h4s14sx
„Se intampla ca anumiti vizionari sa desco¬pere lucruri esentiale cu mult inaintea sa¬vantilor... Cum se poate explica aceasta? S-ar parea ca ei au uneori intuitii geniale.
Albert Einstein
Tema Atlantidei a atras nu numai ar¬heologii si istoricii; ea a entuziasmat poetii, visatorii si, nu in ultimul rand, vi¬zionarii, si fn special pe unul dintre cei mai celebri, Edgar Cayce. Supranumit, succesiv, „Omul misterului", „Profetul adormit", „Cel mai mare vizionar din America", Edgar Cayce, care, conform legendei, putea prezice „despre ziua de azi, de maine si de ieri", a elaborat o teorie foarte personala cu privire la Atlantida. Ideile vizionare ale lui Cayce sunt conside¬rate de unii drept o teorie pasionanta, plina de adevar, care merita a fi studiata si analizata cu cea mai mare atentie. Altii, dimpotriva, o socotesc lipsita de logica, nefundamentata, slab argumentata. Noua nu ne revine misiunea de a judeca aceasta diver¬genta; ne marginim la expunerea faptelor.
El stie pe dinafara cartile pe care le citeste
Cine este Edgar Cayce?
„O uimitoare dualitate" este raspunsul biografu¬lui sau, Lytle W. Robinson (in Edgar Cayce si destinul acestui om, 1972).
in felul sau de viata, Cayce nu se deosebeste cu nimic de un om obisnuit. Fotograf destul de talentat, sot bun. cap de familie ireprosabil, catolic zelos, Edgar Cayce ducea in mod obisnuit o viata linistita si respectabila.
Dar acest om fara probleme se transforma in timpul somnului hipnotic intr-un profet vizionar, de¬venind totodata si un interpret erudit al Bibliei, putand talmaci toate tainele ce le cuprinde.
Nascut la 18 martie 1877 in Kentucky, aproape de Hopkinsville, Cayce era unicul baiat al unei fa¬milii cu cinci copii. La sase ani era un copil singu¬ratic, caruia ii placeau jocurile morbide: in mod foarte ciudat, statea de vorba cu veri sau cu alti membri ai familiei decedati de curand si care con¬tinuau sa existe pentru el (de altfel, isi sustinea afirmatia cu tarie!). Parintii nu se aratau prea fngri-jorati de aceasta bizarerie, atribuind-o jocurilor de copii, unde visul si imaginatia contribuie in mare parte la crearea unor povesti neobisnuite. Totusi, copilului i se intamplau lucruri surprinzatoare. Odata, citind o carte, l-a cuprins moleseala si a atipit. Cand s-a trezit si-a dat seama ca stia pe dina¬fara continutul cartii. Aceasta memorie fotografica a constituit un avantaj extraordinar si l-a ajutat sa devina un elev bun.

Un „creator de miracole"
Brusc, cu toate succesele sale scolare, tanarul Edgar a parasit scoala pentru „a-si castiga painea cu sudoarea fruntii".
• Dupa ce a practicat un numar incredibil de mare de meserii (barman, „bodyguard" al unui senator, randas de cai la un ranch, muncitor necali¬ficat in agricultura, tencuitor, negustor de zar¬zavaturi), la varsta de douazeci si unu de ani, in 1898, a ajuns reprezentantul unei fabrici de hartie pentru scrisori, in aceeasi vreme a inceput sa se manifeste o afonie, produsa de o paralizie cu evolutie lenta a muschilor laringelui. Medicii l-au lasat in voia sortii foarte curand, socotind ca este incurabil.
in disperare de cauza, a apelat la un prieten care practica hipnotismul in timpul liber; fiind cufun¬dat in somnul hipnotic, deci intr-o situatie speciala, si-a prescris singur tratamentul care trebuia urmat, el care nu avea habar de medicina! „Trebuie provo¬cata intensificarea circulatiei sanguine in aceasta parte a gatului", cu alte cuvinte, un masaj bun al gatului.
Edgar Cayce a aplicat tratamentul pe care si-l prescrisese. Dupa cateva sedinte de masaj, el si-a recapatat graiul si s-a vindecat pe deplin.
A fost uluit de rezultat; familia si prietenii, de asemenea, nu-si ascundeau uimirea si foarte repede i s-a dus vestea in afara cercului familial. Bolnavii s-au prezentat in numar tot mai mare, con¬vinsi ca se afla in fata unui „facator" de minuni.
Cayce nu era dispus sa joace un rol pe care nu-l putea justifica, dar pe care lumea i-l impunea. Era mult prea constient de ignoranta sa in domeniul medicinii si nu dorea sa riste, catusi de putin, viata celor care i se adresau cu incredere. Reticentele si scrupulele lui Cayce n-au facut decat sa-i spo¬reasca popularitatea, iar numarul pacientilor a cres¬cut mereu.
Pe de alta parte, cativa medici din Hopkinsville si din Bowling Green, care au auzit vorbindu-se tot mai insistent despre cel care facea minuni, au hotarat sa-l puna la incercare si i-au trimis pacientii lor. Cayce a acceptat provocarea: diagnosticele lui, puse in stare de hipnoza, erau corecte, precise si erau insotite de prescrierea unor tratamente care se dovedeau a fi foarte eficiente.
Din sedintele de hipnoza a rezultat un fenomen surprinzator: Cayce nu avea deloc nevoie de prezenta pacientilor: era suficient sa cunoasca nu¬mele si adresa bolnavului si sa localizeze cu exac¬titate locul in care se afla acela in momentul sedintei de hipnoza. Pentru stabilirea diagnosticu¬lui, ef intra in legatura telepatica cu mintea si trupul bolnavului si, dupa „un schimb spiritual intens", Cayce se cufunda in somnul hipnotic; intr-o stare de totala lipsa de constienta, emitea diagnosticele si prescria tratamentele.
„Da, noi avem trupul"
Aceste sedinte, numite si „lecturi hipnotice" sau mai simplu „lecturi" se desfasurau conform unui ri¬tual bine stabilit (Edgar Cayce a sustinut intot¬deauna ca el „citea" numai ceea ce ii dezvaluia inconstientul). „Nu am nici un merit, marturisea el familiei si prietenilor sai. in timpul somnului nu faceam decat sa citesc cu glas tare ceea ce vedeam scris negru pe alb."
in cateva minute, Cayce memora cu precizie numele si adresa pacientulului. Apoi, se lungea pe canapea, isi dezlega cravata si sireturile de la pan¬tofi „ca sa circule sangele nestanjenit".
Sotia lui Cayce, Gertrude, se instala comod in fotoliu, in fata lui. Rolul ei era extrem de important: ea punea intrebarile necesare sau il indruma $e Cayce sa revina la subiect cand pierdea sirul, in spatele ei, mai retrasa, statea secretara, Gladys Davis, cu carnetul in mana, atenta si gata pregatita sa stenografieze cu scrupulozitate tot ce spunea maestrul.
