Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    


 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate





Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 




Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
MENTALITATILE LA ROMA
Colt dreapta
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 
g9z1zk
Mentalul colectiv
Incepand din 1930, revista franceza Annales a "lansat" studierea mentalitatilor din diferite epoci istorice. S-a aratat ca multa vreme termenul de mentalitate a avut un sens peiorativ 1. Dar periodicul Annales si istoricii francezi, urmati ulterior de alti cercetatori, au incercat sa introduca, pe langa investigarea sistematica a unui numar de realitati istorice, si cercetarea modului in care oamenii epocilor respective le percepeau, le judecau, adoptand o anumita atitudine si un anumit comportament. in acest mod s-a nascut istoria mentalitatilor si ceea ce am putea califica drept mentalitalism, ca modalitate de abordare a fenomenelor de istorie generala ori numai literara.
in definitiv ceea ce numim universul mental al oamenilor, "nebuloasa mentala" colectiva 2, mediaza permanent inriuirea exercitata de alti factori asupra culturii, inclusiv asupra literaturii. Aceasta "nebuloasa mentala" comporta de fapt doua nivele, dintre care cel mai profund actioneaza in functie de ceea ce inca Vasile Parvan numea "subconstientul colectiv" 3. in legatura cu acest subconstient colectiv, Lucian Blaga a statuat, in toate lucrarile sale de filosofia culturii, concepte precum categorie abisala sau determinanta stilistica.
Alex Mucchielli, profesor la Universitatea din Montpellier, defineste mentalitatea In mai multe moduri ca dat colectiv, care ar presupune un sistem de referinte implicite unui grup social, o cultura interiorizata, o stare de spirit, o anumita percepere si viziune a lumii, un ansamblu de comportamente si de opinii tipice, o pozitie existentiala fundamentala 4. in fond, mentalitatea implica in primul rand un ansamblu de reprezentari comune unui anumit grup social sau etnic. Mentalitatea asigura coeziunea grupurilor umane, este indeobste persistenta, intrucit se modifica lent, dificil, in functie de ceea ce se defineste ca "durata lunga" a fenomenelor 5. Mentalitatile se modifica ca urmare a schimbarii contingentelor politice si mai cu seama a interventiei traumatismelor culturale 6. Foarte stabil se invedereaza a fi ceea ce se numeste indeobste utilajul mental, inchipuit ca esenta modalitatilor de gandire si cadrelor logice, elementelor cheie ale viziunii asupra lumii, exprimate in vocabularul si in sintaxa limbii, in conceptia asupra spatiului si timpului, naturii, societatii, divinitatii, in miturile si cliseele de gandire, in ideile despre viata, moarte si dragoste. Alex Mucchielli defineste toate aceste elemente prin formula de obiecte nodale 7. Mentalitatile sunt modelate de educatie, de toate experientele sociale, de deprinderile de judecata. Ele implica sisteme de valori, pretuiri ale lumii, care este sesizata si cantarita cu grija. "Controlul social", exercitat de anumite colectivitati umane in vederea respectarii normelor, regulilor de gandire consacrate, incearca in mod constant sa blocheze modificarea mentalitatilor. Situatia exterioara, traumatismele culturale trebuie sa exercite o puternica presiune pentru ca mutatia mentalitatilor sa poata suveni. Membrii grupului social sau etnic, in posesia unei anumite mentalitati, trebuie sa cunoasca in prealabil modele socio-cufturale noi, ca sa accepte transformarea universului lor mental. Este cunoscuta conservarea riguroasa a mentalitatilor traditionale, pe care o atesta grupuri umane foarte particularizate, cum sunt amerindienii din Statele Unite ale Americii, descendentii colonistilor francezi din delta fluviului Mississipi sau anumiti emigranti afro-asiatici din occidentul Europei. in antichitate au asumat asemenea mentalitati conservatoare, ostentativ persistente, spartanii, dar, cel putin pana la un anumit punct, si locuitorii unor municipii italice.



