Lev Tolstoi a fost un scriitor si filozof rus, unul dintre cei mai buni romancieri ai lumii. Operele lui au influentat profund literatura secolului XX si invataturile sale morale au ajutat la modelarea catorva importanti lideri spirituali si politici. b5f6fz
El s-a nascut intr-o familie de aristocrati, care detineau pamant la Yasnaya Polyana, conacul familiei din sudul Moscovei. Educatia primara a primit-o de la educatori acasa, insa dupa moartea parintilor, a fost crescut de rude. El s-a inscris la Universitatea Kazan la varsta de 16 ani, dar a preferat sa se educe singur si in 1847 renunta la studii. Dupa un timp se va intoarce la conacul familiei, cu intentia de a progresa din punct de vedere intelectual, moral si fizic. Dupa mai putin de 2 ani renunta la viata rurala pentru Moscova. In 1851 Tolstoi a calatorit in Caucaz, o regiune din sudul Rusiei, unde fratele sau isi satisfacea serviciul militar. S-a inrolat ca voluntar, luptand in Razboiul din Crimeea (1853-1856).
Tolstoi si-a inceput cariera literara in timpul serviciului militar si prima sa lucrare, nuvela semiautobiografica „Detstvo”, in 1852, in traducere libera „Copilaria”, l-a adus in atentia publicului. Au urmat o serie de alte nuvele si, cand a plecat din armata in 1856 a fost recunoscut drept un nou talent in literatura. Lui Tolstoi nu i-a placut niciodata lumea literara si in 1859 se intoarce la conac pentru a deschide o scoala pentru copiii taranilor si pentru a scrie despre teoriile sale progresive referitoare la educatie.
Opera „Copilaria” si succesoarele ei „Otrochestvo”, in 1854, si Iunost, 1857, „Tineretea”, s-au axat pe dezvoltarea psihologica si morala a eroului de la varsta de 10 ani pana in varsta adolescentei. „Copilaria” prezinta in mod special o imagine lirica si sarmanta a inocentei si bucuriile copilariei prin observatiile unui copil, alaturi de reflectiile unui narator adult. Experientele din razboi i-au fost material pentru „Sevastopolskie rasskazy”, 1855-1856, „Povestile Sebastopol”, care aduce tribut curajului soldatului obisnuit si condamna razboiul.
In 1862 Tolstoi se casatoreste cu Sofia Andreievna Behrs, fiica de 18 ani a unui fizician din Moscova. Viata de om casatorit, o familie fericita si munca de realizare a celor mai bune opere literare i-au adus stabilitate pentru urmatorii 15 ani.
„Voina i mir”, 1865-1869, „Razboi si Pace” relateaza povestea ratacirilor neobosite ale lui Pierre Bezukhov si a doua familii aristocratice, familia Bolkonsky si Rostov, in anii ce preced si urmeaza invaziei Rusiei de catre Bonaparte. Cartea descrie viata de zi cu zi a 4 personaje importante care sunt deasemenea prinse in evenimente istorice, ei se confrunta cu probe similare insa raspund in mod diferit. Fiecare cauta sensul vietii proprii: Pierre si eroina Natasha Rostov isi gasesc implinirea in familie, fratele Natashei gaseste de asemenea implinirea in familie si in administrarea mosiei, intelectualul Andrei Bolkonsky isi gaseste scopul pe patul de moarte, in retragerea totala din viata. Tolstoi dezvaluie atat viata interioara cat si cea exterioara a acestor personaje, alaturi de alte 500 de personaje, istorice sau fictionale, printr-o combinatie de detalii fizice si printr-o aprofundata analiza psihologica. Romanul mai contine si un eseu despre intrebarea care este factorul ce determina schimbarea istoriei. Aici Tolstoi se opune ideii conform careia istoria este facuta de catre personaje importante precum Napoleon si argumenteaza faptul ca evenimentele istorice pot fi intelese numai prin actiunile unui numar extrem de mare de oameni obisnuiti traindu-si viata zilnica.
Dupa o pauza de cativa ani, timp in care s-a intors la educarea copiilor, Tolstoi se reintoarce la literatura cu cea de-a doua opera importanta,”Anna Karenina”, 1875-1877. Cu toate ca nu este la fel de imensa ca „Razboi si Pace”, romanul descrie o imagine detaliata asupra tuturor nivelelor de viata din Rusia in anii 1870-1880. Tolstoi examineaza trei casatorii: cea a eroinei, Anna, care este casatorita cu un birocrat Karenin, pe care il inseala cu un tanar ofiter numit Vronsky, casatoria relativ fericita si stabila a lui Konstantin Levin si Kitty Shcherbatsky si casatoria mai putin stabila dar mai de lunga durata a lui Stiva, fratele lui Anna, si sora lui Kitty, Dolly. Romanul este foarte complex structurat, cu subtile comparatii si contraste intre cele trei casatorii. El se sfarseste in mod tragic. Exclusa dintr-o societate critica, ce nu accepta exprimarea onesta si deschisa a dragostei ei fata de Vronsky, sfasiata de vinovatie datorita adulterului si abandonarea fortata a fiului ei, Anna se sinucide. Chiar si Levin, intemeindu-si o familie cu femeia iubita, este cuprins de indoieli asupra intelesului vietii.