Prietenul hipnotizator se uita drept in ochii lui Cayce care adormea foarte repede, supunandu-se vointei hipnotizatorului, in camera nu se percepea nici un sunet: tacerea era deplina... Dupa un anumit timp mai lung sau mai scurt „vizionarul adormit" se agita, rostea franturi de fraze incoerente, cuvinte nedeslusite pana cand, brusc, pronunta fraza magica „Da, avem trupul" si, intr-o suflare, incepea prezentarea cazului. Din cand in cand, Gertrude il readucea la subiect, cu intrebari bine gandite, pentru a obtine cat mai multe elemente utile si a evita confuziile. La sfarsit, hipnotizatorul il trezea usor, cu delicatete, iar Cayce, in mod invariabil, nu-si mai amintea nimic.
„Rosii, rosii ca focul"
in numeroase cazuri, Cayce a obtinut rezultate uimitoare; spre exemplu, in 1906 a fost confruntat cu o situatie deosebit de dramatica.
Un tanar fotbalist, robust si dinamic, s-a prabusit subit pe teren, declansandu-se o adevarata criza de convulsii; a fost calmat cu mare greutate. Dupa cateva zile, tanarul a cazut intr-o stare de isterie paroxistica; din momentul acela a devenit violent si chiar primejdios. Medicii care l-au consultat si-aii marturisit neputinta de a-l vindeca; unii au sfatuit fa¬milia sa-l interneze intr-un azil de nebuni. Consternati la gandul ca fiul lor isi va petrece viata printre nebuni, parintii nefericitului baiat s-au adresat, in ultima in¬stanta, lui Edgar Cayce. Ca de obicei, Cayce s-a multumit sa priveasca foarte atent fotografia bolnavu¬lui, apoi, in prezenta parintilor, fiind sub hipnoza, a rostit limpede cuvintele: „ba, avem trupul, creierul tanarului arde, circumvolutiunile creierului sau sunt rosii, rosii ca focul. Mintea ii este ratacita. Foarte curand, daca nu se intervine, va deveni un nebun fu¬rios. Aceasta boala este veche..."
Cayce, a tacut, cufundat in gandurile sale. Apoi, a reinceput sa vorbeasca si a prescris tratamentul: intre altele, sa i se administreze un medicament puternic, foarte toxic, precizand „tratament special, in doze mari, pana la limita admisibila". Parintii, care au inregistrat cu sfintenie tot ce a spus Cayce, i-au transmis medicului curant al baiatului reco¬mandarile facute.
— Daca aplic medicamentul dupa metoda pre¬conizata de Cayce, il omor pe baiat in foarte scurt timp, a spus medicul, indignat. Administrat in doze marite, acest leac devine o otrava ucigatoare!
Reticenta medicului n-a zdruncinat increderea parintilor in „geniul" medical al lui Cayce. Au staruit si l-au implorat pe medic:
— Faceti ce a spus domnul Cayce. Suntem siguri ca, datorita acestei metode, copilul nostru va fi vindecat.
Cu prudenta, la inceput, doctorul a administrat medicamentul in doza slaba, dar nu a obtinut nici o ameliorare. Crizele tanarului au persistat; mai mult, s-au agravat. Atunci s-a hotarat sa mareasca dozele, pana la limita tolerabila. Au trecut cateva saptamani fara sa apara vreo schimbare apreci¬abila. Brusc, intr-o buna zi, crizele au incetat si tanarul si-a revenit. Vindecarea era absoluta, fara ca boala sa recidiveze.
„Parintii mi-au multumit cu lacrimi in ochi, a de¬clarat mai tarziu medicul, dar eu stiam ca meritul era numai al lui Edgar Cayce. Din pacate nu imi era ingaduit sa fac publicitate acestui caz pentru ca ris¬cam, la randul meu, sa fiu luat drept nebun: hipnoza si efectele ei erau dispretuite si nu aveau un bun re¬nume."
Ciudatele haruri ale Iul Edgar Cayce
Chiar daca nu era sub hipnoza, Edgar Cayce avea uneori „sclipiri de clarviziune", dupa cum spunea el.
O data, pe strada, intalnind o necunoscuta, a oprit-o si a sfatuit-o, fara menajamente, direct, sa nu urce in masina in ziua aceea. Apoi, i-a intins cartea sa de vizita tinerei femei uluite si a plecat.
Dupa cateva zile a primit vizita tinerei, care i-a povestit ce i se intamplase. Datorita sfatului lui, ea a evitat un accident in care a murit cea mai buna prietena a sa. Nu mai contenea cu multumirile si dorea sa afle cum a stiut ca masina va reprezenta pentru ea o primejdie. Explicatiile date au fost con¬fuze, Cayce, evident, neputand sa lamureasca ceea ce simtise.
Alta data, un vecin i-a facut o scurta vizita; au stat de vorba prieteneste dar Cayce abia isi stapanea stinghereala. Vecinul si-a dat seama, in cele din urma, ca s-a intamplat ceva si a plecat... Sotia lui Cayce era nespus de mirata 'de compor¬tamentul lui; raspunsul si totodata explicatia Jui au fost uluitoare: „el va muri in seara aceasta", intr-a-devar, in cursul serii omul a murit, in urma unui atac de cord.
intalnirea hotaratoare Cayce-Lanmers
Pe 23 februarie 1923, datorita unui om preocu¬pat de probleme inca nedezlegate din domeniul metafizicii, Edgar Cayce a dobandit alte valente ale „lecturilor" sale.
an ziua aceea, Cayce era sigur ca persoana care sunase la usa atelierului sau fotografic din Selma, in Alabama, era trimisa de soarta.
Barbatul care i-a trecut pragul era un tipograf instarit, care se numea Arthur Lanmers si locuia in Ohio, la Dayton. El a precizat, din prima clipa, ca familia lui era sanatoasa, slava Domnului, si motivul vizitei sale era de alta natura; cauta raspuns la unele probleme fundamentale de viata. Era obse¬dat de o multime de intrebari care au ramas fara raspuns, de-a lungul veacurilor: „Ce inseamna viata? Care sunt originile omului? De ce trebuie sa te nasti si sa mori? De ce sunt atatea inegalitati? De unde provin unele calitati innascute, insusiri sau defecte?..."
Cayce a ascultat glasul plin de inflacarare al in¬terlocutorului sau si si-a dat seama ca nu s-a gandit niciodata cu seriozitate la amanuntele acestor probleme, intrucat credinta lui ii dadea un raspuns global multumitor. Lanmers, care era in trecere pe acolo, I-a invitat pe Cayce la Dayton, urmand sa cerceteze temeinic impreuna, in cursul unor sedinte, toate aceste aspecte neelucidate ale unor probleme majore. Cayce, foarte rezervat, a primit invitatia in cele din urma.
Din colaborarea lor au rezultat „lecturile de viata", numite astfel pentru a le deosebi de „lecturile fizice", consacrate exclusiv bolilor trupului ome¬nesc.
Douazeci de dolari o „lectura"
Notorietatea lui Edgar Cayce a devenit tot mai mare; ziarele vorbeau despre el, fie pentru a-l con¬testa, fie pentru a-l lauda in mod exagerat. Pentru „lecturile" sale in public i se ofereau sume fabu¬loase. Cayce le-a refuzat, dorind sa-si pastreze felul sau de viata, cu bucurii simple si curate: ii placea sa pescuiasca, sa joace golf, sa discute in¬delung despre vreun verset din Biblie, stia sa apre¬cieze un vin bun si fuma un pachet de tigari pe zi.
