e7u16ui
Idealul pedagogic reprezinta finalitatea educationala de maxima generalitate, care angajeaza toate resursele formative ale societatii existente la nivel. institutional si noninstitutional, intr-un cadru formal, nonformal si informai.
Analiza idealului pedagogic presupune raportarea la "un model" sau "un prototip", determinat, in mod obiectiv, de tendintele de evolutie ascendenta a societatii, proiectate si realizate in plan cultural, politic, economic, ( Dictionar de pedagogie, , . ).
Un asemenea prototip precizeaza "tinta suprema sau modelul perfect catre care tinde educatia si fiecare individ in dezvoltarea sa". El nu reprezinta "suma idealurilor individuale, ci o esentializare a lor", care marcheaza "constiinta pedagogica a societatii" ADictionar de pedagogie contemporana, , . ). care angajeaza. in ultima instanta, dimensiunea functional-structurala a actiunii educationale intr-o perspectiva pe termen lung.
Functiile idealului pedagogic sunt de natura filosofica sipolitica.
Functia filosofica a idealului pedagogic angajeaza "conceptia unei perfectiuni" intangibile si inabordabile la nivelul existentei actuale. Ea propune, dezvolta si intretine, pe termen lung, "o instanta valorica" abstracta, operabila insa in plan social. A-ceasta presupune posibilitatea "traducerii" idealului la nivelul unor scopuri pedagogice deschise, adaptate/adaptabile la cerintele globale ale sistemului educational, asumate, de regula, pe termen mediu.
Functia politica a idealului pedagogic angajeaza deciziile macrostructurale, care vizeaza relatia dintre evolutia sistemului social global si evolutia sistemului de educatie si de invatamant. Aceste decizii angajate la nivel de politica a educatiei asigura orientarea normativa a actiunilor sociale care au implicatie directa la nivelul educatiei, asumate in termeni de culturalizare, tehnicizare, democratizare, informatizare, inovare etc. ( Valorile pedagogice).
Structura idealului pedagogic corespunde functiilor sale filosofice si politice, care reflecta dimensiunea teleologica si axiologica a unei finalitati de maxima generalitate, anagajata pe termen lung, la linia de intersectie dintre cerintele de formare-dez-voltare optima ale societatii si ale personalitatii.
Dimensiunea sociala a idealului pedagogic sustine intelegerea mecanismelor de proiectare pedagogica determinate la nivel macrostructural in functie de: tendinta generala de dezvoltare a sistemului social global, pe termen mediu si lung; fundamentele filosofice si politice ale evolutiei sistemului social global; valorile culturale si economice implicate in diferite prospecte sociale; deschiderile institutiilor sociale spre (au-to)perfectionare.
Dimensiunea psihologica a idealului pedagogic sustine intelegerea mecanismelor de proiectare pedagogica din perspectiva cerintelor microstructurale. realizabile in functie de: modelul de personalitate de baza, care corespunde tendintei generale de evolutie a societatii; tipul de invatare sociala, activat prin cunostinte fundamentale, cu grad de aplicabilitate si de adaptabilitate maxima; vectorul creativ al (auto)formarii si al (auto)dezvoltarii individuale; substratul motivational al (auto)realizarii umane in conditii de securitate deschisa.
Proiectarea idealului educatiei angajeaza realizarea unei sinteze pedagogice intre cele doua dimensiuni structurale, prezentate anterior. Aceasta sinteza anticipeaza calitatea culturala, politica si economica a societatii, care solicita evolutia corespunzatoare a factorului uman la nivelul unei activitati de educatie superioara, conceputa in sens filosofic si politic, pe termen lung.
Sinteza pedagogica dintre "idealul social" si "idealul psihologic" mentine activitatea deformare-dezvoltare a personalitatii la nivelul de determinare teleologica si axiologica propus initial. Forta sa proiectiva patrunde dincolo de factorii aleatorii sau perturbatori care pot denatura sau bloca, drumul de la idealul pedagogic abstract la actiunile de anvergura psihosociala, declansate la nivelul scopurilor pedagogice.
Sinteza pedagogica originala, dintre "idealul social" si "idealul psihologic" este exprimata in formule strategice, de maxima conciziune, incluse, de regula, in documente de politica a educatiei (legi, directive, regulamente, instructiuni etc). Aceste documente oficiale marcheaza "modelul devenirii superioare" a personalitatii umane, valabil intr-o anumita etapa istorica, intinsa dincolo de un deceniu sau chiar de granita mai multor decenii.
Delimitarea tipului de ideal pedagogic poate fi realizata din perspectiva istorica si din perspectiva modelelor culturale afirmate la scara sociala.
