c4n19ns
Finalitatile pedagogice reprezinta orientarile asumate la nivel de politica a educatiei in vederea realizarii activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii umane conform anumitor valori angajate in proiectarea sistemului si a procesului de invatamant.
Conceptul de finalitate pedagogica defineste caracterul teleologic si axiologic al activitatii de educatie.
Caracterul teleologic al educatiei evidentiaza importanta studierii finalitatii activitatii umane Ateleologie = studiul finalitatilor, in limba greaca: telos = scop, logos = studiu). Explicarea realitatii printr-o "judecata teleologica da sens partilor plecand de la un intreg", care angajeaza "functionalitatea generala a organismului". Ea este specifica activitatii umane, fiind opusa "explicatiei cauzale", care intervine in cazul fenomenelor naturii. (Dictionnaire de la philosophie, , .).
Caracterul teleologic al educatiei evidentiaza diferenta fundamentala existenta intre finalitatea intentionala , proprie activitatii umane si finalitatea materiala, specifica naturii, care intervine spontan, fara constiinta unor scopuri declarate, recunoscute si urmarite in mod explicit.
Finalitatea intentionala solicita educatiei un demers stiintific de tip comprehensiv, care implica intelegerea problemelor globale ale domeniului si interpretarea flexibila a acestora in diferite contexte pedagogice. Acest demers, propriu stiintelor socio-umane, este deosebit de demersul explicativ, reductionist, aplicabil, de regula, in analiza fenomenelor naturii ( Dimitriu, E, in Probleme fundamentale ale educatiei -coordonator Todoran, Dimitrie, , ., ).
Caracterul teleologic al educatiei sintetizeaza trei trasaturi fundamentale ale activitatii de formare-dezvoltare permanenta a personalitatii: a) orientarea spre o finalitate care trebuie atinsa in viitor; b) orientarea spre problemele globale, care sustin functionalitatea generala a activitatii; c) orientarea spre actiunile strategice care integreaza continuu produsele si procesele trecute si prezente ale educatiei, la nivelul unei activitati psihosociale noi, superioare.
Aceste caracteristici stabile controleaza, din punct de vedere metodologic, "inflatia termenului de finalitate", generata de tendinta restrangerii sau a extrapolarii functiei specifice a educatiei: formarea-dezvoltarea personalitatii prin intermediul valorilor culturale, optime la fiecare etapa a vietii.
Educatia insasi apare astfel ca "functie sociala globala, legata intim de ideea de cultura, luata in acceptia sa antropologica cea mai larga, care vizeaza dezvoltarea, transformarea si progresul social (...), finalmente exersate de instante numeroase si variate" ( Dictionnaire encyclopedique de l'education et de la formation, , .-).
Caracterul axiologic al educatiei evidentiaza importanta valorilor pedagogice a-flate ia baza scopurilor propuse in activitatea de formare-dezvoltare a personalitatii umane. Aceste valori reflecta dimensiunile psihosociale angajate la nivelul unor modeie culturale determinate din punct de vedere istoric:
- valorile individuale ale societatii premoderne: adevar-bine-frumos-sacru;
- valorile sociale ale societatii moderne: libertate, egalitate, solidaritate, legalitate;
- valorile psihosociale ale societatii postraodeme (determinate de evolutia societatii postindustriale, informatizate): deschidere-creativitate.
Definirea conceptului pedagogic de finalitate a educatiei angajeaza functionalitatea teleologica si axiologica a activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii umane, care reprezinta "acele componente structurale si strategice (...) care dau sensul, orientarea, directia, ordinea, perspectiva actiunii educationale" (Neacsu, Ioan, in Curs de pedagogie - coordonatori: Cerghit, ioan; Vlasceanu, Lazar, , .).
intr-un sens pedagogic larg, acest concept reflecta si concentreaza, in pian teoretic si practic, "un motiv pentru care se face sau pentru care exista ceva", care asigura, in fond, "ratiunea de a fi a activitatii de educatie" (De Landsheere, Viviane et Gilbert, , .).
in calitatea sa de concept pedagogic fundamental, finalitatea educatiei sintetizeaza patrS elemente functionai-structurale constante ( Dictioimaire actuel de l'eI ducation, , .): a) orientarea generala a activitatii de educatie in directia fonnarii-dezvoltarii permanente a personalitatii umane; b) anticiparea permanenta a unui stadiu nou, superior, perfectibil in termeni de (auto)formare-(auto)dezvoltare a personalitatii umane; c) autoperfectionarea permanenta a sistemului care "consta in echilibrul unei pluralitati de fatete ale fomiarii-dezvoitarii personalitatii umane", evidenta la nivelul dimensiunilor si a formelor educatiei, d) angajarea permanenta a "tuturor potentialitatilor fiintei umane in vederea atingerii unui stadiu superior ultim care confera personalitatii autonomie" in procesul de autoeducatie, in termeni de formare - dezi'oltare - gandire - actiune.
