Campul pedagogic reprezinta contextul psihosocial extern in care are loc activitatea pedagogica/actiunea educationala. El este complementar dar si deosebit in raport cu ambianta educaponala care marcheaza contextul/climatul psihosocial intern in care are loc activitatea pedagogica/actiunea educationala ( Actiunea educationala). b6c24cr
Acest concept cu resurse metodologice angajate special in directia analizei relatiilor cauzale relevante in cazul situapei pedagogice, reflecta dimensiunea relativ autonoma a campului psihosocial care inconjura, in mod obiectiv si subiectiv, actiunea educationala. Este o dimensiune complexa si dinamica, determinata din punct de vedere istoric, la nivelul unor continuturi specifice de natura economica, politica si culturala. •

Campul pedagogic concentreaza influentele informativ-formative provenite de la nivelul: spapului psihosocial al educatiei; timpului psihosocial al educatiei; stilului psihosocial al educatiei; habitusului psihosocial al educatiei.
Spatiul psihosocial al educatiei include ansamblul institutiilor care exercita direct si indirect influente pedagogice, de natura formala, nonformala si/sau informata, in contextul valorificarii resurselor materiale disponibile la nivelul unor conditii de mediu natural, economic, politic si - mai ales - cultural.
Timpul psihosocial al educatiei include ansamblul programelor sociale care vizeaza direct sau indirect realizarea unor obiective pedagogice angajate practic intr-un anumit spatiu institutionalizat social (de exemplul, timpul oficial rezervat invatarii in mediul scolar) si individual (de exemplu, timpul real rezervat invatarii de fiecare elev in raport de cerintele programei si de resursele sale interne/capacitatea de studiu, motivatia pentru studiu, vointa de a studia).
Stilul psihosocial al educatiei exprima, in plan pedagogic, mecanismele de manifestare politica si culturala afirmate in cadrul sistemului social la nivelul a trei coordonate valorice, care influenteaza procesul de proiectare si de realizare a corelatiei dintre subiect si obiect dintre profesor si elev: coordonata autoritara, stilul pedagogic autoritar, coordonata liberala, stilul pedagogic liberal/permisiv; coordonata democratica, stilul pedagogic democratic.
Stilul pedagogic autoritar are tendinta de a absolutiza rolul subiectului, respectiv al profesorului, in cadrul structurii actiunii educationale. Acest stil intretine astfel un anumit dezechilibru la nivelul corelatiei subiect-obiect, de natura magistrocentrista sau/si sociocentrista.
Stilul pedagogic liberal/permisiv are tendinta de a absolutiza rolul obiectului, respectiv al elevului in cadrul structurii actiunii educationale. El intretine, astfel, un anumit dezechilibru la nivelul corelatiei subiect-obiect, de natura psihocentrista sau/si pedocentrista.
Stilul pedagogic democratie valorifica structura actiunii educationale la nivelul corelatiei subiect-obiect, asigurand echilibrul pedagogi<*necesar intre:
- autoritatea finalitatilor (macro-microstructurale) si a functiei principale a activitatii, functia deformare-dezvoltare permanenta a personalitatii;
- permisivitatea/creativitatea procesului de elaborare a: proiectului pedagogic -mesajului pedagogic - repertoriului comun profesor-elev - circuitelor de conexiune inversa, externa si interna, cu scop de autoreglare continua a actiunii educationale ( structura de functionare a actiunii, educationale).
Habitusul psihosocial al educatiei reprezinta structura de profunzime a campului pedagogic care reflecta dimensiunea durabila a subconstientului colectiv, afirmata, prin repetari frecvente, in contextul unor activitati practice, cu implicatii formative directe si indirecte.
Habitusul pedagogic include un ansablu de dispozitii generale automatizate la nivelul comunitatilor educative teritoriale si locale, in conditii de clasa, grup, microgrup etc, in conformitate cu anumite valori si norme reprezentative intr-o anumita cultura sau sistem social ( Zamfir, Catalin; Vlasceanu, Lazar, coordonatori, . .). ;
Aceste dispozitii generale angajeaza interventia unor principii clasificatoare (categorii ale perceptiei si evaluarii psihosociale), scheme si automatisme de actiune, "care vin de la sine", in plan corporal, temporal, verbal si chiar strategic, in masura in care "conceptul de habitus" permite repunerea in discutie a strategiei necesare pentru rationalizarea activitatii respective ( Stanciulescu, Elisabeta, , . -).

Campul pedagogic defineste cadrul de realizare al educatiei, obiectivat la nivelul unei situatii pedagogice ( Mialaret, Gaston, ). Functionalitatea acesteia conditioneaza calitatea actiunii educationale prin intermediul influentelor exercitate de la nivelul: spatiului si al timpului psihosocial al educatiei; stilului psihosocial al educatiei; habitusului psihosocial al educatiei. Aceste influente, interpretabile ca variabile operatorii, sunt studiate atat de stiintele pedagogice/educatiei (in special de cele rezultate din diferite contexte interdisciplinare) cat si de stiintele socioumane preocupate de unele aspecte ale educatiei (sociologia, psihologia, psihologia sociala, politologia etc). Actiunea educationala, Habitusul pedagogic, Spatiul pedagogic, Stilurile pedagogice, Timpul pedagogic.