Universul mental roman
in centrul imaginii, pe care romanii si-o faureau despre societatea lor, s-a aflat indeobste Cetatea. Dar unele elemente ale utilajului mental roman s-au schimbat totusi pe parcursul strabatut de Roma. Ne referim la elementele axiologice fundamentale, la elementele cheie ale viziunii despre lume, la codul codului axiologic, ca sa ne exprimam astfel. Alex Mucchielli le numeste valori cheie, in vreme ce noi preferam sa le definim ca metavalori 8. Aceste metavalori s-au schimbat sub Republica, de la Republica la Imperiu si in vremea Imperiului.
Educatia romana traditionala era straina de orice perfectionare artistica 9. Dar atunci cum se infaptuia ea in practica? Educarea romanilor se realiza solid, la un nivel pur civic, antisportiv. Seriozitatea grauitas, o orienta intotdeauna. Totusi sub Imperiu aceasta conceptie a fost partial abandonata sub incidenta gimnasticii grecesti, sportiva, dezinteresata prin excelenta. insa de fapt vechea austeritate romana intrase in criza inca din vremea lui Plaut, de la sfarsitul secolului al lll-lea i.e.n. si inceputul veacului urmator. Desfatarile, placerile orasului au dobandit un statut privilegiat in viata sociala si in universul mental al romanilor. Desi comicul gros, suculent al italicilor, la care vom mai avea prilejul sa ne referim, insotise si cele mai elementare manifestari ale primilor romani austeri.
insa ce aspect avea mentalul colectiv al romanilor? in interiorul universului mental roman se pot degaja doua straturi, doua nivele, dintre care cel mai profund a beneficiat de o stabilitate notabila. Nivelul profund, in parte tradus in utilajul mental, transcende adesea zonele constiintei si ale constientizarii. Au actionat aici diverse constrangeri si credinte comune romanilor, care implicau acel subconstient colectiv, mai sus mentionat. Chiar daca romanii constientizau marcile acestui strat de adancime, ele operau incepand de la nivelul subconstientului colectiv.
Cum am putea numi aceste marci de adancime? Oare nu mentaleme, dupa modelul unor concepte precum cele de semanteme, stileme, poeteme?
Oricum, care sunt aceste marci, aceste trasaturi profunde pe care le ilustrau comportamentele si reprezentarile romanilor? O prima trasatura rezida in pragmatism, in spiritul practic, constatat inca din antichitate. Revelator ni se pare faptul ca termenul ludus a desemnat initial "jocul", "amuzamentul" si abia ulterior "scoala", considerata asadar aproape superflua de primii romani. Este insa adevarat ca si la greci schola a indicat mai intai "ragaz", "inactivitate" si numai intr-o alta etapa "scoala". Romanii au preluat termenul grecesc, incrt schola a insemnat initial "tihna", otium, pentru a invata, apoi "lectie", "scoala". Oricum se poate constata la Roma un refuz initial al studierii culturii, o orientare spre activitatile cele mai concrete, care se finalizau imediat si in mod vizibil. Cicero deplangea acest pragmatism, pe care il contrapunea pretului conferit culturii de catre greci. Pe cand grecii, spunea Cicero (Tuse. disput, 1, 2-5), au dezvoltat geometria, matematica indeobste, romanii si-au harazit stradaniile masurarii suprafetelor si calculelor practice: chiar arta oratorica a avut obarsii practice. in schimb romanii excelau in viata politica, in structurarea institutiilor, precizeaza Cicero. Pe de alta parte, adaugam noi, tocmai in virtutea pragmatismului, romanii nu au refuzat de regula noutatile in materie de religie. Pragmatismul si elasticitatea religiei lor ti determinau sa accepte credintele straine, rituri si zei ai altor popoare, in speranta ca acestia ie vor fi de folos. Desigur insa ca ii asimilau zeitatilor romane, le dadeau nume latinesti, le supuneau unei "interpretari romane", interpretatio Romana. Exista chiar un rit specific, "chemarea", "evocarea", euocatio, spre a constrange divinitatea protectoare a unui popor vrajmas sa treaca de partea romanilor, ca si un colegiu sacerdotal specializat in primirea, organizarea si inserarea zeilor straini in panteonul roman10.