Definirea conceptului presupune, in acelasi timp, raportarea finalitatilor educatiei la urmatoarele categorii de caracteristici ( , , , C, . -*): a) caracteristici primare (elementare), care vizeaza:
- orientarea spre un scop, cu semnificatie individuala si sociala,
- sustinerea instrumentala, legata de valorificarea "metodelor pedagogice",
- motivarea actiunii educationale pentru o adaptare multipla, pe termen lung; b) caracteristici secundare (operationale):
- constientizarea importantei activitatii de educatie la nivelul tuturor implicatiilor sale sociale: culturale - politice - economice,
- valorificarea deplina a timpului educatiei (educatia permanenta - autoeclucatia) si a spatiului educatiei (toate dimensiunile educatiei - toate formele educatiei): c) caracteristici tertiare (tactice):
- organizarea demersului pedagogic in sens teleologic si axiologic prin orientarea fiecarei actiuni educationale spre un anumit sistem de valori,
- proiectarea demersului pedagogic in sens cognitiv superior, prin intelegerea situatie; actuale si prevederea evolutiei sale inovatoare,
¦- motivarea demersului pedagogic in sens ambjvajent complex, prin perfectionarea continua a corelatiei dintre subiectul si obiectul educatiei; d) caracteristici finale (strategice):
- comprehensiunea integrala, evidentiata de faptul ca in orice situatie pedagogica "este important sa incepem cu finalitatea",
- comprehensiunea priori tata, evidentiata de faptul ca "orice modalitate sau particularitate a unei actiuni educationale nu are nici o valoare daca nu stim spre ce merge ea",
- comprehensiunea sintetica, evidentiata de faptul ca "este necesara o singura finalitate", respectiv este nevoie de "ceva la care tot restul trebuie sa fie subordonat" ( De Landsheere, Viviane et Giibert, ).
Clasificarea finalitatilor pedagogice poate fi realizata pe baza urmatoarelor criterii de explicare si interpretare a orientarilor valorice angajate in activitatea de educatie: a) criteriul formei de obiectivare a orientarilor valorice;
- finalitati tip proiect: idealul pedagogic, scopurile pedagogice, obiectivele pedagogice generale ale sistemului de invatamant;
- finalitati tip produs: obiectivele pedagogice specifice ale procecesului de invatamant; obiectivele pedagogice (operationale) ale procesului de invatamant; b) criteriul modului de raportare la sistemul de educatie:
- finalitati macrostructurale/raportate la nivelul macrostruciurai al sistemului de educatie: idealul pedagogic, scopurile pedagogice, obiectivele pedagogice generale;
- finalitati microstructurale/raportate la nivelul microstnictural al sistemului de invatamant: obiectivul pedagogic general al procesului de invatamant; obiectivele pedagogice specifice ale procesului de invatamant; obiectivele pedagogice concrete (operationale) ale activitatii didactice; c) criteriul gradului de generalitate reflectat:
- finalitati de maxima generalitate: idealul pedagogic, scopurile pedagogice;
- obiective pedagogice specifice, definite "dupa marile categorii comportamenia-le/taxonomii": obiective cognitive, obiective afective, obiective psiho-motorii;
- obiective pedagogice operationale, definite in cadrul activitatii didactice/educative: obiectivele concrete ale lectiei, orei de dirigentie etc. d) criteriul gradului de generalitate asumat:
- finalitate pedagogica: de exemplu, "o personalitate dezvoltata";
- scop pedagogic: de exemplu, "protejarea mediului";
- obiectiv pedagogic intermediar (de exemplu, "cunoasterea agentilor care polueaza mediul");
- obiectiv pedagogic operational: de exemplu, "elevul sa depisteze, in mediul apropiat, semnele concrete ale poluarii";
- micro-obiectiv pedagogic: de exemplu "elevul sa stie sa citeasca, pe un aparat special, indicatorii de poluare" ( De Landsheere, Viviane, , . ); e) criteriul gradului de raportare la teoria si la practica pedagogica:
- finalitati pedagogice teoretice, fundamentale, de maxima generalitate: idealul pedagogic, scopurile pedagogice - ale sistemului de educatie;
- obiective pedagogice teoretice orientative (cu valoare de criterii generale de proiectare pedagogica): obiectivele pedagogice generale ale sistemului de invatamant, obiectivul pedagogic general al procesului de invatamant;
- obiective pedagogice aplicative: obiectivele taxonomice (operationalizabile): pe domenii psihologice - pe domenii de continut specifice;
- obiective concrete (operationale): obiectivele unei activitati didactice (lectii, excursii didactice etc), obiectivele unui grup de activitati didactice (grup de lectii etc);

j) criteriul gradului de divizibilitate:
- finalitati indivizibile: idealul pedagogic, scopurile pedagogice - ale sistemului de educatie; obiectivele pedagogice ale sistemului de invatamant; obiectivul pedagogic general al procesului de invatamant;
- finalitati divizibile, in diferite taxonomii: obiectivele pedagogice specifice (incluse in programele scolare/educationale etc), obiectivele pedagogice concrete, operationale (incluse in planul activitatii didactice/educative, elaborat de profesor).
