Care sunt motivele pentru care ne casatorim fiecare dintre noi, la un moment dat? Multiple. Din dragoste, interes, obligaaie, sau de dragul... nunaii. Un moment de bucurie, dar ai cu urmari majore in viaaa celor care il traiesc. r6d2ds
Mulai spun ca ar divoraa ai s-ar recasatori de o mie unu ori -; ca intr-o interminabila poveste a Aeherezadei -; numai ca sa retraiasca momentele de nebunie generala ale nunaii: prieteni, cadouri, euforie. Unii urasc tocmai aceste lucruri, deci nunaile: “ bani cheltuiai aiurea, petreceri, bautura, infuleci, te chercheleati”.
Tinerii nu inaeleg semnificaaia obiceiurilor, iar batranii nu mai atiu sa o explice. S-a pierdut farmecul nunailor tradiaionale romaneati.
Pe vremuri lucrurile erau complicate, ai pana la petrecere ai voie buna erai supus obositoareleor reguli ale unei sociataai pentru care nunta nu reprezenta altceva dacat datina, afacere, urmaai sau “ aaa trebuie “.
In secolele trecute, pana la drularea evenimentului, pentru viitorii tineri casatoriai, totul era o aventura plina de obstacole.
In secolul XVIII, insuraaei nu erau niciodata singuri. Pentru ca cei doi sa se poata intalni era necesara prezenaa mamei sau a unui membru al familiei, cu menirea de a veghea la onoarea tinerei. Barbatul era obligat sa aiba acordul parinailor ai al rudelor cand iai alegea partenera de viaaa. Ignorarea acestei reguli atragea dezmoatenirea in cazul baieailor ai privarea de zestre in cazul fetelor
In mediul ortodox, casatoria, in secolul XVIII, ca ai in secolele trecute, ramane o taina administrata de biserica. Aceasta incearca, cu ajutorul familiei, sa controleze sexualitatea tinerilor ai naaterile ilegitime.Biserica ortodoxa romana interzicea casatoriile intre rudele de sange coborand pana la a 7 -; a spiaa, oprite fiind chiar ai casatoriile itre rudele spirituale.
In concepaie populara, casatoria constituia un element obligatoriu i ciclul vieaii. Peaitul, cererea in casatorie, tocmirea zestrei, logodna, casatoria religioasa ai nunta ca atare se derulaun in cadrul parohiei, reprezentand un eveniment major nu numai pentru individul in sine ci ai pentru comunitate. Logodna se putea face printr-un inscris sau fara un act scris, cu consimaamantul celor in cauza.
In aceea vreme, “miresele” erau considerate “proprietatea” tatalui care gasea partide pentru fiica sa ai care, fara sa ii ceara consimaamantul, o promitea barbaailor care veneau cu propuneri financiare tentante. Pravilele romaneati din secolul al XVIII-lea stabileu obligaaia de fidelitate a soaiei. Soaul putea sa-ai pedepsesca soaia, in funcaie de vina, pana chiar la a o pune in lanauri in pivniaa. Deseori, daca fata era urata, cei doi nu reuaeau sa se vada decat in faaa altarului, moment in care nu de puaine ori s-a intamplat ca, in clipa in care iai vedea “ frumoasa” consoarta imbracata in alb, viitorul mire sa-ai schimbe parerea ai sa o lase singura in biserica. Spre sfaraitul secolului al XVIII -lea, multe fete sarace acceptau relaaii premaritale, in speranaa realizarii unei casatorii fara zestre.
Zestrea secolelor trecute se alcatuia in funcaie de posibilitaai. De regula, fetele veneau cu lucruri gospodareati, iar baieaii cu casa, unelte agricole.
De la mijlocul secolului al XIX-lea apar insa doua “elemente -; surpriza” in viaaa de “cuplu”: casatoria clandestina ai numarul mare de rezerviati care traiau in concubinaj. Concubinajul devenise o realitate, peste care nu s-a mai putut trece in Transilvania, mai ales dupa 1858. Cauzele cele mai des intalnite erau imposibilitatea de a face faaa cheltuielilor materiale pe care le necesita nunta, impotrivirea parinailor ai a rudelor, care doreau pentru copii lor un viitor plin de bunastare, legile militare.Pentru romanii ortodocai din Transilvania, cel mai mare nr. De concubinaje -; 5.162 cazuri, este menaionat in anul 1911.
