o3k20kf
Ecologismul a ap\rut in Europa in anii 70 ca o reaciie la semnalele tot mai numeroase privind o serie de probleme ce vizau mediul. Intre acestea au fost: accentuarea polu\rii generale, mareele negre, miacarea antinuclear\, foametea indus\ in i\rile Sahelului de deaertificare, defriaarea nes\buit\ a p\durilor inter tropicale, accidentele tehnice majore, criza petrolului, distrugerea a numeroase specii de plante ai animale, profeiiile privind epuizarea materiilor prime minerale.
La acestea s-au ad\ugat contestaiiile de ordin social de natur\ rasist\ (SUA,
Africa de Sud) sau social-politice (concretizate in miac\rile studenieati din
Frania in 1968), precum ai penetrarea tot mai puternic\ in r`ndurile tineretului a ideologiilor de st`nga, ca o reaciie la exacerbarea industrializ\rii ai a produc tivit\iii specifice societ\iii de consum.
Cu astfel de motivaiii au inceput s\ se constituie asociaiii cu scop nelucrativ, independente, denumite in Frania organizaiii asociative sau, cum se spune acum organizaiii neguvernamentale (ONG, sau in englez\ NGO) dedicate mediului.
In cur`nd, lupt\torii pentru mediu pe t\r`m obatesc ai-au dat seama c\ nu vor putea realiza prea mult dac\ nu s`nt implicaii in structurile de putere ale statului, fapt pentru care unele din aceste ONG-uri s-au transformat in partide politice.
Primul a fost Value Party din Noua Zeeland\, intemeiat in 1972, apoi, in anii
80 au luat fiini\ partide ecologiste in toate i\rile Europei libere, iar dup\ 1990
ai in cele ale Europei de Est.
Dac\ societatea ar fi recepiionat in mod adecvat semnalele de lupt\ ale ecologiatilor, poate c\ ei nu ar fi reuait s\ se impun\ ca fori\ parlamentar\ in numeroase i\ri ale Europei. Ei au intrunit ins\ asentimentul unei mari p\rii a electoratului miz`nd pe c`iiva factori psihologici ce agitau spiritele acelor ani: criza ecologic\, frica de izbucnirea unui r\zboi atomic ai eaecul partidelor de a face fai\ unui num\r mare de probleme sociale, economice ai politice.

De la aceste teme iniiiale s-a dezvoltat cu timpul o intreag\ doctrin\ care acoper\ toate marile probleme ale lumii contemporane, ecologismul oferind nu un adaos ataaabil la diversele concepiii politice, ci o nou\ formul\, alternativ\,
in raport cu doctrinele politice clasice. Dintre temele atacate vom examina c`teva care contureaz\ mai bine specificul ecologismului.
Mediul, createrea, dezvoltarea
Este incontestabil c\ dezvoltarea tehnic\ cunoaate o continu\ ascensiune ai toate analizele efectuate, fie la nivel global, fie sectorial sau naiional, arat\ curbe de createre exponeniiale. Exist\ evident difereniieri, cu createri puternice in i\rile dezvoltate, mai mici in cele in dezvoltare, chiar stagn\ri in unele i\ri din Lumea a treia. Tot at`t de adev\rat este c\ deteriorarea mediului este strict dependent\ de createrea tehnic\ ai curbele indic`nd gradul de poluare s`nt tot exponeniiale.
Aceast\ corelare a fost evideniiat\ clar in primul raport al Clubului de la Roma
in 1972 ai a stat la baza multor consideraiii ecologice ai economice. Pe plan politic ea nu a st`rnit interesul nici unui partid c\ci toate doctrinele, fie ele liberale, socialiste, conservatoriste sau chiar extremiste, de st`nga sau dreapta, mizeaz\ pe o createre nelimitat\ a produciiei. Singura doctrin\ care pune in discuiie limitarea createrii industriale este cea ecologist\, ai la presiunea partidelor politice verzi ai a miac\rilor verzi asociative s-a constituit comisia Bruntland care a emis doctrina dezvolt\rii durabile ce pune in discuiie tocmai raportul dintre deteriorarea mediului ai dezvoltare, dintre ecologie ai economie.
Coment`nd aspectele economice ale raportului Bruntland, Goodland (1991) a ar\tat intr-o schem\ conving\toare c\ ecosistemul global este finit ai c\ ofer\ o anumit\ capacitate de dezvoltare a subsistemului economic, dar care pare a fi atins limitele. Orice dezvoltare in continuare este redundant\ ai se intoarce
impotriva dezvolt\rii posibile, fie din cauza reducerii resurselor neregenerabile, fie a polu\rii ce devine nociv\, sau a createrii nerezolvabile a cantit\iii de deaeuri. Problema are un aspect economic, asupra c\ruia vom reveni, dar mai ales social, c\ci trebuie g\sit mecanismul de a stopa createrea. Dar cum anume, unde ai c`nd oprim dezvoltarea s`nt opiiuni politice.
Av`nd in vedere c\ resursele primare nu s`nt finite, cele neregenerabile av`nd chiar un sf`rait previzibil, iar cele regenerabile o rat\ de refacere dep\ait\ de exploatarea lor, este clar c\, dup\ spusele lui Giscard d Estaing, un anumit tip de createre se apropie de sf`rait ai trebuie impreun\ s\ invent\m altul . Partidele tradiiionale nu l-au g\sit (dar nici nu l-au c\utat), ecologiatii oferind in schimb soluiii.
