Obisnuirea cu practicarea primelor operatii taxi dermice si introducerea in practicarea primelor operatii si manopere sa face, in general, pe pasari deoarece este mai usor sa se obtina un exponat reusit de pasare, decit unul de mamifer, deoarece: b5k22km
— penajul pasarilor mascheaza (sau poate masca)
in buna parte nerespectarea (sau necunoasterea) ele mentelor stiintifice, si, in special, necunoasterea elementelor anatomice;
— naturalizarea unei pasari implica mai putine operatii artistice decit a unui mamifer, fiindca penajul pasarilor este mai usor de conservat si implica mai putine masuri preliminarii;
— dimensiunile corporale ale pasarilor fiind mai reduse si proportiile mai simple decit ale mamiferelor, acestea pot fi usor lucrate, accidentele de relief regio nale fiind mai mici si majoritatea mascate de pene; ca urmare greselile eventuale sint mai putin evidente.
in taxidermia pasarilor operatiile taxidermice tre buie sa se succeada, totusi, intr-o ordine precisa pe care o prezentam in continuare.

RECONSTITUIREA
Practicata sub diverse forme si de diversi impa ietori improvizati, adesea cu rezultate remarcabile, reconstituirea pretinde succesiunea unor faze bine organizate.
SELECTAREA CADAVRELOR
Nu orice cadavru de pasare poate fi reconstituit
in asa fel incit sa poata reprezenta un exponat des tinat unei pastrari indelungate.
Un cadavru alterat, mutilat, murdar, patat, cu pielea rupta sau ciuruita de alice peste masura, pas trat in conditii improprii sau transportat in mod neglijent etc., nu va permite nici celui mai experi mentat taxidermist sa obtina un exponat ireprosabil.
De asemenea, animalele excesiv de grase sau, din contra, excesiv de slaba (casectice) contorsionate, zdrobite, cu penajul murdarit excesiv cu singe sau grasime, rupt etc, nu indeplinesc conditiile minime pentru a fi reconstituite.
PROCURAREA CADAVRELOR
Rareori exemplarul supus operatiilor taxidermice este sacrificat special in acest scop, cel mai adesea el fiind rezultatul unei actiuni accidentale sau vina toresti.
Totusi, in cazul in care pasarea este aleasa in mod special pentru a fi impaiata, pentru a indeplini conditiile optime va trebui sacrificata in momentul
in care penajul este cel mai bine dezvoltat si cu colora tura cea mai frumoasa. Pentru pasarile salbatice, peri oada cea mai indicata este septembrie-aprilie.

In momentul in care pasarea este primita pentru
impaiat, va fi examinata atent, pentru a constata daca corespunde cerintelor de reconstituire. Daca pasarea respectiva a fost obtinuta in urma unei vinatori, cercetarea si examinarea pielii si penajului se vor face cu si mai mare atentie. In cazul pasarilor vinate se recomanda transportarea si pastrarea in conditii optime, pina la inceperea operatiilor taxidermice.
Oricare cadavru proaspat, ales in scopul natura lizarii, trebuie manipulat cu atentie. Atit in timpul transportului din zona de vinatoare pina acasa, cit si in perioada pastrarii pina la inceperea naturali zarii cadavrul va fi suspendat printr-o sirma introdusa prin narine (sau cioc), cu ciocul in sus, in asa fel incit penajul sa nu fie modificat, presat sau zbirlit. Pena jul murdar, va fi curatit de singele proaspat, de urmele de pamint, de noroi etc, utilizindu-se o bucata de vata usor umectata cu apa (in lipsa acesteia cu o cirpa fina, curata si umezita) cu care se va sterge usor
in directia normala a penajului (in nici un caz NU
in sens invers asezarii lui), astfel incit penele sa-si pastreze pozitia naturala.
in cazul in care cadavrul singereaza peste masura,
in zonele traumatizate, ranite si in ranile singerinde se va pune cite un tampon de vata sau se va presara putina faina de porumb, ghips (in caz extrem cenusa).
De asemenea, in orificiile naturale (in narine, cioc, anus) se va pune cite un tampon de vata (sau o bucatica de cirpa) evitindu-se insa ruperea orificiilor.
Daca pe pene, la radacina ciocului sau in puf se gasesc paduchi sau musita de muste, se vor tampona zonele afectate cu alcool etilic de 90° (ranile) si se va sterge cu benzina zona cu paduchi; dupa o ora se sterge locul cu o cirpa uscata, apoi se pudreaza cu putin praf de ghips.

Daca pasarea se primeste vie, se vor nota intr-un caiet atitudinea si miscarile — modul de deplasare, modul in care stationeaza etc. Sacrificarea se va face evitindu-se chinuirea animalului, urmarindu-se o moarte rapida (cel mai simplu prin punctionarea bulbului cu un ac introdus in craniu la nivelul articulatiei occipitoatloidiane (acul se impinge dinapoi spre ina inte).
ETICHETAREA
Cadavrul ce urmeaza a fi prelucrat va fi bine si minutios examinat in toate cazurile observindu-se particularitatile si cautind sa se retina cit mai multe detalii. Intr-un caiet special este bine sa se noteze: culoarea ochilor, culoarea portiunilor de piele fara pene; culoarea si aspectul picioarelor, ca si ori ce alt detaliu demn de retinut.
Extrem de utila, in foarte multe cazuri, este ridi carea unei schite in care sa se prinda valoarea unghiu rilor de flexiune ale membrelor, modul de bombare a regiunii pieptului, raporturile aripilor (pina unde ajung, in port normal) etc.
Se vor nota apoi dimensiunile.
Cu ajutorul unei rigle gradate se vor masura: a) lungimea (de la virful ciocului, la virful cozii)
(fig. 1): b) anvergura (distanta dintre virfurile aripilor, in tinse) fig. 2); c) lungimea aripii (de la articulatia scapulo-hume rala la virful aripii )(fig. 3); d) lungimea segmentelor membrelor (bratului, ante bratului, coapsei, gambei, tarso-metatarsului, degete lor) (fig. 4);

Fig. 1. Masurarea lungimii corpului
Fig. 2. Masurarea anvergurii

Fig. 3. Masurarea aripii
Fig. 4. Masurarea tarso- metatarsului si a degetelor

Fig. 5. Masurarea cozii
Fig. 6. Masurarea ciocului

e) lungimea cozii (de la pigostil pina la virful celei mai lungi pene din coada) notindu-se portul si aspectul penelor (fig. 5); f) lungimea ciocului de la baza la virful valvei superioare (fig. 6).
De retinut ca dimensiunile respective trebuie sa fie cit mai corect luate si consemnate, pentru a se putea respecta ulterior proportiile corporale si pe segmente, fapt ce va facilita naturalizarea corecta, evitindu-se reconstituirea groteasca. Se vor nota, de asemenea, diversele particularitati de aspect, de culoare, mod de articulare etc. Se va avea in vedere portul capului, modul de tinere a ciocului, portul si aspectul penelor din coada, culoarea segmentelor fara pene, aspectul solzilor de pe picioare, culoarea urechiuselor etc.
Se va nota apoi greutatea pasarii si, in sfirsit, se va atasa cadavrului o eticheta (notind in acelasi timp si
in caiet) pe care se vor inscrie: provenienta pasarii, data selectarii (sau a sacrificarii), locul de procurare (unde a- fost vinata )etc.
CONSERVAREA PROVIZORIE
Adesea prelucrarea cadavrului nu poate fi facuta imediat dupa procurarea lui, sau dupa sacrificare.
Transportarea vinatului de la locul vinatorii pina la cel de prelucrare necesita un anumit timp pina sa fie jupuit, deoarece jupuirea nu se face la cald.
Se poate intimpla ca din motive diverse cadavrele sa nu poata fi prelucrate decit dupa o zi sau doua de la sacrificare. In acest caz se recomanda ca dupa cura tirea si aranjarea penajului, cadavrul sa fie invelit
intr-o bucata de hirtie (ziar) si depozitat la tempera tura moderata (in frigider daca exista, la 4—5°C) evi

