j7k15kb

Sigilografia studiaza principalul mijloc de validare a documentelor -; sigiliul. Prin sigiliu se defineste amprenta ramasa pe documente in ceara, fum sau tus in urma aplicarii matricei sigilare (obiect din material dur care avand gravate insemnele caracteristice posesorului, serveste la realizarea amprentei sigilare). Sigiliile sunt considerate foarte importante izvoare care au conservat si transmis generatiilor noi simboluri folosite de inaintasi. In Tara Romaneasca sigiliile au aparut odata cu emiterea primelor documente, si au apartinut intai autoritatii supreme, apoi si demnitarilor laici si clerici.
Sigiliul -; reprezenta garantia cea mai sigura a autenticitatii actelor ;
- reprezenta un mod de a asigura secretul corespondentei ;
- reprezenta dovada aprobarii, consimtirii la emiterea actului a celui a carui emblema si nume il poarta.
Desi dreptul de sigiliu era general, principalii detinatori erau domnitorii, voievozii, principii, demnitarii laici si clerici.
Sigiliul are doua parti :I.emblema ;
II. legenda, textul scris pe margine.
Sigilografia claseaza sigiliile dupa tipul reprezentat din emblema, limba in care sunt scrise legendele, forma, marimea, modul de confectionare si conservare a sigiliilor.In evul mediu au existat trei provincii cu o populatie de aceeasi origine, limba, obiceiuri, dar cu o organizare politica diferita (diferita in privinta stemei si a sigiliilor).

I.EMBLEMA

TARA ROMANEASCA

Aici sigiliile au cunoscut din punct de vedere al emblemei urmatoarele tipuri : a)Tipul heraldic caracterizat prin existenta scutului cu mobilele respective sau simbolurile specifice acestuia care s-au desprins din scut si s-au asezat in campul sigilar. Elementul principal este acvila cruciata, ulterior incoronata, insotita de luna si stea, apoi de soare si luna. Cel mai vechi sigiliu de acest fel este cel cu care s-a validat tratatul cu Polonia din 1390 de Mircea cel Batran. b)Tipul iconografic reprezentat in secolele XIV-XV prin doua capete incoronate, asezate fata in fata, avand intre ele o tulpina cu radacina, in dreapta soarele, in stanga luna. Cele doua capete au devenit busturi apoi personaje intregi cu mantie,tulpina s-a transformat in crin inflorit, chiparos, plop,brad. c)Tipul combinat apare in a doua jumatate a secolului XVI. Este realizat prin contopirea primelor doua tipuri, prin amplasarea acvilei cruciate deasupra copacului dintre cele doua personaje.In secolele XVIII-XIX personajele sunt scoase din scut si transformate in tenanti ai acestuia. Are loc si o schimbare a sensului. In prima perioada reprezenta pe domn cu fiul asociat la domnie, apoi pe domn cu doamna, iar in secolul XVIII pe Constantin si Elena care flancau nu un copac ci o cruce.

MOLDOVA

Sigiliul a cunoscutdoar tipul heraldic caracterizat prin prezenta scutului triunghiular si a capului de bour cu stea intre coarne insotit de roza(soare) si luna.
In secolul XVII-XVIII, domnitorii din Tara Romaneasca si Moldova au folosit sigiliile cu stema unita realizata prin acolarea a doua scuturi, armele Moldovei avand intaietate.Stema unita a aparut ca stema de pretentie, apoi ca dovada ca a domnit pe tronul ambelor provincii, capatand astfel sens politic.
In secolul XVIII sigiliile domnitorilor includ o reprezentare heraldica foarte importanta si rara:scena sagetarii corbului ( o aluzie la legenda corvinestilor).Doar trei domnitori au folosit-o : Grigorie al doilea Ghica, Constantin Mavrocordat, Mihai Racovita.
O alta raritate sigilografica sunt medalioanele cu steme judetene introduse in campul unor sigilii domnesti (primele izvoare care au conservat si transmis stemele judetene) Au fost folosite pentru prima data de Nicolae Caragea in Tara Romaneasca.In Moldova sunt datate din 1806-1812 cand au fost introduse in sigiliul Cnejiei Moldovei.

TRANSILVANIA

Principii au folosit sigiliile cu stema familiei, uneori imbinata cu elemente din stema Ungariei. Bathorestii au folosit la sigiliile lor pe langa stemele Transilvaniei, cea a Tarii Romanesti si a Moldovei.In 1659 Dieta Transilvaniei a stabilit stema oficiala prezenta si in sigiliu. Principalele elemente au fost acvila iesinda (simbolul oamenilor liberifara deosebiri de nationalitate), cele sapte cetati(simbolul sasilor) si soarele si luna(simbolul secuilor).