Finalitatile pedagogice macrostructurale reprezinta orientarile valorice fundamentale elaborate la nivel de politica a educatiei in vederea proiectarii si a realizarii optime a activitatii deformare-dezvoltare a personalitatii prin implicarea tuturor resurselor disponibile la nivelul sistemului de educatie, pe termen lung (idealul pedagogic) si mediu (scopurile pedagogice. Aceste finalitati reflecta, pe de o parte, exigentele functionale ale sistemului social global, iar, pe de alta parte, determinarile pedagogice angajate la nivelul sistemului si al procesului de invatamant.
Idealul pedagogic reprezinta finalitatea educationala de maxima generalitate, care angajeaza toate resursele formative ale societatii existente la nivel institutional (for-mal-nonformal) si noninstitutional (informai).
Idealul pedagogic defineste "un model" sau "un prototip", determinat, in mod obiectiv, de tendintele de evolutie ascendenta a societatii, proiectate si realizate in plan cultural, politic, economic, ( Dictionar de pedagogie, , . ).
Functionalitatea sociala a idealului pedagogic este relevanta la nivelul deciziilor de politica educationala. Din aceasta perspectiva "idealul pedagogic se instituie ca un element de relatie intre actiunea sociala si cea educationala" (Surdu, Emil, , .).
Structura idealului pedagogic corespunde functiei teleologice si axiologice de proiectare dinamica a unei corelatii optime intre societate si actiunea educationala ( Nicola, Ioan, , . , ). Aceasta corelatie vizeaza dimensiunea sociala a idealului pedagogic - care reflecta tendinta generala de dezvoltare a societatii pe termen mediu si lung - si dimensiunea psihologica a idealului pedagogic - care reflecta modelul personalitatii de baza adecvat tendintei generale de evolutie a societatii.
Sinteza pedagogica a celor doua dimensiuni structurale confera idealului pedagogic forta proiectiva necesara pentru sustinerea activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii la niveluri teleologice si axiologice relativ constante, definite in documente de politica a educatiei (legi, regulamente, instructiuni etc.) care marcheaza "modelul devenirii umane superioare" determinat in plan istoric in cadrul unor etape care acopera mai multe decenii ( idealul societatii industrializate; idealul societatii post-industriale, informatizate) sau chiar mai multe secole ( idealul antichitatii, idealul evului mediu, idealul renasterii).
Trasaturile esentiale ale idealului pedagogic vizeaza insusirile functionale specifice tipului de finalitate macrostructurala, proiectat si realizat la cel mai inalt nivel de generalitate psihologica si sociala.
- caracterul istoric al idealului pedagogic care poate fi probat prin valorile dezvoltate ciclic de-a lungul diferitelor epoci si formatiuni sociale ( idealul democratiei antice, democratiei societatii moderne, democratiei societatii postmoderne)
- caracterul abstract al idealului pedagogic care poate fi probat prin faptul ca dimensiunea sa sintetica, perfectionata Ia maximum (generalizare-esentializare maxima) nu este tangibila intr-o forma concreta;

- caracterul prospectiv al idealului pedagogic care poate fi probat prin capacitatea acestuia de previziune (- decenii); planificare (- ani); programare (- ani);
- caracterul strategic al idealului pedagogic care poate fi probat prin capacitatea acestuia de abordare: globala - integrativa - inovatoare a problemelor.
- caracterul politic al idealului pedagogic care poate fi probat prin capacitatea a-cestuia de: a reprezenta interese sociale cu grad de generalitate maxima si de a genera actiuni de anvergura la nivelul scopurilor pedagogice.
Elaborarea idealului pedagogic presupune sintetizarea a doua modele de proiectare - modelul social si modelul psihologic - determinate la nivelul unui etalon cultural care mentine orientarea sistemului si a procesului de invatamant la inaltimea actuala si de perspectiva a societatii.
Modelul social, care trebuie activat in aceste conditii epistemologice si etice, poate viza, in principiu, doua tipuri de proiecte de societate: - o societate inchisa, caracterizata prin tendinta de reproducere a starii existente, care elimina competitia; o societate deschisa, caracterizata prin tendinta de depasire a starii actuale, care promoveaza competitia ( Popper.K., R., , . -).
Modelul psihologic, care trebuie activat, in aceleasi conditii epistemologice si etice, poate viza, in principiu, doua tendinte polare de organizare a personalitatii, ca: personalitate reproductiva, bazata pe un tip de rationalitate impusa si de receptare pasiva a influentelor externe; personalitate creativa, bazata pe un tip de rationalitate deliberata si de receptare activa a influentelor externe ( Golu. Minai. . .-).