tindu-se presarea sau inghesuirea lor in cazul cind sint mai multe. Picioarele (degetele in special) — daca se pastreaza cadavrul neprelucrat mai mult de 24 ore — vor fi invelite intr-un tampon de vata umezita si aco perite cu hirtie.
Pentru umezirea vatei cu care se invelesc degetele se va putea folosi o solutie preparata dupa urmatoarea formula: acid salicilic 7 g alcool etilic de 96° .. 15 ml. apa 100 ml.
Daca nu se incepe prelucrarea dupa 24 ore, ume zirea ulterioara se face cu apa simpla.
JUPUIREA
Operatiile propriu-zise incep cu jupuirea cadavrului.
Inainte de a incepe jupuirea, cadavrul va fi adus la temperatura camerei. Se recomanda sa nu se jupoaie odata mai multe cadavre. In cazul in care se lucreaza
„in serie" trebuie sa se ia masuri speciale pentru cura tarea si prelucrarea pieilor.
Pentru jupuire, masa de lucru va fi curatata si degajata de ustensilele sau materialele care nu sint necesare jupuirii. Pe masa nu se vor pastra decit in strumentele de jupuit si o punga cu rumegus (cu tarite de griu, cu amidon sau, in caz extrem, cu malai).
La un capat de masa se vor aranja instrumentele necesare: foarfece, bisturie, o cantitate de vata, apre ciata dupa necesitati,
In cazul in care opreatiile se vor practica pe un singur cadavru pina la finisare, pe masa se vor afla,

in plus: clestele de taiat sirma, sirma ce va fi folosita, sfoara si ata de legat, talasul sau vatelina pentru mulaj.
Chimicalele nu vor fi scoase pe masa decit la mo mentul si pe durata folosirii, dupa care vor fi reintro duse in dulapiorul special (aceasta pentru a se evita orice accident prin rasturnarea, spargerea borcanelor si imprastierea toxicelor pe masa de lucru).
Jupuirea poate fi practicata prin diverse metode.
JUPUIREA PRIN INCIZIE LINIARA
Practicata in special pentru pasarile de talie mica, dar putind fi utilizata in orice imprejurare, jupuirea prin incizie liniara este cea mai simpla metoda. Ea comporta urmatoarele actiuni succesive:
1. Pasarea se asaza in decubit dorsal (cu fata in sus) si cu coada spre operator, introducindu-i-se in cioc si in cloaca cite un tampon de vata .
Jupuirea mai poate fi practicata si atirnind pasarea de un cui, cu coada in jos, suspendata printr-o sfoara sau bucata de sirma, la inaltime potrivita, de asa ma niera incit sa se poata interveni pe toate partile.
Atirnarea in cui evita murdarirea penajului, iar plasarea pe masa, in decubit dorsal, usureaza jupuirea prin stabilitatea cadavrului.
2. Pe linia mediana, din zona interclaviculara, de la capul pieptului si pina la anus, penele vor fi despar tite in stinga si in dreapta, fara a fi smulse, obtinindu-se o carare liniara, de-a lungul careia se vede pielea (fig. 7).
3. Cu bisturiul (de preferat cel curb) se va practica apoi incizia pielii (numai a pielii) de la epistern pina la anus, fara a o sectiona in jurul anusului (care va fi

Fig. 7. Incizia ventro-mediana ocolit pe o parte). Taierea se va face precis, realizind o incizie liniara si regulata (dintr-o singura apasare si trasatura).
4. Pe masura ce in incizie (pe taietura) apar sero zitati sau singe se vor absorbi cu un tampon de vata
Usor umezit sau se va presara pe locul respectiv rumegus
(eventual faina de porumb sau tarite de griu) absor bindu-se astfel serozitatile si evitindu-se murdarirea

ulterioara a penajului. Dupa ce serozitatile au fost absorbite complet, substanta absorbanta (in cazul ca s-a folosit faina sau tarite) se va indeparta prin scuturare.
Se recomanda presararea absorbantelor mai ales
in cazul in care tesutul conjunctiv subcutanat este excesiv de bogat in grasime, deoarece tesutul adipos de sub piele, mai ales daca temperatura la care se lucreaza este ceva mai ridicata, se poate topi murdarind penajul. Din aceleasi motive (pentru a se evita murda rirea penelor cu grasime) se recomanda ca jupuirea sa se practice, pe cit posibil, la o temperatura mai sca zuta, intr-o camera neincalzita.
Dupa indepartarea absorbantului, daca sub piele se constata prezenta unui strat de grasime mai gros, acesta va fi indepartat cu foarfeca, curatindu-se pielea cit mai bine, astfel incit sa nu ramina grasime aderenta la piele.
5. Se va prinde apoi cu pensa anatomica (fara dinti) buza din partea stinga a taieturii si ,prin apasare usoara cu un tampon de vata umezit sau cu o bucata de tifon
(sau de pinza subtire), se va desprinde pielea de stratul muscular, dilacerind tesutul conjunctiv subcutanat, ur marindu-se sa nu ramina atasata la piele nici o buca tica de grasime.
Detasarea va fi practicata astfel incit sa nu se rupa pielea, presiunea de deslipire fiind moderata si avansarea pe sub piele facuta cu atentie marita. Se va avansa in acest mod pina pe linia spinarii, apoi pina in zona axilei (subtiorii) si inapoi pina la articulatia coxo femurala (a soldului). In zona axilara (a subtiorii) si
in zona incvinala, detasarea tesutului conjunctiv si dezlipirea pielii se va face cu atentie, fara tractiuni brutale, intrucit in aceste zone pielea fiind foarte sub tire, se rupe cu usurinta.

Fig. 8. Denudarea aripii drepte si a piciorului drept
6." Dupa punerea in evidenta si descoperirea zonei articulare coxofemurale drepte, se impinge membrul pelvin (posterior) usor spre inainte, prin bresa de in cizie (fig. 8).
7. Pe masura ce se impinge membrul, se va des prinde cu grija pielea de pe muschii coapsei si ai gambei,

pina in zona tarsiana (pina la limita in care pielea este acoperita cu pene).
In cazul in care bresa (taietura) cutanata este prea mica si nu permite degajarea membrului, sau exista pericolul ca pielea sa se rupa se dezarticuleaza tibia
(osul gambei) de femur (osul coapsei), apoi se impinge numai gamba prin bresa, dezlipind in continuare pielea de pe muschii din jurul tibiei.
8. Pe masura ce pielea este dezlipita se trage de gamba usor, fortind pielea de pe picior sa se intoarca pe dos (cu penele in interior).
9. Se patrunde apoi in partea opusa, procedindu-se identic si la membrul sting; pe masura ce va fi impins
in bresa de incizie se va dezlipi pielea de pe muschii coapsei, evidentiindu-se articulatia coxo-femurala, apoi articulatia femuro-tibio-patelara (articulatia genunchiu lui) detasindu-se regiunea gambei (care va fi dezarti culata in acelasi mod ca membrul drept), iar pielea se va intoarce pe dos (piciorul propriu-zis, cu zona fara pene, nefiind jupuit, ci tras in interiorul pungii formate de piele (fig. 9).
10. Se va patrunde apoi pe sub pielea prinsa cu mina stinga desprinzind, cu ajutorul unui tampon de tifon, pielea de pe torace, pina se ajunge la articulatia scapulo-humerala dreapta.
Cu atentie se va patrunde pe sub articulatie, printre aceasta si trunchi, dezarticulindu-se apoi humerusul
(fig. 10).
11. Se va avansa usor pe brat in jos, dezlipind pielea de pe muschii bratului si antebratului, pina la regiunea carpiana, zona in care oasele apar neacoperite de muschi.
12. Se vor curati apoi muschii de pe oase, in asa fel incit pe scheletul membrului sa nu ramina nici o

urma de carne; curatirea se va face cu atentie, pe masura ce se avanseaza spre virful aripii, pielea fiind
intoarsa pe dos, cu penele in interior.
13. Se va proceda in acelasi, mod si in partea stinga, punindu-se in evidenta articulatia umarului
(scapulo-humerala) dezarticulindu-se humerusul, pa trunzind printre articulatie si trunchi, si desprinzind pielea de pe muschii bratului si antebratului; pe masura ce se desprinde pielea, aripa se impinge in sus si pielea se intoarce cu penele in interior (fig. 11).
Fig. 11. intoarcerea partiala a pielii pe dos, cu sectionarea aripii din partea dreapta,