Sistemul capitalist se bazeaz\ pe o produciie in continu\ dezvoltare, canti tativ\, dar ai calitativ\. Ea are la baz\ dezideratul psiho-social, al difereniierii indivizilor din societate pe baza propriet\iii. Fiecare vrea s\ aib\ mai mult dec`t cel\lalt, mai bine sau altfel. Aceasta este ins\ai esenia societ\iii de consum ai este indiscutabil un factor de progres tehnologic, dar el duce ai la o teribil\ risip\ de materii prime ai munc\. Este in acelaai timp un cerc vicios, c\ci produciia incurajeaz\ achiziiia, iar aceasta, la r`ndul ei, produciia. In plus, pentru a incuraja achiziiia, produsele s`nt f\cute tot mai perisabile pentru a fi
inlocuite c`t mai rapid.
In acest sens s`nt remarcabile observaiiile lui A. Toffler din capitolul intitulat semnificativ Mireasa in rochie de h`rtie din celebra carte Aocul viitorului in care este enuniat\ economia nepermaneniei. Se produce tot mai mult, mai sofisticat, dar ai mai prost.
Nevoia de difereniiere ai mai ales exploatarea ei p`n\ la extrem de c\tre produc\torii de m\rfuri a dus la aspecte noi ale economiei. Unul din ele este moda, a c\rei definiiie succint\ spune c\ moda este ceea ce se demodeaz\, ce iese rapid din uz inainte ca obiectul s\-ai fi epuizat poteniialul lucrativ. Aceasta se refer\ ai la imbr\c\minte, ai la televizor sau automobil. Exacerbarea modei este luxul, acea parte din ce posed\m care ne desparte de ceilalii. Luxul are o valoare doar in raport cu ceilalii, nu una intrinsec\. Un produs considerat lux care devine de uz comun, accesibil oricui, nu mai este un lux ai iai pierde valoarea pe care i-o confer\ acest titlu. Este ins\ luxul necesar? Dintr-un punct de vedere da, deoarece incurajeaz\ cercetarea, tehnologia ai produciia nou\.
Luxul face diferenie in societate, c\ci egalizarea ei este un concept comunist, inacceptabil, fiind impotriva firii omului. Dar luxul reprezint\ ai un mare consum de materiale, de munc\ ai energie, ce ar putea avea alt\ destinaiie in momentul de fai\, c`nd peste tot in lume exist\ crize economice determinate in parte de precaritatea surselor primare.
Un corolar al nevoii de a produce ai a vinde este reclama, c\ci se atie c\ reclama este sufletul comeriului . Dar ea a dus la forme excesive, explozive,
ai ajunge s\ ne uit\m la iig\rile sau detergeniii oferiii la televizor ca s\ ne d\m seama c\ a ap\rut o industrie a reclamei, c\ exist\ institute in care se invai\ cum trebuie f\cut\ ea c`t mai agresiv. Ea a dus ai la o alt\ noiiune, cea de design, de prezentare c`t mai atr\g\toare a produsului ce trebuie impus pe piai\, design care incepe de la punga de chipsuri ai p`n\ la automobil ai locuini\.
Acest cerc vicios, de a produce pentru a se vinde ai de a vinde pentru a se putea produce, este denumit productivism. El reprezint\ in cadrul doctrinei ecologiste ansamblul structurilor socio-economice ai de mentalitate care imping produciia f\r\ s\ se iin\ seam\ de nevoile reale ale populaiiei ai de durabilitatea produselor.
Productivismul este motorul societ\iii de consum ai, dac\ ar fi s\ o carac teriz\m, ea este cea in care se produce enorm, se consum\ puiin ai se arunc\ mult. Ai acestea pentru c\ am devenit sclavii unui sistem de obiecte ce s`nt un fetia. S-a produs o schism\ intre nevoi ai dorinia de a avea, iar doriniele s`nt mulate de oferta de produse. Dup\ cum arat\ Baudrillard (1968), obiectele au ajuns s\ constituie un adev\rat sistem coerent de semne culturale care structu reaz\ acum relaiiile oamenilor cu obiectele. Ai, adaug\ el, cump\r\m ai consu m\m obiecte/semne in sperania iluzorie, ai infinit repetat\, de a satisface nevoile noastre de participare la noua mitologie a timpurilor moderne, la marele ritual colectiv al Consumului .
S-a afirmat de c\tre denigratorii ideologiei ecologiste c\ aceasta este de eseni\ socialist\ ai c\ atac`nd productivismul, ea atac\ ai capitalismul. Lucrurile nu s`nt chiar aaa, deai unii autori, chiar din grupul verzilor, o afirm\. Este drept, ceea ce este capitalismul pentru roaii , este productivismul pentru verzi . Dar s\ nu se uite c\ produciia pentru produciie era aproape endemic\
ai in regimurile socialist-etatiste, c`nd rezultatele muncii erau apreciate dup\ cantitatea fizic\ realizat\ (produciia pe stoc) ai nu dup\ vandabilitate. In aceast\ privini\, capitalismul are avantajul c\ produciia este reglat\ de piai\, de cerere
ai consum, nu de planuri de produciie. Or, dac\ in socialism stoparea producti vismului putea fi reglat\ de stat, dar nu a fost niciodat\ din motive economice, dar ai social-politice (createrea continu\ a produciiei era lozinca mobilizatoare a clasei muncitoare), in societatea liber\ productivismul nu poate fi stopat dec`t prin aciiuni din\untrul ei. Este o chestiune de mentalitate a cump\r\torului, aciiunea ecologiatilor indrept`ndu-se tocmai in aceast\ direciie.
