d8q6qo
Convertitii la ortodoxie nu sint o raritate in Iasii inceputului de secol trecut. Ei sperau ca, prin schimbarea statutului confesional, sa obtina avantaje insemnate intr-o societate destul de refractara la intelegerea si acceptarea varietatii culturale cladite pe diferenta etnica sau religioasa. De cele mai multe ori, privilegiile motiveaza o decizie atit de complicata si de dificila, ce atrage ruptura definitiva cu mediul originar. Prin botezare, neofitul altadata un marginal datorita apartenentei la un grup etnic sau/si cultural minoritar devine membru al majoritatii ortodoxe autohtone si ii sint recunoscute drepturile ce decurg din investirea cu aceasta noua calitate sociala. In plus, bunavointa, nesuspectata in timpul catehezei de fariseism, ii este rasplatita cu scutirea de impozite (pe o perioada data sau pentru o generatie), cu acordarea unor licente de comert sau de productie care sa-i asigure un trai linistit macar in primii ani de la botez 2 . Nu mai putin important este faptul ca patronul spiritual nasul descarca asupra celui luat sub obladuire intreaga autoritate simbolica ce-l defineste in societate, garantindu-i sinceritatea si intentia de integrare. Bunaoara, botezatii principelui sau ai doamnei sale nu ajung niciodata niste persoane oarecare; influenta de care abuzeaza dovedeste ca locul lor, aidoma celor nasiti de familiile boieresti cu stare sau de negustorii insemnati, de ierarhii cu predilectii misionare, se gaseste printre domestices, intre apropiati, ca oameni de incredere si devotati ocrotitorului lor 3 . Din aceste motive, nici mariajele in care se implica de multe ori perfectate in preajma convertirii, ele insele gajuri de seriozitate nu sint rare.
Casatoria inseamna, cel putin aparent, stabilitate sociala si catalizeaza integrarea, indeosebi in cazurile cuplurilor mixte din punct de vedere confesional, unde prezenta partenerului autohton inlesneste acceptarea sociala a neofitului 1 . In consecinta, con vertitul se regaseste frecvent in perechea mixta. Dar stabilitatea ei este precara; o data cu instalarea rutinei de comportament in cadrul cuplului, episodul dramatic al despartirii de mediul nativ sau presupozitia unei convertiri factice, nesincere, devin pretexte pentru separatia sotilor. Daca preacurvia, betia, neingrijirea casei si a familiei constituie oricum temeiuri ale actionarii in justitie 2 , acuza secundara a nesinceritatii confesionale functioneaza aproape perfect, sensibilizind instanta canonica si influ entindu-i hotaririle.

In toate cazurile de despartire, procedura decurgea dupa un tipic relativ simplu, fara prea multe complicatii birocratice. Legiuirii Calimah, care reglementa raporturile dintre consorti sau succesiunea maritala, definea motivele plauzibile pentru intentarea actiunii de divort si stabilea drepturile fiecarei parti asupra averii comune, i se adauga judecata canonica, sentinta executorie bazata pe ancheta savirsita de Dicasteria mitro politana la sesizarea celei mai importante fete bisericesti din principat. Pricina nu se putea judeca precum o speta civila, inaintea tribunalelor politicesti , decit dupa pro nuntarea hotaririi canonice, care consfintea desfacerea legaturii duhovnicesti dintre parteneri. Jalbei prezentate de reclamant mitropolitului ii urma instiintarea celeilalte parti, iar raspunsului acesteia din urma, o cercetare amanuntita, ai carei executanti erau, de obicei, preotii parohiilor de care apartineau impricinatii. Sinteza marturiilor culese de parohi constituia anaforaua pricinei , act supus judecatii mitropolitane, consemnata in apostila autografa a inaltului ierarh.
Am selectat citeva cazuri de divort din perioada pre- si post- regulamentara
(1832), petrecute in Iasi, care implica macar un partener botezat . Atentia noastra s-a indreptat catre probele convocate de anchetatori pentru alcatuirea anaforalei dicas teriale; depozitiile, fie ale martorilor oculari, fie indirecte, reproduc si fapte reale, si stereotipuri mentale, schitind definitia sociala a categoriei umane descrise aici.