Modelele psihologice analizate, delimiteaza transant doua variante polare de elaborare a idealului pedagogic. "In realitate, insa, omul nu este nici o entitate total pasiva (n.n. reproductiva) caruia mediul sa-i imprime neconditionat si univoc influentele sale. nici o fiinta cu un activism supranatural" - exprimat Ia nivel de personalitate accentuat creatoare ( Allport, G.W.. . .-; Golu. Mihai. . .).
Idealul pedagogic actual care trebuie elaborat in contextul afirmarii unui nou model cultural, propriu postmodernitatii. vizeaza formarea personalitatii creatoare si autonome, adaptabila la conditii de schimbare inovatoare rapida specifice societatii postindustriale de tip informational.
Scopurile pedagogice reprezinta finalitatile macrostructurale determinate de idealul pedagogic la nivelul liniilor generale de politica a educatiei, care orienteaza valoric actiunile de fortnare-dezvoltare a personalitatii umane proiectate si realizate in cadrul sistemului de educatie.
Scopurile pedagogice probeaza capacitatea finalitatilor macrostructurale de a asigura "orientarea activitatii de educatie, in mod real, cu mijloace luate efectiv pentru a urmari si a evalua" desfasurarea acesteia (Hameline. D.. . .). Ele "introduc. deja, notiunea de rezultat, cu o anumita gestiune a timpului" (Landsheere. Viviane et Gilbert, , .).
Raportul ideal pedagogic - scopuri pedagogice reflecta logica actiunii educationale, proiectata in sens social, dar realizata in plan psihopedagogie, la nivelul diferitelor politici educationale si scolare/universitare.
Idealul pedagogic intervine ca "o componenta a sistemului social global" care concentreaza un model de activitate abstract, cu un grad de generalitate maxima Dimensiunea sa functional-structurala este aproape exclusiv anticipativa. proiectiva, prospectiva.
Scopurile pedagogice reflecta aceasta dimensiune unica a idealului pedagogic. O face, insa. cu mijloace specifice: cu un grad mai redus de abstractizare si de generali-

zare, cu un grad mai mare de "obiectivare" in actiuni de amploare, relevante social, la nivel de politica a educatiei. Dimensiunea lor proiectiva, abstracta, generala - proprie idealului pedagogic - este prelungita, si completata printr-o "latura actionala, practica, bazata pe o cantitate mai mare de concret" ( Surdu, Emil, , .-).
Criteriile necesare pentru alegerea scopurilor pedagogice pozitive respecta coordonatele specifice teoriei finalitatilor, bazate pe intelegerea corecta a raporturilor general-particular in termeni definitorii la nivelul filosofiei educatiei ( Dewey, John, , .-). in aceasta acceptie "scopurile pedagogice pozitive" implica:
A) asigurarea concordantei cu idealul pedagogic, realizabila prin actiuni planificate la nivel de politica a educatiei;
B) depasirea starii actuale, realizabila prin actiuni de perefectionare, ajustare structurala, restructurare, reformare a sistemului de educatie;
C) valorificarea potentialului existent, realizabila prin actiuni bazate pe resursele si pe necesitatile interne ale sistemului de educatie;
D) deschiderea spre diferite alternative operationale, realizabila prin actiuni a-daptabile la diferite situatii particulare - evitand "scopurile care pretind a fi definitive" (Dewey, John, , .).
in mod analogic, pot fi depistati indicatorii care probeaza aparitia sau mentinerea "scopurilor pedagogice negative", lansate pe diferite circuite ideologice, mascate sau latente: a) acceptarea, intretinerea sau chiar incurajarea neconcordantei dintre idealul pedagogic si scopurile pedagogice ale sistemului educational; b) reproducerea starii actuale prin avansarea unor solutii partiale, de corectie sau de ameliorare a sistemului de educatie; c) incurajarea dependentei de resursele externe ale sistemului, care pot intretine risipa sau rezolvarea doar a unor probleme pe termen scurt; d) inchiderea actiunilor pedagogice in limitele unor proiecte globaliste sau compartimentate, inadaptabile la diferite situatii particulare, proprii fiecarui sistem national de educatie.
Trasaturile esentiale care definesc scopurile pedagogice pot fi evidentiate la nivelul actiunilor complexe, declansate la nivel de politica a educatiei, in concordanta cu idealul pedagogic care angajeaza o anumita linie de evolutie strategica a sistemului si a procesului de invatamant. Aceste actiuni complexe confera scopurilor pedagogice: a) un caracter practic, care vizeaza directiile principale de actiune sociala care sustin politica si planificarea educatiei intr-o anumita etapa sau perioada istorica. b) un caracter strategic, care vizeaza liniile generale de inovatie pedagogica, proiectate pe termen mediu, care sustin functionalitatea de ansamblu a sistemului de educatie, in general, a sistemului si a procesului de invatamant, in mod special. c) un caracter tactic, care vizeaza criteriile de elaborare a obiectivelor pedagogice generale angajate in proiectarea pedagogica a planului de invatamant.