Este incontestabil c\ progresul omenirii este asigurat de createrea nevoilor
ai de satisfacerea acestora. Dar in ce limite? Care este acea linie, destul de imprecis\, care separ\ nevoile reale (vitale ai de viai\ social\ decent\) de cele impuse de mod\ ai de parvenitism? Pe bun\ dreptate se intreab\ ecologiatii:
Avem noi intr-adev\r nevoie de toate nevoile noastre? Nu ne-am inventat nevoi factice, artificiale, care s`nt tot at`tea privilegii de care ne simiim in acelaai timp m`ndri, neliniatiii, culpabili ai prizonieri? Cu ce prei facem s\ pl\teasc\ pe aliii satisfaciiile pe care noi le numim nevoile noastre, ai pe care le calific\m drept eseniiale, dar care ar putea fi superflue? (Alphandery et al., 1992).
Dac\ trecem de limita nevoilor reale, cresc pericolele pentru natur\, pentru semenii noatrii ai chiar pentru noi inaine. Evident, este greu a stabili aceast\ limit\ ai poate aici este una din marile drame ale societ\iii moderne. Pentru un american, nevoie inseamn\ cel puiin al doilea automobil in familie, pentru sudanez inseamn\ ap\ ai f\in\, am`ndoi pretinz`nd c\ de aceasta depinde dezvol tarea lor personal\ ai a societ\iii in care tr\iesc!
In faia unei astfel de situaiii, ecologiatii propun un concept etic ai umanist nou. Astfel, ei cer s\ nu se mai produc\ lucruri ce niciodat\ nu vor fi accesibile tuturor ai care solicit\ o mare investiiie de materii ai munc\. Trebuie produs doar ceea ce nu privilegiaz\ pe nimeni ai nu afecteaz\ `n r\u pe nimeni. Apoi, s\ nu se mai produc\ in cantit\ii ce niciodat\ nu vor fi epuizate (chestiune reglat\ de fapt de economia de piai\), dar mai ales s\ nu se mai produc\ lucruri care pot determina deterior\ri de mediu, mai costisitoare dec`t avantajele pe care le aduc, mai ales dac\ s`nt utilizate de majoritate.
S-a vorbit mult in cadrul conceptului de dezvoltare durabil\ de createrea zero. Aceasta este imposibil\ ai nu va putea fi aplicat\ niciodat\ tocmai din dorinia omenirii de mai bine. Ai apoi, pe cine priveate acest zero, pe cei ce s`nt
in dezvoltare, pe cei ce s`nt in tranziiie sau pe cei dezvoltaii? De fapt, problema care se pune nu e de a ingr\di dezvoltarea, ci de a o dirija acolo unde este necesar\ ai echitabil\. Pentru rezolvarea ei, ecologiatii propun diverse soluiii,
intre care pot fi enumerate:
Din punct de vedere etic, fiecare societate trebuie s\ aprecieze, la nivelul ei de dezvoltare, care s`nt limitele nevoii, autoelimin`nd ai refuz`nd surplusul.
In ce priveate cantitatea de produse, nu se pune problema de a nu mai produce, ci de a produce cu mai puiin, mai bine, aceasta fiind o chestiune de progres tehnic.
Progresul tehnic nu trebuie utilizat pentru a produce mai mult, ci pentru a munci mai puiin in vederea realiz\rii aceluiaai produs.
Dezvoltarea nu trebuie fr`nat\ pentru a lovi in capitalism ai in produciia de lux, ci pentru a proteja resursele ai mediul.
Diciionarele fac o distinciie intre a create ai a se dezvolta, fapt relevat pregnant de Georgescu Roegen in 1975. A create inseamn\ ad\ugare de material, m\rirea dimensiunii; a dezvolta inseamn\ o extindere a poteniialit\iii, a aduce ceva la o stare mai deplin\ sau mai bun\. C`nd ceva create, este cantitativ mai mult, c`nd se dezvolt\, este calitativ mai bun sau, cel puiin, altfel. Ecologiatii s`nt singurii care militeaz\ pentru dezvoltare ai care cer o limitare drastic\ a createrii. De fapt, ei preconizeaz\ recl\direa societ\iii conform nevoilor reale ale omului ai unor precepte etice riguroase.
Ecologie ai economie
Discursul ecologist trebuie s\ cuprind\ in mod dezvoltat soluiii economice pentru marile probleme ale lumii de ast\zi, aflat\ in criz\ peste tot, at`t in i\rile dezvoltate, unde se vorbeate de recesiune, in i\rile cu economie in tranziiie in c\utarea unei noi identit\ii post-comuniste, c`t ai in i\rile in dezvoltare unde se caut\ soluiii pentru ieairea dintr-o criz\ cronic\ ce merge de la foamete la moarte prin inaniiie. Ecologia politic\ a pus inc\ de la inceput in discuiie raportul dintre mediu ai politica economic\, iar multe din ideile emise de clasici au fost incorporate in soluiiile dezvolt\rii durabile f\r\ ca ele s\ fie incluse ins\
ai in programele partidelor politice tradiiionale.
Pentru a asigura o dezvoltare durabil\ este de luat in seam\ eficienia economic\
ai echitatea, ambele in cadrul unei generaiii ai intre generaiii. Pentru aceasta este necesar ca generaiiile viitoare s\ posede cel puiin acelaai poteniial productiv cu cel actual. Inseamn\ c\ generaiia actual\ trebuie s\ lase generaiiei viitoare un stoc de bunuri nu mai mic dec`t cel moatenit de ea ins\ai.
