Prost sa fii, c-apoi case ai

Sintagmele «numar de casE» si «numar de apartamentE» i-au derutat nevoie mare neuronii (sper sa nu gresesc punand pluralul) unei peremiste. Tot auzind ea pe la televizor cum ca E-urile ar fi daunatoare, si-a zis ca sa mai reduca din ele, sa-i cada bine de declaratie. Dupa cum se stie, magarii considera hartia o delicatesa. Dupa eliminarea a doua E-uri nocive, completarea declaratiei a devenit mult mai simpla. Pentru a trece «numarul de casa» si «numarul de apartament» e nevoie de o operatie relativ simpla, nicidecum de dificila, in ochii peremistei, operatie de numarare. Stia premierul ce stia cand a trimis neamul spre numarat. Dar cum un rau nu vine niciodata singur, peremista va trebui sa treaca acum si prin proba de foc a declararii sumei exacte de euro din cont. Stim insa de pe acum ca celor 47 de apartamente li se va adauga o suma in euro de ordinul milioanelor de miliarde -; parca 16 cifre are un numar de cont in euro.

Stirile de la coada vacii

Uimitor, intr-adevar. Vaca nu mai inseamna doar lapte. Cam asa trebuie sa-si fi spus cei de la PRO TV cand au difuzat stirea cu Steluta, vaca de felul ei, bandu-si cafeaua. O prefera dulce, conform aceleiasi stiri. Iar noi ar trebui sa intelegem de aici ca Steluta s-a reprofilat spre productia de cafea cu lapte? Cum altfel s-ar putea justifica prezenta Stelutei la Stirile PRO TV? Numai daca nu cumva vrea s-o scoata PRO TV-ul vedeta, pentru a-l putea inlocui pe Silviu Brucan, care astfel s-ar trezi la coada vacii.

Rahat a la Vadim

Exceptandu-i pe cei carora le ajung degetele de la o mana pentru a-si numara neuronii, nu cred sa existe persoane interesate de o pelicula cap-coada cu Vadim unic personaj. Dar daca Vadim ar fi pe invers? Pe invers, adica sa ruleze filmul de la coada la cap. Sa ne imaginam doar cuvintele ca avand consistenta materiala si sa ne gandim la conferintele tribunului: cu o sete nestavilita, el ar absorbi o sumedenie de rahati ce plutesc prin sala (a nu fi confundati cu rahatii inactivi, membrii partidului sau). Dar cum rahatul nu e Sprite, setea tribunului va deveni din ce in ce mai mare. Se va izola intr-un grup social, unde mai intai isi va da pantalonii jos. Aici ar da bine un prim-plan, astfel ca premierul sa-i poata numara ouale. Ca sa vezi minunatie, mana lui Vadim se va transforma in magnet pentru atragerea hartiei igienice tapetate cu rahat. Nu va sta prea mult pe ganduri, lipindu-si rapid hartia colectata direct din toaleta de fund. Cum nu s-a mai pomenit, dupa contactul cu fundul lui Vadim hartia igienica se va prezenta imaculata, fara urma de rahat. Dar cum tribunul e nemultumit de ineficacitatea sub aspect cantitativ a practicii, va trece la arsenalul greu din dotare. Se va aseza pe tron si se va concentra intens: uluitor, bucati imense de rahat vor sfida gravitatia si se vor ridica spre fundul lui Vadim, care le va inghiti cu pofta. Ca si garnitura, tribunul va servi gaze urat mirositoare. Dupa servirea mesei, Vadim va fi bantuit de regrete. Se va indrepta de aceea spre un restaurant, unde va elimina mancaruri apetisante, semn ca el prefera rahatul si regreta astfel nesabuinta de a se fi hranit cu alte produse. Cu timpul, de-a dreptul miraculos, Vadim va intineri, ceea ce probabil are legatura cu tratamentul cu rahat. Finalul unei astfel de pelicule ar avea doza sa de dramatism, dar si nelipsitul happy-end: devenit un bebe plangacios, Vadim va fi indesat de un personaj in alb intr-un fel de gaura neagra, lasand o imensa umflatura unei persoane de sex feminin. Urmand ca dupa un timp, printr-o injectie miraculoasa, umflatura sa dispara complet, iar lumea sa devina mai normala.