Evolutia istorica a scopurilor pedagogice evidentiaza orientarile decisive inregistrate la nivel de politica a educatiei, in special dupa infiintarea, in , a Organizatiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura (U.N.E.S.C.O. - United Natioris Educational Scientific and Culture): educatia de baza pentru toti; educatia pentru viitor; educatia pentru cooperare internationala si regionala.
Cercetarile realizate sub egida UNESCO au stimulat emergenta unor scopuri pedagogice proiectate in sensul educatiei permanente si in perspectiva democratizani reale a sistemelor modeme de invatamant ( Faure, Edgar, ; Vaideanu, George, , ).

"Declaratia mondiala asupra educatiei "adoptata in , in conditiile unor transformari geopolitice globale a determinat institutionalizarea unor scopuri pedagogice "apte sa raspunda nevoilor educative fundamentale": protejarea invatamantului general, obligatoriu pentru reducerea si eliminarea inegalitatilor; valorificarea educatiei ca factor al progresului social; universalizarea accesului la o educatie de baza, de calitate; ameliorarea contextului de invatare sociala ( WCEFA, ).
Elaborarea scopurilor pedagogice presupune delimitarea criteriilor valorice constante care contureaza, intr-o anumita etapa istorica, liniile generale de proiectare si realizare a politicii educatiei, valabile, la nivel de sistem, pe termen mediu si lung. Aceste criterii vizeaza raportarea sistemului de educatie la sistemul politic, la sistemul cultural si la sistemul economic. in cazul etapei istorice actuale, corelatia respectiva implica respectarea tendintelor de evolutie specifice societatii (post) moderne, de tip informational.
Obiectivele pedagogice generale ale sistemului de invatamant reprezinta verigile tranzitorii care actioneaza intre finalitatile macrostructurale si finalitatile microstruc-turale. Ele marcheaza efortul de "operationalizare" a scopurilor pedagogice la nivelul criteriilor generale de proiectare calitativa a procesului de invatamant. Optiunile posibile, de o valoare metodologica si manageriala superioara, vizeaza modul de abordare: a elementelor componente ale procesului de invatamant; a structurilor de organizare a continutului procesului de invatamant; a timpului alocat procesului de invatamant.
Obiectivele pedagogice generale ale sistemului de invatamant asigura, astfel, realizarea urmatoarelor actiuni esentiale pentru reusita sociala a activitatii de formare-dezx'oltare a personalitatii umane; a) definitivarea criteriilor generale de proiectare a planului de invatamant; b) anticiparea normelor valorice de proiectare didactica operabile la nivelul programelor scolare/universitare; e) delimitarea indicatorilor minimi-maximi, necesari pentru elaborarea unui model pedagogic general al procesului de invatamant, functional la nivel microstructura!.
Modelul obiectivelor pedagogice generale propus de UNESCO la nivelul unor finalitati macrostructurale, valorifica trei repere teleologice si axiologice consacrate in ultimele decenii la nivel de politica a educatiei;
A) Abordarea sistemica a planului de invatamant, care "sporeste coerenta activitatilor, asigura varietatea si echilibrul metodelor folosite, favorizeaza articularea diferitelor tipuri ale invatarii" - formala, nonformala, informala - in termeni de interdisci-plinaritate si de instruire permanenta;
B) Abordarea curriculara a planului de invatamant care "denumeste atat ansamblul obiectivelor, al disciplinelor si al modurilor de invatare, cat si volumul cunostintelor prevazute" si tehnicile de evaluare angajate intr-o viziune globala, bazata inclusiv pe ideea perfectionarii continue a activitatii de "formare a formatorilor" ( Vaidea-nu, George, , . -).
C) Abordarea psihologica a planului de invatamant care vizeaza valorificarea resurselor formative ale elevului in conditiile respectarii particularitatilor de varsta si individuale si ale timpului real necesar pentru o invatare scolara si extrascolara eficienta.
Aceasta maniera de abordare a planului de invatamant determina un proces de "rasturnare a triadei continuturilor pedagogice", angajat la nivelul activitatii de proiectare a programelor si a manualelor scolare/universitare: de la "triada" prioritar informativa: cunostinte-priceperi-atitudini spre "triada" prioritar formativa: atitudini (sa-voir-etre) - strategii (savoir-faire) - cunostinte (savoir).