Cind relatiile dintre o oarecare Maria si sotul ei, Ilie botezatul din evreu , s-au stricat intr-atit incit nu mai putea fi nicicum prilej de impacare, nemultumita con soarta a inaintat o plingere la Mitropolie pentru a se desface si legatura duhovniceasca dintre ei, pirindu-l pe Ilie cum ca ar fi ramas numai cu numile de crestin, iar in fapta tot jidov 3 . Ilie, afirma soata pornita pe razbunare, nu primeste duhovnicirea, doctorie suflet<ului>, nu priimasti amindoiele posturi, legi nu pazasti (...), alte rugaciuni nu le priimesti , ba inca o indeamna sa mearga la Tara Lesasca, de unde este el, supt inchipuire a veni la ratacire cei dintii 1 . Ilie se intelege este un proaspat convertit la ortodoxie, inca nesigur de oportunitatea gestului sau si dornic sa revina la locul de bastina, poate chiar si la credinta parintilor sai. Nici Maria, insa, nu este straina de framintarile sufletesti ale consortului. Iata ce marturiseste: fiind de legea evreiasca, dupa ce m-am radicat in cuviincioasa virsta, am intales adivarata credinta a Bisericii Rasaritului si in acelasi merunta (minut n.n.) indata am si facut hotarire a ma lepada de parinti si neamul si orice avere, numai sa cistig Sfintul Botez si crestiniciia ca credinta. Pronie cereasca m-au ajutorat a cistiga dorinta aratata, on
Iliie jidov botezat m-au luoat intru insotire luiesi muieri, dupa viclenitoarile lui chipuri ce-au urmat an(i) doi... 2 . Iar impotriva sotului, care voiesti a ma aduce de la lumina la credinta ce am avut-o intii 3 , se ridica decisa a se rupe de el, ca de unul de la care si-a radicat nadejdile , nemaisuportind mai mult a vide lege si Sfinta
Biserica ocarita si nebagata in seama de catra un nelegiuit 4 . Procesul din care am inceput sa citam pricina intemeietoare dateaza din 1829.
Marturiile, strinse de un preot din mahalaua Bunavestire din Iasi, sint foarte bo gate in amanunte. Unele arata roaa si netrebnica urmare a Mariei , care, impreuna cu iubitul ei, merge in toate zilele si in toate noptile (...) pe la boieri de cere amilos tenii sub cuvint ca i-ar fi sotie (acestuia din urma n.n.) 5 . Insa parohul afla, prin cercetarea directa, ca, in trecere de sapte luni , nici un vecin nu i-au vazut mergind la biserica, cum si posturile de-a pururea minca(u) carne si miercurea, si vinerea amindoi, iara alte inchinaciuni cu(m) or fi avut nu au nici o stiinta 6 . Testatorii erau oameni cu greutate, al caror cuvint cu greu putea fi pus la indoiala (unul dintre ei se recomanda ca bulubas la Hatmanie). Piritul nu a asteptat pasiv rezultatele anchetei; dupa citeva zile, se infatisa la Dicasterie promitind ca o va dovidi pe ja<luitoa>re ci esti de doui ori botezata 7 , el sustinind ca are suficienti martori megiesi gata sa jure: 1-iu. Ca neadevarul arata pentru ca o tragi (pe Maria n.n.) la legea ce(a) dintii; 2. Ca la beserica el mergi totdeauna (...); 3. Preaoti priimesti in mahalaoa;
4. Legea pravoslavnica o pazasti intocmai . Aratarile ei sint, sustine Ilie Pavlovici, cu napastuire si nedrepte 8 . Intr-adevar, Ilie izbuteste sa arate, sprijinindu-se pe spusele fostilor ei consateni, ca Maria s-a botezat mai intii la Bulbucani (tinutul Iasi), locul ei de obirsie 9 . Acolo ii fusese nas spatarul Catichi si botezindu-sa, numai vro trei luni de zile ar fi sazut, apoi neastimparatul ei narav al desfrinarii nerabdind-o, au fugit iar(a)si la jidovi, la un cumnat al sau Leiba, si, prin chipurile lui, noaptea, cu cazacii, imbracata jidoveste, ar fi trecut-o Prutul dind-o in mina jidovilor si ar fi vietuit jidoveste pina la venirea turcilor, cind un alt cumnat al ei, Condurache, hristiian, ci are sotie pi o sor(a) a ei botezata, vazind-o si cunoscind-o, au facut stire dregatoriei de la Balti, si de acolo trimetind-o in judecata cu jidovii de la Chisinau si aparindu-sa ei ca n-at fi stiut-o cit au tinut-o la dinsii ca iaste botezata, abia ar fi scapat 10 . Si vecini, si rude din Moldova sau din Basarabia acorda o deosebita atentie accidentelor biografice ale Mariei si-i urmaresc indeaproape atitudinea fata de religia majoritara; conduita, certificata de martorii oculari, este neconforma cu ceea ce se asteapta de la un convertit.
