Figuri de stil

Epitetul - „Partea de vorbire sau de fraz\ care determin\, `n lucr\rile sau aciiunile exprimate, printr-un substantiv sau verb, `nsuairile lor estetice, adic\ acelea care pun `n lumin\ felul cum le vede sau cum le simte scriitorul ai care au un r\sunet `n sensibilitatea ai fantezia cititorului” (Tudor Vianu). Epitetul numeate `nsuairi deosebite, aparte. Epitetele pot fi explucative, epitete metafor\, sincretice, complexe, imagini, apreciative, antitetice, evocative, ornante. Frumuseiea epitetelor este dat\ de asocierea deosebit\, inedit\ a cuvintelor. o1d8df
Comparaiia - Procedeu artistic care const\ `n al\turarea a doi termeni (obiecte, persoane, idei, fenomene, aciiuni etc.) cu `nsuairi comune, urm\rindu-se anumitor caracteristici ale primului termen (de comparat), prin intermediul celui de-al doilea (cu care se compar\). Ca figur\ de stil, comparaiia opate fi exprimat\ numai printr-un substantiv, `nsoiit de atribute ai complemente.
Metafora - Procedeu artistic, element al limbajului poetic, prin care se trece de la sensul prorpiu al cuvantului sau al unei expresii, la un alt sens, pe care cuvantul sau expresia `l dobandeate numai prin analogie, prin comparaiie. In comparaiia iniiial\, care st\ la baza metaforei, termenul cu sens impropriu, figurat, `l susbtituie pe cel cu sens propriu, de unde rezult\ c\ `ntr-o expresie morfologic\ exist\ un `nieles uaor de intuit ai altul mai greu de intuit, sugerat.
Personificarea (prozopopeea) - procedeu literar prin care se atribuie fiinielor necuvant\toare, obiectelor, elementelor din natur\, sau ideilor abstracte `nsuairile omeneati de a vorbi, de a gandi, de a avea sentimente, de a aciiona ca oamenii, `ntr-un cuvant, de a face din ele persoane.
Antiteza - Figur\ de stil care const\ `n al\turarea a doi termeni (personaje, situaiii, fenomene, idei etc.), de obicei, punandu-se reciproc `n lumin\, urm\rindu-se s\ se reliefeze mai pregnant opoziiia dintre aceatia.
Alegoria - Figur\ de stil alc\tuit\ dintr-o succesiune de metafore, comparaiii, epitete, personific\ri, ce creeaz\ o imagine `nchegat\, prin care poetul d\ form\ concret\ unor noiiuni abstracte. Alegoria apare frecvent `n fabule ai `n proverbe.
Hiperbola - Procedeu artistic prin care se exagereaz\ inteniionat `nsuairile unei fiinie sau caracteristicile unui obiect, fenomen, sau ale altei `ntampl\ri, cu scopul de a=l impresiona pe cititor.
Inversiunea - Procedeu artistic ce const\ `n schimbarea topicii obianuite a cuvintelordintr-o propoziiie (fraz\). Prin inversiune (metatax\) se evideniiaz\ importania deosebit\ a unui cuvant (grup de cuvinte) din contextul respectiv.
Enumeraiia - Inairuirea mai multor termeni din acelaai cmp semantic, folosit\ spre a atrage ateniia asupra aspectelor descrise sau asupra faptelor `nf\iiaate.
Repetiiia - Figur\ de stil care const\ `n repetarea unui cuvant sau a unui grup de cuvinte, pentru a `nt\ri o idee sau o impresie.
Onomatopeea - Cuvant care, prin elemetele lui sonore, imit\ sunete, zgomote din natur\. Folosirea onomatopeei `n poezie duce la versul onomatopeic, la armonie imitativ\.
Invocaiia - Partea de `nceput a unei opere, `n care poetul cere ajutorul muzei sau divinit\iii pentru a-ai pitea realiza opera. Cand invocaiia se adreseaz\ unui personaj imaginar sau absent, ea se numeate invocaiie retoric\.
Metonimia - Figur\ de stil care const\ `n inversarea voluntar\ a categoriilor logice: `ntregul prin parte, partea prin `ntreg, cauza prin efect, efectul prin cauz\, abstractul prin concret, posesorul prin lucrul posedat etc.
Eufemismul - Apropiat de ironie, eufemismul este o figur\ de stil care const\ `n atenuarea prin substituire a unei expresii cu sens jignitor, dur sau chiar obscen.