14. Se vor curati apoi oasele de muschi, cit mai bine.
Ori de cite ori in zona desprinsa de piele vor aparea serozitati, singe sau grasime acestea vor fi absorbite cu absorbantul folosit (rumegus, malai etc.), intre piele si formatiunile denudate introducind un tampon de vata sau de tifon.
Jupuirea de pe aripi trebuie facuta cu mare atentie, mai ales cind se detaseaza cea de a doua aripa, pielea
in regiunea subtiorii fiind extrem de fina si la o trac tiune mai puternica putindu-se rupe cu usurinta.
15. Se va desprinde, cu atentie, pielea din zona spinarii, avansind spre coada, pina se descopera pigo stilul (ultima vertebra caudala). In dezlipirea pielii spinarii si a celei din regiunea caudala se va avansa cu deosebita atentie, tractiunea si presiunea tamponului de tifon trebuind sa fie moderate, altfel pielea se rupe sau se deterioreaza radacina rectricelor (penelor din coada).
16. La nivelul scheletului cozii se va patrunde cu foarte mare atentie, pe sub baza cozii, de jur imprejur, introducind cu atentie degetul pe sub pigostil, dupa care se va sectiona coloana vertebrala. Sectiunea va fi f acuta la a doua vertebra dinaintea pigostilului (fig. 12).
17. Dupa sectionare se vor curati pigostilul si ver tebrele atasate de el de musculatura respectiva, avind grija sa nu se racleze prea brutal pentru a nu leza radacina rectricelor, fapt ce se soldeaza adesea cu im posibilitatea pastrarii portului normal al cozii (penele atirna si compromit intreaga munca).
18. Dupa desprinderea cozii si intoarcerea pielii pe dos atit la nivelul aripilor, cit si al membrelor pelvine
(picioarelor) se va avea grija ca penajul sa nu se murdareasca cu singe sau cu grasime. Cu atentie,

Fig. 12. Detasarea totala a trunchiului de piele trunchiul dezgolit, cu aripile si picioarele detasate, va fi scos din punga de piele, legatura dintre piele si restul corpului mentinindu-se numai la nivelul gitului.
19. in detasarea restului de piele, de pe git si cap, se pot folosi doua procedee: a) deslipirea pielii de pe git cu atentie, impingindu-1 spre inapoi, pentru a fi scos prin bresa mediana, avind grija sa se desprinda gusa fara sa se sparga; b) dupa izolarea gusei si desprinderea ei de piele se va lega esofagul in doua puncte, sectionindu-se apoi

intre cele doua legaturi, dupa care se va dezarticula capul, pastrindu-se, eventual, si gitul atasat la corp.
Indiferent de metoda utilizata, pielea de pe muschii gitului va fi desprinsa cu atentie pina in regiunea occipitala.
20. Pielea de pe craniu se va dezlipi cu foarte mare atentie, netractionind, ci desprinzind-o cu virful bisturiului, deoarece datorita aderentei sale la os se poate rupe cu usurinta.
21. Dupa ce s-a desprins pielea din regiunea occi pitala, cu virful bisturiului — si cu deosebita atentie — se va patrunde usor pina la nivelul conductului au ditiv extern (urechiusei) (fig. 13).
22. Se va desprinde cu atentie — in profunzime — timpanul, virful bisturiului fiind indreptat in perma nenta „spre os" pentru a nu sectiona pielea, urechiu sele fiind scoase din „adincime", cu timpan cu tot.
23. Pielea de pe git se va intoarce pe dos ca un ciorap. Desprinderea pielii de pe cap necesita multa
Fig. 13. Jupuirea pielii la nivelul urechii

rabdare si atentie, orice graba sau nebagare de seama putind compromite tot ce s-a lucrat inainte. Astfel: a) inainte de a incepe jupuirea pielii de pe cap se va trece prin narile pasarii o sirma subtire (sau un fir de ata ori de matase groasa si rezistenta) lasindu-i capetele lungi, de asa maniera incit sa se poata trage de ele; b) se intinde capul bine, fixind capetele sirmei de un suport si cu mina stinga, se tine capul fixat; apoi, cu virful bisturiului se vor desprinde urechiusele cu timpan cu tot.
24. in acelasi mod, si cu atentie deosebita, se va desprinde pielea la nivelul orbitelor, bisturiul fiind mentinut tot timpul cu virful spre os, evitindu-se ast fel taierea pielii; in orbita se va desprinde conjunctiva, pastrind pleoapele cu genele intacte. In caz contrar, dupa fixarea ochilor artificiali fizionomia exponatului va fi schimbata, caricaturala. Pentru a nu leza pleoapa, virful bisturiului trebuie sa patrunda pina aproape de globul ocular, sectionind pleoapa a treia (membrana nictitanta) care acopera ochiul — la nivelul unghiului nazal; apoi se va desprinde pleoapa de pe os (fig. H).
25. Dupa dezlipirea pleoapelor se va detasa pielea pina la baza ciocului, fara a taia pielea in zona de continuitate cu portiunea cornoasa. In cazul in care dimensiunile capului sint prea mari, in raport cu cele ale mansonului de piele desprins la nivelul gitului, se poate face o incizie (taietura) longitudinala a pielei pe partea ventrala a gitului, astfel incit prin bresa res pectiva sa fie impins capul, spre a fi curatat.
26. Curatarea capului de partile moi se va face cu deosebita atentie: a) in primul rind se vor indeparta toate urmele de muschi de pe craniu, razuindu-le usor cu bisturiul;

Fig. 14. Jupuirea pielii la nivelul pleoapelor b) se va scoate limba prin spatiul intermandibular si se va indeparta odata cu faringo-laringele si cu restul de esofag; c) se va razui bine bolta palatina (cerul gurii) ; d) prin gaura occipitala se va scoate creierul (in cazul in care este nevoie, gura va fi usor largita, fara a deteriora craniul) curatindu-se interiorul cutiei cra niene cu ajutorul unui tampon de vata, astfel incit sa nu ramina nici o urma de creier; e) se vor scoate ochii, cu ajutorul unei pense, si se va curata cit mai bine orbita de ramasitele partilor moi; f) se va sterge apoi usor craniul cu o cirpa moale si se va presara, atit interiorul, cit si exteriorul, cu praf de sare (eventual cu cenuse).
Corpul jupuit de piele si gitul se vor pastra ca modele pentru confectionarea mulajului.

JUPUIREA PRIN INCIZIE MEDIO-DORSALA
Jupuirea pasarilor de talie mare (in special a pasa rilor acvatice — pelicani, giste salbatice, giste domes tice si rate de talie mare) si in general, a tuturor pasa rilor cu schelet masiv al membrelor se face prin in cizie pe linia mediana a spinarii, operatiile avind urma toarea succesiune;
1. Pasarea se asaza in decubit sternal (cu spatele
in sus).
2. Se face o carare pe linia coloanei vertebrale despartind penele in stinga si in dreapta, fara a le smulge sau rupe, pornind de la baza gitului si ajungind pina la baza cozii;
3. Pe directia cararii se va practica o incizie in lungul coloanei vertebrale.
4. Se va desprinde apoi pielea de pe spinare, cu atentie, deoarece in aceasta regiune tesutul conjunctiv subcutan este, in general, redus, pielea, in multe zone, adera direct la os.
5. in zonele de aderenta la os pielea se va desprinde cu ajutorul bisturiului care va fi orientat cu taisul spre os.
6. Se va desprinde pielea de pe o parte, ajungind pina in zona membrului pelvin (piciorului) sting.
7. Membrul va fi impins usor de jos in sus prin bresa creata, pe masura ce apare in bresa, desprinzind cu atentie pielea de pe muschi. In cazul in care im pingerea este dificila se va flexa membrul la nivelul articulatiei femuro-tibio-patelare (genunchiului), nivel la care se va dezarticula.
8. Gamba va fi adusa in zona descoperita de piele; apoi inpingind-o in sus, se va desprinde pielea de pe muschii gambei, pina in zona tarsiana (daca zona tar siana este lipsita de pene si acoperita cu solzi) sau,

in cazul cind si aceasta zona are pene, pina in zona in care se termina pielea cu pene.
9. Se va trage apoi de zona desprinsa de piele in sus si se vor indeparta toti muschii, astfel incit oasele sa ramina curate.
10. Se impinge apoi de picior in jos, oasele denu date fiind introduse in ciorapul de piele, ferind astfel penajul de murdarirea cu grasime.
11. In acelasi mod se va proceda si cu piciorul celalalt.
12. Se va elibera pigostilul, desprinzind pielea cu atentie, dupa care se va sectiona coloana vertebrala la a doua vertebra inaintea pigostilului, care va ramine atasat la piele.
13. Se vor curata pigostilul si vertebrele ramase la piele cu atentie, spre a nu se deteriora radacina rectricelor.
14. Se va patrunde apoi pe sub pielea desprinsa usor, pina in regiunea aripii din partea stinga, ajun gindu-se la articulatia scapulo-humerala.
15. Se va dezarticula cu atentie humerusul si se va impinge aripa in bresa de incizie.
16. Se va desprinde pielea de pe brat si antebrat, pina in regiunea carpiana si se va curata de muschi, urmarindu-se sa nu ramina nici o portiune moale in zonele de insertie.
17. Dupa curatarea oaselor aripei, aceasta va fi introdusa din nou in mansonul de piele, tragind-o de virf, in jos.
18. In acelasi mod se va proceda si cu aripa dreapta.
19. Pielea de pe git si cap se va desprinde ca la procedeul descris anterior.
20. Dezarticularea capului si curatarea deplina prin
indepartarea partilor moi va fi facuta, de asemenea, dupa procedeul descris mai inainte.