Elaborarea obiectivelor generale ale sistemului de invatamant presupune valorificarea scopurilor pedagogice - in calitatea lor de "imperative de durata" - la nivelul activitatii de proiectare a continuturilor procesului de invatamant. Aceasta activitate angajeaza actiunea unor modele de cercetare care sustin la scara sistemului si a procesului de invatamant: a) tipul de proiectare pedagogica, adoptat pentru elaborarea obiectivelor pedagogice ale sistemului de invatamant, care vizeaza modelul curricular, dezvoltat in sens larg, la nivelul finalitatilor macrostructurale, aflate la intersectia sistemului social global. b) tipul de proiectare didactica, adoptat pentru elaborarea obiectivelor pedagogice ale sistemului de invatamant, care vizeaza modelul curricular aplicat in sens restrans, la nivelul finalitatilor macrostructurale aflate la intersectia procesului de invatamant. c) tipul de organizare a planului de invatamant, adoptat pentru elaborarea obiectivelor generale ale procesului de invatamant care vizeaza modelul sistemic, bazat pe a-bordarea globala a "materiilor de invatamant", stabilite pe niveluri, trepte si cicluri scolare, interdisciplinar si in perspectiva educatiei permanente.
Finalitatile pedagogice microstructurale reprezinta orientarile valorice ale procesului de invatamant, determinate de actiunile macrostructurale ale scopurilor sistemului de educatie, prin mijlocirea obiectivelor generale ale sistemului de invatamant. Aceste orientari valorice, care intervin la nivel microstructural, vizeaza urmatoarele categorii de finalitati: obiectivul pedagogic general al procesului de invatamant; obiectivele pedagogice specifice (intermediare) ale procesului de invatamant; obiectivele pedagogice concrete (operationale) ale procesului de invatamant.
Obiectivele pedagogice, active in plan microstructural, la nivelul procesului de invatamant sunt analizate, in mod special la nivelul didacticii generale /teoriei instruirii. Aprofundarea lor la nivelul unor concepte pedagogice fundamentale presupune insa raportarea lor permanenta la finalitatile macrostructurale studiate in cadrul teoriei educatiei.
in ansamblul lor, "obiectivele procesului de invatamant urmaresc rationalizarea demersurilor educative in vederea ameliorarii actului pedagogic" prin: a) precizarea intentiilor educative in sensul unor comportamente observabile; b) anuntarea "tintelor" instruirii inaintea declansarii activitatii didactice/educative; c) evaluarea intregului proces in termeni de: "intrare"/obiective proiectate -"iesire"/ obiective realizate ( Dictionnaire encyclopedique de l'education et de laformation, , .-).

Obiectivul pedagogic general al procesului de invatamant traduce, la nivel microstructural, criteriile de proiectare a planului de invatamant, stabilite la nivel ma-crostructural. El vizeaza competenta de invatare cu gradul cel mai larg de aplicabilitate, care acopera practic toate nivelurile, treptele si ciclurile de proiectare si organizare a sistemului de invatamant.
Obiectivul pedagogic general al procesului de invatamant defineste urmatoarele optiuni strategice si tactice, realizabile in termeni de politica scolara/universitara: a) tipul de invatare caracterizat prin calitati distincte, valabile la nivelul intregului plan de invatamant, pe verticala si pe orizontala sistemului de invatamant; b) competenta de invatare complexa, asumata in mod explicit, pe care:
- "profesorul nu va putea niciodata sa se asigure ca este atinsa de elev, decat printr-un rationament analogic";

- profesorul va putea sa o controleze pe baza obiectivelor specifice, determinate prin programele scolare/universitare, educationale.
Obiectivul pedagogic general reflecta, la nivelul procesului de invatamant, dimensiunea teleologica si axiologica a idealului educatiei. Structura sa functionala concentreaza doua actiuni complementare care asigura tranzitia de la nivelul macrostruc-tural la nivelul microstructural al finalitatilor educatiei: a) adaptarea criteriilor de proiectare a planului de invatamant - elaborate anterior la nivel macrostructural - la conditiile didactice proprii procesului de invatamant; b) definirea pedagogica a tipului de invatare care trebuie urmarit prin toate resursele si verigile planului de invatamant.
Obiectivul pedagogic al procesului de invatamant orienteaza astfel calitatea esentiala a planului de invatamant la nivelul unui model de instruire, care - in conditiile educatiei (post)moderne - vizeaza promovarea unui tip de invatare creativa, complexa, anticipativa, participativa, cooperativa ( Botkin, James, W.; Elmandjra, Mahdi; Malita, Mircea, ).
Obiectivele pedagogice specifice, ale procesului de invatamant, vizeaza competentele de invatare proprii programelor educationale (scolare, universitare etc.) adoptate la diferite niveluri ale sistemului de invatamant.
Aceste programe educationale, incluse in documente oficiale de politica scolara, universitara etc., au diferite grade de aplicabilitate, care acopera practic toate dimensiunile educatiei, toate formele de organizare a instruirii, toate nivelurile, treptele, ciclurile si disciplinele (sau modulele interdisciplinare) proiectate la nivelul sistemului si al procesului de invatamant.
Taxonomia obiectivelor pedagogice specifice poate valorifica patru criterii de clasificare:
A) Criteriul dimensiunilor educatiei:
- obiective pedagogice specifice educatiei intelectuale;
- obiective pedagogice specifice educatiei morale;
- obiective pedagogice specifice educatiei tehnologice;
- obiective pedagogice specifice educatiei estetice;
- obiective pedagogice specifice educatiei fizice.