Din perspectiva istorica pot fi delimitate patru momente semnificative: a) idealul pedagogic al antichitatii: idealul personalitatii razboinicului (corespunde tipului de societate existent in Sparta antica); idealul personalitatii cetateanului liber, dezvoltat in mod armonios (corespunde tipului de societate existent in Atena antica); b) idealul pedagogic in epoca feudala: idealul personalitatii religioase idealul personalitatii cavalerului, a "gentJemenului de onoare"; c) idealul pedagogic in epoca Renasterii: idealul omului universal: idealul personalitatii enciclopedice; d) idealul pedagogic in epoca moderna: idealul personalitatii eficiente intr-o anumita activitate de productie (corespunde etapei societatii industrializate timpurii); idealul personalitatii complexe, multilaterale (corespunde etapei societatii industrializate avansate); idealul personalitatii creatoare (corespunde etapei societatii postindustriale, informatizate).
Din perspectiva modelelor culturale, afirmate la scara sociala, pot fi delimitate trei momente semnificative: a) idealul pedagogic al umanismului clasic: personalitatea armonioasa (caracterizata prin asamblarea unor valori clasice: bine-adevar-frumos-sacru); b) idealul pedagogic al modernitatii: personalitatea civica (angajata social prin activarea unor valori politice, democratice: legalitate-liberate-egalitate-solidaritate) - Antonesei, Liviu, , .-): c) idealul pedagogic al postmodernitatii: personalitatea deschisa, (adaptabila la schimbari de tip inovator prin dobandirea unor noi valori: creativitate generala si spe-ciala-autonomie in activitate-responsabilitate sociala si individuala) - , , , .-)
Legea invatamantului, votata in , confirma importanta "realizarii idealului e-ducational intemeiat pe traditiile umaniste, pe valorile democratiei si pe aspiratiile societatii romanesti". In acest cadru, articolul , paragraful defineste "idealul educational al scolii romanesti" care "consta in dezvoltarea libera, integrala si armonioasa a individualitatii umane", respectiv, "in formarea personalitatii autonome si creative" ( Legea nr./, in Monitorul Oficial al Romaniei, nr. , din ianuarie ).
Trasaturile esentiale ale idealului pedagogic vizeaza insusirile functionale specifice tipului de finalitate macrostructuraJa, proiectat si realizat la cel mai inalt nivel de generalitate psihologica si sociala.
A) Caracterul istoric al idealului pedagogic poate fi probat prin valorile dezvoltate ciclic de-a lungul diferitelor epoci si formatiuni sociale. Semnificativ este exemplul evocat de John Dewey in cazul valorilor democratiei:
- idealul pedagogic al democratiei antice; formal, abstract, proiectat si dezvoltat dupa modelul filosofiei lui Platon;
- idealul pedagogic al democratiei secolelor XVI-XVIII: individualist, proiectat si dezvoltat dupa modelul filosofiei iluministe;
- idealul pedagogic al democratiei secolului XIX: national si social, proiectat si dezvoltat dupa modelul filosofiei sociale, care valorifica tehnologiile de analiza sociologica ( Dewey, John, , .-).
B) Caracterul abstract al idealului pedagogic poate fi probat prin faptul ca dimensiunea sa sintetica, perfectionata la maximum (generalizare-esentializare realizata la niveluri superioare): nu este tangibila intr-o forma concreta, corespunzatoare, dar este realizabila prin sustinerea motivationala a activitatii', nu este divizibila, ca activitate, dar este declansatoarea unor obiective taxonomice care multiplica posibilitatile de realizare optima a activitatii.
C) Caracterul prospectiv al idealului pedagogic poate fi probat prin capacitatea acestuia de: previziune, pe termen lung: - decenii; planificare, pe termen mediu: - ani; programare, pe termen limitat: - ani.
D) Caracterul strategic al idealului pedagogic poate fi probat prin capacitatea a-cestuia de: abordare globala a problemelor; abordare integrativa a problemelor; a-bordare inovatoare a problemelor.
E) Caracterul politic al idealului pedagogic poate fi probat prin capacitatea a-cestuia de: a reprezenta interese sociale cu grad de generalitate maxima; a genera actiuni de anvergura la nivelul scopurilor pedagogice.
Elaborarea idealului pedagogic presupune valorificarea celor doua sisteme de referinta, definitorii in plan teleologic si axiologic, la nivelul teoriei finalitatilor educatiei.
Din perspectiva primului sistem de referinta - centrat asupra structurilor de ordin teleologic - idealul pedagogic reprezinta o sinteza intre idealul social - care vizeaza tipul de societate proiectat pe termen lung - si idealul psihologic - care vizeaza tipul de calitate superioara a personalitatii umane, corespunzator proiectului social elaborat pe termen lung.
Din perspectiva celui de-al doilea sistem de referinta - centrat asupra resurselor de ordin axiologic - idealul pedagogic reprezinta un reper managerial, fundamental pentru (re)proiectarea, (re)organizarea, (re)implementarea activitatii de educatie la toate nivelurile sistemului si ale procesului de invatamant.