JUPUIREA CU INCIZII SUPLIMENTARE
Indiferent de metoda de jupuire, in unele impre jurari va fi necesar sa se recurga la incizii suplimentare, fie la nivelul gitului, fie la nivelul aripilor.
Incizia la nivelul gitului. Aceasta se practica in cazul in care craniul este disproportionat de voluminos
in raport cu diametrul mansonului de piele desprinsa de pe git (cum este cazul la bufnita, la cocor, la rata etc).
In acest caz incizia va fi proportionala cu dimensiunile craniului, suficient de mare ca sa permita descoperirea si scoaterea craniului prin bresa creata, dar nu mai mare decit este necesar, orice taie tura suplimentara inutila diminuind calitatea exponatului. Incizia liniara se poate practica fie pe linia dorsala, fie pe cea ventrala, in functie de as pectul penajului, care trebuie sa mas cheze cusatura ulterioara (fig. 15).
Incizia la nivelul aripilor. Incizia la nivelul aripilor se practica (fig. 16) la pasarile cu aripi mari, cu scheletul foarte dezvoltat la care lungimea nu permite impingerea bratului si ante bratului prin bresa mediana (berze, cocori etc.). In acest caz este nevoie de o taiere a pielii la nivelul aripei, practicata pe partea mediala, de la nivelul carpo-metacarpului in sus pina la nivelul humerusului. in cazul in care flexiunea cotului este posibila, se recomanda la inceput practicarea unei incizii pe partea mediala a arti Fig. 15. Sectiune suplimentara, dorsala, pentru culatiei cotului, prin care extremitatile jupuirea capului

Fig. 16. Sectiune suplimentara pe partea ventrala a aripii, la pasarile de talie mare bratului (cea distala) si antebratului (cea proximala) se pot scoate, aripa fiind flexata; incizia se va pre lungi atit in sus, cit si in jos, in functie de necesitati.
De retinut faptul ca pielea trebuie desprinsa de tesuturile moi pina in zona in care sub ea nu pot ra mine tesuturi moi (muschi, grasime, tesut conjunctiv) care sa nu fie indepartate. In consecinta, inciziile vor trebui in asa fel practicate incit sa permita curatarea tuturor tesuturilor respective (care, cu timpul fie ca putrezesc, fie ca permit dezvoltarea daunatorilor), dar
in acelasi timp sa permita coaserea cit mai ascunsa, invizibila.
CURATAREA PIELII SI A OASELOR
Pielea jupuita se recomanda sa fie prelucrata ime diat. In cazul extrem in care nu poate fi prelucrata
in continuare, se va pastra citeva zile daca in inte

riorul ei, pe partea fara pene, se presara un amestec format din acid boric 10 parti si clorura de sodiu 2 parti.
Conservarea nu se face decit dupa curatarea pielii, operatie obligatorie chiar in cazul prelucrarii ei ime diate.
Curatarea consta din inspectia suplimentara, dupa detasarea completa a pielii de pe corpul pasarii si
indepartarea oricaror „urme" de tesuturi moi (muschi, grasime, tesut conjunctiv, creier, lichid ocular etc.). a) Capul, ramas atasat la piele, va fi reluat la curatat indepartindu-se cu virful bisturiului toate urmele de insertii musculare. Orbitele vor fi verificate din nou, astfel ca in interiorul lor sa nu ramina nici o portiune de tesut moale. Indepartarea bulbilor oculari trebuie sa se faca fara spargerea lor (in acest scop pensa va fi introdusa in orbita pe linga bulbul ocular, dupa care aderentele vor fi sectionate cu bisturiul); smulgerea bulbului ocular cu pensa arata fie graba, fie neglijenta si superficialitate.
in cazul in care cutia craniana n-a fost bine cura tata la scoaterea creierului, ramasitele de tesut nervos vor fi indepartate eventual dupa largirea gaurii occi pitale, prin sectionarea bazei craniului si indepartarea basioccipitalului si basisfenoidului. Sectionarea bazei craniului, daca se practica, se va face cu ajutorul unui foarfece introdus cu unul din taisuri prin gaura occi pitala, sectionind cu atentie osul in stinga si in dreapta apofizei bazilare. b) O atentie deosebita se va acorda curatarii ari pilor. Oasele fine, reduse ca dimensiuni, vor fi scoase din mansonul de piele, inspectate si curatate de ori ce urma de muschi. Daca s-au practicat incizii supli mentare, oasele fiind de dimensiuni mari, scoaterea lor prin bresa de piele se va face cu atentie spre a nu se

Fig. 17. intoarcerea pe dos a pielii si indepartarea muschilor de pe oasele membrelor

produce rupturi ale pielii, care datorita neregularitatii lor sint greu de suturat si pot deprecia piesa lucrata.
Indiferent de modul de dezgolire a oaselor, scheletul ramas atasat la piele trebui curatat perfect, indepar tindu-se urmele de muschi, de tesut conjunctiv sau grasime, dar pastrind intacte ligamentele (fig. 17). c) Oasele picioarelor se vor curata in acelasi mod, dupa rasfringerea pielii, impingind prin bresa medio ventrala (sau prin bresa dorsala la pasarile cu schelet masiv) si cercetind fiecare os cu atentie. In acest scop se va prinde de extremitatea proximala a tibiei si se va trage in bresa pielii gamba, care va fi minutios inspectata si curatata.
La baza degetelor, in pernuta plantara se va prac tica o mica incizie prin care se va introduce pensa, se vor prinde tendoanele si, dupa tragerea acestora prin bresa astfel creata, se vor sectiona cit mai a proape de os (fig. 18).
De retinut ca la pasarile cu tar sul acoperit de pene (bufnita, acvila, cocos de munte etc.) pielea va tre bui desprinsa de pe os pina- la ni velul degetelor, respectiv pe toata
intinderea zonei acoperita cu pene. d) O atentie cu totul deosebita trebuie acordata modului de cura tare a oaselor din regiunea cozii.
Se va impinge inainte pigostilul pentru a-l evidentia in bresa me diana, intorcindu-se usor pielea pe dos pentru evidentierea cit mai buna a ultimelor vertebre. Intoar Fig. 18. Scoaterea tendoanelor

Cerea pielii pe dos si evidentierea pigostilului cu cele doua vertebre dinaintea lui se va face cu delicatete, ruperea pielii in aceasta zona compromitind exponatul.
Dupa punerea in evidenta a pigostilului se va indeparta glanda uropigiana (situata pe partea dorsala a pigo stilului, imediat sub piele, avind aspectul unei mase de tesut gras) apoi se vor razui cu foarte mare atentie muschii cozii prinsi pe vertebrele caudale. Curatarea insertiilor musculare din aceasta zona necesita o atentie deosebita pentru a nu se atinge calamusul (zona de implantare a penelor), deteriorarea acestuia modifi cind pozitia normala a penelor si provocind deterio rarea piesei prin imposibilitatea de fixare ulterioara a cozii in pozitie normala (fig. 19).
Pielea astfel jupuita si curatata cit si oasele com plet denudate, trebuie prelucrate cit mai repede, altfel pielea se usuca, devine sfarimicioasa si nu mai poate fi utilizata. Daca operatia trebuie totusi aminata pentru a doua zi (chiar daca pielea a fost presarata cu amestecul de acid boric si clorura de sodiu) inainte de reinceperea lucrului va trebui usor inmuiata.
inmuierea pielii presupune:
— introducerea picioarelor, timp de citeva minute,
intr-un vas cu apa calduta;
— umplerea „burdufului" de piele cu rumegus umed
(mai ales daca pielea este foarte uscata) dupa care se asaza intr-o lada de lemn umpluta tot cu rumegus umezit, unde se lasa pina se inmoaie suficient pentru a putea fi prelucrata. O asemenea situatie este mai bine insa sa fie evitata. Este de preferat ca odata inceputa operatia de impaiere sa nu fie intrerupta, ci sa Se continue, pina la finisarea exponatului.