Moduri de expunere

Descrierea - Este un mod de expunere prin care scriitorul prezint\ `n am\nuntele lor specifice ai impresionabile un coli din natur\ (peisaj), un obiect, un fenomen, o fiini\, chpul unui om, un mediu social, o stare sufleteasc\. Intr-o descriere literar\, `n proz\ sau `n versuri, pe lang\ prezentarea unor elemente definitorii pentru obiectul descrierii, scriitorul d\ glas ai sentimentelor declanaate `n sufletul s\u de contemplarea obiectului descris (uimire, `ncantare, bucurie, spaim\ etc.). Exist\ opere literare construite exclusiv prin apelul la descriere, ca mod de expunere, cum sunt, de exemplu, pastelurile. Alteori, descrierea apare `n cadrul naraiiunii, atunci cand scriitorul descrie personaje, realizand portrete.
Naraiiunea - este o relatare a unor `ntampl\ri `ntr-o ascensiune de momente. Naraiiunea este modul caracteristic al epicului. Autorul povesteate fapte ai `ntampl\ri prezentate `ntr-un loc ai un timp determinate. Toate aceste `ntampl\ri dintr-o naraiiune, legate de personaje, formeaz\ aciiunea. La aciiune, particip\ personajele literare, care pot fi oameni, dar ai plante, animale, sau lucruri animate de autor (ca `n basme, legende sau fabule). De regul\, `ns\, naraiiunile prezint\ `ntampl\ri din viaia oamenilor, acele `ntampl\ri prin care scriitorul defineate firea, caracterul, felul de a fi al personajului literar sau, atunci cand apar personaje colective, modul de viai\ al societ\iii omeneati, `ntr-o anume epoc\. Pritre speciile genului epic care au ca mod de exopunere naraiiunea, se num\r\: basmul, legenda, povestea, balada, fabula, schiia, nuvela, romanul, poemul eroic.
Dialogul - Este modul de expunere prin care se reproduce, `n vorbire direct\, conversaiia dintre personaje. Este mijlocul prin care autorul face personajele s\ vorbeasc\, dezv\luindu-ai, astfel, psihologia ai mobilurile aciiunii ai atitudinilor adoptate. Exist\ opere literare `n care se foloseate `n `ntregime, ca mod de expunere, dialogul. Acestea sunt specille genului dramatic: comedia, drama sau tragedia. In astfel de opere literare, `n loc s\ povesteasc\ faptele ai `ntampl\rile, scriitorul pune personajele s\ vorbeasc\, s\ se miate ai s\ gandeasc\, `n faia spectatorilor, pe o scen\, ca `n realitate.
Exist\ ai un dialog interior, care reproduce replicile pe care le schimb\ cu sine `nsuai un personaj literar. Recurgand la aceast\ modalitate, scriitorul prezint\ contradiciiile psihologice puternice ale personajului repsectiv, punandu-se mai acut `n lumin\ conflictul psihologic, nehot\rarea sau aov\iala personajului `n situaiii dilematice, precum ai alte tr\s\turi de caracter.

Genuri literare

Termenul de gen literar provine din latinescul genus (neam, ras\, fel, mod) ai, `n literatur\, numeate o clas\ de opere literare. Genul literar a fost definit avand ca elemente de referini\ relaiia ce se stabileate `ntre cretor ai lumea `nconjur\toare, precum ai felul `n care acesta comunic\ `n opera respectiv\ idei, sentimente, atitudini.