Tipurile de capital
Prin bunuri trebuie s\ inielegem toate formele de capital, cel creat de om, ceea ce se face indeobate, dar ai cel de mediu, in general ignorat. Prin capital de mediu nu trebuie inielese numai rezervele de petrol, gaze, c\rbuni, minereuri, la fel funciiile aerului, apei, solului, p\durii, ale zonelor umede, oceanelor, precum ai intreaga diversitate biologic\. Teoretic, pentru asigurarea unei dezvolt\ri durabile este necesar\ meniinerea intregului capital iniiial, at`t cel de mediu, c`t
ai cel antropic. In evoluiia societ\iii se constat\ ins\ tendinia ca din stocul total s\ fie diminuat stocul bunurilor de mediu in favoarea createrii stocului creat de om, adic\ infrastructuri (maaini, cl\diri, unelte), dar ai pricepere ai cunoaatere.
Economiatii conservatori au lansat ideea c\ pentru asigurarea durabilit\iii este suficient ca economiile financiare anuale s\ fie mai mari dec`t deprecierea capitalului investit, fie el natural, uman sau creat de om. Ecologiatii au ar\tat
ins\ c\ ideea este fundamental fals\ deoarece exist\ factori de mediu pe care nici un instrument financiar nu poate s\-i inlocuiasc\, cum ar fi de pild\ inc\lzirea planetei ca urmare a efectului de ser\.
Pentru asigurarea unei dezvolt\ri economice in sensul clasic de p`n\ acum, fie capitalul de mediu era ignorat, fie exista tendinia de a lua din el pentru a-l m\ri pe cel antropic. O astfel de aciionare este inacceptabil\ deoarece ea poate induce deregl\ri ireversibile.
1. In general, se consum\ din capitalul de mediu, care este ignorat, f\r\ a se compensa cu o createre a altui tip de capital, ceea ce duce la diminuarea capitalului iniiial.
2. Exist\ bunuri de mediu care nu pot fi compensate cu alte tipuri de capital.
De exemplu, stocul de biodiversitate sau stratul protector de ozon s`nt nereconvertibile. Pentru astfel de tipuri de capital este necesar\ stabilirea unor limite sub care nu este permis s\ se coboare.
3. Dac\ s`ntem obligaii intr-un caz dat s\ schimb\m tipul de capital, adic\ s\ avem in acelaai timp ai dezvoltare ai mediu, este necesar\ evaluarea foarte corect\ a bunurilor de mediu puse in joc.
4. Desigur, este greu a concepe o dezvoltare f\r\ a afecta deloc mediul. Vor fi necesare in continuare defria\ri, construciii de baraje, exploat\ri miniere, sec\ri de mlaatini, extinderi urbane in detrimentul naturii. Dar este imperios necesar ca echilibrul dintre elementele antropice ai cele naturale s\ se conserve
in totalitate, ceea ce este atacat intr-o parte trebuind s\ fie compensat in alt\ parte.
Evaluarea bunurilor de mediu este extrem de important\ deoarece in majori tatea cazurilor acestea nu intr\ in calcul, exist`nd de aceea tendinia ca ele s\ fie supraevaluate. De exemplu, oceanul este folosit ca o lad\ de gunoi atotcuprinz\ toare, anual fiind aruncate in el 6,5 milioane tone de deaeuri ai 15 milioane tone de lichide poluante. Pe viitor, pentru a feri oceanele de poluare, legislaiia mondial\ prevede unele m\suri, de exemplu, petrolierele s\ nu aib\ voie s\-ai cureie bazinele dec`t in instalaiii portuare special amenajate a c\ror construciie
ai utilizare vor trebui de aici inainte cuprinse in calculele companiilor de transport petrolifer. Este un prim fapt care arat\ c\ in stabilirea preiurilor trebuie luate in calcul ai deterior\rile factorilor de mediu.
Este clar c\ neincluderea costurilor de mediu in formarea preiurilor duce la grave distorsion\ri pe plan economic general, ai in aceast\ privini\ Romania este un posibil caz edificator. In i\rile Comunit\iii Europene, reglement\rile privind proteciia mediului s`nt foarte stricte ai eforturile pentru ap\rarea lui s`nt considerabile, ceea ce face ca in preiurile produselor s\ fie incluse ai costurile ecologice (filtre pentru aer, staiii de purificare a apei, tratarea deaeurilor etc.).
La noi in iar\, dat fiind c\ nu se aciioneaz\ in nici un fel pentru proteciia mediului, astfel de costuri nu apar, ceea ce face ca produsele s\ fie mai ieftine dec`t similarele lor din str\in\tate. Ele s`nt competitive ai pot face fai\ pieiei str\ine, dar pe baza unei concurenie neloiale, ceea ce va aciiona nefast in momentul in care dorim s\ intr\m in r`ndul i\rilor comunitare ai c`nd vom fi obligaii prin legi s\ respect\m normele ecologice ale acestora. S-ar putea ca atunci m\rfurile noastre s\ nu mai fie competitive ai s\ ieaim din circulaiie.
Este, de aceea, necesar s\ ne obianuim de pe acum cu produciii ecologice, nu numai pentru a proteja mediul ai pe consumator, ci ai pentru a face fai\ unor viitoare imperative economice.
PIB-ul ai mediul
Exist\ ai un alt motiv pentru care este necesar ca intr-o economie de piai\ preiurile s\ reflecte ai contribuiia factorilor de mediu care au dus la apariiia acelor bunuri ai servicii. Progresul economic este evaluat ast\zi in produsul intern brut (PIB), f\r\ ca in el s\ se fac\ referini\ la impactul asupra mediului.
Aceasta duce la distorsion\ri grave pe care le vom exemplifica cu c`teva cazuri.
Dac\ o iar\ in dezvoltare taie intr-un an 10.000 ha de p\dure tropical\, aciiunea va figura in PIB-ul ei in mod pozitiv prin preiul de v`nzare al lemnului, prin construciia de aosele, investiiiile pentru exploatare, camioane de transport etc., dar nic\ieri nu apare in PIB-ul acelei i\ri dispariiia unei mari p\duri cu efecte c`t se poate de grave asupra mediului. Ai cum b\ncile internaiionale ajut\ i\rile
in dezvoltare acord`nd credite pe baza performanielor economice reflectate in
PIB, ele pur ai simplu incurajeaz\ distrugerea p\durilor.