Elaborarea idealului pedagogic presupune sintetizarea a doua modele de proiectare - modelul social si modelul psihologic - determinate la nivelul unui etalon cultural care mentine orientarea sistemului si a procesului de invatamant la inaltimea actuala si de perspectiva a societatii (post)moderne, informatizate.
Modelul social, care trebuie activat in aceste conditii epistemologice si etice, poate viza, in principiu, doua tipuri de proiecte de societate ( Popper.K., R., , . -):
- o societate inchisa, caracterizata prin tendinta de: reproducere a starii existente, fixare a obiceiurilor la nivel de "tabu", schimbare relativa a lucrurilor (fara ameliorarea lor), neglijare a responsabilitatii personale, politizare a deciziilor intr-o "forma magica, tribala sau colectivista", care exclude competitia valorica;
- o societate deschisa, caracterizata prin tendinta de: depasire a starii actuale, valorificare a obiceiurilor in mod creator, schimbare profunda a lucrurilor, stimulare a responsabilitatii personale, determinare a deciziilor politice in termeni de competitie organizata pe criterii relevante social.
Modelul psihologic, care trebuie activat, in aceleasi conditii epistemologice si etice, poate viza, in principiu, doua tendinte polare de organizare a personalitatii, ca:
- o personalitate reproductiva, bazata pe: un tip de rationalitate impusa, imobila, neselectiva; un tip de receptare pasiva a influentelor mediului extern; un tip de legaturi functionale predominant primare (innascute) si secundare (dobandite prin actiuni de invatare motivate extrinsec); un tip de dinamicitate cu orientare involutiv-entropica (mentinuta in limitele unui sistem inchis); un tip de deschidere negativa, cu efecte de schimbare in "cutia neagra"; un tip de activare minima, redusa la complexitatea initiala a modelului;
- o personalitate creativa, bazata pe: un tip de relationalitate deliberata, mobila, selectiva; un tip de receptare activa a influentelor mediului extern; un tip de legaturi functionale predominant tertiare (dobandite prin actiuni de invatare motivate intrinsec); un tip de dinamicitate evolutiva, "antientropica" (stimulata la nivelul unui sistem deschis); un tip de deschidere pozitiva, cu efecte de schimbare (auto)reglatorii; un tip de activare maxima, care vizeaza hipercomplexitatea potentiala a modelului adoptat i-nitial ( Golu, Mihai, , .-).
Modelele psihologice analizate, delimiteaza transant doua variante polare de elaborare a idealului pedagogic. "in realitate, insa, omul nu este nici o entitate total pasiva (n.n. reproductiva) caruia mediul sa-i imprime neconditionat si univoc influentele sale, nici o fiinta cu un activism supranatural" - exprimat la nivel de personalitate accentuat creatoare (Golu, Mihai, , .).
Aceasta observatie este valabila si pentru dimensiunile evocate in cazul modelului social, proiectat polar intre "societatea inchisa" si "societatea deschisa". Ambele variante au un sens premeditat metodologic, necesar pentru:
- stabilirea unei corelatii pedagogice, intre modelul social si modelul psihologic, activa la cel mai inalt nivel teleologic pentru definirea personalitatii ideale in societatea ideala;
- stabilirea unei deschideri pedagogice spre scopurile pedagogice, activa la cel mai inalt nivel axiologic pentru definirea liniilor generale de proiectare si realizare a personalitati ideale in cadrul unei politici educationale coerente si consecvente.
Forta idealului pedagogic strabate astfel nivelul de interactiune teleologica si axiologica dintre societate (inchisa - deschisa) si personalitate (inchisa-deschisa). Sinteza sa psihosociala anticipeaza saltul de la personalitatea, proiectata in sistem inchis, la personalitatea proiectata in sistem deschis, care poate fi analizat in termenii teoriei lui G.W. Allport ( Allport, G.W., , .-).
Personalitatea proiectata in sistem inchis este limitata in ceea ce priveste: - schimburile materiale, energetice si informatice cu mediul inconjurator;

- posibilitatile de "homeostazie" necesare pentru reducerea incertitudinii si pentru cresterea creativitatii; O
- tendintele de schimbare si stimulare a "complexitatii intregului".
Personalitatea proiectata in sistem deschis este avansata in ceea ce priveste:
- relatiile de schimb extensive, materiale, energetice, informatice, cu mediul inconjurator;
- starile de "homeostazie", bazate pe energie externa constanta si pe ordine interna a-daptabila;
- tendintele de crestere progresiva a "complexitatii intregului si a diferentierii partilor".
Idealul pedagogic asigura, astfel, proiectarea teleologica a activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii dar si deschiderea axiologica spre scopurile pedagogice angajate ca actiuni de anvergura sociala asumate macrostructural, la nivel de politica e-ducationala.
- Finalitatile pedagogice/educatiei; Valorile pedagogice/educatiei.