Fig. 19. Curatarea vertebrelor cozii
PREPARAREA PIELII
Prin operatia de preparare a pielii se urmareste:
— obtinerea unei maleabililati a acesteia, pentru a putea fi mulata cit mai bine pe corpul artificial;
— conservarea ei, dupa prelucrare, evitindu-se pu trezirea, deformarea sau transformarea intr-un mediu

propice pentru adapostirea si dezvoltarea daunatorilor.
In acest scop se va proceda conform indicatiilor care urmeaza:
1. Se va face o ultima verificare, indepartindu-se orice urma de grasime aderenta la fata interna. In acest scop pielea se intoarce pe dos, punindu-se in evidenta oasele craniului, ale aripilor, picioarelor si bazei cozii. Se va examina cu atentie fiecare portiune, ori ce urma de grasime, de muschi, de colagen, tesut conjunctiv etc., indepartindu-se cu grija.
2. Se va examina in acelasi timp integritatea pielii.
Eventualele rupturi sau gauri vor fi cusute cu arta, folosindu-se un ac fin si ata subtire. Coaserea va urmari sa nu modifice nici aspectul penelor (directia lor sau raporturile dintre ele) si nici dimensiunile piesei. Re pararea prin coasere a eventualelor rupturi se va face de asa maniera incit puful sa nu fie prins in cusatura.

3. Dupa executarea acestor operatii preliminare se recomanda ca pielea sa fie usor degresata. In acest scop fata denudata, lipsita de pene, va fi frecata usor cu cenuse sau cu praf de ghips, apoi se va presara cu praf de sare de bucatarie, care va fi imediat indepartata prin scuturare.
4. Pielea si oasele astfel curatate se vor trata cu o solutie de conservare si mumificare. In aceste scopuri se poate utiliza formula urmatoare: acid arsenios 10 g apa 100 cm3 formula care reprezinta cea mai simpla solutie si cea mai frecvent utilizata si cu care se vor unge cu atentie si cu foarte mare precautie atit oasele (fara a lasa nici o portiune de os nepensulata), cit si pielea, pe partea lipsita de pene.

ATENTIE ! Solutia fiind toxica, va fi manipulata cu deosebita grija, evitindu-se orice contact direct intre mina operatorului si zonele pensulate.
Pentru intinderea solutiei se va folosi o pensula.
Pensularea se va face cu cea mai mare atentie!
Daca se simte nevoie, se va repeta pensularea, o data sau chiar de doua ori, astfel incit sa nu ramina nici o portiune nepensulata.
O atentie deosebita se va acorda pendularii cra niului: la baza ciocului, in cavitatea bucala, in cavi tatea craniana, la nivelul orbitelor etc. De asemenea, se va pensula cu atentie fiecare os, insistindu-se la nivelul articulatiilor, la baza cozii, in zonele de aderenta a pielii la oasele aripilor si picioarelor etc.; de corecti tudinea cu care se face pensularea depinde durata conservarii.
in vederea conservarii si mumifierii - mai pot fi utilizate urmatoarele formule: arseniat de sodiu 25 g apa
100 cm3 sau arseniat de potasiu 20 g apa
100 cm3
De asemenea, se poate utiliza una din urmatoarele formule complexe: apa distilata 100 cm3 acid arsenios
4,5 g piatra acra
4,5 g carbonat de potasiu 4,5 g
Solutia se va prepara intr-un vas cu gitul strimt, pentru a se evita formarea de spuma care sa debordeze in momentul in care se adauga carbonatul de potasiu.
O alta formula complexa se realizeaza din urmatoa rele substante: apa l 000 cm3 arsenic
100 g .

piatra acra
50 g camfor
50 g
Solutia astfel obtinuta poate fi pastrata un timp si folosita in functie de necesitati. Camforul se dizolva
in alcool.
O alta formula complexa se compune din: apa
100 cm3 sapun
40 g lapte de var
20 cm3 arseniat de potasiu 40 g camfor
20 g alcool
30 cm3
Si in acest caz camforul se dizolva in prealabil in alcool.
Se va putea folosi, de asemenea, formula: arsenic
32 g carbonat de potasiu 12,5 g apa .
32 cm3 sapun
32 g camfor
5 naftalina
10 g
in acest caz primele trei substante se amesteca cu apa calduta intr-un vas de sticla. Se vor adauga apoi cam forul si naftalina, amestecindu-le cu substantele dizol vate in apa.
Doua solutii mai putin complicate pot fi obtinute dupa formulele: arseniat de potasiu 20 g sapun
10 g camfor
2 g acid boric
O, l g apa distilata 120 cm3

sau apa distilata 100 cm3 acid arsenios . 10 g piatra acra
5 g camfor
5 g alcool
5 cm3 si in acest ultim caz camforul se dizolva, in prealabil,
in alcool.
Dintre formulele enumerate, cele mai bune rezul tate le dau acelea care contin acid arsenios in proportie de 10% in apa, arseniat de sodiu sau arseniat de potasiu
in proportie de 20 % in apa.
in practica uzuala empirica se foloseste, de ase menea, dar cu rezultate submediocre: extractul de frunze de strugurii ursului obtinut prin: macerarea, timp de o luna, a 100 g frunze in l 000 cm3 apa.
Indiferent de formula folosita fata lipsita de pene a pielii va fi bine unsa sau pensulata, operatia ce trebuie executata cu atentie, fara graba, repetata dupa 2—3 minute, sub control riguros.
Daca in timpul manoperii penajul s-a murdarit (de dorit este ca acest lucru sa se evite) penele de la aripi sau de la coada pot fi cufundate 5—6 secunde in apa fierbinte si sterse imediat cu o cirpa moale si uscata, insistindu-se pina la completa lor zvintare. Scufundarea penelor in apa se va face cu deosebita atentie, astfel
incit apa fierbinte sa nu ajunga la piele (oparirea ra dacinii penelor duce la smulgerea lor cu usurinta si compromiterea lucrarii).
Dupa uscarea completa, penele se vor netezi cu mina pentru a le readuce in pozitia normala.
Dupa pensulare pielea se va intoarce in afara si va fi lasata citeva ore pentru ca solutia conservata sa patrunda bine in piele, in periost si in ligamentele arti culare.

NOTA: Se atrage din nou atentia ca solutiile arsenicale fiind to xice, pe linga manipularea lor cu deosebita atentie se va evita orice operatie taxidermica cit timp operatorul prezinta plagi deschise,
intepaturi, zgirieturi etc.
Chiar daca pielea miinilor este intacta se va evita contactul direct cu penele pieilor prelucrate sau cu suprafata pensulata a pielii. Atentie deosebita se va acorda inlaturarii, stergerii sau spa larii eventualelor picaturi de solutie cazute pe masa de lucru sau pe materialul utilizat. Cirpele folosite pentru sters vor fi aruncate la hazna sau arse, in nici un caz nu vor fi lasate la intimplare.
CONFECTIONAREA SCHELETULUI ARTIFICIAL
Pielea astfel preparata, impreuna cu portiunile de schelet ramase atasate la ea, urmeaza sa fie intrebuin tate pentru reconstituirea morfologica a pasarii, prin realizarea unui schelet (de completare) artificial, care sa serveasca la sustinerea exponatului in diverse pozitii dorite si la confectionarea unui manechin care va fi
„imbracat" in pielea preparata.
Exista mai multe metode de confectionare a sche letului artificial; in general, se disting schelete confec tionate din sirma, schelete simple, complexe, mixte etc. Utilizarea unui anumit tip de schelet este condi tionata de modul de lucru si de preferintele operato rului.
SCHELETELE ARTIFICIALE DIN SIRMA
Se disting schelete din sirma unitare si schelete confectionate din piese separate.
SCHELETUL UNITAR DIN SIRMA IMPLETITA
Pentru pasarile mici, in special, se foloseste un schelet confectionat dupa o anumita tehnica, folosind sirma de doua grosimi. O sirma mai groasa va fi folosita

Fig. 20. Scheletul unitar din sirma impletita pentru confectionarea tijei principale de sustinere, in timp ce una mai subtire va fi utilizata pentru confec tionarea tijelor de sustinere ale aripilor si cozii (fig. 20).
Pentru confectionarea unui asemenea schelet se pro cedeaza astfel:
1. Se masoara lungimea de la cioc (pasarea fiind" tinuta cu gitul intins) pina la virful degetelor (membrele fiind si ele intinse). De obicei masuratoarea respectiva se va face inainte de inceperea oricarei operatii.
2. Se taie apoi din sirma groasa o bucata egala cu dublul lungimii amintite, plus jumatate din lungimea pasarii.