B) Criteriul formelor de realizare a instruirii:
- obiective pedagogice specifice instruirii formale;
- obiective pedagogice specifice instruirii nonformale;
- obiective pedagogice specifice instruirii informale.
C) Criteriul nivelurilor, treptelor, ciclurilor de invatamant:
- obiective pedagogice specifice invatamantului prescolar;
- obiective pedagogice specifice invatamantului primar;
- obiective pedagogice specifice invatamantului secundar: gimnazial, liceal, profesional;
- obiective pedagogice specifice invatamantului superior: scurt, lung, postuniversitar;
- obiective pedagogice specifice invatamantului integrat in sistemul de educatie a adultilor: educatie profesionala; perfectionare profesionala; educatie recurenta etc.
D) Criteriul continuturi lor stabilite prin planul de invatamant:
- obiective pedagogice specifice disciplinelor de invatamant (incluse in programele scolare/universitare etc);
- obiective pedagogice specifice modulelor de studiu interdisciplinare (incluse in programele respective de tip scolar, universitar etc);

- obiective pedagogice specifice ale activitatilor optionale (incluse in programele de instruire nonformala, integrate in planul de invatamant - principiul educatiei permanente).
Obiectivele pedagogice specifice asigura legatura functionala dintre: obiectivele generale (ale sistemului de invatamant) - obiectivul general (al procesului de invatamant) - obiectivele concrete (proiectate de profesor in cadrul activitatii didactice).
Elaborarea obiectivelor pedagogice specifice presupune definirea unor "categorii comportamentale" care permit clasificari/taxonomii ulterioare, desfasurate pana ia nivelul secventelor propuse in cadrul activitatilor didactice (educative) concrete. Aceste "categorii comportamentale", definite din diferite perspective in literatura de specialitate ( De Landshere, Viviane et Gilbert, , . -) pot viza, in mod prioritar. a) Continuturile psihologice ale instruirii ( taxonomia elaborata de B.S.Bloom, completata de D.R.Kratwohl si de E.J.Simpson):
- obiective cognitive: cunoastere, intelegere, aplicare, analiza, sinteza, evaluare;
- obiective afective: receptare, raspuns, valorizare, organizare, caracterizare realizabila prin raportare la un sistem de valori;
- obiective psihomotorii: perceptie, dispozitie, raspuns dirijat, raspuns automatizat, raspuns complex, adaptare, crearea unui nou sistem de miscari. b) Demersurile intelectuale implicate in procesul de instruire ( modelul o-biectivelor elaborat de D'Hainaut, L):
- obiective bazate pe actiune (a stapani si a trata informatia, a gasi relatii cu mediul, a comunica mesaje, a traduce mesaje in structuri coerente, a se adapta prin perceptia si intelegerea schimbarii);
- obiective bazate pe gandire aflata in actiune (a aplica modele, a rezolva probleme, a inventa sau a crea, a judeca sau a evalua, a alege - a determina criteriile optimale in functie de anumite constrangeri, a ierarhiza optiunile acceptabile, a verifica solutiile a-lese in raport de criteriile adoptate );
- obiective bazate pe gandire speculativa (a abstrage - a identifica clase de obiecte, a determina relatii intre clasele de obiecte, a aplica un plan strategic, a verifica si a determina limitele planului strategic adoptat);

- obiective bazate pe strategii relationale puse in contact mai direct cu actiunea (a actiona rational, a decide, a concepe un plan de actiune, a transforma, a organiza - a fixa obiectivele, a pregati organizarea, a aplica principiile de organizare, a evalua organizarea, a reajusta organizarea). c) Structurile creative disponibile in procesul de instruire ( modelul creativitatii elaborat de J.P.Guilford):
- obiective proiectate in termeni de operatii: cunoastere, memorie, gandire convergenta, gandire divergenta, evaluare;
- obiective proiectate in termeni de continuturi: figurative, simbolice, semantice, comportamentale;
- obiective proiectate in termeni de produse: unitati, clase, relatii, sisteme, transformari, implicatii. d) Conditiile necesare in procesul instruirii ( modelul elaborat de Robert Gagne): obiective proiectate pentru invatarea: semnalelor - stimulilor-raspuns - relatiilor motrice - relatiilor verbale - "discriminarilor multiple " - conceptelor - principiilor - solutiilor de rezolvare a problemelor. e) Nivelurile atinse in procesul de instruire ( taxonomia lui M.Scriven): o-biective proiectate la nivel conceptual: de exemplu, dezvoltarea spiritului critic; obiec-

tive proiectate la nivel de manifestare externa: de exemplu, exprimarea unui punct de vedere in legatura cu un anumit subiect; obiective proiectate Ia nivel operational: de exemplu, realizarea unor actiuni concrete legate de un subiect aflat in dezbatere. f) Axele de analiza a rezultatelor obtinute in procesul de invatamant ( modelul elaborat de D.Hameline):
- obiective de cercetare a nivelului de exigente Aminime-medii-maxime);
- obiective de cercetare a gradului optim de achizitionare a cunostintelor (fonnare-functionare-aplicare sociala);
- obiective de cercetare a criteriilor de reusita (cantitativa - calitativa);
- obiective de cercetare a reperelor pedagogice dominante (stapanirea cunostintelor -transferul cunostintelor - exprimarea cunostintelor). g) Rezultatele didactice ale procesului de instruire ( modelul elaborat de R.M.Gagne - L.J.Briggs; Gagne, Robert, M.; Briggs, Leslie, I, , .-), exprimate in termenii urmatoarelor obiective ale invatarii: deprinderi intelectuale; strategii cognitive; informatii verbale; deprinderi motorii; atitudini.
