h3x20xi
Continutul educatiei incluQe dimensiunile activitatii de formare-dezvoltare permanenta a personalitatii, proiectata si realizata conform unor finalitati macro si micro-structurale, la nivel intelectual-moral-tehnologic/aplicativ-estetic-fizic.
Analiza istorica evidentiaza patru perioade semnificative pentru intelegerea evolutiei conceptului de continut al educatiei.
Perioada traditionalista, "magistrocentrista" (secolele XVII-XIX), vizeaza doua dimensiuni ale activitatii de educatie: educatia intelectuala si educatia moral-reli-gioasa.
Perioada Educatiei noi (prima jumatate a secolului XX) promoveaza educatia estetica si educatia fizica, dezvoltate in contextul societatii industrializate si la nivelul educatiei aplicative, profesionale.
Perioada contemporana (a doua jumatate a secolulului XX) confirma existenta a cinci dimensiuni ale educatiei, definite la nivelul unui model devenit clasic: educatia

intelectuala, educatia morala, educatia profesionala, educatia estetica, educatia corporala ( Hubert, Rene, ).
Perioada deceniilor opt - noua integreaza dimensiunile evocate la nivelul unui model global care defineste "educatia cu privire la mediul inconjurator", determinata pedagogic de "relatia stiinta-tehnologie-societate-mediu". Ea devine relevanta, pe de o parte, prin continuturile concentrate in plan social (educatia civica, educatia economica, educatia politica, educatia sociala, educatia stiintifica, educatia interculturala ) si individual (educatia personala, educatia personalizata, educatia individuala, educatia speciala, educatia compensatorie ) iar, pe de alta parte, prin deschiderile asigurate fata de "noile educatii" (educatia ecologica, educatia democratica, educatia demografica, educatia casnica si sanitara moderna etc.) - Dictionnaire actuel de l'education, , .-; Vaideanu, George, , .-.
Analiza continutului educatiei la nivelul unui concept pedagogic fundamental evidentiaza existenta a cinci dimensiuni ale activitatii de formare-dezvoltare permanenta a personalitatii in plan intelectual-moral-aplicativ/tehnologic-estetic-fizic. Ele reflecta continutul relativ stabil al activitatii de educatie adaptabil la diferite contexte de evolutie a societatii.
Definirea dimensiunilor educatiei concentreaza, de asemenea, notele generale, proprii unor concepte pedagogice fundamentale. Ele delimiteaza o zona de maxima extindere strategica a continutului pedagogic angajat la linia de continuitate existenta intre finalitatile macrostructurale si cele microstructurale. in aceasta perspectiva epistemologica si axiologica:
- educatia intelectuala reprezinta activitatea de formare-dez\>oltare a personalitatii prin dobandirea valorilor stiintei ("prin stiinta si pentru stiinta");
- educatia morala reprezinta activitatea de formare-dezvoltare a personalitatii prin intermediul valorilor care vizeaza optimizarea raporturilor omului cu societatea si cu sine;
- educatia tehnologica reprezinta activitatea de formare-dezvoltare a personalitatii prin aplicarea valorilor stiintei in toate domeniile vietii sociale;
- educatia estetica reprezinta activitatea de formare-dezvoltare a personalitatii prin receptarea, aplicarea si crearea valorilor frumosului existent in natura, societate, arta.
- educatia fizica reprezinta activitatea de formare-dezvoltare a personalitatii prin intermediul valorilor psihomotrice si sportive care cultiva "o minte sanatoasa intr-un corp sanatos".
Trasaturile comune celor cinci dimensiuni ale educatiei confera continutului activitatii de formare-dezvoltare permanenta a personalitatii: a) un caracter obiectiv, determinat de structura de organizare bio-psiho-sociala a personalitatii umane, care solicita simultan si succesiv proiectarea si realizarea unor o-biective pedagogice specifice educatiei intelectuale-morale-tehnologice-estetice-fizice; b) un caracter dinamic, determinat de corelatia pedagogica existenta intre "latura informativa" si "latura formativa" a educatiei intelectuale-morale-tehnologice-estetice-fizice, care solicita adaptarea permanenta a actiunilor subiectului educatiei la cerintele si posibilitatile obiectului educatiei, angajate intr-un camp psihosocial deschis; c) un caracter integral, determinat de interdependenta existenta intre educatia in-telectuala-morala-tehnologica-estetica-fizica, interdependenta care solicita proiectarea si realizarea actiunilor subiectului educatiei la niveluri de complementaritate care reflecta "unitatea in diversitate" a activitatii pedagogice/didactice;

d) un caracter deschis, determinat de aparitia periodica a unor noi continuturi, de genul celor instituite in ultimele decenii la nivelul UNESCO, sub genericul "noile educatii" Aeducatia ecologica, educatia pentru schimbare si dezvoltare, educatia pentru tehnologie si progres, educatia fata de massmedia, educatia demografica, educatia pentru pace si cooperare, educatia pentru democratie, educatia sanitara moderna, educatia casnica moderna) care solicita perfectionarea continua a activitatii pedagogice/didactice ( Vaideanu, George, , . -).
Prin raportare la continuturile sale fundamentale, educatia poate fi definita ca "activitate care permite fiintei umane sa-si dezvolte aptitudinile fizice si intelectuale, ca si sentimentele sale sociale, estetice si morale, in scopul realizarii cat mai bine posibil a misiunii sale de om" (Reboul, Olivier, , . ).
Proiectarea si realizarea "misiunii de om" angajeaza, in egala masura, educatia intelectuala, educatia morala, educatia tehnologica, educatia estetica, educatia fizica, intelese ca dimensiuni stabile in activitatea de formare-dezvoltare a personalitatii, deschise, insa, in mod permanent, in directia "noilor educatii" de ieri, de azi si de maine. Dimensiunile educatiei, Noile educatii.