Cel mai moale din parcare

Daca de obicei li se rupe de tot ceea ce e strain interesului personal, momentele rare in care li se mai scoala si guvernantilor nostri sfarsesc intr-o reprezentatie jalnica, de tipul „cel mai moale din parcare“. In rarele momente in care nu gandesc cu parte unde-i doare mai tare de nevoile alteritatii radicale, pe numele real populatia autohtona, cand li se scoala si lor de legi mai acatari, guvernantii mioritici afiseaza o disfunctionalitate grava. Din ratiuni intr-totul explicabile, ei convertesc verticalitatea teoretica intr-o moliciune paradigmatica. Pe cat de virila si fioroasa in intentii, pe atat de moale in exercitiu. Am numit aici organul guvernantilor, anume legile pe care le debiteaza. Ultimele doua editii ale concursului „s-o facem moale“ au vizat legea incompatibilitatii dintre functii si declaratiile de avere. Si deja se fac pregatirile pentru piesa de mare succes „De la virilitatea electorala la impotenta guvernamentala“. Avea dreptate premierul cand spunea ca toata ziua suntem cu ea in gura -; cu coruptia adica. Numai ca nu noi, d-le ministru, ci guvernantii o cam plimba prin gura. Ca daca ar fi virili si nu s-ar limita doar la sex oral, nu ne-ar fi ramas coruptia virgina. f7b17bo
Un tren numit „Surprize! Surprize!“

„Surprinzatoarea Romanie“ e la rang de muza oficiala nu doar pentru ministrul Agathon. Nu se stie sigur daca isi vari Michiduta Agathon coada prin Ministerul Transporturilor sau daca e vorba de initiativa daimonica a feroviarilor, e insa cert ca acestia din urma sunt cu surprizele la zi. Scenariul urmator e prea complex pentru a tine de voia intamplarii. Un tren ce s-ar fi vrut a sosi la ora 16 a fost actorul unui uluitor scenariu, demn de predat si studiat la arta dramatica. Faptul ca un tren nu soseste la ora preconizata nu mai surprinde pe nimeni azi, dar cand pana si intarzierea intarzie din prea mare graba, e imposil sa nu te declari surprins. Mai intai se anunta la difuzoare ca trenul va intarzia 60 de minute. Caldura mare, timp berechet, numai bine te racoresti si tu cu o bere pe ceva terasa din apropiere. Dar cum la noi certitudinile sunt marfa rara, caut confirmarea la informatii. Si stim cu totii povestea cu socoteala de acasa… Doamna de la informatii are si ea un rol de interpretat: „trenul intarzie 80 de minute“ spune ea mai intai, provocand suspans. Si cum suspansul nu da bine, el trebuie sa ia amploare: „totusi, tineti aproape, vorba lui Tuca, ca e posibil sa soseasca mai repede“, adauga ea dupa o mica pauza. Puteam sa jur ca rolul devine deja complex: nu doar manipulare a suspansului, iata si umor cu iz intelectual. Partea placuta e ca ai timp suficient pentru a te dumiri: cu zambet ironic pe sub mustati, trenul apare abia dupa 105 minute. Calatorii fac haz de necaz: „mai sa fie, am incurcat trenul si ne-am urcat in personal“. Eu unul insa nu m-am dumirit nici pana acum in privinta scenariului. Ce interpretare se poate da unui astfel de scenariu: trenul care soseste la ora 16 va ajunge la ora 17, cu o intarziere de 80 de minute, numai ca intarzierea se va grabi si se va diminua pana la 105 minute? Bine regizat, stimabili feroviari! Doar sunteti urmasii lui Urmuz! La urmatoarea calatorie o sa va fac si eu poanta cu biletul dus-intors: cand o sa fiu intrebat „pana unde?“, o sa raspund rastit „pana aici!“, dupa care o sa ma prapadesc de ras.