Cand lucra la ultimele parti din Anna Karenina, Tolstoi a inceput sa sufere de depresii, care uneori erau atat de severa incat el se gandea la suicid. Este chinuit de nevoia de a da un sens vietii sale, sens ce nu va disparea dupa moarte. Opera sa „Ispoved”, 1882, „Confesiune”, va descrie aceasta lupta spirituala si solutia gasita: sa practice ceea ce el considera esenta crestinatatii, dragostea universala si rezistenta pasiva a raului sub forma violentei. O serie de scrieri religioase au amplificat aceasta noua credinta. In acestea, el indeamna oamenii sa traiasca conform constiintei, care insemna sa practice dragostea universala si sa traiasca pe cat posibil din munca proprie. El a declarat de asemenea ca orice forma de violenta este la fel de gresita, inclusiv razboiul.
Pe langa lucrarile sale despre filozofiile morale, Tolstoi a scris si despre saracia urbana, estetica, vegetarianism, pedeapsa capitala si rautatile alcoolului. Ideile din multe dintre aceste lucrari au intrat in conflict cu dogmele religiei oficiale, crestinismul est ortodox, si au fost interzise in Rusia, cu toate acestea ele au fost traduse in mai multe limbi si au devenit cunoscute in jurul lumii. Comunitati tolstoiene au aparut peste tot in Europa si Statele Unite, astfel conacul Yasnaya Polyana devenind loc de pelerinaj pentru persoane de pretutindeni.
In cele din urma Tolstoi s-a intors la a scrie fictiune, dar avand in gand o audienta de oameni mai putin educati. La mijlocul anilor 1880-1890 a scris nuvele, multe dintre care bazate pe povesti sau legende religioase. Scrise intr-un stil simplu, dar expresiv, ele erau destinate imprastierii ideii sale despre crestinatate etica. El a scris deasemenea puternice si sofisticate bucati de fictiune, cum ar fi nuvela „Smert’ Ivana Ilicha”, 1886, „Moartea lui Ivan Ilich”, si „Khoziain i rabotnik”, 1895, „Stapan si om”, care ii reflecta ideile religioase. Eroii acestor opere sunt fortati sa-si reexamineze vietile si sistemul de valori cand sunt pusi in fata mortii. Alta nuvela, „Kreitserova sonata”, 1889, „Sonata Kreutzer”, a facut senzatie in Rusia datorita discutiilor sale despre efectele distrugatoare ale atractiei sexuale si aparenta avocatie a castitatii universale. Nuvela „Voskresenie”, 1899, „Invierea”, in care un erou care isi urmeaza indrumarile constiintei si renunta la proprietate si pozitie sociala, are o mare influenta insa nu la fel de mare ca si cele doua mari romane ale lui Tolstoi. In ultima sa opera, o proza , „Hadji-Murad”, scrisa in 1904, autorul se reintoarce in Caucaz, locul unde au fost situate spatial, operele sale din 1850, neavand un puternic rol moralizator.
Tolstoi insusi a incercat sa-si urmeze noile credinte, simplificandu-si viata, traind din propria munca si renuntand la posesiile materiale. Cu toate acestea sotia lui nu era de acord cu noile lui credinte si casatoria lor a avut mult de suferit in ultimii lor ani impreuna. In noiembrie 1910 relatia dintre ei a ajuns atat de tensionata incat Tolstoi s-a hotarat sa paraseasca definitiv casa. El s-a imbolnavit de pneumonie in timpul calatoriilor intreprinse si a murit in gara de la Astapovo.
Tolstoi si-a castigat o mare faima literara in timpul vietii, atat in Rusia cat si in alte tari. 31 de traduceri ale operelor sale au aparut numai in anul 1887. Criticii din zonele vestice au ridicat in slavi operele sale pentru realismul psihologic, cu toate ca unii romancieri considerau ca romanele sale duc lipsa de forma eleganta. Realismul literar a atins probabil apogeul in romanele lui Tolstoi, insa puternica analiza psihologica a fost cea care a influentat profund literatura. Liderul spiritual si politic Mohandas Gandhi a aplicat ideile lui Tolstoi despre rezistenta pasiva asupra dominatiei britanice si a determinat castigarea independentei Indiei. Ideile lui Gandhi, in schimb, l-au inspirat pe Martin Luther King, Jr., in lupta sa pentru dreptatea rasiala in Statele Unite. Cea mai semnificativa mostenire lasata de Tolstoi este apararea personalitatii individuale si a constiintei intr-o lume in care acestea erau atacate.

Bibliografie:
Microsoft Encarta Encyclopedia 2002