3. Se indoaie sirma in „U", apoi i se incearca re zistenta: sirma trebuie astfel aleasa incit dupa indoire sa suporte la jumatatea ei greutatea corpului pasarii fara sa se curbeze si fara sa-si schimbe directia.
4. Se rasucesc apoi cele doua brate ale sirmei, ob tinindu-se o tija torsionata, egala cu distanta de la baza ciocului pina la jumatatea corpului pasarii, nivel la care se va intrerupe torsionarea.
5. De la nivelul incetarii torsionarii cele doua brate ale sirmei se indeparteaza unul de altul, zona netorsionata luind aspectul literei „V" ; capetele libere, astfel indepartate, vor servi drept suporturi pentru picioare.
6. Se ia din sirma subtire o bucata egala ca lun gime cu de trei ori lungimea de la incizia "mediana a pielii pina la virful aripei intinse.
7. Sirma subtire astfel masurata se indoaie la ju matate, se introduce cu indoitura intre bratele diver gente ale tijei groase; apoi sirma subtire se impleteste dinapoi inainte, pe tija principala, intii un brat al sirmei subtiri, apoi celalalt. Impletirea se face pina la nivelul la care se apreciaza ca trebuie fixate aripile, dupa care cele doua capete ale sirmei subtiri se inde parteaza in unghi drept, urmind sa serveasca drept suporturi pentru aripi.
8. O alta bucata de sirma subtire, cu lungimea egala cu o data si jumatate lungimea de la aripi (de la zona
in care prima sirma subtire a fost indepartata in unghi drept) pina la virful cozii.
9. Aceasta ultima bucata de sirma se introduce in bucla anterioara a tijei principale; apoi se impleteste
in jurul tijei principale pina la nivelul unghiului format de suportul pentru picioare, restul va ramine pentru a sprijini coada,

10. Virfurile tuturor extremitatilor libere se ascut cu pila.
SCHELETUL UNITAR DIN SIRMA NEIMPLETITA
Utilizat tot pentru pasarile de talie mica, acest schelet va fi confectionat tot din trei bucati de sirma: una pentru cap, alta pentru picioare si a treia pentru aripi (fig. 21).
Sirma pentru cap si picioare va avea de trei ori lungimea de la virful degetelor la articulatia coxo-fe murala.
A doua sirma va avea lungimea egala cu o data si jumatate distanta de la virful ciocului la baza cozii.
A
B
B
BC
A
C
Fig. 21. Scheletul din sirma neimpletita

Cea de a treia sirma va avea lungimea egala cu odata si jumatate distanta dintre virfurile aripilor.
1. Prima sirma se va indoi la jumatatea ei in forma de „U".
2. La distanta proportionala cu jumatate din lungime corpului, fiecare brat al sirmei va fi indoit lateral,
in unghi drept, intre cele doua brate laterale raminind o portiune in „U", orientata longitudinal.
3. A doua sirma se va rasuci in jurul portiunii in
„U" raminind din ea, in plan axial, spre inainte, un brat egal cu distanta de la cioc la articulatia coxo-fe murala, iar spre inapoi un brat scurt, egal cu distanta de la articulatia coxo-femurala la baza cozii.
4. Cea de a treia sirma se va rasuci crucis, peste sirma axiala, la un nivel apreciat in raport cu pozitia aripilor urmind a fi folosita ca suport al acestora.
5. in craniu se va introduce o mica bucata de sirma galvanizata, de 15 cm lungime, terminata cu un ochi, cirlig sau un „T".
Aceasta se introduce prin gaura occipitala, dupa care se umple cutia craniana cu pasta de ghips, care prin intarire va fixa sirma.
6. Sirma fixata la craniu, dupa intarirea ghipsului, va fi invelita cu vata sau cilti pina se ajunge la grosimea naturala a gitului. Vata se va fixa cu ata rulata. Sirma, astfel invelita se va lega cu portiunea ramasa libera, la tija axiala.
SCHELETUL SIMPLU
Un schelet simplu se poate obtine prin folosirea a trei bucati de sirma, ca in figura 22:
— una pentru trunchi si git, a carei lungime va fi cu 5 cm mai mare decit distanta de la baza ciocului

A
A B c
B c c
Fig. 22. Scheletul simplu la baza cozii, indoita in cirlig la o extremitate (pe care se va fixa craniul) si ascutita la cealalta ;
— o alta bucata de sirma, egala cu anvergura (dis tanta dintre virfurile aripilor intinse) va fi folosita ca suport pentru aripi;
— o a treia sirma servind drept suport al picioa relor, va fi aleasa ca grosime in functie de greutatea pasarii si va avea lungimea egala cu de doua ori si jumatate distanta de la umar la talpa piciorului.

Scheletul astfel conceput nu va putea fi folosit decit dupa confectionarea mulajului semipreparat, si anume:
1. prima tija va strapunge mulajul semipreparat trecind prin centrul lui, dinainte spre inapoi ;
2. a doua sirma va strabate mulajul semipreparat la limita dintre treimea anterioara si cea mijlocie a mulajului, sirma fiind impinsa perpendicular pe prima;
3. cea de a treia sirma, indoita in „U" la jumatatea ei va fi impinsa oblic in jos si inapoi (la jumatatea mulajului) unde se va fixa bine; apoi se va trece la completarea mulajului.
SCHELETUL DE SIRMA DIN PIESE DISPARATE
Acest tip de schelet este cel mai folosit atit pentru pasarile de talie mica cit si pentru cele de talie mijlocie sau mare.
Scheletul pentru pasarile de talie mica si mijlocie se confectioneaza din sase bucati de sirma, dintre care:
— doua bucati de sirma groasa avind lungime egala cu o data si jumatate lungimea picioarelor, masurata fiecare de la incizia ventro-mediana la virful dege telor ;
— doua bucati de sirma subtire avind lungimea egala cu o data si jumatate lungimea aripii, masurata de la incizia ventro-mediana la virful aripii ;
— o bucata de sirma subtire avind de trei ori lun gimea gitului masurata de la occipital la nivelul aripilor;
— o bucata de sirma avind de doua ori lungimea cozii, in functie de bogatia penajului acesteia (fig. 23).
Toate cele sase sirme se ascut bine la capete. Se
intoarce apoi pielea pe dos cu penajul in interior.

