Klaus Schulze este unul dintre putinii pionieri ai muzicii electronice in
forma ei actuala. Dar el nu s-a limitat la atat devenind, in timp,
un nume de referinta in muzica electronica moderna, nu doar prin bazele
pe care le-a pus in acest domeniu, ci si prin compozitiile sale de mai
tarziu. Acestea au evoluat in timp odata cu dezvoltarea tehnologica a
sintetizatoarelor dar mai ales cu maturizarea lui de la un tanar plin
de fantezie si ambitii la un compozitor experimentat care cunoaste tainele acestor
instrumente minunate. Sintetizatoarele, pe cat de greu de folosit pe atat
sunt de largi posibilitatile lor acustice, incat, dupa cum spunea
chiar Klaus Schulze, nu exista sunet pe care sa nu-l poti obtine cu ajutorul
lor. Drumul pana la descoperirea sunetului dorit este insa foarte
lung si complicat. u1z10zk
Nascut la Berlin pe 4 august 1947, intr-un mediu artistic familial, mama
fiind balerina iar tatal sciitor, micul Klaus, studiaza chitara inca de
la 12 ani. Primele aparitii in public au inceput din anul 1960,
el cantand la chitara electrica, chitara bas si percutie impreuna
cu diferite formatii rock. Intre anii 1968 si 1969 a activat ca baterist
in formatia de muzica rock Psy Free. Trebuie mentionat ca muzica rock
de atunci nu era in forma in care o stim noi azi. Era o muzica experimentala,
cu multe improvizatii, mult mai aproape ca sonoritate de muzica electronica,
incadrandu-se in curentul rock-ului progresiv.
Trecerea lui Klaus Schulze de la acest gen de muzica spre muzica electronica
s-a produs in 1969, cand a devenit membru al celebrei formatii Tangerine
Dreams, tot ca percutionist si impreuna cu aceasta a lansat albumul Electronic
Meditation. Dupa un an isi intemeiaza propria formatie de muzica
electronica numita Ash Ra Tempel si dupa multe concerte cu aceasta lanseaza
albumul cu acelasi nume.
Procesul evolutiei sale ca muzician a continuat din 1971 cand se indreapta
spre cariera solistica in cadrul muzicii electronice. Un an mai tarziu,
in 1972, lanseaza primul sau album solo, Irrlicht, realizat cu posibilitati
tehnice minime, avand la dispozitie doar un sintetizator rudimentar. Inca
de la acest prim album se remarca preferinta sa pentru o organizare sonora cu
totul originala, muzica sa incadrandu-se oarecum in curentul
minimal repetitiv, cu oscilatii de la evolutiv la nonevolutiv.
Preocuparea pentru gasirea unei forme de exprimare cat mai originale reiese
si din titlul albumului sau din 1975 „Picture Music”, care reda
intr-un mod plastic tendinta sa de a descoperi o „cromatica”
timbrala cat mai variata. Tot in 1975 lanseaza albumul „Timewind”,
dedicat lui Richard Wagner al carui admirator s-a dovedit inca de la inceputuri.
Este prima creatie care se bucura de o larga recunoastere fiind distinsa cu
premiul „Grand Prix International”. Admiratia pe care o are fata
de marele maestru Richard Wagner se remarca si in abordarea unor trasaturi
de stil specifice acestuia, cum ar fi „melodia infinita” si anumite
solutii modulatorii care le intalnim in a doua piesa a albumului
(Wahnfried 1883). La acestea se adauga posibilitatile timbrale ale muzicii electronice
care confera lucrarii un caracter profund meditativ. Prin comparatie, prima
piesa (Bayreuth Return) este caracteristica stilului sau original evidentiat
pe parcursul anilor de creatie.
Acest stil prezinta diferite caracteristici care il disting complet de
alti compozitori de muzica electronica. In primul rand, temporalitatea
extinsa, prezenta la marea majoritate a pieselor sale, este un lucru mai rar
intalnit. Dimensiunile intinse ale acestora uimesc pe multi
care nu i-au audiat muzica, ele intinzandu-se chiar pana la
30 de minute si chiar mai mult. In al doilea rand, el foloseste
configuratii melodice de tip modal, linia melodica avand o structura diferita
de ceea ce se intelegea in perioada „clasica” prin sintagma
„tema muzicala”. Ea are un caracter nedeterminat, astfel incat
nu ramane in mintea ascultatorului intr-un mod clar conturat.