La 1830, o alta Maria Botezata, consoarta lui Iordache Bulubasa din Iasi (v. nota 3), cercetata in acelasi mod de preotul mahalalei, era cunoscuta de megiesi ca botezata inainte revolutiii (de la 1821 n.n.) si maritata cu un frantuz ce sa chema Jan, pi careli eu (martorul interogat, serdarul Chiriac Dascalul, nas de botez al Mariei n.n.) il avem dadaca la copii, stiind limba frantozasca 1 . Martorii cunosc, insa, si faptul ca
Maria este foarte apriga si gilcevnica si ocaraste nu numai pre sotul ei, ci si pre megiesi, mai ales daca se imbata 2 , ca sa iutasti, il ocarasti si il faci tilhar . Dar mai rau in ochii vecinilor se recunoaste in ancheta este ca acestia vad batalii si sfezi si il sudui pe dinsul de cruce si de legi asemene ca un barbat 3 .
Cind Rarita s-a hotarit sa se desparta de Costache Botezatu din Iasi 4 , la 1835, a invocat infidelitatea sotului si violenta al carei obiect era. Din cercetarea intreprinsa de un preot de la manastirea Barnovschi reiesea ca, dincolo de gilcevitoriul haractir al piritului , la nervi suduie cu feliuri de cuvinte scirnave atingatoare de cele sfinte 5 . Obligat ca, prin divort, sa returneze zestrea sotiei, Costache semneaza un zapis de impacare, legindu-se nu doar sa poarte de grija familiei si gospodariei, ci sa si urmeze ducirea mea in toata duminica la bisarica, la posturili insamnati sa ma ispavaduiesc, precum si celante ali crestin(a)tatii, pentru ca sa nu fiu in pripus ca un nou botezat ca nu urmez ale crestinastii pricum sa cuvini . La impotriva urmare , ar consimti sa fie pedepsit dupa canon si indepartat de legea crestineasca 6 . Ancheta a stabilit ca amindoi sotii sint vinovati de preacurvie, dar ca lui Costache nu i se pot ierta blasfemiile, drept pentru care, dovedit de martori ca nesupus credintei locului , va cere mitropolitului o ultima favoare: caci pentru ca eu ma aflu luminat cu
Sv(intul) Botez din natiia evreiasca, spre a sa inradacina mai bine in mine credinta aceasta dreptslavitoare, sa ma duc la una din monastiri 7 .