A
B

1. Se ia una din sirmele groase si se introduce prin incizia din pernuta plantara (prin care s-au scos ten doanele) si se impinge paralel cu oasele tarsiene si cu tibia, pina ramine afara o treime. Capatul introdus va depasi insa mult nivelul oaselor pe linga care a alunecat.
2. Sirma introdusa pe linga oase se leaga de fie care os cu cel putin doua legaturi la doua nivele diferite. Legatura se va face cu matase sau ata po trivita. Se va proceda in acelasi mod si cu sirma a doua, legind-o la piciorul din partea opusa.
3. Apoi se ia una din bucatile de sirma subtire si se introduce usor, paralel cu humerusul si cu oasele antebratului, pina ce virful ascutit ajunge in regiunea carpo-metacarpiana (in zona in care pielea nu a mai fost desprinsa de pe oase). Virful sirmei va fi infipt si fixat intre oasele carpiene. Daca sirma joaca usor, virful scos la acest nivel se va indoi putin. Dupa fixare, tija va fi legata prin cite doua legaturi la oasele bra tului si antebratului. Se va proceda in acelas mod si cu a doua sirma, legind-o la aripa din partea opusa.
4. Sirma subtire pentru git se va indoi in „U" apoi va fi introdusa cu bratele prin calvarie in care in prea labil s-au dat doua gauri cu burghiul sau cu sula.
Cele doua brate ale sirmei vor fi scoase prin gaura occipitala.
5. Sirma pentru coada, indoita si ea in „U" la jumatate, va fi introdusa prin piele la nivelul pigosti lului impingind-o dinafara spre interior.
Scheletul pentru fixarea cu aripile intinse se confec tioneaza folosind cinci bucati de sirma din care:
— una pentru trunchi, a carei lungime va depasi cu 15 cm lungimea de la radacina cozii la cap;

— doua pentru picioare, fiecare depasind cu 10 cm lungimea de la talpa piciorului la articulatia scapulo humerala a aripii opuse: grosimea sirmelor va trebui sa permita sustinerea corpului (va avea un diametru aproximativ egal cu jumatatea grosimii metatarsului);

— doua pentru aripi, fiecare avind lungimea egala cu cea a sirmei pentru corp si grosimea celei folosita pentru picioare.
Sirma pentru corp va fi ascutita la un capat si
indoita in cirlig la capatul opus.
Sirmele pentru picioare vor fi ascutite la ambele capete.
Se va face cu sula o gaura in talpa fiecarui picior.
1. In gaura practicata la fiecare picior se va intro duce un capat al sirmei alese pentru picioare si prin miscari usoare de rotatie se va impinge sirma pe sub pielea t arsului pina ajunge paralela cu tibia, depa sindu-i extremitatea proximala in asa fel incit la ex tremitatea opusa sa nu ramina neintrodusa pe sub piele decit bucata necesara pentru fixarea picioarelor
(fig. 24).
2. Se leaga apoi cu ata sirma de tibie si de femur
in trei-patru puncte urmarindu-se sa fie cit mai bine solidarizate.
3. Se vor unge apoi cit mai bine oasele, sirma si legaturile cu solutie conservanta.
4. Se inveleste zona tibiala cu vata, urmarind sa se redea piciorului grosimea avuta inainte de indepar tarea muschilor si o forma cit mai naturala.
5. Se trage apoi pielea peste zona astfel pregatita, urmarindu-se mularea perfecta a pielii peste incarca tura de vata.
6. in acelasi mod se va proceda si cu celalalt picior.

Fig. 24. Fixarea scheletului la pasarile de talie mare
7. Sirmele pentru aripi se vor ascuti la ambele capete.
8. Se va introduce sirma intii la o aripa, apoi la cealalta, paralel si pe linga oasele antebratului, pina ce virful ascutit se infige in oasele carpiene fara a perfora pielea.
9. Se leaga sirma cu ata de fiecare os in cel putin doua puncte.
10. Se pensuleaza cu atentie oasele, sirma si lega turile cu solutie conservanta.
11. Se invelesc oasele si sirma cu vata dindu-li-se forma si grosimea naturala si se infasoara strins cu ata.
12. Se trage pielea peste zona astfel pregatita ; apoi se procedeaza identic si cu aripa opusa.

13. Sirma pentru corp nu va fi folosita decit dupa confectionarea mulajului sau manechinului in care se va infige cu virful ascutit, cirligul de la capatul opus servind la fixare.
Scheletul pentru pasarile de talie mare. Pentru pasarile de talie mare, care vor fi fixate cu aripile
intinse, se recomanda folosirea unui schelet confec tionat din noua sirme in general mai groase, dintre care:
— patru pentru aripi cu o lungime care sa depa seasca cu 10 cm distanta de la talpa piciorului la arti culatia scapulo-humerala;
— doua pentru picioare avind aceeasi lungime cu cele precedente si o grosime capabila sa sustina exponatul;
— doua sirme subtiri pentru fixarea aripilor, de lungime egala cu dublul lungimii aripii;
— o sirma pentru corp a carei lungime sa depa seasca cu 15 cm distanta de la cap la baza cozii.
1. Sirma pentru corp se va folosi, ca si in cazul precedent, numai dupa confectionarea manechinului; ea va fi ascutita la un capat si indoita in cirlig la celalalt.
2. Cele doua sirme pentru picioare se vor fixa ca si
in cazul precedent, dupa ascutirea lor la capete, intro ducindu-se printr-o crestatura in talpa cite una la fiecare picior; ele se imping pina depasesc nivelul tibiei si al femurului (se lasa libera o portiune pentru fixare).
3. Dupa introducerea sirmei la fiecare picior, aceasta se va lega in trei-patru puncte de oasele aces tuia; apoi se vor pensula oasele, legaturile si sirma cu solutie conservanta.
4. Se va inveli cu vata sirma astfel fixata dindu-i-se o forma cit mai apropiata de forma naturala a picio rului ; apoi vata, va fi legata cu ata avind grija sa nu se modifice forma piciorului.

5. Se trage pielea peste regiunea astfel lucrata.
6. Sirmele groase pentru aripi vor fi utilizate cite doua pentru fiecare aripa. Cele doua sirme introduse separat pe sub piele se vor fixa deasemenea separat; apoi, intre cele doua sirme, se vor aseza oasele bra tului si antebratului care vor fi fixate de aceasta data
impreuna, urmarindu-se o cit mai mare rezistenta.
7. Se vor pensula cu maxima atentie oasele, lega turile si sirmele cu solutie conservanta, se vor inveli cu vata, infasurata cu ata, realizindu-se o forma cit mai naturala.
8. Sirma subtire, cite una pentru fiecare aripa, se va introduce prin cot si prin vata prin care s-a infa surat, legindu-se la oasele antebratului.
9. Daca este cazul, aripa se va umple in completare cu vata apoi se va coase bresa prin care s-au introdus sirmele.
Restul operatiilor se vor realiza dupa confectiona rea mulajului sau manechinului.
SCHELETUL COMPLICAT DIN PIESE DISPARATE
in cazuri exceptionale, pentru redarea anumitor pozitii neobisnuite ale exponatului, se utilizeaza un schelet complicat format totusi din numai trei sirme:
— o bucata de sirma cu grosime proportionala cu greutatea pasarii, cu lungimea egala cu de doua ori si jumatate lungimea corpului;
— a doua bucata de sirma va avea lungimea egala cu o data si jumatate anvergura;
— cea de a treia bucata va fi egala cu lungimea de la nivelul aripilor la baza cozii (fig. 25).
Toate sirmele vor avea virfurile ascutite.
1. Prima bucata de sirma se va indoi de la juma tate obtinindu-se doua brate paralele.

A
B A
B
C
C
C
Fig. 25. Scheletul complicat
2. De la nivelul indoiturii se va masura spre cape tele libere o lungime care va depasi cu 3—4 cm juma tate din lungimea gitului, nivel de la care va incepe rasucirea sirmei spre inapoi pe o distanta proportio nala cu marimea pasarii (de obicei se rasuceste de trei-patru ori la pasarile mijlocii si de cinci-sase ori la pasarile mari).
3. Dupa incetarea rasucirii se indeparteaza la ace lasi nivel, lateral, in unghi drept, cele doua brate ale sirmei.
4. La o distanta proportionala cu diametrul trans versal al corpului pasarii, capetele sirmei vor fi indoite

din nou, de data aceasta spre inapoi (distanta dintre unghiurile de indoire ale celor doua brate ale sirmei va fi egala cu trei sferturi din marimea diametrului transversal al corpului pasarii).
5. Cele doua brate libere ale sirmei se vor incrucisa, zona de incrucisare (formind un triunghi) fiind astfel calculata incit sa ajunga la jumatatea trunchiului, nivel la care vor fi rasucite de doua-trei ori conferind astfel soliditate triunghiului; de la nivelul celei de a doua rasuciri, bratele libere vor fi indepartate lateral, urmind a servi de suport picioarelor. In urma opera tiilor amintite va rezulta un triunghi orientat cu baza spre inainte (la mijlocul bazei gasindu-se prima rasu cire) si cu virful orientat spre inapoi, virf din care se desprind cele doua extremitati ale sirmei ce vor servi de suporturi picioarelor.
6. Cu ajutorul unui cleste se va sectiona unul din bratele ochiului situat inaintea primei rasuciri; sec tionarea se face cit mai aproape de zona de rasucire.
In acest fel capatul lung va fi dezdoit-si indreptat spre
inainte servind ca suport pentru git si pentru fixarea craniului. Virful lui va fi ascutit.
7. Se ia a doua sirma si se asaza paralel cu baza triunghiului obtinut, astfel ca de fiecare parte sa ramina o bucata egala si simetrica. Treimea mijlocie
(paralela cu baza triunghiului) se va rasuci pe baza triunghiului, fixindu-se cit mai solid. Capetele libere din stinga si din dreapta vor servi de suporturi aripilor.
8. Cea de a treia sirma se va fixa „in cirlig" la baza triunghiului (in prima zona de rasucire) si se va orienta spre virful triunghiului unde va fi rasucita de doua trei ori. Portiunea ramasa libera intre cele doua supor turi-ale membrelor va fi orientata spre inapoi si va servi de suport cozii.