In ceea ce priveate pregatirile pnetru nunta ai petrecerea de la finalul ei lucrurile au evoluat ai ele de-alungul timpului.
Ai in secolele trecute, alaiul de nunta merge de la casa miresei catre biserica, unde cununia religioasa este oficiata de un simplu preot sau de Prea Sfinaia Sa Parintele Mitropolit, in cazul marilor boieri. Apoi incepe ospaaul, cu lautari, bautura, mancare, dulceauri, cafele, lulelu ... “ In casele boiereati nunta incepea joia, dar ceremonia religioasa ai marele ospaa aveau loc duminica”.
La loc de cinste erau in aceea vreme nunaile domneati care ainea mai multe zile. Sau erau casatorii in care petrecerea era trecuta cu vederea; aaa descriu cronicarii, nunaile domnilor din Aarile Romane.
Domnitorii romani erau preocupaai mai mult de numele, prestigiul ai averea pe care o dobandeau prin casatorie decat de nunta in sine. Iar cronicarii zabovesc destul de puain asupra petrecerilor date la casatorii. Despre nunaile lui Atefan Cel Mare nu se atie mare lucru. Se cunoaate doar cate neveste a avut, ai pe cele mai importante ibovnice. La urcarea sa pe tron, in 1457, Atefan Cel Mare era necasatorit, dar avea un fiu, Alexandru. Prima casatorie sigura a domnitorului moldovean este cea din 1463, cu o ruteanca din Kiev, Evdochia, fiica principelui Olelco. Acesta s-a stins insa din viaaa dupa doar patru ani ce casnicie.Atefan Cel Mare nu a stat multa vreme singur, recasatorindu-se in 1472 cu Maria de Mangop, care a murit dupa cinci ani. Voievodul s-a recasatorit in 1480 cu Maria Voichiaa, fiica lyui Radu Cel Frumos, fratele lui Vlad Aepea.Acesta casnicie a ainut pana la moartea domintorului, la 2 iulie 1504.
Vremea a trecut ai dintr-odata in conici ai scrieri sunt relatate nunaile tradiaionale romaneati cu tot fastul lor.
Nunta tradiaionala romanesca este incarcata de obiceiuri pline de frumuseae ai simboluri ritualice menite sa aduca tinerei perechi mult doritul plus de bunastare ai prosperitate.
Nunta este considerata o taina ca ai naaterea ai moartea. Daca naaterea corespunde zorilor vieaii ai moaretea amurgului, nunta este lumina zilei, cea mai limpede pentru fiinaa omeneasca, dar ai cea mai grea, deoarece omul in floarea varstei participa conatient la trecerea celui mai important prag al existenaei sale.
In satul romanesc tradiaional nunta constituia un moment important in cadrul comunitaaii. Casatoria era un moment din ciclul vieaii care concentra un numar mare de rituri de trecerem dintr-un stadiu de viaaa intr-altul, rituri de purificare ai altele menite sa aduca fertilitatea in noul cuplu. Se cunosc multiple variante locale de nunta in Moldova, Transilvania, Maramure, Ainutul Padurenilor, dar elementele esenaiale sunt aceleaai.
Scenariul nunaii se derula pe parcursul a patru, cinci zile, de joi pana marai, iar ceremonialul se desfaaura pe etape dedicate preparativelor anumitelor secvenae ritualice, culminand cu desfaaurarea nunaii propriu-zise, care era concentrata in ziua de duminica. Fiecare secvenaa a anunai era exprimata prin strigaturi sau oraaii specifice folclorului romanesc. Nunaile aveau loc in doi mari timpi: la Caalegile de iarna-imediat dupa sarbatori pana la inceputul Postului Paatelui a la Caalegile de toamna- pana in primele zile ale Postului Craciunului. Aceste perioade erau considerate momente de ragaz in viaaa satului. Tot atunci, oamenii agoniseau in camara destule bucate pentru a organiza nunta.
La Muzeul Aaranului Roman ai la Muzeul Naaional al Satului “ Dimitrie Gusti” se afla obiecte ai lucrari literare referitoare la nunta tradiaional romaneasca care evidenaiaza obiceiurile nunaii tradiaionale romaneati.
