r2e4ez
Niciodata sufletul omenesc din modernitate nu s-a apropiat stiintific mai mult* de obirsia sa ca in 1944-1945 cind Claude Levi-Strauss a pus intrebarea cu privire la “descoperirea unei origini unice a dedublarii reprezentarilor” aI, p. 312i. Celebrul antropolog a studiat fenomenul pe vaste arii spatiale (Noua Zeelanda, China, coasta de west a Americii) si temporale (de la bronzurile arhaice chineze pina la tatuajele moderne din Noua Zeelanda), a urmarit in acele arii “contactele culturale, fenomenele de difuziune si imprumuturi”, a dat interpretarile altora si, in final, si-a spus si el parerea (care se bifurca pe loc, dihotomic):

dedublarea reprezentarilor

“a aparut independent in puncte diferite ale lumii”
“poseda undeva un leagan comun”.

Claude Levi-Strauss nu avea in 1944 datele arheologice necesare pentru a scoate “leaganul comun” al dedublarii reprezentarilor din domeniul dedublarii ipotezei de lucru si isi incheie cercetarea cu un ultimatum: “noi cerem investigatiei stiintifice sa ne faca cunoscute cauzele” (adica cauzele dedublarii reprezentarilor si locul unde ele au aparut). Ultimatumul, cum au aratat evenimentele, nu a tulburat luarea deciziilor care au dus la construirea actualei civilizatii globalizate -

fiindca investigatia stiintifica ceruta de C. L-Strauss nu a fost finantata, iar globalizarea s-a manifestat fara sa puna pe prima pagina a fiintarii omenesti dedublarea reprezentarilor nici de pe bronzurile arhaice chineze (care, dupa parerea noastra, reiau motive inca si mai vechi de pe jadurile chinezesti), nici in tatuajele sefilor maori din Noua Zeelanda. Tehnologiile continua sa defileze triumfal mult inaintea antropologiei

(autorul nu indrazneste, inca, sa polarizeze discutia cu dihotomia tehnologie-spiritualitate, cunoscuta si de Rig-Veda, si de Lao Tzu sau cu ????????????, a grecilor antici),

cererea de la natura, de fapt un consum iresponsabil al libertatii si al resurselor personale de fiintare,

(in vederea deservirii actualelor constructii omenesti se construiesc alte constructii care cer inca si mai mult de la natura, sustinea la timpul realizarii cercetarii lui C. L-Strauss si Martin Heidegger sIIt sofistica caruia a fost trecuta de actuala civilizatie a tehnologiilor pragmatice tot pe linie moarta)

este tot mai dura si mareste tot mai primejdios distanta dintre tarile bogate si cele sarace, dintre natural si artificial, dintre vital si virtual, dintre vital si bital (sic!!!), dintre acumularile de informatie si luarea deciziilor (in vederea fiintarii fiintei pe Pamint),

iar fenomenul natural al simetriilor, polarizarilor si dedublarilor ramine in continuare pentru lumea euro-atlantica un moft al cercetatorilor vechilor filosofii asiatice, in special al Bhagavad-Gitei, dintr-o parte, sau o necesitate apriorica a cercetarii stiintifice fundamentale in domenii ca fizica, matematica, chimia, biologia, etc, din alta parte

(adica este exclus din viata sociala, politica, religioasa a omului, acolo de unde vin cele mai tulburatoare mesaje de intrare in impas a actualei civilizatii globalizate prin tehnologiile ce se polarizeaza, insa, atit de spectaculos, de viata spirituala)

Dar sa trecem de la moft la soft (adica la metoda): pentru a cauta posibilul leagan comun al dedublarii reprezentarilor vom incerca sa gasim mai intii leaganul comun al primelor reprezentari realizate de om. Apoi vom urmari pe timelane-ul reprezentarilor locul si timpul cind aceste reprezentari au inceput sa se dedubleze dupa linii (logice) de simetrie. Vom indrazni chiar sa largim aria cercetarii si sa propunem pentru timpurile de obirsie ale omului primordial (Primordial Homo Sapiens) identitatea termenului reprezentare cu termenul constructie. Iar aria de actiune a constructiei o vom extinde pina la constructurile logico-simbolice ale limbajului articulat si, de acolo, din leaganul firesc al trairii omenesti, spre limitele de fiintare ale fiintei omenesti.

