g8v19vu
Egalizarea sanselor reprezinta un concept pedagogic operational aplicabil in domeniul evaluarii procesului social de democratizare a invatamantului.
Nivelul de egalizare a sanselor prescolarilor, elevilor, studentilor, absolventilor etc. poate atinge doua stadii diferite care reflecta continutul actiunilor de democratizare angajate in cadrul sistemului de invatamant: a) egalizarea sanselor de acces la instruire, tipica procesului social de democratizare cantitativa a invatamantului, care asigura doar conditiile juridice, formale, pentru "intrarea in sistem", in principiu, in orice treapta scolara/postscolara si universitara/postuniversitara; b) egalizarea sanselor de reusita in activitatea de instruire, tipica procesului social de democratizare calitativa a invatamantului, care vizeaza asigurarea conditiilor pedagogice necesare pentru optimizarea raportului dintre "intrarea in sistem" - calitatea activitatii didactice/educative - "iesirea din sitem". valorificabil in termeni de evaluare formativa/continua in orice treapta scolara/postscolara si universitara/postuniversitara.
Continutul conceptului de egalizare a sanselor defineste. in plan psihologic, "posibilitatea de a obtine un destin in functie de talentul si de vocatia fiecarei personalitati", in plan social, aceasta situatie, dependenta de "certificatele scolare" dobandite pe diferite trepte ale sistemului de invatamant, consemneaza, in fapt. intarirea, mentinerea sau doar usoara ameliorare a inegalitatilor, evaluabile la nivelul raportului "intrare"-"iesire" ( Dictwnnaire des sciences humaines - Sociologie, Psychologie sociale, Antropologie. . .).
Conceptul de egalizare a sanselor solicita astfel o perspectiva de analiza proprie sociologiei educatiei care angajeaza reperele axiologice dezvoltate la nivelul procesului de democratizare calitativa a invatamantului, care constituie tema sau miza fundamentala a oricarei reforme educationale.

Evaluarea rezultatelor obtinute la nivel de sistem. in termenii raportului managerial intrare (resurse) - proces (obiective-continut-metodologie) - iesire (integrarea absolventilor), consemeneaza patru situatii care solicita solutii diferite dar complementare ( Dictionnaire de la sociologie, . .): a) Scoala reproduce inegalitatile sociale difuzand o cultura de clasa care modeleaza constiinta profunda a indivizilor pana la acceptarea si chiar legitimarea starii de fapt ( perioada anilor -); b) Scoala aplica la problemele sale specifice un model de analiza inspirat din economie care accentueaza rentabilizarea investitiilor scolare: in raport cu deciziile psihologice, individuale/individualizate, necesare intr-un spatiu pedagogic definit social ( perioada anilor ); c) Scoala inregistreaza o noua evolutie a invatamantului de masa adaptat/adaptabil la "rigorile noi ale mediului socio-economic si cultural" care solicita formarea de baza si continua a actorilor educatiei "in contingente din ce in ce mai numeroase si mai diverse" ( perioada anilor ); d) Scoala multiplica eforturile evocate anterior la nivelul unor programe curricu-lare adaptabile la situatii din ce in ce mai diversificate, atat prin modui lor de constructie pedagogica (institutionalizarea asistentei complexe a tuturor "actorilor educatiei", prelungirea trunchiului comun, aplicarea educatiei permanente pe verticala si pe orizontala sistemului), cat si prin evaluarea manageriala a efectelor lor sociale (optimizarea continua a proceselor de integrare scolara si socio-profesionala) - perioada anilor -.
Realizarea egalizarii sanselor de reusita scolara la toate nivelurile sistemului de invatamant presupune asumarea unor decizii de politica educationala care angajeaza la scara sociala: a) generalizarea asistentei psihopedagogice de specialitate a tuturor "candidatilor la scolaritate", valorificand resursele educatiei formele (activitatea in gradinita) si non-formale (activitatea organizata cu familia, in familie, in cadrul comunitatii locale), cu participarea tuturor factorilor implicati: profesori-consilieri, profesori-logopezi. profe-sori-metodisti, inspectori scolari, educatoare, invatatori, parinti, medici, alti reprezentanti ai comunitatii educative locale; b) dobandirea culturii generale/trunchiului comun necesara pentru formarea personalitatii de baza in perioada - ani, in contextul unui invatamant de calitate, individualizat, care valorifica integral principiile instruirii depline pentru recuperarea integrala a diferentelor de start, determinate, in special, de cauze socio-culturale: c) orientarea pe profiluri de studii si pe domenii profesionale largi care asigura a-daptarea/adaptabilitatea optima a absolventilor (invatamantului secundar superior - liceal si profesional) la conditii de schimbare sociala rapida proprii societatii postindus-triale de tip informational; d) pregatirea studentilor ca "generalisti", ai unei "elite profesionale", capabila de autoperfectionare continua dincolo de o specializare "care cu cat este mai mare si mai timpurie cu atat mai mult condamna individul la singuratate" si la inadaptare ( Husen, Torsten, , . .).
- Democratizarea invatamantului.