Sambata se organizau diferite pregatiri in case diverse. La casa mirelui se adunau prietenii de o varsta ai mirilor. Dintre ei se alegeau chematorii la nunta, cei care mergeau prin sat cu o plosca impodobita apentru a invita neamurile ai vecinii din partea ginerelui, naaului ai miresei la alai. In Transilvania, insoaitorii mirelui se numeau “vornici”, “gazda” iar insoaitoarele miresei se numeau “druate”, in Oltenia aceati tineri se numeau “ colaunari” ai “colaunarese”. Aceati tineri aveau obligaaia sa pregateasca mirele, respectiv mireasa pentru nunta, insoaindu-i apoi pe tot parcursul evenimentului.
La viitorul soa se organiza o petrecere pentru gatitul steagului ( Transilvania ) sau al bradului ( Oltenia, Moldova ), la care participau baieai ai fete. Aceatia impodobeau o lancie cu naframe ale fetelelor, basmale, panglici, ciucuri, clopoaei ai plante veanic verzi. Culorile predominante erau roau care semnificau viaaa ai bucuria ai verdele -; viatalitatea. In sudul aarii, impodobirea bradului se facea cu panglici, colaci ai un clopoael. Bradul a reprezentat din totdeauna simbolul demnitaaii ai al tinereaii. Steagul ai bradul sunt simboluri fundamentale ale nunaii ce vizeaza rolul fecundator al elementului masculin intr-un cuplu, ocrotitoarele intregului ceremonial ce erau purtate in fruntea alaiului de o persoana denumita “ategarul” sau “bradaaul”. Druatele se adunau la casa miresei pentru petrecerea numita “ la margele”. Fetele pregateau darurile care se ofereau nuntaailor (batiste, flori) acasa la mireasa.
In dumnica cea mare, inca de dimineaaa mirii paaeau in timpul sacru, desprinzandu-se de ceea ce au fost pentru a deveni “ gospodari”. Acesta perioada de vulnerabilitate insuma o serie de practici ritualice menite sa pastreze integritatea fizica ai psihica a mirilor ai sa asigure viitoarei familii belaug ai prunci. In prezenaa naailor se facea imbaiatul ritual pentru curaairea perfecta a trupului inainte de a intra intr-o alta stare. Simultan, baieaii asistau la barbieritul ginerelui, iar fetele la pieptanatul miresei. Parul acesteia era impletit in auviae impare, perechea fiind soaul. Florile naturale roaii sau veanic verzi, banii de argint sau aur, beteala constituiau principalele elemente de podoaba, care se adaugau pieptanaturii ca simbol al fecunditaaii. Peste pieptanatura se aaeza cununa de forma circulara, pentru ca astfel raul sa nu patrunda prin nici o parte.
Alaiul format din mire ai vornicii sai impreuna cu lautarii porneau prima oara spre casa naailopr pentru a-i lua, dupa care mergeau la mireasa. Acest drum spre casa miresei era parcurs in mod zgomotos, cu strigaturi, chiuituri, dar era presarat ai cu incercari ritualice de testare a viitorului soa. La casa miresei zestrea era etalata in curte ai pe prispa casei. In vazul tuturor, cu emoaie ai plini de curiozitate, nuntaaii aateptau sa fie scoasa de catre un vornic mireasa, prezenaa de maxima stralucire. Fata se desprindea acum de familie cerandu-ai iertare de la parinai. Dupa “Iertaciune”, mireasa rupea deasupra capului un colac care era imparait nuntaailor. Alaiul pornea apoi spre biserica pentru cununia religioasa care era momentul de unire a mirilor in faaa lui Dumnezeu. Preotul punea pe capetele lor aaa numitele pirostrii (cununiile imparateati). Mirii ieaeau impreuna din biserica ainandu-se de o naframa, care se pastra pana la moartea unuia dintre ei, cand se rupea in jumatate pentru a fi pusa in sicriul celui care pleca primul. Naframa era semnul de recunoaatere pe cealalta lume.