Numarul celor care-l solicitau se inmultea. Cayce a fost atunci nevoit sa faca multe „lecturi", s-a consacrat in intregime clientelei sale renuntand la arta fotografica. Onorariul lui pentru o „lectura" era de douazeci de dolari; suma era modesta, iar daca avea de-a face cu oameni sarmani, nici nu o mai cerea.
in 1925 s-a stabilit la Virginia Beach. Activitatea lui a atras imediat burghezia prospera a orasului si banij curgeau.
in 1927, la indemnul lui, s-a infiintat Asociatia nationala a Investigatiilor pentru cercetarea psihica.
Cayce face cunoscuta data mortii sale
in 1928, Morton Blumenthal, un new-yorkez bogat, finanteaza infiintarea si dotarea unui Spital Cayce; urmeaza o Universitate atlantica, condusa de William M. Brown, profesor dejisihologie la uni¬versitatile din Washington si Lee. in acelasi timp se semnaleaza aparitia revistei ilustrate O noua zi de maine.
Pentru Cayce, sarbatorit si celebru, a fost o pe¬rioada de fericire. Din pacate, in 1929 survine marea criza economica, facand ravagii in Statele Unite. Averea lui Blumenthal se naruieste in dezas¬trul general, implicit asociatia, spitalul, universitatea si revista.
Cayce si-a reluat sedintele de „lecturi" si a trait linistit, inconjurat de grupul'sau de prieteni'credin¬ciosi, uitat de toti.
A urmat cel de-al doilea razboi mondial si aceasta perioada tulbure si zbuciumata l-a readus in prim-planul atentiei publice pe „omul-miracol de la Virginia Beach", care putea sa explice trecutul si sa descifreze tainele viitorului, dupa spusele unui zia¬rist. Dupa publicarea articolului, Cayce a primit o avalansa de scrisori care-i solicitau „lecturi de viata". Dar, in decembrie 1944, el a cazut la pat, in urma unei embolii. In ultima sa „lectura" personala el a dezvaluit data mortii sale, 3 ianuarie 1945. Edgar Cayce a murit exact la data pe care a indicat-o.
2500 „lecturi" referitoare la Atlantida
Dupa moartea lui Edgar Cayce, dosarele sau „lecturile" sale au fost inregistrate, clasate si anali¬zate de anumite centre, infiintate in mod special pentru acest scop (Asociatia pentru cercetare si elucidare, Fundatia Edgar Cayce si filiala sa, ARE Press). Timp de patruzeci si trei de ani el a acordat celor care l-au solicitat — aproximativ 8000 de per¬soane — consultatii psihice, care au fost stenogra¬fiate.
Centrele dispuneau, asadar, de 14.000 trans¬crieri ale stenogramelor, constituind o documenta¬tie impresionanta, la dispozitia psihologilor, studen¬tilor, scriitorilor si savantilor interesati sa studieze si sa cerceteze „fenomenul Cayce". Clasarea consul¬tatiilor indica 60 % „lecturi" reprezentand diagnos¬tice medicale; 20 % „lecturi de viata"; 20 % „lecturi" pe teme spirituale sau morale.
Lecturile care ne intereseaza — aproximativ 2500 — se refera la Atlantida, evocand cu o pre¬cizie uimitoare civilizatia sa infloritoare, activitatea si obiceiurile locuitorilor sai.
„Lecturile" acestea au fost realizate intre anii 1924-1944, alcatuind un dosar voluminos, im¬binand elemente neobisnuite, iesite din comun, cu o uluitoare inlantuire a faptelor, deosebit de pre¬cise. Cayce credea ca un mare numar de suflete sau entitati individuale traisera deja o viata sau chiar mai multe vieti in Atlantida, inainte de a se reincarna in epoca noastra. Pentru edificarea com¬pleta a unor „pacienti", in privinta vietii lor, el era
Zeita cu serpi— regina vietii subterane, simbol al reinvierii si al nemuririi obligat sa inceapa cu prima lor incarnare in Atlan¬tida. Dupa parerea lui, influenta atlantilor este covarsitoare, marcand puternic epoca noastra:
„Bazandu-ne pe reincarnare, tinand seama si de faptul ca anumite suflete, care au vietuit odini¬oara in Atlantida, patrund in sfera noastra, salas-luind in oamenii care ne sunt contemporani, nu mi se pare surprinzator ca ele sa actioneze in prezent, intervenind in viata oamenilor si a popoarelor."
Trei cataclisme
Conform legendei Atlantidei, acest continent ar fi disparut intr-o singura zi, scufundandu-se in valuri.
Cayce, insa, a descris un proces mult mai lent. De fapt, trei mari cataclisme distrusesera aceasta tara imensa, fiind situate, dupa aprecierea sa, intre anii 50.000-28.000 I.H. (data la care continentul s-ar fi scindat in mai multe insule); distrugerea si disparitia sa definitiva datand din anul 10.000 I.H., dupa parerea lui Cayce, ultimul seism i-ar fi inspirat lui Platon dialogurile Timaiossi Critias, creand toto¬data legenda Atlantidei.
Fiecare perioada care preceda un seism prezenta destule indicii premergatoare catastrofei pentru ca atlantii sa se poata salva, parasind locul, incercand sa se refugieze in regiuni mai sigure si mai primitoare. Unii au emigrat in Europa, in Africa si in America (de Sud si de Nord), iar popoarele acestor continente au beneficiat de aportul atlantilor, reprezentantii unei civilizatii superioare in care tehnica exceptionala avea un rol cumpanitor in Oceanul Atlantic, dupa cum afirma sl Platon
Cele trei cataclisme care au spulberat de pe fata pamantului Atlantida au nimicit in vartejurile lor pustiitoare dovezile palpabile ale existentei acestui continent. Situarea lui geografica precisa ofera posibilitatea de a formula un mare numar de ipo¬teze, care pot fi analizate, rand pe rand. Cayce ne-o propune pe a sa, prezentata in cadrul unei „lecturi" generale, din 1932.
„Continentul Atlantida ocupa un teritoriu situat intre Golful Mexic, pe de o parte, si Mediterana, de cealalta parte. Se pot descoperi urme ale acestui continent disparut, dovezi ale existentei sale, in Pi-rinei, Maroc, Hondurasul britanic, Yucatan si Statele Unite... ramasite care evident proveneau din Atlantida. Indiile occidentale britanice sau Baha¬mas se numara printre vestigiile acestui vast conti¬nent. Daca s-ar efectua sondaje geologice in aceste insule, sau in Gulf Stream, indeosebi in a-propiere de Bimini, s-ar descoperi cu siguranta dovezi hotaratoare."
Cu alte cuvinte, Cayce, impartasind parerea lui Platon, situeaza continentul disparut in mijlocul Oceanului Atlantic.