Istoria lui Homo Sapiens ne sugereaza ca si constructiile verbale (articulate) logico-simbolice au aparut inaintea constructiilor manuale

(din categoria carora, pe linga bite si suliti din lemn, silexuri prelucrate, strapungatoare din oase ascutite etc fac parte si frumoasele reprezentari naturaliste ale cromagnonilor din Europa de West, si inciziile geometrice ale sapiensilor din Europa de Sud-Est, adica desenul si pictura logica care-si fac aparitia pe la 36.000 - 30.000 BC).

Nu exista, insa, nici o dovada ca anume asa a fost. Nimeni nu poate pune mina in foc pentru existenta vorbirii (comunicarii prin constructuri verbale) ca limbaj articulat la pictorii naturalisti din pesterile frantuzesti si spaniole. Rostul fundamental al gurii la toate vietuitoarele este sa hranesca vietatea. Iar logosul constructiilor onomatopeice, formidabile enciclopedii ale omului primordial, a fost repede umanizat de cercetarea moderna ca o posibila “limba a pasarilor” aIIIi si ramine in continuare unul din instrumentele de cautare ale partenerilor sexuali (impreuna cu “umflarea in pene”, dansurile si luptele erotice, sarutul etc).

Pasul metodei noastre tinteste, acum, existenta dedublarii constructiilor lingvistice dupa acelasi model ca si constructurile logico-simbolice si reprezentative, inclusiv a celor muzicale, care se obtin prin atingerea unei strune incordate. Intrebarea vina n-are, spun taranii rom^ni. Deci, sa intrebam pentru a intrezari cararusa (folosim special acest termen in sens Kehre, ca la Heidegger) care ne-ar putea apropia (folosim special acest termen in sens Borges, vezi “Apropierea de al-Mutassim”) de “leaganul comun” intuit de C. L-Strauss: ce a fost mai intii: dedublarea constructurilor lingvistice sau a celor reprezentative?

Acestea s-au dedublat la rindul lor in constructuri tehnice (la greci ??????) si spirituale (la greci ?????)

(adica compunerea prin revelatie vedica a unui cintec cu text organizat in structuri poetice cu metrica si ritm

/dar si heideggeriana, fiindca padurea sau capatul cararii din padure, poate sa ne transmita sau sa ne sugereze prin revelatie o fermecatoare structura spirituala, in special poezia si cintecul, dar si formula lui Heisenberg/

poate provoca de la sine schitele tehnologice ale unui construct sacru - un beth, apoi un templu, construct primordial care va sta si la baza constructiei casei, si la baza altor provocari spirituale “dedublate” din ingineria casei si a constructului sacru primordial, inclusiv a celor verbale si muzicale;

fiindca stiinta de a trai se leaga algebric, de pilda, la rom^ni si de strai, adica de haina, care este un construit primordial al omului, si de struna, alt construct primordial si absolut fenomenal al omului, si de a turui, care e o forma foarte veche a verbului a grai, a vorbi, chiar si a lelai, care s-a pastrat la rom^ni si in cintarea onomatopeica de tip la-la-la, dar si la greci in termenii ??????, ciripit, ?????, vorbire, grai, voce, glas si ????, a vorbi;

dar si de construit, adica un fel de a trai impreuna cu paradoxala producere spirituala, un fel de a se manifesta altfel decit lasa Calea Naturala, care nu traieste, ci este;

si de a intra sau a fi intru ceva, cum arata C. Noica, de fermecatorul construct primordial tr, - a se mai vedea inca urmatorul sir de termeni: trainic, traitor, a trancani, trasatura, treaba, trei si, mai ales, trecere, care degenereaza spectaculos in troienire si trecut; asa cum la alte etnii indo-europene trairea si construirea se leaga de to be > being > building sau, cum arata M. Heidegger pentru limba germana in combinatiile baun > bauen > ich bin = a locui/ a trai/ a salaslui > a construi > eu sint - vezi “Construire, locuire, gindire” in aII, p. 177 - mai vezi la p. 179 “Noi nu locuim pentru ca am construit, ci construim si am construit in masura in care locuim, adica in masura in care posedam calitatea de locuitori (die Wohnenden”i);

astfel verbul a fi cuprinde, la rom^ni, tot spectacolul cosmosului, inclusiv cel infinit, pe cind a trai pune in limite de fiintare mai ales viata trecatoare a omului: omul traieste, locuieste, adica construieste locul fiintarii sale, adica vremuieste, adica este muritor pe Pamint, sub Cer, primeste prin zei semne ale divinitatii supreme si salveaza Pamintul tocmai pentru acest destin - op. cit., Heidegger, p. 180-181;

tocmai aceasta delimitare a trai > a fi ne permite sa sustinem ca a trai este mai vechi decit a fi, lucru care, cumva o fi avut legatura si cu vechea semintie sud-est europeana a tracilor, care erau traitori in Balcani, in spatiul carpato-dunarean si nord-pontic; a trai este primordial, a fi este o consecinta a trairii spirituale, a largirii spectaculoase a ariei de traire spirituala, chiar se poate spune ca a fi este o consecinta a caderii omului, a diminuarii vietii lui spirituale primordiale