Fiind foarte variata aceasta se modifica in functie de pedalele dinamice
tonale peste care se suprapune. Aceste pedale dinamice se constituie din motive
de cateva note ce se repeta. Ele dau muzicii lui Klaus Schulze un caracter
repetitv si stau la baza pieselor sale, devenind coloana vertebrala pe care
el construieste configuratiile melodice.
Repetitivitatea ii incadreaza creatia in curentul minimal,
fiind o caracteristica a acestuia. El consta in folosirea a foarte putine
elemente muzicale compensand prin repetarea propriu-zisa a unor figuri
ritmico- melodice (in pedale). De asemenea, repetarea indelungata
face foarte grea, daca nu imposibila aplicarea acestei caracteristici instrumentelor
neelectronice din cauza efortului prelungit al interpretilor. De aceea ea a
devenit o posibilitate specifica sintetizatoarelor. In ceea ce priveste
modulatiile, se poate vorbi de prezenta unor intregi zone armonice, schimbandu-se
nu numai pedalele dinamice ci si configuratiile melodice, ce se transpun pe
o noua trepta in functie de armonie.
O alta caracteristica demna de remarcat a muzicii lui Klaus Schulze este faptul
ca el schimba planurile sonore, in general, la o terta ascendenta sau
descendenta, procedeu specific perioadei romantice. Felul in care foloseste
modulatiile este de asemenea original. Rolul acestora este foarte important,
tinand de expresivitatea piesei. Zonele armonice sunt extinse si se succed
intr-un timp atat de indelungat incat trecerea
la o noua armonie are un efect mult mai puternic, surprinzand ascultatorul
obisnuit cu o singura armonie. Astfel, Klaus Schulze foloseste un procedeu de
exploatare a temporalitatii. Perceptia ascultatorului se dilata, ajungand
sa nu mai tina cont de trecerea timpului.
Experienta ritmica ca baterist este reflectata in muzica sa, in
special in felul in care melodia este suprapusa peste pedalele dinamice.
Unele configuratii ritmico- melodice sunt de o mare libertate metrica. Uneori
se ajunge la o independenta metrica fata de pedalele dinamice, suprapunandu-se
formule binare si ternare. El si-a imbogatit experienta in acest
sens si in urma intalnirii din 1976 cu Michael Shrieve care
i-a insuflat o noua viziune mult mai naturala si in acelasi timp de o
mare forta estetica. „Un ritm ar trebui sa fie ca bataia unei inimi, ca
o respiratie. Asa cum a spus si Michael: <<Ar trebui sa poti merge in
ritm>>. Si intradevar chiar am mers impreuna prin studio in
ritmul sintetizatorului. Din acel moment am dobandit o intelegre
diferita si mult mai buna, un simt mai profund al ritmului.” (Klaus Schulze,
1996). Astfel in anul 1976 a aparut albumul „Moondawn” ce
reflecta in practica noua tendinta a muzicii sale descrisa mai sus.
Anii ce au urmat au adus noi albume din care putem remarca mari succese:
”Mirage” , „Body Love” 1977, „X (6 biografii muzicale)”
1978, „Dune” 1979, „Trancefer” 1981, „Audentity”
1983, „En=Trance” 1988, „Miditeranean Pads” 1990, „Beyond
Recall” 1991, Totentag (Opera in 7 acte) 1994, „In Blue”
1995, „Are you Sequenced” 1996, „Dosburg Online” 1997.
Cu toate ca am incercat sa va construiesc o imagine cat mai ampla
si mai complexa asupra compozitorului Klaus Schulze si asupra creatiei lui,
numai audiindu-i muzica puteti sa va creati o imagine completa despre el, desi
nici o minte nu-i poate cuprinde sau intelege complet muzica.