t8b5bm
Cind n­au mai putut indura nedreptatile, frigul si foamea, abuzurile si umilintele cotidiene, cind puterea totalitara le viola pina si intimitatea caminului, romanii au stiut sa fraternizeze intre ei si sa inlature dictatura printr­o miscare sublima, dar care nu si­a gasit inca un nume. Sau, daca si l­a gasit, nu toti sint de acord cu el : fost­a revolutie sau lovitura de stat, fost­au evenimente sau revolta populara ? Ca in atitea alte cazuri, indecizia lexicala reflecta fie o perceptie subiectiva a faptelor, fie escamotarea voita a adevarului, prin intretinerea confu-ziei in mintile oamenilor. Iar necunoasterea adevarului pina la capat conserva deruta ca stare de spirit. Or, nimic nu este mai profitabil pentru clasa politica de la putere decit echivocul, caci numai astfel ea poate folosi in propriu­i inters pina si istoria nationala. Tocmai de aceea mi s­a parut ridicola, in acesti ultimi opt ani, naivi-tatea unora de a crede ca adevarul poate fi smuls de la clasa politica, profitoarea directa de pe urma enormelor confuzii. Si tare ma tem ca nici azi el nu poate fi aflat integral, in ciuda tuturor promisiunilor care ni s­au facut. Adevarul deranjeaza, adevarul inspaiminta, ade-varul iti da frisoane… Celor care nu sint de acord cu mine le propun sa­si reexamineze faptele, atitudinile, lasitatile si compromisurile pe care le­au savirsit inainte de 1989 ; sint sigur ca, daca „dialogul” lor cu propria constiinta va fi sincer, celor mai multi le va trece imediat cheful de a pune mina pe piatra si de a azvirli cu ea in altii.
Euforia dupa 1989 a fost generala ; nu s­a mai intre-rupt curentul electric, caloriferele s­au incins miraculos, am primit apa calda si inca nonstop ; iti dadeau benzina cu 9 lei litrul si nu te mai intrebau de bon ; la piine nu mai aratai buletinul ; in macelarii „s­a bagat” carne cu 30 de lei kilogramul ; simbata nu ne­am mai dus la lucru, iar pentru vacante de vis ne­au dat pasapoarte ; nu ne­au mai chemat la control nici masinile de scris, nici nevestele ; au rasarit ziare multe, unele independente, altele absolut independente ; ce sa mai vorbim de televi-ziune ? Ea a devenit vedeta numarul unu : a fost botezata frumos chemindu­se libera ; ne­am cumparat cu totii televizoare color la care am urmarit (si tare ne­am mai minunat !) revolutia in direct ; mai apoi s­au dat si unele imagini imbunatatite, reluari cu faze mai importante, ca la fotbal ; cu sufletele la gura, am vizionat procese si executii ; cind se supraincalzeau aparatele, se mai dadeau meciuri, filme lacrimoase si (va mai aduceti aminte ?) Lambada. Telejurnalul se metamorfozeaza in Actualitati ; schimbam — a patra oara in jumatate de secol — imnul national. Tarile NATO la un loc n­au fost in stare de asemenea performanta. Fara deosebire de sex sau de nationalitate, concetatenii nostri se pensioneaza pe capete, invocind indispozitii si migrene ; politistii autohtoni conduc in topul mondial al… politetei, intr­un cuvint : Paradisul s­a mutat in Romania. Pentru scurta vreme insa, caci, incetul cu incetul, facem proba unei puteri de revenire neobisnuite : unul cite unul rasar ca din pamint personaje noi, alcatuite dupa chipul si ase-manarea celor impuscate, dar cu masca de democrati ; cind se mai intimpla sa nu semene leit cu cei dinainte, atunci descind direct din teatrul lui Caragiale. Preoti in sutana se imping in fata si devin vedete parlamentare ori de televiziune ; purtatorii de lampase marcheaza succesi-unea anotimpurilor in capitala, readucind in actualitate slagarul parintilor sau bunicilor nostri : „In Bucurestiul iubit, / Azi negura s­a risipit”. Nicolae Filimon revine, fara glorie, in peisajul cotidian : cu mare dichis si inalta stiinta, closca se fura acum cu tot cu ouale de sub ea. Nimeni (si nimic) nu mai poate stopa „libertatea”, care se extinde mult de tot, dar cu preferinta speciala asupra preturilor.

Cind totul se prabusea, cind parea ca nu mai e nimic de facut, cind, cu o vorba populara, cutitul a ajuns la osul romanului, am luat­o de la inceput ; natia s­a trezit din nou, inlaturind puterea compromisa. Ca si in 1989, a urmat euforia victoriei. Lectia istoriei ne invata insa ca la adapostul euforiei se urzesc cele mai incredibile deturnari si cele mai odioase comploturi. Nu ne ramine decit sa veghem si, de la primele semne, sa reactionam solidar, pentru ca o istorie blestemata sa nu se mai repete.