1. Genul LIRIC cuprinde acele opere literare `n care scriitorul (cel mai adesea, poet) comunic\ direct impresiile, gandurile, sentimentele, ideile ai atitudinile sale. Cel care le exprm\ este `nsuai poetul. Uneori, sentimentele autorului intr\ `n rezonani\ cu simi\mintele cititorului, `ntamplare fericit\, ce d\ valoarea operei ai, uneori, viaia lung\ a acesteia.
# cult:
- imnul -- Poezie sau cantec solemn compus pentru pream\rirea unei idei, a unui eveniment, a unui erou legendar etc. Imnurile religioase prem\resc divinitatea. Odat\ cu formarea statelor naiionale, imnul devine ai un cantec solemn adoptat oficial ca simbol al unit\iii naiionale a statului. Este `nrudit ai cu oda.
- oda -- Specie a poeziei lirice (format\ din strofe cu aceeaai form\ ai cu aceeaai structur\ metric\), `n care se exprim\ elogiul, entuziasmul sau admiraiia fai\ de persoane, de fapte eroice, idealuri, fai\ de patrie. Oda opate fi eroic\, personal\, religioas\ sau sacr\.
- pastelul -- Specie a poeziei lirice, `n care autorul descrie un tablou din natur\ (priveliate, moment al unei zile sau anotimp, aspecte din faun\ ai flor\), prin intermediul c\ruia `ai exprim\ direct anumite sentimente.
- elegia -- Poezie liric\ `n care se exprim\ sentimente de tristeie, melancolie, regret mai mult sau mai puiin dureros, de disperare, provocate de motive intime sau sociale. Elegiile pot fi filozofice, patriotice, religioase, erotice etc.
- satira -- Poezie liric\ n care sunt ridiculizate aspecte negative sociale, moravuri, caractere. Satira poate fi literar\, moral\, social\, politic\.
- meditaiia -- Specie a liricii filozofice `n care poetul `ai exprim\ sentimentele, cugetand asupra rosturilor existeniei umane ai asupra unor experienie intelectuale fundamentale `n leg\tur\ cu temele majore ale unversului.
- sonetul -- Poezie cu form\ prozodic\ fix\, alc\tuit\ din 14 versuri, repartizate `n dou\ catrene, cu rim\ `mbr\iiaat\ ai dou\ teriine cu rim\ liber\. Intregul cuprins al poeziei este enuniat `n ultimul vers, care are forma unei maxime.
- rondelul -- A ap\rut `n literatura medieval\ francez\ ai desemneaz\, la origine, un cantec ai un dans. In accepiia lui modern\, rondelul este o poezie cu form\ fix\, avand numai dou\ rime ai un refren, care deschide poezia ai `n care este reluat, pariial ai inetgral, la mijlocul ai la sfaraitul ei.

- gazelul -- desemneaz\ o poezie lric\ erotic\. Originar din literatura indian\, persan\, arab\, preluat de poeiii europeni, gazelul este format dintr-un num\r variabil de distihuri, fiecare al doilea vers avand aceeaai rim\ cu cele dou\ versuri ale distihului iniiial.
# popular
- doina -- specie a liricii populare ai a folclorului muzical romanesc, care exprim\ un sentiment de dor, de jale, de dragoste, de revolt\ etc.
- cantecul -- specie liric\ semifolcloric\, avand un caracter nostalgic, erotic, sau care celebreaz\ haiducia.
- bocetul -- Lamentaiie improvizat\, de obicei, versificat\, cantat\ pe o anumit\ melodie, `n cadrul obiceiurilor legate de `nmormantare.

2. Genul EPIC cuprinde acele opere literare `n care ideile ai sentimentele autorului nu sunt transmise direct, ca `n cazul genului liric, ci indirect, prin intermediul aciiunii ai al personajelor. Genului epic `i corespunde, ca mod de expunere, naraiiunea. De aceea, `ntr-o oper\ epic\ exist\ trei elemente defibitorii: aciiunea (`ntampl\rile prezentate, frecvent, `n ordinea desf\aur\rii lor), personajele ai autorul.
# cult
- schiia -- Specie a genului epic, de dimensiuni reduse, cu aciiune limitat\ la un singur episod caracteristic din viaia unuia sau a mai multor personaje.
- nuvela -- Oper\ epic\ `n proz\, care are o aciiune complex\ ce cuprinde o `nl\niuire de fapte, la care particip\ mai multe personaje, surprinse `n evoluiie ai prezentate `n mediul lor de viai\. Ca dimensiune, se situeaz\ `ntre schii\ ai roman. Nuvela poate fi romantic\, naturalist\, realist\, psihologic\, umoristic\, istoric\.
- romanul -- Specie a genului epic, `n proz\, cu aciiune mai complicat\ ai de mai mare `ntindere decat a celorlalte specii epice `n proz\, desf\aurat\ pe mai multe planuri , cu personaje numeroase, bine conturizate.
- fabula -- Povestire scurt\, `n versuri sau `n proz\, `n care scriitorul critic\ anumite tr\s\turi morale sau comportarea unor oameni, prin intermediul personajelor - animale, plante, obiecte - ai care are valoare educativ\. Fabula este construit\ pe baza alegoriei, dezv\luit\ prin moral\ (partea final\), uneori, cu valoare de sentini\ a fabulei.
- balada -- A fost cultivat\ de literatura medieval\ francez\. Are subiecte diverse, valorific\ eroicul, fantasticul, legendarul, care a fost adesea valorificat\ `n literatura cult\. Are o form\ fix\ (trei strofe a cate opt versuri ai un catren final.
- poemul eroic -- Specie a genului epic, `n versuri, de proporiii mai mari decat balada, dar mai mici decat epopeea. Poemul eroic evoc\ fapte istorice sau legendare, din trecutul unui popor, punand `n centrul ateniiei figura unui erou excepiional, `n `mprejur\ri excepiionale, care se detaaeaz\ dintre alte personaje cu `nsuairi deosebite, pe care acesta le domin\.
- epopeea -- Creaiie epic\ `n versuri, de `ntindere mai mare decat poemul, `n care se povestesc fapte eroice, legendare, de mare `nsemn\tate pentru viaia unui popor ai la care particip\, pe lang\ eroii numeroai, ai forie supranaturale. Epopeea poate fi istoric\, eroic\, eroi-comic\, filozofico-religioas\.
- basmul -- Specie `n proz\ a epicii (populare), a c\rei naraiiune ai ale c\rei personaje, fabuloase, transfigureaz\ realit\ii ale naturii ai ale vieiii sociale
- legenda -- Specie a genului epic (popular), `n versuri sau proz\, prin care se explic\, apelandu-se, de obicei, la fantastic, geneza unui lucru (fiinie, fenomen,) al unui eveniment istoric ori se evoc\ ispr\vi neobianuite ale unor eroi atestaii sau nu de c\tre documente.