Atlantida, leaganul primei civilizatii
Continentul atlant, dupa cum il descrie Cayce, era cel mai vast din lume si era, de asemenea! leaganul primei civilizatii. Popoarele Atlantidei s-au deosebit de toate celelalte prin faptul ca au trecut extrem de repede prin toate stadiile de dezvoltare, ajungand la un grad de civilizatie uluitor, depasind chiar civilizatia noastra actuala. Aceasta se'da¬toreaza, genetic, afirma Cayce, aportului rasei rosii, mai inteligenta si mai intuitiva, intr-una din „lec¬turile" sale, el isi expune, amanuntit, rationamentul. „Pe vremea aceea, acum nouazeci si opt sau o suta de mii de ani... Atlantida era locuita de oameni din rasa rosie. Acestia erau capabili sa nu pre¬cupeteasca nici un efort pentru evolutia lor, dar spre deosebire de rasele galbena, neagra sau alba, din celelalte parti ale lumii, perioadele de dezvoltare s-au succedat rapid, conform insusirilor lor deose¬bite, culminand cu o civilizatie unica prin desavar¬sirea sa. Desi disparitia acestui continent a insemnat o catastrofa fara precedent, din fericire au ramas cateva urme sapate in piatra. Viata popoare¬lor care i-au primit si i-au adapostit pe atlanti a fost schimbata prin influenta pe care ei au exercitat-o asupra lor. Si in ziua de azi, datorita fenomenului de reincarnare a sufletelor, atlantii — unii dintre ei — continua sa traiasca in mijlocul nostru.'1
Pe Pamant se aflau atunc! 33 de milioane de suflete"
„Cu mult timp inainte de aparitia omului, Terra era locuita de animale."
Cayce se slujeste de teoria lui Darwin, confir¬mand ca specia animala a precedat-o pe cea umana, in cadrul unei „lecturi" din 1925, el trateaza despre aparitia omului in cadrul unei zone geo¬grafice supuse transformarilor geologice si ale carei granite fluctueaza.
„Cum trebuie inteleasa si localizata prezenta omului, pe Terra? In cursul diferitelor epoci s-a semnalat disparitia multor regiuni, aparitia altora, iar unele au disparut si au reaparut de-a lungul veacu¬rilor, in vremurile acelea, existau numai pamanturile denumite de noi Sahara, Tibet, Mongolia, Caucazsi Norvegia, cuprinse in Asia, Europa, Africa, America de Nord si America de Sud, Peru, Anzii Cordilieri, Mexic, campiile din Utah si Arizona...
Oamenii se stabilisera atunci in Sahara si in regiunile superioare ale Nilului, care se varsa in Oceanul Atlantic, la vest; fluviile Tibetului si ale Caucazului se varsau in Marea Nordului, cele ale Mongoliei, in Pacific, iar fluviile din platourile inalte se varsau in Oceanul inghetat...
O suta treizeci si trei de milioane de suflete populau atunci Terra. Epoca respectiva poate fi datata: acum zece milioane cinci sute de mii de ani."
Pe plan geografic, marele savant american Robert Dunbar, in lucrarea intitulata Istoria geo¬logica, sustine teza lui Cayce, adaugand precizarea ca Noul Mexic ascunde grote datand de o suta de mii de secole; se presupune ca tara nu a suferit nici o transformare geologica importanta.
Viziunea lui Cayce cu privire la vechimea omu¬lui pe Terra (10.500.000 de ani) este in dezacord total cu ideile vehiculate in 1925 — data „lecturii" sale — conform carora omul nu exista decat de cateva mii de ani. Descoperirile recente ale stiintei, care au situat data aparitiei omului in vremuri stra¬vechi, foarte indepartate, au justificat afirmatiile lui Cayce.
Stiinta paleontologica il confirma pe Cayce
in 1872, un paleontolog francez a gasit frag¬mente de fosile ale unei fiinte umanoide intr-o regi¬une miniera din Toscana. Lumea a crezut ca sunt osemintele unei maimute.
in 1933. profesorul Huerzeler, de la universi¬tatea din Basel, studiaza aceste fosile si dupa ce e-xamineaza maxilarul afirma ca nu este catusi de putin vorba despre o maimuta. Dupa cercetari minutioase si studii indelungate publica un articol, in revista ilustrata Life, in care istoriseste cum s-a descoperit Omul de Java, apreciindu-i-se varsta la 500.000 de ani, considerandu-l, asadar, omul ce! mai batran din lume.
in 1956, profesorul Huerzeler prezinta rezul¬tatele studiilor sale antropologice. Doi ani mai tar¬ziu, la 10 august 1958, New York Times publica la rubrica stiintifica un articol intitulat: in Italia s-a descoperit un schelet uman, considerat stramosul nostru cel mai indepartat, datand din vremuri stravechi. Descoperirea profesorului Huerzeler de la universitatea din Basel este relatata detaliat: a extras dintr-o mina de carbuni din Italia, de la o adancime de o suta de metri, un schelet umanoid si ramasite deosebit de bine conservate ale unor ani¬male s'i Plante — un castor, un animal carnivor mare, b antilopa, un porc, un mastodont, precum si stejari, dafini, eucalipti fosilizati.
Analizele efectuate au indicat varsta scheletu¬lui: zece milioane de ani. Profesorul Huerzeler sustine ca sunt ramasitele unui umanoid, nu ale unei maimute mari.
„Fata e'ste scurta, spre deosebire de botul alungit al unei maimute; nu prezinta bresa specifica maimutelor, adica spati ui dintre incisivi si canini; in¬cisivii lui sunt infipti vertical, cei ai maimutelor sunt inclinati spre exterior, caninii sunt mai mici decat „coltii''1 maimutelor; barbia este rotunjita, nu ascutita; narile sunt inguste, nu turtite; cei trei mo¬lari ai maxilarului inferior sunt caracteristici pentru om, nu pentru maimuta, si se mai gaseste un orifi¬ciu prin care trece un nerv specific uman."
Profesorul Huerzeler ajunge la concluzia ca „daca oamenii au avut un stramos comun, acesta nu a fost nici maimuta, nici om-maimuta, a fost o fiinta cu trasaturi proprii, distincte. Nu exista nici o maimuta, nici un om, in epocile extrem de in¬departate ale evolutiei mamiferelor, adica acum o suta de milioane de ani... in prezent, nimeni nu poate sti cum arata acel „pumn de lut" originar, din care se trag omul si maimuta. Este cert ca fiinta aceasta nu era nici una, nici alta. Acum nu se pune problema de a descoperi veriga care lipseste, imaginara, ci de a afla matricea din care au purces omul si maimuta, urmand fiecare propria cale evo¬lutiva."
Noi confirmari stiintifice
Noi descoperiri confirma declaratiile lui Cayce. in 1960, Cleveland Plain Dealer facea cunoscuta descoperirea celebrului antropolog american, Leakey, si anume „Zinjantropul", un schelet uman de 600.000 de ani, gasit in cheile Olduvaiului, in Tanganica.
In 1964, testele cu carbon 14 dau un rezultat mult mai precis, osemintele datand de acum 1.850.000 de ani.
in 1965, Leakey, in cadrul unei conferinte asu¬pra originii omului, anunta descoperirea unui alt hominid.
La 15 ianuarie 1967, Virginian Pilot anunta des¬coperirea lui „Kenyapithecus Africanus", a carui varsta este apreciata de la paisprezece la douazeci de milioane de ani.
in acelasi an, in capitala Ungariei, arheologul Laszlo Verkes descopera un craniu vechi de 500.000 de ani, botezat „Budapesta". Este cel al lui Homo sapiens.
Stiinta ratifica in mod stralucit continutul „lec¬turilor" lui Cayce.
Cele cinci rase ale omenirii
Cand vorbeste despre aparitia omului pe pamant, Cayce insista asupra manifestarii exis¬tentei fiintei umane prin „cinci afirmatii, prin fiecare din cele cinci realitati: cele cinci simturi, cele cinci argumente, cele cinci sfere, cele cinci dezvoltari, cele cinci natiuni". Aceasta formulare confuza dovedeste ca cifra cinci avea o mare insemnatate pentru Cayce, detinand un rol aproape magic. Atunci cand i se cer explicatii mai amanuntite si dezvaluirea cheii enigmei acesteia, vizionarul nu poate da raspunsuri logice si satisfacatoare.