Interesul romanilor pentru institutii, pentru organizarea si expandarea lor, traducea' si alte doua marci ale acestui nivel mental profund: formalismul si constructivismul. Caci romanii respectau scrupulos formele arhitecturale, politice, institutionale. De aceea romanii au acumulat, in cursul evolutiei Republicii, patru adunari ale poporului - si nu una singura ca la Atena - ca sa exprime vointa multimilor. Datorita pragmatismului, multa vreme aceste patru adunari populare nu si-au confundat, nu si-au incurcat competentele. Cand creau noi institutii, romanii nu le suprimau pe cele vechi, ci le lasau sa functioneze in continuare, alaturi de structurile recent constituite, chiar daca nu mai detineau o importanta reala. Totodata romanii au construit in multe domenii; nu numai ca au dezvoltat arhitectura, ca nici un alt popor antic, ci au cladit un drept foarte semnificativ.
Dar care era in definitiv atitudinea romanilor fata de rituri? Ei venerau ritualurile atat in viata cotidiana, cat si in cea politica sau religioasa. Respectau riturile proprii, precum si cele altor popoare, practicau ritualismul. intre ritualism si pragmatism functionau ca organice anumite tensiuni, un fel de incompatibilitate. Ceea ce nu Ie-a impiedicat sa "conlucreze" in cadrul universului mental roman, fiind, pana la un punct, chiar permutabile. Tipic romana emerge atitudinea fata de numen, "putere supranaturala", considerata fie ca o fiinta autonoma, fie ca un atribut al unui zeu oarecare. Romanii identificau aceste "puteri" in umbra misterioasa a unui tufis, care fremata, ca si in spatele alaptarii unui nou nascut. Alaptare prezidata de Rumina, un numen, al carui nume provenea de ia ruma, "mamela". De asemenea romanii intrezareau un numen in interventia zeului suprem, lupiter, sau in charismul unei personalitati umane providentiale. Romanii ritualisti nu aveau indeobste tendinta sa personifice zeii, care guvernau fenomenele naturii ori functiile vietii. De altfel initial nu i-au reprezentat antropomorfic si nu le-au ridicat temple. Chiar in timpul Imperiului si in mai multe randuri, Tacit va elogia pe germani si pe iudei, pentru ca nu acceptau imagini ale divinitatilor11.


De fapt religia romana era contractualista, caci se opera cu principiul continut de formula " dau ca sa dai", do ut des. Romanii s-au manifestat concomitent ca un popor religios si ireligios. Fiecare act uman implica o componenta sacra, dar, in contactul cu zeii, nu se manifesta fervoarea mistica, elanul presupus de comuniunea cu divinitatea. Asadar, in virtutea pragmatismului, romanii nazuiau sa neutralizeze fortele supranaturale sau sa-si asigure sprijinul lor. incat religia oficiala, considerata ca parte integranta, organic dezvoltata, a Cetatii, era atent prezervata si scrupulos observata 12. Totusi omul si zeitatea alcatuiau doua entitati autonome, intre care se statornicea un contract. Dar contractualismul, sprijinit pe formalism, pe pragmatism, insa si pe ritualism, functiona nu numai in religie ci si in materie de drept. Totusi omul, aceasta entitate autonoma fata de divinitate, constituia centrul mentalului colectiv roman, masura tuturor lucrurilor, intocmai ca la greci. Omul cerea unui zeu sprijin, dar se putea adresa si altei divinitati. Omul isi faurea existenta banala, precum si istoria, incat chiar ajutorul zeitatilor era pus in practica prin intermediul modificator, responsabil, in ultima instanta decisiv, al omului. Antropocentrismul forma, dupa opinia noastra, ultima trasatura primordiala a mentalului colectiv profund din Roma antica. El n-a pierdut sensibil teren nici atunci cand misticismul oriental a patruns masiv in universul mental roman. De fapt romanii imparteau cu grecii antropocentrismul, pe baza anumitor afinitati solide, de considerat in cadrul unei anumite culturi mediteraneene relativ unitare. Vom mai reveni de altfel asupra acestei unitati culturale si consecintelor ei.