Un alt exemplu. Orice ameliorare a produciiei duce la o createre a bunurilor produse, ceea ce se reflect\ pozitiv in PIB. Dar o dat\ cu createrea produciiei create ai necesitatea aciiunilor de combatere a polu\rii suplimentare, care vor figura ai ele in PIB la rubrica venituri. De unde rezult\ absurditatea c\, de fapt, cu c`t vom polua mai mult, cu at`t va create bun\starea i\rii!
In PIB nu apar nici aciiunile de remediere indirect\ a condiiiilor de mediu.
De exemplu, produciia de biciclete duce la o createre mai redus\ in PIB dec`t produciia de automobile, dar din punct de vedere al mediului bicicleta este mai benefic\ dec`t automobilul. Ai, s\ nu se uite c\ in PIB intr\ pozitiv ai produciia de iig\ri, de armament, de droguri (dac\ s`nt oficial fabricate sau comercializate), b\uturile alcoolice, adic\ tot at`tea lucruri nocive omului ai a c\ror producere nu concord\ cu un mediu ecologic.
C`nd totuai aciiunile de mediu s`nt contabilizate, ele intr\ in PIB cu un procent extrem de sc\zut, chiar in i\rile dezvoltate (in Marea Britanie cu
1,25-1,65), r\m`n`nd ins\ in general sub un procent.
Toate consideraiiile f\cute p`n\ acum se refer\ ins\ la o entitate abstract\, la produciia poluant\ ai la PIB. Dar omul, unde se afl\ el in cadrul lor?
Eficacitatea planurilor de dezvoltare ai evaluarea rezultatului in PIB este doar expresia fluxului monetar, dar nu ne d\ nici o informaiie asupra gradului in care s`nt satisf\cute aspiraiiile oamenilor. Astfel, accidentele rutiere dau de lucru atelierelor de reparat automobile reflect`ndu-se pozitiv in PIB. Sau, o maain\
in plus pentru o familie este un fapt pozitiv, dar ne face ea mai fericiii pe noi ca societate, c`nd atim c\ prin aceasta create poluarea, cresc riscurile de trafic
ai scade liniatea c\minelor noastre? Din aceast\ cauz\ ecologiatii cer o alt\ apreciere a st\rii unei naiiuni, pe alte criterii care trebuie s\ integreze alii parametri: starea sanitar\, sperania de viai\, calitatea alimentaiiei, a c\minului, nivelul cultural atins, accesul la cunoaatere, starea mediului ai a patrimoniului natural ai cultural, precum ai semnalele negative, alcoolismul, drogurile ai sinuciderile. Din exemplele prezentate reiese clar c\ sistemul actual de apreciere a performanielor economice este greait ai c\ in teoria economic\ trebuie neap\rat
incorporate ai elementele iin`nd de mediu.
Instrumentele financiare
In afara problemelor ridicate de aprecierea capitalului de mediu ai a includerii lui in PIB, exist\ o alt\ grup\ de probleme ridicate de ecologia politic\. Este aceea a instrumentelor financiare utilizate pentru ameliorarea deterior\rilor mediului. In general, pentru deterior\rile de mediu, respectiv poluarea aerului, a apei ai a inc\rc\rii solului cu deaeuri, exist\ standarde care stabilesc cantit\iile maximale admise ai a c\ror dep\aire aduce penaliz\ri. Este sistemul rigid, clasic, aplicat acum in aproape toate i\rile, prev\z`nd legi mai mult sau mai puiin dure. Ecologiatii au propus corective care s`nt in curs de aplicare in unele
i\ri ai care prev\d diferite comportamente fiscale ai nefiscale, cum ar fi:
1. Pe l`ng\ standardele maximale se instituie prime de reducere a polu\rii care aciioneaz\ prin reducerea impozitelor proporiional cu sc\derea polu\rii sub standard.
2. Instituirea unui sistem de premise ai credite prin care se negociaz\ cu statul o anumit\ cantitate de poluare permis\ pentru un agent produc\tor. Dac\ el, prin imbun\t\iirea tehnologiei, reuaeate s\ scad\ sub valoarea negociat\, diferenia o poate vinde altui produc\tor care nu avea cot\ adjudecat\. In felul acesta create produciia in cadrul aceleiaai cantit\ii de poluant ai este incurajat\ cercetarea.
3. Redeveniele de utilizare pl\tite pentru utilizarea factorilor de mediu in funciie de cantitatea utilizat\.
4. Taxele de consignaiie incluse intr-un produs cu factor poluant ai care s`nt restituite pe m\sura diminu\rii acestuia. De exemplu, in costul unei sticle de b\utur\ r\coritoare este inclus ai preiul necesar distrugerii ambalajului, care este un deaeu, prei care este restituit produc\torului o dat\ cu predarea sticlei. In felul acesta este incurajat\ reciclarea materialelor ai eliminarea deaeurilor.
Astfel de instrumente economice, cuprinse in programele partidelor ecologice, au fost preluate ai de alte partide ai s`nt pe cale s\ fie implementate in diferite i\ri.