# popular
- basmul (povestea) -- ***
- legenda -- ***
- balada -- ***
- snoava -- Scurt\ povestire folcloric\ cu coniinut anecdotic, inspirat\ din viaia de toate zilele, avand o larg\ circulaiie oral\.

3. Genul DRAMATIC cuprinde acele opere literare `ncare coniinutul de idei, sensul operei sunt evideniiate prin jocul unor actori, care `ntruchipeaz\ personajele pe o scen\, `n faia sapectatorilor. Intre spectatori ai scriitor (dramaturgul) apare o conveniie, spectatorul admiiand ideea c\ pe scen\ apar adev\raiii eroi. Principalul mod de expunere `ntr-o oper\ dramatic\ este dialogul (ai monologul). Opera dramatic\ nu este scris\ pentru a fi citit\, ci pentru a fi reprezentat\ pe scen\.

# cult
- comedia -- Este specia genului dramatic, `n proz\ sau `n versuri, care evoc\ personaje, `ntampl\ri, moravuri sociale, care sunt caracterizate `ntr-un mod ce starneate rasul, avand un sfarait vesel (happy end) ai, deseori, un rol moralizator.
- drama -- Specie a genului dramatic, `n versuri sau `n proz\, cu coniinut ai deznod\mant grav. Fiindc\ `mbin\ episoadele vesele cu cele triste, drama exprim\ mai aproape de adev\r complexitatea vieiii reale. Tinzand s\ exprime aceast\ complexitate, este mai puiin supus\ conveniiilor decat tragedia, ai de aici, diversitatea formelor ai dificultatea de a o defini. Coniine tipuri diferite de personaje, sentimente, tonalit\ii, iar partea component\ eseniial\ o constituie conflictul.
-tragedia -- Specie a genului dramatic, `n versuri sau proz\, cu subiect grav, patetic, cu personaje puternice, aflatde `ntr-un conflict violent, ireconciliabil, cu deznod\mant nefericit, `nfior\tor.

# popular
- Irozii
- oraiia de nunt\

Noiiuni de versificaiie
Versificaiia sau prozodia (gr. prosodia = intonare, accentuare) este o atiini\. Ea studiaz\ cantitatea sau durata vocalelor ai a silabelor, `n diferite p\rii constructive ale cuvantului (`n limite care utilizeaz\ o metric\ calitativ\. In general, `ns\, prin versificaiie se `nielege ansamblul de tehnici pe care `l presupune scrierea versurilor ai rima. Versificaiia, spre deosebire de proz\, `ncant\ pe cititor. Deci, prin prozodie sau versificaiie, se `nielege ansamblul de reguli, pe care, `n timp, poeiii le-au statuat `n scrierea poeziilor.
1. VERSUL - este un rand dintr-o poezie, `n care sunt respectate regulile referitoare la ritm, rim\ ai m\sur\. Acesta este versul clasic. In afar\ de acest gen de vers, mai exist\: a) Versul liber - care este un rand dintr-o poezie, `n care regulile enuniate mai sus sunt aplicate dup\ cum doreate poetul, neiinand cont de unele dintre acestea; b) Versul alb este versul f\r\ rim\.