Prin urmare marcile cardinale ale nivelului profund al mentalului colectiv roman sunt: pragmatismul, formalismul.constructivismul, ritualismul, contractua-lismul, antropocentrismul. Cum am remarcat de fapt, aceste trasaturi se sprijineau reciproc, chiar atunci cand existau intre ele tensiuni. Ele operau ca permutabile, constituiau ceea ce am putea numi etnostilul roman. Ele legitimau, mai cu seama pragmatismul, setea de concret a romanilor, exprimata de inapetenta lor pentru vocabularul abstract. Limba latina evita in general abstractizarea, ezita in exprimarea notiunilor abstracte. Totodata aceste marci ale etnostilului roman au creat in literatura un orizont de asteptare pentru expresionism si pentru clasicism. Ritualismul si chiar pragmatismul favorizau literatura expresionista, gustul pentru sentimente violente si pentru intrecere", certamen. Romanul secolelor IV-II i.e.n., prins in vartejul agitat al cuceririlor si luptei cu natura, inclina mai ales spre expresionism. La aceasta se adauga propensiunea oricarei literaturi initiale, "primitive", pentru expresionism. La randul lor, constructivismul, contractualismul, si tot pragmatismul, presupuneau un anumit rationalism si preferarea echilibrului, incat au inlesnit aparitia si dezvoltarea clasicismului, intemeiat pe "ordinea luminoasa", lucidus ordo. Cum de fapt am semnalat mai sus, intre marcile etnostilului roman si consecintele lor literare s-a manifestat o tensiune fecunda in efecte benefice pe planul creatiei literare si chiar general umane. De asemenea marcile etnostilului roman au generat un teren prielnic si pentru zamislirea romantismului stilului nou, ca si pentru anumite tendinte baroce. Marcile etnostilului roman nu s-au modificat radical pana in secolul al Vl-lea e.n. (daca nu chiar pana in secolul al Vlll-lea e.n.!). in schimb alte reprezentari mentale s-au reliefat ca mai mobile si mai intens supuse constientizarii. Ele au alcatuit climate mentale specifice 13, au revelat scheme ori "grile" de gandire si de comportament.
Omul primelor secole ale Romei judeca viata si moartea, solidaritatea civica, in functie de principiile morale austere si de normele religiei romane traditionale. Alte reprezentari, noi elemente ale utilajului mental s-au impus succesiv spre sfarsitul Republicii, la inceputurile Imperiului si catre amurgul antichitatii. Mutatiile cunoscute de realitatile politice, traumatismele culturale, filosofiile acestor epoci au prilejuit noi reprezentari, mai complexe, initial mai concrete si mai individualiste, caci marcate de un anumit laxism moral si civic. Ulterior aceste reprezentari au devenit mai fervente, intrucit erau impregnate de un anumit misticism religios, de sorginte orientala, si filosofic, de o adevarata misteriofilisofie. Elocventa ni se pare si imaginea pe care romanii si-o faceau despre "celalalt", indeobste strainul. Desi romanii n-au conferit in genera! nuante peiorative termenului de "barbar, barbarus, cum procedasera grecii cand intrebuitau cuvantul barbaros, ei au manifestat multa vreme neincredere si chiar dezinteres fata de strain. Dar ulterior - trecand prin etapa intermediara a unui interes, a unei curiozitati fata de aspectele exotice, constatate la "celalalt" -, romanii au ajuns in cursul Imperiului sa stabileasca un autentic dialog cu strainul, cu barbarul. Pentru ca in Imperiul crestin "celalalt" sa fie mai degraba paganul, necrestinul, decit barbarul14.