Desigur, aciiunile cu caracter economic ridic\ adesea probleme dificile in ce priveate dreptul de proprietate. At`t la nivelul practic, al rezolv\rii unor cazuri concrete, dar ai la nivel de principii. Problema care se pune este c`t de departe se poate merge cu impuneri, taxe, limit\ri ai chiar interdiciii, in numele proteciiei mediului? Cine d\ girul unor aciiuni corecte ai c`t se poate impieta asupra propriet\iii private in numele mediului, al naturii sau al societ\iii? R\spunsul este foarte difereniiat ai de cele mai multe ori este de natur\ politic\, socialiatii av`nd o alt\ viziune, mai limitativ\ a dreptului personal in favoarea colectivit\iii, dup\ cum liberalii au tendinia s\ diminueze importania mediului.
In concluzie, politica ecologist\ in domeniul economic ofer\ o viziune diferit\ de a tuturor partidelor tradiiionale prin modul in care cuprinde factorul de mediu in toate sectoarele economiei, oferind ai soluiii practice.
Civitatea intr-o societate ecologist\
Obiectul specific al ecologiei politice este stabilizarea raportului foarte complex dintre natur\, individ ai comunitate. In Antichitate, dar mai ales in Evul Mediu, raportul individ-comunitate era direct, vizibil, c\ci intr-o societate foarte ierarhi zat\, familial\, tradiiional\, fiecare iai cunoatea locul, ii cunoatea pe ceilalii, avea o identitate individual\ ai colectiv\. Societatea modern\ lucreaz\ cu entit\ii abstracte, cu indivizi egali, neierarhizaii, prin intermediul schimbului comercial, al salariz\rii pe un stat de plat\, al exprim\rii voiniei pe baz\ de vot secret etc.
Aceast\ libertate a dus la egalizarea formal\ a indivizilor, cu pierderea identit\iii personale ai a grupului social din care fac parte.
O democraiie corect\, social\, trebuie s\ mizeze pe valorile individuale, pe conatiinia fiec\ruia, confruntat cu semenii ai cu structurile statului. Este vorba de p\strarea identit\iii in ciuda convieiuirii cu semeni diferiii, dar aceasta nu este posibil dec`t prin respectul acestora, oferind celorlalii posibilitatea de a te cunoaate pe tine. Este ceea ce se numeate dreptul la difereni\ . Baza oric\rei democraiii veritabile este acceptarea faptului c\ acei ce tr\iesc intr-un teritoriu, pe care ai-l impart, trebuie s\ se ofere spre cunoaatere celorlalii, f\c`nd efortul de a se cunoaate unii pe aliii. Pentru a r\m`ne tu insuii trebuie s\ accepii c\ aliii s`nt altfel ai ca atare s\ existe posibilitatea material\ ca toii s\-ai p\streze diferenia in cadrul unei structuri egalitare.
S\ ad\ug\m la cele de mai sus ai ideea, scump\ ecologiatilor, c\ ei s`nt cet\ieni ai planetei, c\ ei recunosc unitatea omului cu natura ai drepturile oric\rei fiinie la viai\ ai libertate.
Politica fai\ de etnii
Conceptele de mai sus stabilesc ai politica ecologiatilor in domeniul accept\rii etniilor de tot felul a c\ror identitate trebuie cunoscut\, recunoscut\ ai acceptat\, dac\ vrem ca noi inaine s\ ne p\str\m identitatea. F\r\ a mai vorbi de aciiunea benefic\ pe care o are cunoaaterea ai acceptarea diferenielor in plan cultural,
in plan social ai uman. O societate democratic\ nu se poate constitui dec`t pe baza respect\rii valorilor de autonomie, solidaritate, responsabilitate, respect reciproc ai libertate pentru toii.
Desigur, cele de mai sus s`nt de o deosebit\ importani\ pentru i\rile bogate ale Europei comunitare, supuse unei mari presiuni imigraiioniste c\reia ecolo giatii `i ofer\ un concept umanitar ai soluiii conform cu normele deduse din
Carta drepturilor omului ai cu toate normele internaiionale. La noi in iar\, problemele se pun diferit ai, in mod ciudat, chiar invers. Avem ai noi imigraniii noatrii, invadatori de afaceri, dar nimeni nu se ridic\ impotriva comeriului turco-arab care infloreate sub ochii noatrii, incep`nd cu mica bianii\, extin z`ndu-se ai la afacerile mai mari.
Problema noastr\ nu este a veneticilor, ci a etniilor autohtone, de veche tradiiie (ungurii din secolul X, saaii din secolul XII, iiganii din secolul XIII).
Cu at`t mai mult nu putem s\ ne ridic\m impotriva lor, c\ci ai-au c`atigat un drept secular de existeni\ pe acest p\m`nt care este in aceeaai m\sur\ al lor, ca
ai al populaiiei majoritare.
Discrimin\rile nu trebuie f\cute nic\ieri in lume ai fai\ de nici o minoritate.
De aceea, ecologiatii militeaz\ pentru protejarea tuturor apariin\torilor altor etnii, fie ei refugiaii, imigranii, str\mutaii, dar ai a minorit\iilor intraetnice, fie c\ este vorba de copii, handicapaii, bolnavi mintal, homosexuali ai femei.
Am l\sat la urm\ femeile deoarece acesta este un capitol c\ruia i se acord\ o deosebit\ importani\ in cadrul politicii ecologiste. Nu este vorba de o miacare feminist\ de tipul sufragetelor din secolul XIX, ci ea merge mult mai departe, cer`nd abolirea oric\rei difereniieri intre sexe, inclusiv cele naturale ai sociale.
Se cere eliminarea patriarhatului, libertatea total\ de a se dispune de propriul corp (dreptul la avort) ai crearea omului androgin, cu perpetuarea speciei pe cale artificial\, pentru a sc\pa pe femei de servitutea umilitoare de l\huz\.