/vom reveni de multe ori in aceasta cercetare la ingineria casei si la provocarile ei spirituale, fiindca, cum demonstreaza cercetarea arheologica, anume in spatiul balcanic, carpato-dunarean si nordpontic a aparut casa si templul cu fundament - vezi satul de la Molodova - din musterian, apoi cel de la Mezin, 18.000 BC, sau Cosauti,16.000 BC/).

Poate nu exista nici o legatura intre constructul tehnologic din prima revolutie industriala din republicile italiene si constructul artistic din renasterea italiana, dar ce a provocat aurul si rosul lui Giotto sau calatoria in infern a lui Dante tocmai atunci cind republicile italiene cucereau lumea? Ce a provocat aparitia lui Shakespeare in Anglia? A doua revolutie industriala? Ce a provocat exceptionala muzica a compozitorilor nemti din sec. XVIII-XIX? Exista vreo legatura intre acea fenomenala muzica nemteasca si muzica ruseasca de la finele secolului XIX, inceputul secolului XX? Putem pune pe cintarul acelei unicale spiritualitati rusesti si nemtesti si dezastrele politice mondiale provocate de Germania si Rusia in secolul XX?

Metoda noastra, insa, se va poticni de imposibilitatea construirii unui discurs stiintific convingator fara idealizarea conditiilor (lucru de care s-a folosit si Platon, si Galilei, si parintii bombei atomice). Or, limita conditiilor ideale devine in globalizare, cum am aratat in alta parte sIVt, arma de distrugere in masa. Virtualul (adica idealizarea conditiilor ca o suma a probabilitatilor de fiintare) se transforma in Bital si Bitalul, care masoara Virtualul, poate intrece la cintar Bitalul care masoara Vitalul. Civilizatiile antice care ne-au transmis informatia despre necesitatea curmarii fara mila a iluziilor

(in modernitatea euro-atlantica din secolul XX ideea a fost propagata cu seriozitate de Nicolai Rerich)

reintra activ in constiinta celor care trebuie sa faca fata problemelor omului in globalizare. Metoda stiintifica

(care urmareste tot eliberarea de suferinte, fie ca ele sint la limita dorinta apriga de a cunoaste, de a domina politic,cultural sau economic, de a obtine noi si noi placeri trupesti, ca la breugleenile “Love Parade” din Berlin pe care toata lumea le numeste “Fuck Parade” etc.)

este obligata sa se inarmeze si cu cea etica

(vedica, taoista, budista, iudaica, crestina, musulmana etc.) -

actiunile oamenilor de stiinta trebuie sa fie altruiste fiindca inmultirea iluzorie a fenomenului inerent inclina balanta fiintarii umane spre cataclisme neimaginabile

(unul din ele poate fi ideea crearii nelimitate a unor termeni noi de comunicare, dupa principii inerente, fara cunoasterea limitei lor de intrebuintare, limita care ne salveaza de pericol, cum vom arata mai jos, si depozitarea lor in stocuri uriase pe noile spatii de depozitare a informatiei create de actualele tehnologii).

Stiinta arheologica moderna demonstreaza astazi cu probe irefutabile ca in jurul anilor 36.000 - 30.000 BC s-a intimplat ceva deosebit, paradoxal cu humanoidul care popula la acea vreme destul de convingator Pamintul. Vinatorul si culegatorul de Neandertal, care folosea deja instrumente create special pentru a se hrani si domina, a disparut destul de repede, probabil brusc, si locul lui a fost luat de o fiinta omeneasca identica genetic cu omul actual, fiinta care pe linga producerea logica de instrumente de vinatoare si case pentru locuire

(vom mai reveni la senzationala legatura dintre locuire si fiintare, cercetata pentru domeniul limbii germane de Heidegger)

a inceput “din fasa” sa picteze naturalist

(in unele pesteri din Europa de Sud-West)

si geometric

(in zonele din spatiul balcanic, carpato-dunarean si nordpontic).

Se pare, insa, ca Homo Geometricus din Sud-Est (mai scund, dar mai priceput decit Cromagnonul din Europa de Apus) s-a impus catre inceputurile neoliticului in toata Europa si, mai apoi, a cucerit intregul Pamint

(noi am demonstrat lucrul acesta cercetind felul cum simbolurile geometrice, iradiate din zona Europei de Sud-Est, au cucerit Pamintul - vezi aIVi ).