2. STROFA - apare `n versificaiia modern\ ai numeate o grupare de versuri delimitate grafic printr-un spaiiu alb. Num\rul versurilor dintr-o strof\ difer\, `ncepand cu strofe formate dintr-un singur vers ai ajungand pan\ la o strof\ cu 12 versuri.
Dup\ num\rul de versuri din care sunt alc\tuite strofele, pot fi : monovers (un vers), distih (sou\ versuri), teriet (trei versuri), catren (patru versuri), cvinarie (cinci versuri), sextin\ (aase versuri), septet (aapte versuri), octav\ (opt versuri), non\ (nou\ versuri), decim\ (zece versuri). Stania este tot o strof\ `n care versurile sunt legate prin `nieles ai printr-o anumit\ rim\. Specific\ Renaaterii italiene, o stani\ poate avea un num\r de versuri variind `ntre trei ai dou\zeci.

3. M|SURA - este num\rul silabelor dintr-un vers. M\sura poate fi de la patru silabe, pan\ la 15-16 silabe, ai chiar mai multe. M\sura ai ritmul sunt atribute importante ale versificaiiei. De regul\, `ntr-o poezie, versurile au aceeaai m\sur\. Exist\, totuai, ai versuri cu o m\sur\diferit\, mai ales `n fabule.

4. RIMA - const\ `n a face s\ coincid\ silabele de la sfaraitul a dou\ sau mai mulote versuri. Aceast\ potrivire `ncepe cu ultima vocal\ accentuat\.Cand rima este imperfect\, ea poart\ numele de asonani\. In aceast\ situaiie, se potrivesc ultimele vocale ale versurilor ai, aproximativ, consoanele. Considerat\, `n literatur\ cult\, drept o liceni\ poetic\, `n poezia popular\, asonania este foarte des `ntalnit\.
Dup\ felul cum rimeaz\ versurile, exist\ mai multe tipuri de rim\:
- Monorima -- const\ `ntr-o rim\ ce apare succesiv la mai multe versuri ai este specific\ poeziei populare.
- Imperecheat\ sau succesiv\ -- apare atunci cand versurile rimeaz\ dou\ cate dou\ - primul cu al doilea, al treilea cu al patrulea a.a.m.d.
- Incruciaat\ sau alternativ\ -- apare atunci cand primul vers al unui catren rimeaz\ cu al treilea, iar al doilea rimeaz\ cu al patrulea.
- Imbr\iiaat\ -- rimeaz\ primul vers cu al patruleaai al doilea cu al treilea. Este un tip de rim\ mai rar folosit de poeii.
- Variat\ sau amestecat\ -- apare, deseori, `n fabule, unde poeiii recurg la `mbinarea diverselor tipuri de rim\, nerespectandu-se o anumit\ ordine a acestora.
Pentru mulii, rima este sinonim\ cu poezia, fiindc\ rima, combinat\ cu ritmul, este cea care d\ muzicalitate oeziei. Rima este cea care grupeaz\ versurile `n strofe, indicand ai sfaraitul versurilor. De cele mai multe ori, cuvantul-rim\ este ai cel mai important din versul repsectiv.
Dup\ silaba accentuat\ din rim\, aceasta opate fi simpl\ sau complex\. Rima simpl\ poate fi masculin\, atunci cand accentul cade pe ultima silab\, sau feminin\, atunci cand accentul pic\ pe penultima silab\.

5. RITMUL - miacare regulat\ ai m\surat\, care se defineate ca fiind succesiunea regulat\ a unor silabe neaccentuate, dar ai a pauzelor dintr-un vers.
Unitatea metric\ este un grup de silabe accentuate ai neaccentuate ( / ) ai ( U ) ai care se repet\ la intervale regulate `ntr-un vers. Cel mai adesea, `n limba romaneasc\ se folosesc unit\iile metrice numite troheu, iamb ai amfibrah, iar ritmul corespunz\tor este trohaic, iambic ai amfibrahic. Formele ritmului sunt binare.
Trohaic - atunci cand unitatea metric\ este troheul - / U. Ritmul trohaic este specific poeziei populare, pentru c\ este coborator ai vioi, dar apare ai `npoezia cult\.
Iambic - atunci cand unitatea metric\ este iambul U /. Iambul este un ritm suitor, care, prin nota lui grav\, este potrivit pentru acele specii ale poeziei culte `n care poeiii dau glas unor sentimente puternice ai tulbur\toare, precum `n elegie sau meditaiie.
Formele ritmului mai pot fi ternare: dactilic (picior trisilabic / U U ), anapestic ( U U /) ai amfibrahic ( U / U ). Ritmul amfinrahic presupune o succesiune de picioare trisilabice, `n care a doua silab\, accentuat\, este `ncadrat\ de dou\ silabe neaccentuate.