II.LEGENDA

Sigiliul include un text in stransa legatura cu emblema care exprima numele, titlul, calitatea posesorului sigiliului, data confectionarii sau a ocuparii functiei. Sigiliile domnesti cuprind :- invocatia simbolica(semnul crucii);
- numele, filatia;
- formula devotiunii(din mila lui Dumnezeu) ;
- titlul(voievod) ;
- calitatea(domn) ;
- denumirea tarii pe care o stapaneste ;
- uneori data(an, luna, zi); astfel se perfecteaza cronologia domnitorilor.
In legenda in campul sigiliilor unor principi s-au gravat unele litere care erau expresia dorintei domnitorului de a-si spori autoritatea, de a evidential calitatea de sef al statului. Sigiliile din Tara Romaneasca au legenda in limba latina, slava, greaca, turca, franceza. In Moldova pana in secolul XVIII legenda era in slava si latina, iar in Transilvania legendele erau scrise in general in latina. In privinta alfabetului in Tara Romaneasca si Moldova se resimte din secolele XVI-XVIIinfluenta alfabetului chirilic roman in curs de formare, iar cuvintele sunt redate prescurtat.Mobilele din campul sigilar erau din diverse smalturi:metale (aur, argint); culori(rosu, albastru, azur); blanuri(hermina, singiap).
Sigiliile erau :- rotunde (foarte mari), octogonale,
- ovale, ovalorizontale.
Vestigiile sigilare se imparteau in :- mari(diametru de 4,6-13cm) ;
- mijlocii(diametru de 3-4,5cm)
- mici(diametru de 2,1-3cm)
-inelare(diametru de 1-2cm)
Folosirea unui sigilui era determinata de importanta documentului sau de venitul persoanei. Cu sigiliile mari se autentificau hrisoavele, uricile, patentele foarte importante, iar cu sigiliile mici actele de mica importanta, poruncile, crtile domnesti.
In functie de modul de conservare si confectionare sigiliile pot fi : a) bule sigilare- un bulgare de aur prin mijlocul caruia se trece un snur ce-l leaga de document ; b) sigilii atarnate-din ceara rosie, neagra, verde, alba si protejate de un caus de culoare inchisa ; c) sigilii aplicate in ceara-ceara calda era fixata pe document si peste ea se aplica matricea sigilara ; d) sigilii timbrate-se fixa deasupra cerii calde o foita si se aplica matricea peste aceasta. Sigiliul timbrat era cu timbru mobil(se aplica ceara pe document,se acoperea cu o foita dupa care se imprima matricea), cu timbru fix(ceara se punea intre foliile hartiei iar matricea se aplica pe avers, timbrul fiind suportul pe care era scris actul) ; e) sigilii imprimate in tus sau fum-matricea introdusa in tus, fum, uneori in aur se aplica pe documente ; f) sigilii conservate in capsule metalice-sunt asemanatoare cu cele atarnate, dar mijlocul de protejare a amprentei se face cu ajutorul unor cutii rotunde din metal(fier, otel, bronz, agaurit) sau lemn cu elemente din stema tarii.Capsula sigilara era prinsa de document cu un snur impletit, rasucit din suvite de matase colorata(rosu, galben, albastru).Prinderea capsulei sigilare se facea in forma de V . Uneori, pentru a se proteja sigiliul, amprenta sigilara era inconjurata de un inel din ceara.
Autentificarea cu sigiliu era anuntata in textul documentului in cadrul formulei de validare. Uneori se mentioneaza toate categoriile de sigilii folosite de domnitor. In general, documentul era validat cu un singur sigiliu, dar in unele cazuri erau folosite mai multe sigilii. O categorie din punct de vedere al validarii o constituie documentele cosigilate emise in cancelariile domnitorilor tarilor romane, validate de sigiliul domnitorului si sigiliile boierilor
(dovada garantarii de acestia a continutului actului care validat numai de domnitor nu ar fi avut putere deplina). Cosigiliul s-a folosit intens in Moldova la actele externe .
Sigiliul domnesc era prins ceva mai sus decat al boierilor, plasat in stanga sau in centrul documentului. Locul sigiliului depindea de felul, importanta si gradul de solemnitate al documentului dar si de marimea si modul de confectionare al sigiliului.Din punct de vedere al locului unde se efectua sigilarea se disting :-sigiliul de text(plasat la sfarsitul textului) ;
-sigiliul de inchidere(se aplica pe partea exterioara a documentului, dupa plierea lui pentru a se asigura secretul).
Sigiliile demnitarilor, unitatilor administrative, comunitatilor, institutiilor aveau in emblema o reprezentare care simboliza specificul dregatoriei, bogatiile, traditiile unor localitati, activitate adesfasurara de o colectivitate.

MATRICEA SIGILARA

Reprezenta instrumentul cu ajutorul caruia se realiza sigilarea, era din argint, bronz, otel, alama. Unele sub forma de inel, breloc erau din aur cu pietre pretioase. Are doua parti, prima este o suprafata metalica pe care se grava emblema si legenda; a doua este manerul confectionat din metal, lemn, os. Gravarea se facea prin excizie pentru sigilarea cu chinovar, tus, fum si incizie pentru sigilarea cu ceara, coca.
Matricea sigilara se executa manual prin lovire cu ciocanul sau prin turnare. Matricile domnesti erau pastrate in secolele XIV-XVI de primul logofat, iar dupa aceasta data erau pastrate de logofatul al doilea sau al treilea. In secolul XVIII in Tara Romaneasca si Moldova a aparut un functionar domnesc(muhurdarul) care se ocupa in special de pastrarea matricelor sigilare.
De-a lungul timpului, sigiliul a avut o importanta foarte mare pentru toti cei care l-au folosit. Stabilirea insemnului propriu, a sigiliului, intarea autoritatea posesorului astfel incat sa nu fie pusa la indoiala, contribuia la afirmarea mai catagorica a drepturilor detinatorului. Sigiliul domnesc reflecta competenta juridica a institutiei domniei, atesta caracterul preeminent in ierarhia feudala. Sigiliul cu elementele sale constituie uneori singurul mijloc de datare a documentelor s-au de identificare a emitentului.