9. Folosirea acestui tip de schelet foarte convena bila pentru pasarile de talie mica este mai dificila pentru cele de talie mijlocie sau mare.
In scopul fixarii lui se va aseza pielea prelucrata pe spate cu partea acoperita de penaj in afara (in jos) dupa care:
10. Se va introduce sirma care va constitui su portul gitului prin mansonul format de pielea gitului, pina patrunde prin gaura occipitala in craniu. Capatul ascutit al sirmei va perfora plafonul cutiei craniene dupa care se va indoi si fixa sub piele prin reimplintare.
11. Arcuind capetele sirmelor care vor forma su portul aripilor, se vor introduce pe rind in mansonul aripii drepte si apoi al celei stingi si se vor lega de oasele aripilor prin cite doua-trei puncte de fixare.
12. Arcuind pe rind fiecare brat al sirmei care va forma suportul picioarelor, se va introduce intii un brat in mansonul de piele al piciorului drept, apoi celalalt in stingul, virful fiecarei sirme, bine ascutit, va perfora talpa piciorului, pe unde va fi scoasa in exterior. In cazul in care nu vom putea perfora pernuta din talpa cu capatul sirmei, se va cresta pielea cu bisturiul, iar prin bresa astfel creata se va scoate extremitatea sirmei ce va servi la fixarea membrelor .
13. Se va lega fiecare sirma la scheletul membrului respectiv in trei-patru puncte.
14. Se pensuleaza cu atentie oasele, legaturile si sirmele folosind solutia conservanta.
15. Scheletul si sirmele de suport la aripi se vor
inveli cu vata si se vor lega cu ata, dindu-le o forma cit mai naturala. In acelasi mod se va proceda si cu picioarele.
16. Se va arcui apoi sirma pentru coada si se va scoate capatul ascutit prin piele deasupra anusului, sub penele cozii.

17. Se va aranja scheletul de sirma in interiorul pielii astfel incit sa fie situat la jumatatea distantei dintre aripi (intinzind aripile lateral), urmarindu-se
in acelasi timp ca picioarele sa fie situate in pozitie naturala. Se vor introduce tampoane de vata umplind la inceput mansonul de piele de la git, apoi zona spi narii si in sfirsit corpul, modelind-o pe fiecare pentru a imita cit mai bine forma naturala a pasarii.
De remarcat ca acest mod de umplere da rezultate bune pentru naturalizarea pasarilor de talie mica, in timp ce aspectul corporal al pasarilor mijlocii tratate astfel lasa in general de dorit.
MODELUL DE SCHELET MIXT
Scheletul mixt se foloseste mai ales pentru pasa rile de talie foarte mare (pelicani, vulturi etc.), even tual pentru cele care vor -fi naturalizate cu aripile
intinse.
in acest caz se utilizeaza sase bucati de sirma (de grosimi proportionale cu dimensiunile pasarii) si o bucata de scindura cu dimensiuni aproximativ egale cu cele ale corpului pasarii (fig. 26).
Sirmele se aleg si se dimensioneaza astfel:
— doua bucati de sirma groasa de o lungime egala cu o data si jumatate lungimea picioarelor masurate de la incizia ventro-mediana la virful degetelor ;
— doua bucati de sirma mai subtire avind fiecare lungimea egala cu o data si jumatate lungimea aripii masurata de la incizia ventro-mediana la virf;
— o bucata de sirma avind de trei ori lungimea gitului masurata de la occipital la nivelul aripilor;
— o bucata de sirma subtire avind de doua ori lungimea cozii (masurata de la baza ei pina la virful celei mai lungi pene).

A B
C D
C
D
E
F
F
•E
A B
Fig. 26. Scheletul de lemn
Scindura va avea o forma ovala cu lungimea apro ximativ egala sau ceva mai mica decit lungimea cor pului si cu latimea egala cu distanta dintre coloana vertebrala si stern.
Cu ajutorul unui burghiu se vor practica 8 gauri situate astfel:
— doua gauri cu diametrul dependent de grosimea sirmelor subtiri, in partea anterioara, aproape de curbu ra mare a ovalului, plasate pe linia lungimii;
— doua gauri similare la extremitatea opusa, in apropierea curburii mici a ovalului;

— doua gauri cu diametrul corespunzator sirmelor groase, la jumatatea lungimii;
— doua gauri in sfertul anterior al scindurii aproape de marginea dorsala.
1. Se ia una din sirmele groase si, ascutind-o la un capat, se introduce prin incizia din pernuta plantara
impingind-o paralel cu oasele membrului, lasindu-i afara doar portiunea necesara fixarii pe postament.
2. Se ataseaza sirma respectiva prin trei—patru legaturi, la oasele membrului.
3. Se pensuleaza oasele, sirma si legaturile cu solutia conservanta, apoi se invelesc toate cu vata infasurata strins cu ata, urmarind redarea formei si grosimii naturale a membrului respectiv. In acelasi mod se va proceda si cu membrul opus.
4. Se ia o sirma subtire si se introduce paralel cu oasele aripii pina ajunge in regiunea carpo-metacar piana unde va fi fixata. Daca sirma are joc se va indoi putin virful ei scos prin piele si va fi legat.
5. Se pensuleaza sirma, oasele si legaturile cu solutie conservanta apoi se invelesc oasele cu vata strins legata cu ata, redind forma si grosimea corespunzatoare aripii. Se procedeaza in acelasi mod si cu aripa cealalta.
6. Sirma subtire pentru git se indoaie in „U" si, prin calvaria (bolta cutiei craniene) gaurita in doua puncte cu sula se introduc cele doua brate care vor fi scoase prin gaura occipitala dupa care se va inveli totul in vata legata cu ata.
7. Sirma pentru coada de asemenea indoita in „U" se introduce prin piele la nivelul pigostilului din afara spre interior.
8. Sirmele astfel finisate si invelite in vata vor fi apoi fixate la scindura care va forma suportul trun chiului: sirmele pentru aripi la gaurile dorsale, cele

pentru picioare la gaurile de la jumatatea scindurii, cea pentru git la gaurile din apropierea marii curburi a ovalului, iar cea pentru coada in partea opusa. Pen tru fixare, capatul fiecarei sirme se va indoi in „scoaba" si se va implinta in scindura. La fixarea sirmelor in scindura, trebuie sa se aprecieze cu grija dimensiunile si proportiile gitului si mai ales ale aripilor si picioarelor.
CONFECTIONAREA MULAJULUI CORPORAL
SAU A MANECHINULUI
in vederea reconstituirii generale va trebui sa se confectioneze un mulaj sau un manechin avind ca model
(forma si dimensiuni) corpul natural normal al pasarii de pe care s-a scos pielea. Manechinul sau mulajul se poate confectiona din diverse materiale si sub diferite forme, in functie de modelul scheletului utilizat.
MANECHINUL ANARHIC
Acest tip de manechin se utilizeaza in special pentru pasarile mici sau foarte mici precum si atunci cind se foloseste scheletul unitar de sirma, scheletul complicat din piese disparate si, eventual, scheletul mixt.
in toate aceste cazuri umplerea manechinului se face neordonat, dupa urmatorul procedeu:
— se asaza pielea pasarii cu incizia medio-ventrala
in sus, cu penajul in afara, dupa care se procedeaza la umplerea ei;
— cu ajutorul unor betisoare (in cazul pasarilor mici) sau direct cu mina, se indeasa succesiv tampoane de vata in mansonul de piele, pina se obtine grosimea si forma diverselor zone corporale.

MULAJUL ANARHIC PENTRU SCHELETUL UNITAR
Pe pielea asezata cu penele in afara se pune schele tul ; se potrivesc partile scheletului in rapor