(...) Aceste modele taxonomice - dezvoltate si in alte variante sau interpretari - au o valoare teoretica si metodologica ridicata care sustine procesul de elaborare a programelor scolare/universitare, la nivel de politica a invatamantului, Calitatea acestor modele va depinde, insa, si de capacitatea lor de stimulare a activitatii de operationalizare care trebuie realizata de fiecare cadru didactic in conditiile concrete ale fiecarei institutii scolare/universitare.
Obiectivele pedagogice concrete vizeaza performantele de invatare proiectate de profesor la nivelul activitatii didactice/educative, in termeni de actiuni ale elevului, observabile si controlabile la diferite intervale de timp.
in acest context, obiectivele pedagogice concrete sunt definite ca obiective operationale. Ele indeplinesc o functie de operationalizare, care sintetizeaza pedagogic doua actiuni complementare:
A) Deducerea "sarcinilor didactice" ale activitatii (lectiei etc.) din obiectivele specifice, institutionalizate in programele scolare(universitare, educationale etc);
B) Programarea "sarcinilor didactice ", deduse anterior, in termeni:
- informativi: obiective concrete centrate prioritar asupra unor continuturi instructio-nale (deprinderi intelectuale, strategii cognitive, concepte, legi etc);
-formativi: obiective concrete centrate prioritar asupra efectelor instruirii: obiective psihologice de ordin cognitiv - afectiv - psiho-motor.
Realizarea pedagogica a functiei de operationalizare a finalitatilor microstructu-rale "terminale", determina o anumita structura de organizare a obiectivelor concrete ale activitatii didactice. Aceasta structura implica: a) prezentarea "sarcinii didactice" sub forma de actiune a elevului/studentului etc, in termeni de comportament observabil, controlabil, evaluabil; b) prezentarea resurselor pedagogice necesare pentru realizarea "sarcinilor didactice": continut - metodologie - conditii, interne-externe, ale invatarii; c) angajarea instrumentelor de evaluare-autoevaluare, pe criterii exacte, in termenii corelatiei dintre rezultatele didactice (care sunt prioritar informative) si continuturile psihologice (care devin prioritar formative).
Operationalizarea obiectivelor concrete solicita trei actiuni succesive, complementare ( Mager, R.F., ):
- definirea comportamentului final in termeni de performante si de produse care trebuie realizate imediat, pe parcursul activitatii didactice respective;

- descrierea conditiilor externe (didactico-materiale) si interne (psihologice) ale invatarii, dependente (si) de nivelul de instruire atins anterior si de trasaturile (poziti-ve-negative) particulare si individuale ale elevilor/studentilor;
- indicarea criteriilor de reusita, care sustin evaluarea comportamentului final in termeni calitativi si cantitativi, subordonati ideii de progres pedagogic.
Corelarea rezultatelor didactice cu efectele psihologice ale instruirii implica avansarea unui model de operationalizare bazat pe "combinatia activitate - produs", care permite exprimarea integrala, informativa si formativa, a resurselor obiectivului concret asumat. Un astfel de model este cel elaborat de L. D'Hainaut, apreciat in literatura de specialitate ca fiind "cel mai complet" (De Landsheere. Viviane et Gilbert, , . ). Acest model taxonomic deschis coreleaza, la nivel pedagogic: a) operatiile cognitive: reproducere, conceptualizare, aplicare, explorare, mobilizare, rezolvare de probleme; b) continutul instruirii ("materia"): obiectele individuale, clasele de obiecte, relatiile, regulile si principiile operatorii si operatiile de natura: cognitiva - afectiva - psi-homotorie, structurile si sistemele de actiune (particulare, conceptuale, relationale, o-peratorii); c) gradul de integrare al raspunsului: imediat, pe termen scurt-mediu-lung (in cadrul activitatii didactice respective), prin transfer scolar, prin transfer operational, prin transfer integral.
- Idealul pedagogic, Obiectivele pedagogice, Proiectarea pedagogica. Scopurile pedagogice.