Printre aspectele de viata zugravite de I.L. Caragiale in schitele sale este si cel referitor la educatia copiilor in familie si la scoala, aspect evidentiat cu deosebita arta in schite ca „Vizita”, „D-l Goe”, „Bacalaureat”. s5e13ek
Schita „D-l Goe” poarta numele personajului principal Goe, caruia i se adauga apelativul D-l, „domnul”, evident cu intentii satirice, caci prin comportarea sa, Goe, nu este un adevarat domn ci doar un copil rasfatat si obraznic. El participa la toate momentele actiunii, faptele „importante” fiind savarsite de el, pe cand celelalte personaje reactioneaza functie de nazbatiile „puisorului”. Astfel el este prezentat atat in asteptarea trenului, in timpul calatoriei, cat si in timpul sosirii la Bucuresti.
Autorul nu scapa din vedere nici unele amanunte de tip vestimentar, precizand ca tanarul Goe poarta un frumos costum de marinar, palarie de paie cu inscriptia pe panglica „Le Formidable” si sub panglica biletul de calatorie, infipt de tanti Mita ca „asa tin barbatii biletul”. Vestimentatia nu evidentiaza gustul pentru frumos, ci aroganta afisata ostentativ de un copil al carui singur „merit” este acela de a fi ramas repetent.
Goe este rasfatat, obraznic, needucat, lenes si nu iubeste invatatura si de aceea ramane repetent. Fara a avea vreun merit deosebit, el este obisnuit de familie, sa fie recompensat si atunci cand nu e cazul, sa primeasca totul neconditionat -; de aceea i se pare normal ca si trenul sa soseasca atunci cand doreste el.
Obraznicatura crede ca e foarte destept, asa cum crede, de fapt, intreaga familie: „e lucru mare cat e de destept! zice mam-mare”. Se adreseaza jignitor mamei si bunicii atunci cand intra in discutie forma corecta a substantivului marinar „- Vezi ca sunteti proaste amandoua?. Nu se zice nici marinel nici mariner.”

Lipsa de buna crestere si de bun simt dovedeste si cand tanarul binevoitor il sfatuieste sa nu scoata capul pe fereastra -; „Ce treaba ai tu uratule? Zice mititelul smuncindu-se”.
Urletele, tipetele, zbieretele sunt modul sau „firesc” de a se manifesta ori de cate ori nu-i convine cate ceva sau cand se afla in pericol, la care se adauga bataile din picioare si cu pumnii: „sa opreasca” zbiara cand vrea sa opreasca trenul; urla cand se loveste de clanta usii; da bubuituri cu pumnii cand se blocheaza la toaleta.
Este micul tiran al familiei, supunandu-le pe cele trei doamne la adevarate presiuni psihologice.
E un mic excroc in devenire, el speculeaza cu abilitate sentimentele si slabiciunile familiei, profitand de dragostea exagerata a bunicii si de inconsecventa mamei.
E socotit de ai sai deosebit de destept si de sensibil. „Ce faci soro, esti nebuna, nu stii ce simtitor e?”.
Goe este un Ionel mai evoluat, reprezentand o etapa de trecere catre pleiada de Ionesti, Georgesti si Mitici, si apartine acelei categorii din care se vor recruta mai tarziu politicienii vremii.
Insusirile lui Goe sunt evidentiate prin felul de a vorbi, prin relatiile cu celelalte personaje si prin parerea acestora despre el. Autorul isi exprima dezaprobarea si dispretul total fata de personaj, fata de educatia gresita primita in familie si la scoala.
Goe reprezinta si pe copilul rasfatat dintotdeauna.