Limba altora-i nu-i o comoara

Un anunt ce sta de ceva vrema la afisierul oficial al unei oarecare facultati anunta scoaterea la vanzare de certificate de competenta lingvistica. In schimbul unei sume de bani, orice doritor se poate scoate vorbitor de mai multe limbi de circulatie internationala. Faptul de a cunoaste limba nu mai conteaza, ca doar stie toata lumea ca verba volant, scripta manent. Doar asa vom putea asista la imbogatirea calendarului manifestarilor culturale autohtone. Sa nu ne fie astfel cu mirare daca vom afla despre desfasurarea „Congresului national al bovinelor vorbitoare de limba engleza“, concurat de unul al magarilor francofoni sau al strutilor germanofili. Dar marea lovitura de rating o va da transmiterea in direct a dezbaterilor anuale ale persoanelor surdo-mute vorbitoare de cel putin trei limbi de circulatie internationala. Ar fi interesant de urmarit si eventuala reactie a dinozaurilor academicieni.

De ce e oaia animalul preferat al domnului Vacaroiu

Domnul Vacaroiu e cu siguranta politicianul roman cel mai reprezentativ pentru spatiul mioritic. Cum mioritic vine de la mioara, care se mai numeste si oaie, esenta mioriticului e de gasit la stimabila oaie. Intr-atat de stimabila, incat un vajnic conational de-al nostru a descoperit in ea intruchiparea idealului feminin al partenerului de viata: „eu as vrea sa fie nevasta-mea oaie, toata ziua sa-mi spuna «bee!bee!bee!», iar eu sa beau.“ Vedeti acum patriotismul domnului Vacaroiu? Pentru a fi roman veritabil, nu e suficient sa fii frate doar cu, stiti povestea, „ca-n codru“, se impune sa fii si sot ascultator al oii. Ar trebui sa se interzica sacrificarea mieilor de Pasti. Nu de alta, da altfel ii seaca domnului Vacaroiu patriotismul.

Dura lex sed chix

De mana vigilenta a justitiei nu scapa nimeni in tara asta! Daca facem abstractie stim cu totii cine, afirmatia precedenta chiar are temei. Ultima victorie rasunatoare a justitiei autohtone se leaga de numele lui Viorel Pita. Cine n-a auzit de Viorel Pita? Are 48 de ani si este unul din cei mai saraci oameni din Beclean. Financiar sarac, bogat insa pe alte planuri: are o nevasta, 10 copii si 8 nepoti. Cu totii locuiesc intr-o vila de la marginea orasului. Vila, semn al bunastarii familiei, are o singura incapere si este darapanata. Cum omu’ avea multe guri de hranit, aduna de prin gunoaie ce aruncau altii, de felul lor mai scutiti de contacte cu justitia. Sau, daca se intampla contact, acesta era protejat. Enervati la culme ca omului nu-i moare nici nevasta, nici copil, nici nepot, justitiarii locali ii facura dosar penal. Cum bunastarea familiei era prea batatoare la ochi, Viorel Pita fu acuzat, cum era si firesc, de evaziune fiscala. Saracu om nici nu stie ce-i aia, dara astea sunt deja detalii irelevante. I s-a imputat prejudicierea patriei prin nedeclararea imenselor venituri obtinute prin vanzarea deseurilor menajere adunate si predate la centrele de colectare. Nesansa lui Pita a fost ca nu aflase de ultima pasiune a premierului si, in loc sa fure un bou, a preferat sa fure un ou.

