diferite, s`nt atinse toate partidele din sistemul politic post-comunist din simplul motiv c\ acele condiiii de baz\, care f\ceau din ne-naiionaliati o minoritate `ntre cele dou\ r\zboaie mondiale, s`nt neschimbate ai ast\zi, c`nd
ai statul, ai naiiunea s`nt `n continuare, aproape `n `ntregime, de creat sau de re-creat. Cum `ns\ re-creaiia este dificil\ dup\ o anihilare a memoriei colective ancorat\ `n schimbarea radical\ a structurii ai conatiiniei sociale `n timpul comunismului, elitele politice ai intelectuale de ast\zi reiau de la zero `ncercarea
`naintaailor care au tr\it facerea statului naiional modern, c\ut`ndu-ai simultan tradiiiile ai locul `n Europa, ai identitatea pierdut\ undeva `ntre acestea dou\.