Dar cand este intrebat cum au aparut cele cinci rase, Cayce raspunde:
— Toate au aparut in acelasi timp.
Dupa treizeci si unu de ani de la „lectura" aceasta, parerile lui Cayce sunt din nou confirmate si justificate.
in articolul publicat la 2 mai 1963, in Evening Bulletin din Philadelphia, este inserat un fragment din Originea rase/ora profesorului Carleton S. Coon, etnolog si profesor de antropologie la Muzeul Universitatii din Pennsylvania: „Omenirea a fost despartita in cinci rase, sau subspecii, acum cinci sute de mii de ani sau poate chiar mai mult decat atat; cele cinci rase s-au dezvoltat, fiecare in parte.
Homo erectus a devenit Homo sapiens de cinci ori, pe masura ce fiecare subspecie evolua hota¬rator, denotand inteligenta. S-au scurs, poate, aproape 200.000 de ani de cand prima subspecie a devenit inteligenta pana cand cea de-a cincea a ajuns sa aiba aceasta insusire".
Pe baza afirmatiilor de'mai sus, rationamentul lui Cayce poate fi urmarit mai usor: „rasa rosie" sau rasa atlanta a reusit sa foloseasca — inaintea tu¬turor celorlalte — intreaga capacitate a inteligentei sale, ajungand astfel la un grad de civilizatie supe¬rioara. curand ei incep sa locuiasca in colibele pe care si le construiesc trecand apoi la casele din lemn si la edificiile din piatra, de forma rotunda.
Triburile fac comert unele cu altele si astfel, descopera insemnatatea vietii sociale si a uniunilor avantajoase.
Societatea atlanta: coerenta, pasnica, fericita
in cursul unor „lecturi" vizionarul american pre¬zinta multe amanunte cu privire la civilizatia atlanta.
Tara avea o clima temperata. Animalele care traiau acolo erau mai mult sau mai putin salbatice. Pe treapta inferioara se aflau monstri jumatate-oameni, jumatate-animale, cum sunt centaurii sau nimfele, care mai erau denumiti „lucruri", consti¬tuind o mana de lucru supusa. Urma categoria uriasilor sau a piticilor, „formele ratate" ale speciei umane, dupa cum spunea Edgar Cayce.
in sfarsit, pe treapta superioara, fiinta ideala, omul cu trup armonios proportional, adaptat perfect medjului inconjurator.
in ciuda faptului ca exista uriasi, pitici, „forme ratate", populatia atlanta formeaza o societate unita; oamenii, fiind fericiti si pasnici, nu doresc decat armonie si pace, preocupati „sa creasca si sa se inmulteasca". Atlantii se hranesc cu roadele pamantului si se imbraca cu piei de animale. Arborii si pesterile ofera adaposturi sigure, dar foarte
„Masini care mergeau in vazduh sl sub apa"
„Rasa rosie" exploateaza toate resursele pamantului roditor, descoperind in adancuri gazul natural, focul, fierul si, in cele din urma, cuprul.
Piatra si lemnul constituie materia prima pentru confectionarea unor unelte rudimentare, care sunt in acelasi timp mijloace de aparare impotriva ani¬malelor salbatice. Atlantii sunt mai intai vanatori, apoi, deprinzandu-se sa domesticeasca animalele, devin pastori si fermieri.
Imaginatia vie, creatoare, este o caracteristica deosebita a acestui popor, care incepe sa faca baloane din piei de elefanti pentru transportul mate¬rialelor grele de constructie, in scurt timp, orasele, in numar foarte mare, cuprind intregul teritoriu atlant. Pentru a rezolva cat mai eficient problema mijloacelor de comunicatie, atlantii, popor inzestrat cu o tehnica superioara, cu totul neobisnuita, creeaza si construiesc avionul si submarinul.
„in Atlantida, oamenii construiau aceste apa¬rate destinate exclusiv transportului, aceste masini care mergeau in vazduh si sub ape."
'ifc,
De la spiritualitate la materialism
Edgar Cayce mentioneaza si credintele religi¬oase ale atlantilor care, dupa parerea lui, erau con¬vinsi ca originea lor este divina. Ei nu erau pre¬ocupati doar de inventii tehnice si nici nu erau ob¬sedati de progresul material. Atlantii aveau un sentiment religios profund si mistici; ei credeau in existenta sufletului si in puterile oculte.
in Atlantida, marea preoteasa era pazitoarea si ocrotitoarea pietrei albe, datorita careia „nu¬meroase popoare, prin vorbele si faptele lor, erau in deplina concordanta cu constiinta universala", de¬clara vizionarul Cayce, pe 19 aprilie 1944.
Poporul atlant traia, asadar, in simbioza cu toate fortele spirituale si materiale inconjuratoare. Intuitia sa, extrem de dezvoltata, il facea sa pre¬vada viitorul si sa citeasca in adancul sufletelor. „Pe continentul atlantilor, in perioada premergatoare primei distrugeri a teritoriului... preotii isi ajutau se¬menii sa-si inteleaga soarta, sa o poata invinge, sa-si dea seama de entitatea lor individuala, pre¬cum si de constiinta universala a lui Dumnezeu..." spune Cayce.
Totusi, cu timpul spiritualitatea nu va mai evolua, ci va stagna. Atlantii, bucurandu-se de un confort material uluitor, vor uita de esenta lor divina, gandindu-se numai la viata trecatoare. Ei vor pierde astfel acel „dar dumnezeiesc" care ii harazise a fi un popor precursor in multe domenii.
Printesa cu crini (Palatul din Cnossos) — surprinzatoare prospetime a culorilor si a detaliilor
„in vremurile acelea, dintre cei care alesesera puterea materiala,rfoarte multi se dedau placerilor lumesti"... (2 martie 1935).
„Daca vreti sa fiti poporul meu, eu voi fi Dumnezeul vostru"
Doua tendinte se vor ciocni cu inversunare: Fiii Legii Unice si Fiii lui Belial1).
Legea Unica grupeaza atlantii cei mai spiritu¬alizati. In numele poruncii „Daca vreti sa fiti poporul meu, eu voi fi Dumnezeul vostru", acestia incearca sa convinga poporul sa cinsteasca un singur Dum¬nezeu. Preceptele lor rezulta din principiul de baza urmator: un Dumnezeu, o religie, un stat, un camin familial, o sotie, inflacarati si rigurosi, ei reprezinta fidelitatea fata de un ideal'. Acesti ce'i mai puri dintre puri fac din viata lor un exemplu graitor, chibzuind cu intelepciune asupra indatoririlor ce le revin. Fata de semenii lor se poarta cu blandete si cu intele¬gere, slujind Domnului cu o credinta nestramutata. Pentru slavirea acestui Dumnezeu exigent, cladesc temple, creeaza rituri, ceremonii, imnuri religioase, in fata fiecarui lacas al Domnului ei aprind un foc sacru, simbolizand neprihanirea spirituala. Ei cred in reincarnare sau in continuitatea vietii de-a lungul secolelor, considerate necesare pentru evolutia su¬fletului si a mantuirii sale.