Miscarea utilajului mental, a comportamentelor si reprezentarilor fundamen tale, dar si a imaginilor legate de anumite elemente mentale s-a concretizat in structurile mentale ale romanilor. Schemele de gandire, valorile, atitudinile fundamentale, reprezentarile vietii si ale mortii, ale raporturilor dintre cetateni, ale relatiilor cu alte popoare, dar si ale desfatarilor si comportamentelor cotidiene s-au ordonat la Roma in structuri mentale. S-au succedat in cursul evolutiei romanilor doua structuri mentale de prae-ciuitas, doua structuri de ciuitas etc. Viata civica a romanilor, cel putin in vremea Cetatii, cand ei si-au dobandit adevarata identitate, ne apare ca un ansamblu coerent. Dimensiunile feluritelor domenii, financiar, politic, cultural-mental se sprijineau si se presupuneau reciproc. S-a creat astfel un adevarat dialog intre Cetate si cetatean. Dar ce s-a petrecut mai tarziu, sub Imperiu? in aceasta lunga secventa istorica, disciplina colectiva, liber consimtita, s-a destramat, iar noi factori mentali au incercat sa ' restaureze echilibrul vietii cotidiene. Sarbatorile, placerile Romei au prilejuit manifestari populare, unde au emers modele specifice de conduita si de gandire. Acestea au fost imbogatite, nuantate sau potentate de impactul altor manifestari, cum erau triumfurile celebrate de generalii victoriosi, reprezentatiile dramatice, procesele juridiciare 15.
in cadrul structurilor mentale, reprezentarile lumii, Cetatii si altor popoare, ca si ale unor detalii relative la viata cotidiana s-au organizat asadar in adevarate macro-sisteme supuse evolutiei. Pe de alta parte, structurile fie ele sociale, politice sau mentale, formau ansambluri coerente, fundate pe raporturi precise, de determinare reciproca, intre feluritele lor elemente. in cadrul structurilor mentale, cum am aratat mai sus, un rol esential revenea valorilor, intrucit orice transformare de mentalitate implica o noua alcatuire a mijloacelor de a pretui lumea. Iar, la randul lor, vaforile depindeau de anumite parghii esentiale, care le manevrau si le articulau de la baza, adica de ceea ce am definit ca metavalori. Totodata schemele de gandire si de comportament s-au polarizat in jurul principalului model colectiv, imbratisat de cetateni. in acest model colectiv sau ideal uman s-au condensat, s-au decantat reprezentarile esentiale, schemele de gandire, valorile.
in timpul Republicii, acest model colectiv a fost intrupat de Cincinnatus, consul si dictator (republican, adica magistrat unic si extraordinar, desemnat numai pentru o perioada de sase luni) in secolul al V-lea i.e.n. Cei care au venit sa-l instiinteze ca a fost desemnat dictator, pentru a salva Roma dintr-o grava criza militara, l-au gasit trudind la plugul lui si lucrandu-si singur ogorul. Cincinnatus si-a sters sudoarea, care ii cadea pe ochi, si si-a imbracat toga praetexta, vesmantul magistratilor (LIV., 3,26, 7-l2; EUTROP., 1,17). Prin urmare Cincinnatus era inchipuit ca un brav militar si un destoinic general, barbat modest, pasionat de osteneala pe propriul sau pamant. El asocia, in persoana sa, cele mai inalte virtuti si demnitati cu munca modesta, insa foarte utila, pe ogorul sau. De asemenea el, reprezenta un exe.mplu viu de disciplina. Desi patrician, datorita jocului solidaritatilor civice, de diferite obarsii, Cincinnatus a devenit si idealul uman al plebei romane. Totusi imaginea sa a palit in secolul I i.e.n., in plina criza a mentalitatilor traditionale. Ca model colectiv, Cincinnatus n-a putut fi cu adevarat inlocuit de nimeni sub Imperiu. Desi s-a incercat succesiv sa se impuna ca personaje - idealuri umane imparati ca August, Traian, Marcus Aurelius si Constantin.