Nici finii lui Gheorghe Asachi, Evdochia Maiasca si Ioan Botezatu, nu au scapat de privirea atenta a vecinilor. In jalba ei, Evdochia marturiseste ca, la sase luni de la casatorie, au inceput a-si tractarisi haractirul barbatul meu , batind-o si, prin urmare, stirnind pe megiesii a privi la noi ca la o minune vrednica de privire . In plus, el suduie Sfinta Lege si crucea, intinzindu-sa cu sudalme pina la protectuitoare stapinirea a legii, la care batjocura adunindu-sa norodile din mahalaoa, aparindu-ma de el, sa minuna, sfatuindu-l sa nu sa atinga de stapinire sfintelor a legii, asupra carora salbaticindu-sa sa porne cu batalie, fiind zioa 8 . Vecinii afirma ca Ioan Botezatu nici datorie crestineasca nu urmeaza, ba sudui Crucea, Lumina, Ivangheliia 9 , ca o suduie pe nevasta de Sfinta Cruce in huiet si calabalic de batalie 10 , fiind cu totul dezbracat de haracteriu . Angajat pentru o vreme la Consulatul Prusiei, nu i-a fost greu sa obtina de la dragoman, Iosef von Neigebauer, un certificat de buna purtare, unde este specificat si detaliul convertirii sale, din religia mozaica, la ortodoxie. Insa prima persoana care l-a suspectat de necredinta a fost chiar sotia lui 1 , care se mentioneaza in cuprinsul actului mai virtos ii arunca in tot ceasul lege lui ce de mai inainte, numindu-l «jidan spurcat» pina trage el sabia asupra ei 2 . O a doua cercetare, facuta la citiva ani dupa impacarea partilor (1843), scotea la iveala in urma depozitiilor semnate sau adeverite de vecinii crestini faptul ca Ioan Botezatu la biserica, dupa datoria crestineasca, nu merge, avind petrecire sa pururi cu jidovii si sarbind cu ei; post nu tini . Altcineva arata ca inspre zioa de Pasti, toata noapti aceea au petrecut cu jidovii si la toaca intii, cind toata lume mergi la biserica, el petreci cu jidovii, mincind carni in Tirgul de Sus 3 . Acest detaliu, alaturat repro surilor privitoare la starea casei, la administrarea zestrei si la furtul putinelor bijuterii, este reprodus de Evdochia in jalba adresata Mitropolitului, prin care solicita, pe un ton rugator, deplina desfacere de sot dupa vadite incercari nereusite de inchegare a casatoriei: di vremi ca el s-au botizat si ca sa gasasti adivarat crestin, apoi trebui di istov sa sa lepidi de neamurile sale, iar nu el sa-i ocroteasca de toate celi trebuitoare pentru ali mincarii si pentru ali imbracamintii, pi linga cari apoi si pitrecire cu ei in mincari si in bauturi deopotriva ca un jid(o)v, de cari tot(i) rid, zicind cum ca desi esti botezat, dar tot jidov sa numesti (s.n.), fiindca pitrecire ospatului sau di-a purure urmeaza la un jidov ghebos cu numili Boroh, pira cind, simbata spre duminica inspri
Inviere Domnului nostru Isus Hristos, mergind eu (Evdochia n.n.) la biserica, intovarasita si de sotie lui Costandin abageriu si altile, ne-am uitat pe fereasta acealui jid(o)v si l-am vazut chiar in adivar sazind cu jidovii la masa 4 . Dicasteria va pronunta divortul specificind, ca motiv conex celor care intemeiaza actiunea, lipsa de credinta a lui Ioan Botezatu si comportarea neconforma cu preceptele morale crestine.