1) Edgar Cayce reia tema opozitiei biblice dintre Fiii Luminii si Fiii intunericului (n. a.).
Atlantii Legii Unice se revolta impotriva tuturor nedreptatilor si condamna progresul, ca pe elemen¬tul distructiva! omului.
„Sufletul a fost dat de Creator... si trebuie sa-i fie inapoiat... Acestea erau preceptele Legii Unice, respinsa de Fiii lui Belial" (23 mai 1938).
FIII Iul Belial, slujiti de „roboti"
Fiii lui Belial duc cu precadere o politica de clasa si casta. Stapani ai „monstrilor" — rezultati din contopirea anarhica intre om si animal — ei ii trateaza cu brutalitate, tinandu-i la dispozitia lor. Fapturile acestea sunt crescute ca sa corespunda muncii pe care o vor indeplini, asemeni vitelor. Nu sunt recunoscute drepj fiinte umane si nu benefi¬ciaza, sub nici o forma, de munca lor. Ei sunt cei desemnati prin cuvantul „lucruri"; ei actioneaza sub hipnoza sau prin telepatie si sunt cu desavarsire supusi ordinelor stapanilor, care ii folosesc pentru muncile cele mai grele si mai respingatoare.
„Noi credem ca in acele perioade nu era nevoie sa muncesti pentru asigurarea traiului, dar Fiii lui Belial erau slujiti de adevarati „roboti", care erau siliti sa faca toata treaba in gospodarie, sa cultive campul, chiar pe vreme neprielnica sau greu de su¬portat." (2 ianuarie 1940)
Fiii lui Belial au simtul castigului si al petrece¬rilor. Considerand ca ei alcatuiesc elita societatii, ii coplesesc pe ceilalti cu orgoliul si dispretul lor. Ei nu respecta nici o lege, nici un drept si afiseaza un excesiv. Ei urmaresc „satisfacerea dorintelor si a simturilor, multumirea de sine, fara a se gandi la nenorocirea altora. Fiii lui Belial nu aveau nici morala, nici constiinta, doar constiinta deplinei multumiri de sine".
Prapastia dintre Fiii Legii Unice si Fiii lui Belial se adanceste pe zi ce trece. Cu atat mai mult cu cat Fiii lui Belial, pretuind numai foloasele materiale, cu felul lor de a se bucura de viata si de placeri, castiga multi adepti printre Fiii Legii Unice. „Pe pamantul atlant... cand Fiii lui Belial le-au invatat pe fiicele Fi¬ilor Legii Unice desfatarea, intensa bucurie a placerilor in raporturile dintre oameni..." (13 sep¬tembrie 1939)
Numerosi Fiii ai Legii Unice vor ceda in fata tentatiei ademenitoare, a coruptiei, renuntand ia spiritualitate in schimbul unei vieti trecatoare bine realizate. De asemenea, ei adapteaza religia la noile lor credinte, integrandu-i si cultul idolilor si al sacrificiilor umane.
Stiinta abatuta de la calea cea dreapta fn aceasta perioada, Fiii lui Belial, care detin puterea, fac tot posibilul ca descoperirile stiintifice sa nu mai slujeasca scopurilor benefice pentru care au fost concepute. Fapt de o nebanuita gravitate, afirma Cayce, pentru ca suntem indreptatiti sa banuim ca este vorba de raza laser si de bomba atomica. Vizionarul din Virginia Beach pomeneste de „influenta unei activitati radioactive a razelor de soare transformate in cristale, in fosele care sta¬bileau contacte cu influentele interne ale pamantu¬lui" (6 martie 1935).
El mai aminteste si de faptul ca in Atlantida, in vremurile acelea cand se produceau distrugeri catastrofale, Fiii lui Belial cunosteau foarte bine arta de a fabrica explozive foarte puternice si stiau sa foloseasca instrumente care actionau focurile din centrul pamantului, transformandu-le astfel in forte distrugatoare. (21 iulie 1934)
Distrugerea animalelor prin „raza mortii"
inmultirea uriaselor animale salbatice va prilejui cruzilor Fii ai lui Belial posibilitatea de a aplica aceste inspaimantatoare arme ale mortii.
Cayce mai spune ca a fost convocata o con¬ferinta mondiala pentru a gasi mijlocul de a lupta eficient impotriva numarului excesiv de mare al ani-malejor care invadau Terra.
Jn momentul in care pericolul a fost iminent, lo¬cuitorii planetei noastre, constienti de primejdie, au cautat mijloacele de a o inlatura: prin modificarea sau transformarea mediului inconjurator de care aveau nevoie aceste animale, sau prin distrugerea surselor de hrana in regiunile cu animalele uriase. S-a procedat intr-un fel comparabil cu trimiterea, din diferite uzine sau baze centrale, a razei mortii sau raza supercosmica."
Edgar Cayce merge atat de departe, incat ne da chiar data acestei conferinte: anul 50.722 i.H.I
Ucenicii vrajitori fn aceasta situatie, Fiii lui Belial sunt ucenicii vrajitori care declanseaza un cataclism a carui am¬ploare depaseste efectul pe care-l scontau: cutre¬mure, eruptii vulcanice, chiar o deplasare a polilor,
Lemuria, primul continent lovit de prapad, pierde o parte a teritoriilor si incepe sa se scufunde in Pacific, in Atlantida, regiunea Marii Sargaselor, in largul Antilelor, dispare in adancurile apelor. Restul continentului este scindat in mai multe insule mari, brazdate de numeroase canale, golfuri, rape si rauri. Clima temperata devine torida.
De la primele zguduiri telurice un mare numar de locuitori paraseste Atlantida si se refugiaza in zone indepartate, atat in est, cat si in vest. Unii se stabilesc in Europa, in Pirinei, altii in America Cen¬trala sau in America de Sud: cativa ajung chiar pe tarmurile Nilului, asezandu-se in Egipt si in anumite tari africane.
Cu toate acestea, in ciuda acestui cataclism pustiitor, Atlantida nu a fost distrusa in intregime: cateva regiuni, crutate de dezastru, au cunoscut o dezvoltare uluitoare.
Minunile tehnologiei atlante
„Profetul" Cayce prezinta o lista impresionanta de inventii realizate in tehnologia atlanta; din pacate stilul lui este putin confuz, astfel incat nu putem deslusi totul.
„Aceasta perioada este caracterizata printr-o dezvoltare deosebita a dispozitivelor inventate pen¬tru nevoile si confortul populatiilor atlante; astfel, ceea ce numim in prezent „avion" era pe atunci o nava spatiala, care putea naviga si in alte medii, in afara aerului." (23 ianuarie 1941)
„Cand au fost create fortele motrice capabile sa transporte oamenii in diferite regiuni ale tarii si catre teritorii necunoscute, consultantul era un navigator cunoscut." (2 octombrie 1931)
„in Atlantida, atunci cand popoarele intelegeau legile fortelor universale, consultantul putea dirija in spatiu mesajele adresate altor tari, ghidand navele si aparatele." (7 februarie 1930)
„in Atlantida, dupa distrugerea pamanturilor, intr-o epoca in care se aplicau multe lucruri desco¬perite sau redescoperite in ziua de azi, cand ener¬gia era folosita pentru mijloacele de transport, iar mijloacele naturale contribuiau la imbunatatirea recoltelor destinate consumului individual... in acea epoca, obiectul principal, preocuparea majora a cercetatorilor, era inventarea unor noi tipuri de masini." (9 mai 1941)
„... in orasul Peo, in Atlantida, se aflau cei ce se ocupau de transmiterea la distanta a sunetelor, a vocii si a imaginilor..." (7 iunie 1930)
„Pe taram atlant, in vremea aceea, uimitoarea dezvoltare a fortei electrice era aplicata la depla¬sarea navelor spatiale sau a vaselor dintr-un loc in altul, la fotografierea de la distanta, chiar prin pereti, la invingerea fortei de gravitatie, apoi prepararea cristalului, cristalul atotputernic..."