Closca cu ouale filozofice

De la numaratul oualelor pana la filozofica problema a oului si a gainii nu-i decat un pas. Nu, domnilor, trimiterea neamului spre exercitii matematice, cum glasui premierul, are conotatii filozofice, nicidecum sexuale! Sa ne ierte premierul pentru ignoranta, dar in mintea domniei sale nu puteam patrunde. De unde sa fi stiut ca acesta clocea (vorba vine) probleme filozofice? Mai multe categorii de cetateni reclamara taxa radio-tv universal valabila. Intr-atat de universal valabila, incat pana si mortul cu spaime nocturne generate de intuneric (din care cauza si-a pus bec in locuinta sa tip cavou) a cazut sub incidenta noii reglementari. A cazut e inca putin spus, mai corect ar fi sa spunem ca a dat de dracu. Fire artistica, acesta era deghizat in guvernant din rasa mioritic. Vedeti, nu e dracu atat de negru pe cat se spune! Cel putin dupa chip, ca dupa fapta… Dumnezeu cu mila. Cum mortu se dovedi in ochii guvernantilor a fi vampir insetat de programe radio-tv, dar nu numai, fu premiat de acestia cu un abonament radio-tv „pe viata si pana dupa moarte“. Asta asa, ca sa afle toata lumea cine-i mai vampir in tara asta. Iar mortu sa moara de ciuda, nu alta! Desi nu le venea sa-si creada ochilor, membrii Asociatiei orbilor primira si ei invitatie pentru cotizare. Avand totusi mai multe posibilitati la indemana decat mortu, care continua si acum sa moara de ciuda, orbii au facut o reclamatie. Ramasi muti la ceea ce le auzira urechile, surzii au inaintat si ei o plangere. Guvernantii nu au considerat ca asemenea persoane ar trebui scutite cand au elaborat reglementarea. Pai cum vine asta, daca noi, guvernantii, orbi si surzi la nevoile tarii cum altii nu-s, platim taxa, altii asemenea de ce ar scutiti? In atmosfera politica incepea deja sa miroase a oua clocite, semn ca premierul a pus-o de o cugetare. Pentru a inchide gura reclamantilor, acesta replica: „Se plateste posibilitatea de a beneficia de anumite servicii, si nu accesul imediat si direct la acestea. Nu se plateste receptia propriu-zisa a emisiunilor radio-tv publice, ci existenta acestor servicii“. Puteam sa jur ca premierul parafrazeaza celebrul paragraf 7 din Sein und Zeit-ul lui Heidegger, unde troneaza afirmatia „Mai presus decat realitatea sta posibilitatea“. Care va sa zica, a dat-o premierul nostru pe filozofie! Daca in Academia lui Platon aveau acces doar cei cu cunostiinte matematice, atunci numaratul, fie el si al oualelor, e pentru premier pas pregatitor pentru filozofie. Se pare insa ca sursa de inspiratie a premierului nu o constituie Heidegger, ci tocmai guvernantii mioritici. Premierul pare a parafraza principiul dupa care isi primesc acestia salariile: se plateste posibilitatea de a presta anumite sarcini, si nu indeplinirea imediata si directa a acestora; nu se plateste prestarea propriu-zisa a sarcinilor pe care le au guvernantii, ci existenta acestor sarcini. Am dat de dracu, ca asta-i lege dupa chipul si asemanarea guvernantilor!

Punctul de pe i

La categoria neuronul bate filmul, se remarca inca o data Andreea Esca. Ea a tinut cu tot dinadinsul sa demonstreze ca stie sa puna punctul pe i. Inca are nedumeriri cu celelalte litere ale alfabetului, dar pe asta o stie bine de tot. Intr-un interviu realizat in direct cu mama lui Leonard Doroftei, Esca a demonstrat ca stie sa puncteze decisiv: „Ce simte o mama cand isi vede fiul ca incaseaza pumn dupa pumn?“ In zadar incerca biata femeie sa evite intrebarea, facandu-se ca nu o aude, Andreea continua sa puna punctul pe i (probabil de la imbecilitate). Din pacate, setea de cunoastere a Andreei nu a fost satisfacuta. In schimb, au aflat peretii patriei cum e sa primeasca cap dupa cap.

Tarzan se facu fetita

Vazand ca incepe sa-i scada rating-ul, Tarzan, fosta vedeta a junglei, dadu sfoara in lume ca vrea o noua provocare. Cu marinimie, un valcean se oferi spre a-l infia pe salbaticit. Dupa ce partile cazura de acord, Tarzan sosi in Romania si se facu cioban. Mai mult decat atat, in semn de recunostinta, si-a adaugat doua nume autohtone. Astfel ca numele sau deveni „Preda! Tarzan Vasile Preda!“ Dupa un timp, insa, Tarzan avu o revelatie: „Aoleooo! Ma facu taica oltean!“ Gurile rele spun ca taica era de felul lui de prin Caracal. Nervos nevoie mare, Tarzan cobori din munti la tatal sau adoptiv, pe care-l injunghie fara sa scoata o vorba. Decizie care se pare ca-l va costa scump pe Tarzan, care va trece de la meseria de oltean la cea de fetita la penitenciar.