Plingerea Marghioalei, fiica polcovnicului Panaite Zaharia, impotriva lui Tudurache
(inainte de botezare: Mihel) Sfardintchi, din iulie 1832 cuprinde o remarca defa vorabila acestuia din urma, atragind atentia asupra devotiunii sale ortodoxe: el nu si-a schimbat obiceaiurile natiei sale, implineste si toate ceale improtiva legii noastre ceaii dreptslavitoare, postul nu stie, ci iaste mincind de-a pur(u)rea carne, ispovedanie si altile a hristiianitatii, de cind m-au luat, nu vaz sa le aiba, dar inca ceale mai necuvintate hule si sudalmi asupra celor sfinte ravarsa din gura lui cea batjoco ritoare 5 . Ca sa poata ramine in continuare alaturi de Marghioala, Tudurache
Sfardintchi consimte sa primeasca in casa, intre ei, o fimei batrina privighitoare, aleasa dintri megiesi 6, care sa le semnaleze greselile si sa-l pazeasca pe botezat de proferarea blasfemiilor. Venirea chiriasului nu salveaza casnicia; impotriva ei, ceva mai tirziu, se va ridica chiar tatal Marghioalei, care va invoca cunostintele sale si ale oaminilor cinstiti de primpregiur pentru a demonstra ca, daca noi crestinii nu ne cununam la consulati, ci la Bisereca Rasaritului , ginerele, daca el iaste papistas, ia ia-s lui de asemine sotie 1 . Altfel spus, o casatorie de coniventa dintre un convertit si o paminteanca, contractata mai ales pentru a-i servi barbatului, nu este acceptabila nici pentru socri, nici nu favorizeaza o relatie destinsa cu vecinii. Cind
Dicasteria s-a aratat prea putin sensibila la plingerile Marghioalei, o alta jalba readucea in atentia tribunalului ecleziastic comportarea nerespectuoasa fata de cele sfinte a sotului, ca argument definitiv al separarii: pretinde ca il stie de barbat pre batai, pre ocari, pre batjocuri, pre sudalmi de cruce si pre alte risuri multe ce-si face cu mine , ca nu merge la biserica, nu pazeste legea ortodoxa, nu stie credinta pre putina deosabire are de un eritic 2 . Vecinii, cum era de asteptat, confirma intru totul afirmatiile femeii.
Cazurile expuse au un numitor comun: calitatea relatiei dintre familiile care includ convertiti la ortodoxie si vecinii lor directi. Ultimii, intotdeauna in postura martorilor la proces, se dovedesc atenti la comportarea neofitului fata de biserica si fata de prescriptiile rituale obligatorii, pregatiti sa aprecieze, uneori in termeni lipsiti de echivoc, devotiunea celui botezat si, prin urmare, sinceritatea optiunii confesio nale. Din perspectiva legaturilor cu majoritatea etnica si confesionala, exemplele invocate aici pot fi valorificate ca modele esuate de adaptare la un context pretentios sub aspectul gradului de conformism cerut nou-venitului.
Grupul in care subiectul incearca sa se integreze are un caracter informal (mediul majoritar nu este nicaieri definit ca societate ), caruia persoana i se alatura din proprie initiativa, indiferent de motivatiile pragmatice ale gestului sau. Forta de atrac tie este determinata, in primul rind, de avantajele implicite ale convertirii. Analiza comportamentelor neconforme cu norma validata de majoritari in suita divorturilor petrecute in Iasii primei jumatati a secolului trecut releva ca botezarea din con vingere este destul de rara. Convertirea reprezinta o varianta de conformism fata de mentalitatea colectiva in ceea ce priveste atasamentul pentru ritualul crestin. Judecata de vecini, care, prin insasi pozitia lor, au ocazia sa asiste la desfasurarea compor tamentala a botezatului , convertirea este suspecta si niciodata presupusa ca dezinteresata. Gradul ei de conformitate cu acceptiunea locala a devotiunii religioase depinde, in mare masura, de numarul si publicul gesturilor personale care amesteca simbolurile ortodoxiei. Cum vecinii sint sensibili la nesocotirea lor, aderenta la norma apare, in termenii observatorilor, ca minima si inefectiva in constituirea unui mariaj credibil, stabil.
Dupa Blake si Mouton, factorii asociati conduitelor conformiste se raporteaza la situatia personala (incertitudine, absenta informatiei si a criteriilor de orientare so ciala), la relatiile interpersonale (forta de convingere a cuiva, de exemplu), la con duitele de grup (tipul de coeziune, de structurare a autoritatii) si la personalitatea subiectului (lipsa de incredere in sine, absenta dorintei de originalitate, supunerea in fata autoritatii, conventionalism etc.) 3 . In cazul nostru, conduita conformista se de duce aproape exclusiv din situatia personala (avantajata si net superioara celei ante rioare convertirii), se construieste pe raporturile cu reprezentantii autoritatii laice si/ sau religioase. Insa ea este apreciata sever de observatorii care definesc caracteris ticile conduitei de grup si transformata in criteriu de apreciere a integrarii confesio nale si sociale; definitia proprie a personalitatii nu beneficiaza de aceeasi credibilitate pe care o impartasesc marturiile vecinilor.