Evolutia structurilor mentale
intre structurile mentale si celelalte structuri, mai ales politice, functionau asadar raporturi de dependenta bi - si multilaterala. Dar cum au evoluat aceste raporturi si aceste structuri? Pana la sosirea etruscilor, la sfarsitul secolului al VII- lea i.e.n., Roma a echivalat cu un conglomerat, cu o federatie de asezari rurale, care reprezenta o prae-urbs, un "preoras", din punct de vedere social. Daca nu cumva s-ar putea trage concluzii din sapaturile arheologice ale echipei conduse de Andrea Carandini, in sensul ca, inca din secolulal Vlll-lea i.e.n., Roma era sau tindea sa devina urbs. Ca structura politica se impusese in aceasta vreme regalitatea latino-sabina, careia ii corespundea pe plan mental o prae-ciuitas, "pre-Cetate". Marturiile in acest sens pot fi identificate la diversi autori antici, precum Cicero, Titus Livius, Dionis din Halicarnas, indeosebi la Salustiu, in evocarea concentrata si tocmai de aceea mai semnificativa a trecutului indepartat, in "arheologia", practicata de el in cele doua monografii, care ii apartin. Este dificil de reconstituit insa ansamblul de valori, care functiona in aceasta vreme. Ele depindeau de un utilaj mental arhaic, de o axiologie de sorginte indo-euro-peana. Cum de fapt am mai aratat, eroii acestei secvente istorice au fost considerati, chiar in timpurile clasice, ca intrupari ale demonilor indo-europeni.
Etruscii au determinat transformarea confederatiei de sate intr-o urbs, "oras* ca structura sociala, desigur dominata de gintile a caror influenta regii veniti din nord incercau s-o limiteze. Regalitatea etrusca reprezenta structura politica prevalenta, iar pe plan social Roma era inca o prae-ciuitas, desi tindea sa se impuna o mentalitate urbana, fundata pe metavalori ca fides, "lealitatea" sau "buna credinta" si pe pietas, "pietate". Fides implica indatoriri constiincios indeplinite in timp de pace si de razboi, lealitate fata de prieteni si de patrie, in vreme ce pietas presupunea indeplinirea obligatiilor religioase, insa si a celor filiale, patriotice, asumate fata de alti romani 1. Titus Livius da seama de formarea lenta a mentalitatilor romane arhaice si de faptul ca regalitatea si constrangerile inerente ei fusesera necesare. Ulterior, lasa el sa se inteleaga (2,1, 4-6), Roma a devenit o "Cetate", ciuitas, si si-a aflat propria identitate. Au trebuit sa se dezvolte intai dragostea, caritas, si pretuirea, conjugale si paterne, dar si ale solului patriei, ipsius soli, care treptat au determinat obisnuinta, au asociat strans intre ele sufletele cetatenilor.


Toate acestea s-au petrecut dupa 509 i.e.n., cand a fost abolita regalitatea. Structura sociala rezida, dupa alungarea regilor etrusci, intr-o urbs a gintilor, iar dupa 367-366 i.e.n., cand au fost dislocate tiparele gentilice si plebea a dobandit accesul la consulat, intr-o urbs timocratica, prin urmare axata nu pe o aristocratie de sange, ci pe una de avere. Celor trei forme de "oras", urbs, le era congruenta ca structura politica res publica, "lucrul public" sau "lucrul care apartine poporului" (CIC, Rep., 1, 41), de fapt statul conceput ca bun public. Dupa 509 si mai ales dupa 451 i.e.n., acest stat era o republica, "un stat liber", libera respublica; structura mentala adecvata acestei republici era ciuitas, "Cetatea", care incorpora constiita apartenentei la un oras-stat, patrie si familie comuna a cetatenilor solidari intre ei. Metavalorile pot fi identificate in fides si pietas, dar si in libertas, "libertate", care ingloba mai ales oroarea fata de puterea personala, insa si putinta cetateanului de a-si exprima punctul propriu de vedere, mai ales de a-si proteja viata prin apelul la popor ca suprem judecator, daca era condamnat la o pedeapsa grava de o instanta judiciara inferioara acestuia. Concomitent libertas presupunea si garantia ca cetateanului i se va aplica legea, care de altfel pe pian politic statua diferente intre romani.