„Consultantul cunostea mecanica si fortele chimice," (20 martie 1931).
„Consultantul se ocupa de aplicarea fortei elec¬trice a radiatiei si a incalzirii, precum si de aplicarea lor comerciala." (6 martie 1937)
Extraordinara dezvoltare a tehnologiei era insotita, dupa afirmatiile lui Cayce, de un avant ar¬tistic remarcabil, in care pictorii, muzicienii, poetii si sculptorii se intreceau in toate domeniile artei, „adorata de locuitorii Atlantidei".
Creste nelinistea in Atlantida
Desi dezvoltarea lor era fara precedent si bunastarea fara seaman, tulburarea si nelinistea i-a cuprins pe atlanti. in aceasta tara de vis, pacea a fost inlocuita treptat cu tulburari si razmerite, deoa¬rece unii profitau din plin de aceasta societate de consum; altii nu erau decat spectatorii ei.
«Neintelegerile au survenit din cauza rapor¬turilor dintre „roboti" — producatori, lucratori, fer¬mieri, mestesugari —si cei care detineau puterea.» Exploatatii acestei societati vor gasi aliati si aparatori puternici in Fiii Legii Unice. Din momentul aceia, tensiunile latente care existau intre Fiii lui Belial saFiii Legii Unice iau o intorsatura foarte grava, in mod vadit, Fiii lui Belial vor sa se foloseasca de o mana de lucru supusa dorintelor lor, pastrand-o la bunul lor plac. Fiii Legii Unice nu impartasesc aceste pareri; ei vor sa-i ajute pe acesti dezmosteniti ai soartei, ca sa poata ajunge si ei la cel mai inalt nivel de constiinta.
Conflictul este fundamentat pe doua conceptii de viata diametral opuse: cea a Fiilor Legii Unice, in armonie cu constiinta universala, in conformitate cu legea dragostei fata de aproape; cea a Fiilor lui Be¬lial, generand ura,'neintelegerea si egoismul.
Victoria Raului asupra Binelui
in ciuda tuturor eforturilor, forta Binelui este in¬vinsa de forta Raului. Victoria apartine Fiilor lui Be¬lial. Exploatarea este crunta: castele inferioare ale populatiei atlante sunt supuse muncilor cele mai respingatoare. Mai mult ca oricand, nedreptatea domneste in Atlantida.
Fiii Legii Unice, invinsi, se izoleaza de societate si se retrag departe de lume, consacrandu-si viata exercitiilor spirituale si meditatiei mistice.
„in aceasta perioada a vietii continentului atlant, Fiii Legii Unice practicau concentrarea maxima a gandurilor cu scopul de a folosi fortele universale sub indrumarea sau sfaturile sfintilor... Dispunem de prea putini termeni, actualmente, pentru a des¬crie puterea lor spirituala care-i facea sa patrunda intr-o constiinta cvadridimensionala permitandu-le sa lipseasca din trupurile lor." (13 noiembrie 1941)
Centrale atomice raspandite pe continentul atlant
Abandonati de Fiii Legii Unice, oprimatilor nu le ramane decat supunerea sau revolta. Foametea, mizeria, munca istovitoare ii indeamna la rascoala.
Dintre Fiii lui Belial sunt unii care intervin „insu¬fletiti de dorinta de a reinstaura ordinea in haosul existent si de a linisti spiritele"...
Majoritatea imensa preconizeaza insa folosirea unor arme ucigatoare.
Atlantii sunt infricosati; unii dintre ei se re¬fugiaza in regiuni mai blande, mai ospitaliere.
Acesta este al doilea val de migratie atlanta, afirma Cayce.
„in timpul exodului provocat de previziunile ac¬tivitatilor care urmau sa declanseze fortele dis¬trugatoare ale mortii, unii s-au imbarcat in navele spatiale de care dispuneau, indreptandu-se spre Pirinei, Yucatan, Egipt si tara Mayra, reprezentata astazi de statele Nevada si Colorado." (7 aprilie 1934)
Cu timpul, centralele atomice se inmultisera atat de mult incat erau o parte integranta a peisaju¬lui. Nebunia si iresponsabilitatea unor Fii ai lui Belial aveau sa le transforme in instrumente ale mortii.
„Fiii lui Belial instaleaza forte nimicitoare in dife¬rite regiuni ale tarii, uzine care trebuia sa produca energie pentru diferitele forme de activitate ale populatiei la orase, la sate si in provinciile inveci¬nate. Din neglijenta, dar fara rea intentie, aceste u-zine au fost suprasolicitate si au intrat intr-o reactie
Cantaret la lira — arta figurativa stilizata, aproximativ sec X i.H. incontrolabila, care a dus la distrugerea tarii." (20 decembrie 1933)
Edgar Cayce situeaza al doilea cataclism in anul 28.000 i.H. Mai multe insule mari dispar, aco¬perite de valuri; Lemuria se scufunda in Oceanul Pacific; o mare parte a continentului atlant se afunda in Oceanul Atlantic. A doua catastrofa este relatata de Biblie, afirma Cayce; ea se refera la Arca lui Noe si la Potop.
Atlantii fug ingroziti, indreptandu-se spre terito¬rii care sa le ofere un adapost sigur: Antile, Peru, Egipt; pentru cei ramasi pe continentul atlant, cata¬clismul inseamna sfarsitul unei ere si inceputul unei noi civilizatii, in care progresul va sluji omul.
A doua renastere a Atlantldel
Tara isi vindeca ranile si incepe opera de re¬construire. Spiritul stiintific, insotit de o energie ex¬traordinara si de o capacitate de lucru neobisnuita, ajuta acest popor superior sa treaca peste noua lovitura a sortii, si sa stapaneasca mai departe o tehnica de varf, obtinand rezultate uimitoare. De pilda, in electronica, progresul este formidabil; rezultate exceptionale se inregistreaza in chimie, fizica, psihologie, in stapanirea energiei atomice, sistemele de incalzire si iluminare, (dintre cele mai perfectionate), in mijloacele de comunicatie, con¬trolul total asupra razelor luminoase cum este laserul sau „raza mortii", descoperirea aerului lichid, a aerului comprimat, a aliajelor metalice, a cuprului, a aluminiului, a uraniului si a altor metale in sfarsit, atlantii stiau sa stapaneasca energia solara. |,Piatra de foc" este instalata in templul Soarelui, la Poseida; ea este generatorul central al intregii tari. Orase, sate, uzine, masini zburatoare, submarine, vehicule de agrement, toate primesc energia necesara din aceasta sursa. Domeniul medical beneficiaza, de asemenea, de aceasta e-nergie, care, administrata sub forma iradierilor, con¬tribuie la vindecarea bolilor, ba chiar la intinerire.