Dupa cununie se desfaaura masa mare, in general, acasa la parinaii ginerelui. Era un prilej de veselie ai petrecere pigmentat cu diverse obiceiuri dedicate bunastarii ai fertilitaaii noului cuplu. Un moment foarte important al nunaii era “strigatul cinstei” (darului). Vornicul, uneori impreuna cu mirii mergeau la fiecare nuntaa care le daruia cate ceva trebuitor in noua gospodarie: unelte, aesaturi pentru casa, animale tinere etc., mai rar se oferea bani. La sfaraitul mesei, miresei i se scotea cununa ai era “ legata la cap” cu o basma sau ceapsa, semn ca fata intra in randul nevestelor. Apoi se juca mireasa pe bani.
In dimineaaa zilei de luni “ se juca rachiul roau “ sau “camaaa” - proba virginitaaii fetei. O “ stolniceasa ” dea mirelui impreuna cu caaiva nuntaai ai alai stolnici porneau spre soacra mica pentru a-i duce camaaa. Pe drum ei facea larma multa, chiuiau, lautarii cantau, in mana avand fie o sticla cu rachiu roau, semn ca fata a fost fecioara fie, o sticla cu rachiu alb, spre ruainea parinailor fetei care erau supuai oprobriului satului.
Tot in acesta zi, nuntaaii erau chemaai la “zama acra” vestita ciorba de potroace. Marai, naaii erau conduai la casa lor, iar tinerii casatoriai urmau sa se integreze in noua lor viaaa.
Un obicei stravechi al nuni este cel al sarutului. Obiceiul sarutului dateaza din Evul Mediu, insa la acea vreme avea o cu totul alta semnificaaie: el era “pecetea” incheierii unui acord. Chiar ai in Roma antica se pare ca se folosea in acest scop. Mai tarziu obiceiul s-a transmis cu aceeaai semnificaaie ai la nunti, cand la sfaraitul ceremoniei mirii se saruta pecetluind juramintele facute. O datina staveche este ai aruncarea orezului. Orezul simbolizeaza in multe culturi, fertilitatea. Insa in trecut asupra irilor se arunca nu numai cu orez ci ai cu zmochine, monede, fructe uscate ai bomboane acestea fiind inlocuite in prezent de iubitele petale de trandafir, confetii ai baloane.
Din timpuri stravechi exista obiceiul ca mireasa sa intre pentru prima oara in casa cea noua pe uaa principala. Daca se impiedica sau punea piciorul stang pe prag se credea ca va fi ghinionista. De aici obiceiul ca mirele sa o treca el insuai peste prag pentru a se asigura ca totul va fi bine.
Originea obiceiului de a toasta la nunta dateaza din secolul al aaisprezecelea. La aceea vreme se punea o bucaaica de paine intr-un pahar de vin care era dat din mana oaspeailor pentru a putea ca fiecare sa bea o gura de vin. Cel care sorbea ultima picatura primea ai onoarea de a manca painea ai de a rosti cateva cuvinte in cinstea gazdei. Astazi, tradiaia s-a pastrat sub forma paharelor de aampanie, primul toast fiind ainut de cavalerul de onoare. Se obianuieate ca invitaaii sa se ridice, in timp ce mirii pentru care se aine toastul, stau jos. Ei se ridica la sfaraitul toastului ai raspund prin cateva cuvinte de mulaumire.
Inelul de nunta inainte de createrea importanaei monedei avea valoare pecuniara ai era simbolul bogaaiei unei persoane. In antichitate se credea ca inelul de la nunta avea darul de a o proteja pe mireasa de spiritele rele. Pentru o paza cat mai straanica probabil, romanii le confecaionau din fier. Verigheta de aur simboliza dragostea veanica ai respectarea legilor casniciei -; fidelitate ai respect. Aceste inele erau create sub forma unor maini care se impreuneaza sau aveau incrustate o cheie despre care se credea ca o poate ajuta pe femeie sa deschida inima soaului ei.
Se spune ca la o nunta sunt ...” cate capete atatea idei” . Ai totuai, fiecare astfel de idee are o origine de multe ori extrem de interesanta, despre care merita sa atii chiar daca momentul ferivit este departe in trecut, sau chiar va sa vina. Ar fi mult de povestit, de relatat ai probail ca nu mi-ar ajunge cateva luni pentru a strange toate datele despre datinile ai obiceiurile nunailor la noi, romanii. Ceea ce vor dainui peste ani ai peste locuri vor fii intotdeauna legile firii care ne leaga pe noi, pe toai, in diverse locuri de petracere ai veselie de perpetuare a vieaii ai spiritualitaaii romaneati.