Toate acestea vizeaz\ modificarea structurii tradiiionale a familiei. Feminismul recent respinge in intregime societatea actual\, considerat\ a fi exprimarea oprim\rii patriarhale a femeilor ai copiilor. S`nt desigur idei extremiste ai radicalizarea in acest fel a feminismului nu este unanim acceptat\ de toate partidele ecologiste.
Lupta dintre Nord ai Sud
Exist\ in schimb o alt\ faiet\ a luptei impotriva discrimin\rilor care ocup\ un loc important in ecologia politic\. Este vorba de lupta dintre Nord ai Sud, dintre bogaii ai s\raci. Ceea ce se numeate acum omenire este de fapt o abstraciiune, reunind in mod factice dou\ segmente total diferite ale omenirii, profund separate de o falie de netrecut. Cei bogaii, nordicii, care reprezint\ 20% din populaiia globului (lumea dezvoltat\) ai cei s\raci, sudicii (lumea in dezvoltare), care reprezint\ 80%. Coexistenia a dou\ lumi diferite ca nivel de trai, ca beneficiari ai civilizaiiei ai ca sperani\ de viai\ este inacceptabil\ ai trebuie depuse toate eforturile pentru nivelarea lor. Dar cum?
O soluiie ar fi ridicarea nivelului de trai al celor s\raci, ceea ce ar insemna o extraordinar\ dezvoltare industrial\ a lumii sudice, care s\ satisfac\ nevoile populaiiei respective. A aduce i\rile aflate in curs de dezvoltare la nivelul celor bogate presupune un efort extraordinar de createre a produciiei, incep`nd cu exploatarea materiilor prime, cu zeci de mii de uzine ai fabrici, care toate ar crea grave perturb\ri ale mediului. S-a calculat c\ pentru a aduce lumea in dezvoltare la nivelul celei dezvoltate ar trebui ca p`n\ in 2010 produciia de petrol s\ creasc\ de patru ori, cea de metale de trei ori, ceea ce ar duce la o epuizare rapid\ a rezervelor mondiale, dup\ cum poluarea ar lua proporiii imense. Ast\zi,
i\rile dezvoltate reprezint\ 20% din populaiia globului, dar il polueaz\ in proporiie de 80%, in timp ce i\rile dezvoltate reprezint\ 80%, dar polueaz\ numai cu 20%. Cum globul reprezint\ o lume finit\, unitar\, este clar c\ bogaiii s`nt direct interesaii s\ rezolve problema global, dar rezolv\rile echitabile s`nt greu de g\sit.
O soluiie ar fi reducerea produciiei globale din PIB, ceea ce ar putea fi acceptabil pentru i\rile bogate care ar sc\dea dintr-un exces de bunuri, dar inaplicabil pentru cele s\race, care lupt\ pentru hran\, ad\post ai haine.
Exist\ ai alternativa transferului de tehnologie ai bunuri din i\rile bogate spre cele s\race, pentru ca acestea din urm\ s\ nu mai fie obligate s\ realizeze o produciie proprie poluant\, dar s\ ating\ totuai standarde ridicate de viai\.
Este o propunere f\cut\ in repetate r`nduri de statele bogate, dar neacceptat\ de cele s\race care nu doresc s\ r\m`n\ dependente, cantitativ, calitativ ai ca prei, de ce ofer\ cei bogaii.
Pe de alt\ parte, pentru a supravieiui, s\racii planetei s`nt obligaii s\-ai epuizeze resursele proprii. In primul r`nd cele neregenerabile, minerale, pe care le furnizeaz\ celor bogaii ai f\r\ de care aceatia nu ar putea s\-ai mai meniin\ standardul actual de viai\, cu at`t mai puiin s\-l ai ridice. In al doilea r`nd, cei s\raci, in special cei din i\rile intertropicale, exploateaz\ masiv resursele regenerabile, p\durile, exploatare f\cut\ de fapt de companiile nordice. In
Africa Central\, din stocul iniiial forestier nu a mai r\mas dec`t 20%, in Asia de SE doar 30%, iar in America de Sud, 75%. P\durile dispar, doar in zona intertropical\, cu viteza de 17 milioane ha pe an. Aceast\ defriaare masiv\ are un efect catastrofal asupra aerului ai se consider\ c\ ast\zi createrea cu 26-33% din dioxidul de carbon ai c\ 38-42% din oxizii de azot din atmosfer\ se datoreaz\ diminu\rii p\durilor care s\ absoarb\. In sf`rait, i\rile s\race produc, puiinul c`t produc, cu tehnologii invechite, foarte poluante. Cum poluarea nu are graniie,
ai i\rile bogate s`nt afectate in aceeaai m\sur\ de ea, ca ai de obiinerea de materii prime, exist`nd deci un interes cresc`nd pentru soarta celor s\raci din lume.
Eradicarea s\r\ciei este astfel problema major\ a lumii moderne, nu din simpl\ compasiune, ci din considerente strict ecologice ai de supravieiuire a omenirii in ansamblu. Ea nu poate fi conceput\ ins\ dincolo de o profund\ restructurare a economiei mondiale. Desigur, s-a vorbit mult despre noua ordine economic\ a lumii, un slogan mult v`nturat de marxist-comuniati doar pentru a lovi in capitaliatii in faia c\rora pierduser\ definitiv intrecerea. Ideea prinde acum tot mai mult consisteni\ ai este semnificativ c\ la conferinia de la Rio a fost avansat\ cu mult\ convingere de aefii de state ai guverne precum Bush,
Mitterand, Kohl, Major ai toii ceilalii, ceea ce ii confer\ o dimensiune grav\
ai universal\. Dar, c`nd s\ se semneze conveniiile pentru proteciia p\durilor sau a diversit\iii vieiii, preaedintele Bush a declarat c\ nu intr\ in discuiie nivelul de viai\ american . Aceasta inseamn\ c\ unii lupt\ pentru un stil de vieiuire, iar aliii pentru supravieiuire.