Focuri sacre cu stralucire stranie
Pe tot cuprinsul tarii, orase minunate, cladite din piatra alba, apar cu repeziciune in regiunile care fusesera ferite de dezastru. Ele se numesc Amaki, Achaei, sau Poseida — considerata capitala lumii atlante. Centru de cultura si de intalniri internatio¬nale, Poseida este un oras dotat cu toate instalatiile moderne, conform cerintelor tehnicii celei mai avan¬sate. La o extremitate a Golfului Parfa se afla portul cel mai animat de pe glob...
Apeducte imense aduc apa necesara alimen¬tarii imobilelor, umplu bazinele si lagunele, oferind locuitorilor bucuria jocurilor de apa. In centrul ora¬sului se afla un monument somptuos, templul Fiilor Legii Unice, unde ard zi si noapte „focurile sacre" a caror stralucire este stranie. Este un loc destinat in¬trunirilor, meditatiei si culturii, unde elita intelectu¬alitatii discuta sau studiaza probleme de astrono¬mie, metafizica si astrologie.
Si pe strazi arta isi spune cuvantul, prin ad¬mirabilele mozaicuri ce impodobesc zidurile caselor.
Arhivele Atlantide! sunt puse la adapost
Acest extraordinar cuantum de cunostinte, rezultand din cercetarile intreprinse de Fiii Legii Unice, este deviat de la telul sau originar de Fiii lui Belial. Infiltrandu-se in cele mai inalte sfere ale gu¬vernului, acestia recurg la cele mai josnice mijloace pentru a instaura dezordinea, coruptia, oprimarea si Forta Raului.
'„Piatra de foc" nu mai este folosita in scop benefic, devenind un instrument de constrangere si tortura, iar poporul o numeste „Cristalul cumplit".
Culme a cruzimii, sacrificiile umane sunt tot mai numeroase!
Cultul Soarelui si al falselor divinitati inlocuiesc cultul zeului unic. Cateva temple sunt profanate si devin lacasuri ale desfraului. Legile si institutiile sunt batjocorite cu usurinta, fara rusine; societatea e dominata de o anarhie totala.
Clasele conducatoare afiseaza o bogatje os¬tentativa si se complac in lux si depravare, inaltul cler se asociaza, in mod primejdios, cu tot felul de intriganti si ofera girul sau unor actiuni si procedee imorale.
Clasele defavorizate sunt coplesite de impo¬zite, abrutizate de mizerie si de nedreptate. Fiii Legii Unice, regrupati in comunitati, lanseaza avertis¬mente nenumarate. Din nefericire, nimeni nu da atentie celor spuse de ei; cel mult li se spune ca sunt piaza-rea. Atunci, in ultima instanta, ei se hotarasc sa convoace un sfat al inteleptilor din lumea intreaga. Conferinta nu face decat sa cons¬tate o stare de fapt si nu prezinta nici o solutie con¬creta. Se hotaraste, totusi, sa se puna la adapost, in regiuni mai sigure, arhivele religioase si dosarele cuprinzand descoperirile stiintifice principale.
Emisari speciali, desemnati de intelepti, duc pretioasele arhive pe calea aerului, pe apa sau pe uscat, catre taramuri indepartate: Egipt, Honduras, Yucatan. in tara, rascoalele si actele de violenta se inmultesc. Razboiul civil este iminent.
Atlantida dispare in cel de-al treilea cataclism
in aceasta perioada, continentul este supus unor mari transformari geologice. Zguduiri foarte puternice produc o panica justificata: e sfarsitul lu¬mii! Atlantii fug unde vad cu ochii, folosind toate mij¬loacele. Dar este prea tarziu! Pamantul cu toti locuitorii sai se scufunda in valurile tumultoase, care pustiesc totul in calea lor. Din continentul acesta imens intr-o clipa nu mai raman decat cateva culmi care se afunda incet in ocean.
Insulele Bahamas reprezinta, dupa Cayce, tot ce a ramas din Poseida. Alte pamanturi au disparut in adancuri. Aproape de Bimini, la cincizeci de mile departare de coastele Floridei, se constata un feno¬men ciudat: la suprafata apei se vede un strat de mal, nemiscat si permanent. Edgar Cayce este de parere ca acolo ar fi situat locul unde s-a scufundat un templu atlant. Aceste evenimente dramatice s-au petrecut la o data foarte indepartata: 9500 I.H.
Irochezli descind din atlantl?
Continentul Atlantide! a fost lovit de trei cata¬clisme; fiecarei epoci de mari transformari geologice ii corespunde exodul unei fractiuni a populatiei, care va transmite popoarelor cu care vin in contact progresul si cultura epocii lor.
Regiunile alese de majoritatea atlantilor sunt Pirineii, Egiptul, America de Sud si de Nord, India.
in Yucatan (Honduras, Guatemala si Mexic) atlantii creeaza civilizatia maya.
in America de Nord, unii se instaleaza in Noui Mexic, in Arizona, in Colorado. Altii merg mai de¬parte, spre rasarit, pana la Mississippi si Ohio.
Descoperim influenta religiei atlante la aproape toate triburile de piei rosii, iar despre irochezi se crede ca descind direct din emigranti atlanti.
in Egipt, influenta atlanta este foarte puternica; nu este exclus ca Marile Piramide sa fie opera re¬fugiatilor atlanti; aceasta arhitectura aparte se poate compara cu cea din Yucatan, care, dupa cat se pare, este de origine atlanta.
in ultimele sale „lecturi" referitoare la Atlantida, vizionarul din Virginia Beach schiteaza o concluzie destul de pesimista pentru epoca noastra: „fiind ori¬entata in intregime spre progresul material, civi¬lizatia noastra tehnologica este rupta complet de bazele ei spirituale si risca, la randul ei, sa aiba soarta tragica a Atlantide!".
Sa nu fim ca Sfantul Toma...
Ce credit trebuie sa acordam tezelor lui Cayce? Sunt ele numai elucubratii rostite de un vizionar in¬cult sau „lecturile" contin si cateva invataminte utile?
Daca ii interpretam expunerile, Cayce ne cere, de fapt, sa nu fim ca Sfantul Toma, care nu vroia sa creada decat ceea ce vedea cu ochii, in primul rand, sa reflectam putin: dupa toate probabilitatile, au existat continente si civilizatii, care n-au lasat nici o urma; alte minti luminate au putut concepe ceea ce descoperim abia in ziua de azi; omul modern nu este atat de diferit de semenii sai care i-au precedat pe pamant, asa cum i-ar placea sa se creada; ceea ce traim s-a mai petrecut o data. Cayce merge mai departe, presupunand ca suntem reincarnari ale unor fiinte care au existat acum cateva milioane de ani, iar inteligenta noastra creatoare, de care sun¬tem atat de mandri, nu face decat sa reproduca orbeste ceea ce a fost candva. Dupa parerea lui, vi¬itorul nostru depinde de cateva optiuni fundamen¬tale, latitudinea liberului arbitru fiind inca mica. Vom face parte dintre Fiii Legii Unice, creand, la scara mondiala, o societate umana solidara, fara clase si caste, in care stiinta spiritualizata va sluji numai bi¬nele omenirii? Sau vom alege tabara Fiilor lui Belial, cu societatea sa inumana, nedreapta, zdrobitoare, in care stiinta domina omul care i se supune?