Cum au evoluat totusi aceste structuri si metavalori? Dupa o profunda criza a realitatilor politice si a mentalitatilor, in secolul I i.e.n. se impune imperium, ¦imperiu", ca structura sociala - din punct de vedere teritorial conditia imperiala fusese dobandita inca din secolul II i.e.n. (CIC, Cat., 2,19; 3,26 etc.) - iar, din 27 i.e.n. principatus, "principatul", alcatuieste structura politica, intrucit statul roman este condus de un princeps "principe", monarh absolut, camuflat in prim cetatean si senator. Dar mentalitatile se schimba mai incet: mai mult chiar, primii principi, de fapt imparati, se straduiesc sa restaureze vechile valori. Totusi intre domnia lui Nero (54-68 e.n.) si cea a lui Hadrian (117-l38 e.n.) emerge ca structura mentala oanti-ciuitas, "anti-Cetate". Romanii nu-si mai imaginau, nici macar cu ochii mintii, limitele cetatii ori cetatilor lor. Ei pierd sentimentul solidaritatii cu Cetatea si locuitorii acesteia se simt parte integranta a unei populatii implantate pe un vast teritoriu. Scriitorul grec Aelius Aristide, favorit al unor imparati ai secolului II e.n., arata ca Roma are ca limite si ca sol "lumea locuita" (Laus Romae, 59-61). Se dezvolta, in interiorul acestui vast spatiu deschis, noi solidaritati locale, intemeiate pe microunitati sociale. Ca metavalori functioneaza atat persona, "rol" (la origine "masca"), socio-politic, dar postuland uneori si capacitatea de a-si face bine propria meserie (TAC, Dial., 10, 6; EPICT, Diss., 1,2; 25-28 etc), cat si dignitas "demnitate", adica salvgardarea propriului status, "statut" sau "stare".
Dupa 285 e.n., imparatul domina o birocratie statala complicata, devine sacrosanct, este dominus, "stapan". Anumite inscriptii il proclama nu numai imperator Caesar, "imparat cezar", ci si dominus noster Flauius, "stapanul nostru Flavian", caci la Roma domneste acum a doua dinastie flaviana. lmperium-u\ui, termen cu mai multe acceptiuni, care vor fi prezentate in alta parte, dar care indica si structura sociala a vremii, ii corespunde dominatus, "dominatul", ca structura politica. intre 285 si 361 e.n. se instaleaza ca metavalori, in cadrul unei noi forme de anti-c/u/fas, obsequium, "respectul", supunerea totala fata de ordinea sociala, acum incremenita, si fata de imparat ca si sanctitudo, "sfintenia", caracterul sacru. intr-adevar, totul era sacru in jurul imparatului: palatul lui, numit sacrum palatium, consiliul lui, faimosul sacrum consistorium, chiar si dormitorul lui, sacrum cubiculum.
in 476 e.n. imperiul roman occidental dispare, pe cand cel oriental se mentine pana in 1453. Dar importanta suprimarii Imperiului n-a fost inteleasa la vremea respectiva sau a fost slab perceputa de comtemporani. Oricum, intre 394 si sfarsitul secolului al Vl-lea e.n., toate structurile caracteristice vechii Rome au strabatut o criza, care Ie-a fost fatala 17. Urmatoarea schema va da seama de evolutia structurilor romane.



Colt dreapta
Creeaza cont
Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)




Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910



 
Copyright© 2005 - 2024 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite
Colt dreapta