De-a dreptul exceptionala la acest om nu era doar gindirea logica si reprezentarea ei prin semne geometrice

(ce reprezentau domenii noi, nenaturale, de probabilitate pentru viitoarele evenimente reale - magia reprezentind in acest sens tot un domeniu de probabilitate dorit ca realitate)

(unghiul, ca insemn al actiunii, fiind primul si cel mai important - chiar si in modernitate - semn al acestor reprezentari),

ci gindirea logica dihotomica, reprezentarea acestei gindiri prin incrustari geometrice dedublate, simetrice, oglindite.

Se pare ca fundamentala cunoastere a polaritatii Universului, a echilibrului Yang-Yin

(termenii arhaici chinezi reprezinta cel mai bine dihotomia universala a Universului, iar noi credem ca sI preistoria europeana a cunoscut doie termeni cu acelasI inteles care se chemau Rost si Istr aIVi ),

a oglindirii oricarei actiuni intr-o reactiune pe masura a fost cunoscuta de om

(poate i-a fost data aceasta cunoastere prin revelatie, poate prin inginerie genetica, poate prin careva dedublare de la sine a fiintarii universale a Spiritului),

poate prin neasemuita libertate de Creatie a Personalitatii Divine Supreme care, iata, nu poate fi exclusa din discursul stiintific al “dedublarilor reprezentarilor”.

Uluitorul principiu universal, scris matematiceste de Heisenberg, isi trage radacinile logistice (dar necasuistice!!!) din timpurile primordiale ale omului, masoara puterea universala a principiului dihotomic Yang-Yin sau Rost-Istr si doar armonizarea continua cu aceasta orinduire cosmica paradoxala (intuita si de Shakespeare in sonetul 108, vezi “…thou mine, I thine…”), care nu poate fi influentata de om, ne va da sanse reale de supravietuire intr-un viitor pe care zonele de imposibilitate

(zonele ciclurilor cosmice de aici provocate de neciclurile de dincolo, din infinitul temporal si spatial, dar, poate, si de imensitatea spatiului in care locuim, imensitate ce s-ar putea sa provoace si domeniul spiritual al acestui spatiu, si dominarea acestui domeniu spiritual de catre cel temporal)

il consuma cu nesat.

Dedublarea reprezentarilor masoara de fapt echilibrul cosmic al nedeterminarilor si al provocarilor lor de fiintare si noi sintem obligati azi (mai mult ca oricind) sa cerem investigatiei stiintifice sa ne dea cit mai multe date despre timpurile primordiale ale omului actual pentru a pastra/a salva acum spiritul si natura vie pe aceasta oaza exceptionala care oglindeste sau echilibreaza starea de acum a Creatiei.

Am aratat in alta parte aVIIi ce primejdie colosala pentru paminteni, adevarata arma de distrugere in masa, devine umbra imenselor Magistrale de informatie care nasc si depoziteaza fara nici o responsabilitate uriase cantitati de iluzii

(de fapt domenii de probabilitate pentru real, domenii care, in majoritatea lor sint impasuri catastrofale pentru fiintarea fiintei in Univers).

Bitalul (sic!!!) devine astfel arma de distrugere in masa si ramine doar sa ne inchinam cu pietate in fata oamenilor din timpurile primordiale care ne-au transmis prin vede

(intelepciunea lor, cum se stie, a fost pastrata si de civilizatia chineza prin geniala scriere a lui Lao Tzu, vezi Tao Te Thing, 15)

poate cea mai fundamentala stiinta a omului: necesitatea deletarii necrutatoare, brutale chiar, a iluziilor si a constructurilor care imbicsesc locuirea! Omul este obligat chiar de ratiunile de fiintare ale Cosmosului sa puna in fata magistralelor de informatie automatul universal al uitarii, adica magistralele decizionale automate. Omul trebuie sa uite, sa deleteze, sa arda acum pentru a avea sanse de fiintare in clipa urmatoare

(aceasta logica paradoxala a uitarii necesare a constructurilor omenesti si a cinstirii stramosilor si a inceputurilor, cit n-ar fi de straniu, da mai multe sanse de fiintare civilizatiilor nealfabetizate).

Leaganul “dedublarii reprezentarilor” apare azi (la peste jumatate de secol dupa publicarea lucrarii lui Claude Levi-Strauss) sigur, ca tinta reala, in vizorul cercetatorului. Tehnologiile

(in special cele de punere in timp real a stratificarilor arheologice)

ne orienteaza cert spre realitatea primordiala a lui Homo Sapiens, realitate peste care nu mai putem trece nici cu discursul bital, stiintific, nici cu cel vital, de Fiintare tehnologica a Fiintei. Aparitia paradoxala a lui Homo Sapiens Geometricus, dotat din start cu o inepuizabila producere spirituala care a stat la baza tuturor constructurilor viitoare, pune cu seriozitate problema sensului aparitiei acestui om pentru intelegerea mai corecta a domeniului de fiintare acum, in globalizare, cind constructul omenesc, acumulat in cantitati uriase, dezechilibreaza catastrofal leaganul fiintarii. Or, fara cercetarea arheologica multidisciplinara lucrul acesta este imposibil. Da, omul a creat Web-ul, acest paienjenis global, dar omul nu cunoaste nici catastrofele pe care le poate naste umbra acestui imens construct, nici paianjenul care se poate naste in el la fel de paradoxal ca si Homo Sapiens Geometricus pentru a prinde acolo o prada care poate fi chiar Fiintarea Omului.

O superba amuleta paleolitica (26.000 ani BC) (pentru citirea incrustarilor logico-geometrice de pe aceasta amuleta vezi studiul nostru “Istoria s-a inceput la Mitoc”), descoperita de arheologul rom^n Vasile Chirica la Mitoc - Dealul Galben, linga Botosani, in nord-estul Romaniei aXIi, incrustata cu cea mai veche tabla matematica si geometrica a omului (descoperita pina acum) arata locul acestui leagan, dar si paradoxul aparitiei lui. O alta pictura magnifica, cea de la Cuina Turcului, de pe Dunare, de la Portile de Fier, din mileniul 11 BC, descoperita de arheologul rom^n Al. Paunescu, dovedeste continuitatea spiritualitatii geometrice a carpato-dunarenilor din aurignacian si pina la finele gravettianului aXIIi. Intuitia stiintifica a lui Claude Levi-Strauss devine, brusc, anume prin aceste descoperiri epocale, nu doar o prioritate a metodei noastre de cercetare, ci si o prioritate de fiintare a omului pe Pamint in leaganul actual, de iluzii catastrofale, al globalizarii.

Da, curgerea este fenomenala, imprevizibila si nemaipomenit de frumoasa. Pentru omul actual, insa, cercetarea izvorului curgerii este mai importanta decit curgerea. Daca seaca izvorul, curgerea moare. Iar izvorul fiintarii actualului Homo Sapiens clipoceste inca dihotomic la Mitoc, pe malul riului primordial Prut.

• Relatia matematica dintre coordonata electronului si energia lui, scrisa de Heisenberg parca dupa modelele de fiintare chinezesti si indiene, pune cu seriozitate si intrebarea cu privire la pierderea care echilibreaza acumularea in enigmaticul concert cosmic pentru care omul nu are capacitati de cunoastere…

REFERINTE:

I. Claude Levi-Strauss, Dedublarea reprezentarii in artele Asiei si Americii. Renaissance, L’Ecole libre des hautes etudes, New York, vol. 2-3, 1944-1945, p.168-186. Noi orientam cititorul din Romania spre cartea lui Claude Levi-Strauss “Antropologie structurala”, Editura politica, Bucuresti, 1978, p. 291

II. Martin Heidegger, Originea operei de arta, Humanitas, Bucuresti, 1995
III. Andrei Plesu, Limba pasarilor, Humanitas, Bucuresti, 1998
IV. Andrei Vartic, O istorie geometrica a lui Homo Sapiens, Basarabia,Chisinau, 2000
V. Andrei Vartic, Weg und WWW. A Portret of the World with Heidegger, Basarabia, Chisinau, 1999
VI. A. Vartic, The History Began in Mitoc, Dava International, N1, october, 2000
VII. Andrei Vartic, Letters to Bill Gates, Basarabia, Chisinau, 1995
VIII. Marija Gimbutas, The Language of the Goddeses, Harper, San Francisco, 1991
IX. Marija Gimbutas, The Goddesses and Gods of Old Europe, University of California Press, Los Angeles, 1996
X. Marija Gimbutas, The Living Goddesses, University of California Press, Los Angeles, London, 1999
XI. Vasile Chirica, Amuleta-pendativ de la Mitoc, jud. Botosani, SCIVA, 33, 1982, 2
XII. Al. Paunescu, Arta paleolitica de la Cuina Turcului, Revista Muzeelor, 4, 1969, p.346