Fai\ de aceast\ grav\ problem\, ecologiatii nu pot avea dec`t o atitudine: sprijinirea celor s\raci pentru a-i ridica, poate nu la nivelul lumii nordice, dar cel puiin la al unui trai decent, compatibil cu sf`raitul de secol pe care il tr\im.
Cum ridicarea lor implic\ in mod indiscutabil o deteriorare global\ a mediului, aceste deterior\ri trebuie compensate de i\rile bogate, care vor trebui s\-ai reduc\ createrea sub necesit\iile actuale, oper`nd mai mult in sfera dezvolt\rii, chiar dac\ aceasta ar perturba nivelul de viai\ american cum spunea Bush.
Toii locuitorii planetei trebuie s\ inieleag\ faptul eseniial c\ dac\ nu se opereaz\ o schimbare, chiar cu sacrificii pentru unii, civilizaiia noastr\ este condamnat\. Dezvoltarea durabil\, ca aceea preconizat\ pentru secolul urm\tor, este condiiionat\ de rezolvarea antagonismului lume bogat\-lume s\rac\, dar ai de echitatea intre toate grupele social-politice ale societ\iii actuale. Cu alte cuvinte, trebuie ar\tat respect ai grij\ pentru intreaga comunitate c\ci, in definitiv, dezvoltarea are un singur scop, imbun\t\iirea calit\iii vieiii pe planet\,
in mod egal, pentru toii, pentru cei de acum ai pentru cei ce vor veni.
Responsabilitatea pentru natur\
Este o tem\ legat\ direct de scopul de la care au plecat, de fapt, miac\rile ecologiste. Se atie c\ strig\tul de lupt\ al societ\iii ieaite din revoluiia industrial\ a fost s\ cucerim natura , in sensul c\ trebuie s\ o supunem in favoarea noastr\, a oamenilor, singura ei menire fiind de a servi omenirii. Omul cuceritor al naturii, omul triumf\tor, omul dominator asupra ei era lozinca comunismului
ai cu el in frunte au avut loc cele mai demente aciiuni de distrugere a echilibrului natural ce s-au soldat cu schimbarea climatului, distrugerea p\durilor, deaerti ficarea, dispariiia nenum\ratelor specii de plante ai animale.
Tehnica creat\ pentru a-l servi pe om duce de fapt la distrugerea condiiiei lui ecologice ai nu exist\ alt\ soluiie dec`t de a remodela exigeniele oamenilor
ai deci createrea industrial\ pe m\sura a ceea ce ofer\ ai suport\ globul.
De la proteciia naturii la ocrotirea animalelor este numai un pas ai doar `n apareni\ aceasta este o tem\ minor\. De fapt, ea este fundamental\ in discursul ecologiatilor ai duce departe, in chiar fundamentarea unei filosofii ecologiste.
Anticii respectau animalele, le preiuiau ai le venerau. Zeii egiptenilor aveau capete de animale, ei le imb\ls\mau ai le figurau in sculpturi sacre. In India chiar ai acum vacile s`nt sfinte, iar lumea homeric\ este populat\ de animale binevoitoare, credincioase omului sau sacre. Pe baza preceptelor Vechiului
Testament, omul, creat dup\ imaginea lui Dumnezeu, are putere absolut\ asupra naturii, dar raporturile om-animal s-au deteriorat, animalele fiind separate printr-o falie de netrecut de om. Este drept c\ Evul Mediu a cunoscut ai alte atitudini: Sf. Francisc de Assisi admitea la comuniune pe fratele animal , iar
Sf. Anton de Padova iinea predici peatilor.
Mai semnificative s`nt nenum\ratele procese purtate animalelor (g\rg\riie, l\custe, aobolani), in secolele XIV-XVIII, de c\tre locuitorii aaez\rilor c\rora le erau atacate recoltele sau invadate locuiniele. Asemenea demersuri confereau animalelor statutul de subiect juridic, fapt eseniial pentru filosofia juridic\ ai etic\ a acelor vremuri. Antropocentrismul a intrat cu foria in mentalitatea
Epocii luminilor prin Descartes, demn urmaa al lui Platon, prin separarea fundamental\ intre spirit ai materie ai care, in domeniul care ne intereseaz\, declar`nd c\ animalul nu este dec`t o maain\, a dat m`n\ liber\ la excese ai cruzimi de neinchipuit. Au trebuit ani buni ai talentul romantic ca s\ se acopere pr\pastia deschis\ de antropocentriati prin demonstrarea trecerii graduale de la animal la om, anatomic, dar ai ca inteligeni\ ai afectivitate.
In secolul XIX s-au n\scut societ\iile pentru proteciia animalelor, a ap\rut prima lege in aceast\ privini\, dar cu scop limitat: s\ protejeze animalele domestice, care nu trebuie chinuite in faia oamenilor. Era un punct de vedere tot antropocentrist, de favorizare a sensibilit\iii oamenilor, nu de ap\rare direct\ a animalelor. O seam\ de autori (Bentham, Salt, Singer, Regan) au pledat ins\ pentru eliberarea total\ a animalelor de prejudec\ii separatiste, de ceea ce s-a numit
aovinismul uman . S-a elaborat chiar o Declaraiie a drepturilor animalelor, iar un pas mai departe a fost f\cut in 1978, c`nd a fost proclamat\ la Paris in mod solemn Declaraiia universal\ a dreptului animalelor in care se spune c\ animalele
ai toate fiiniele vii au o origine comun\, c\ au drepturi naturale ai c\ nerecunoaa terea acestora provoac\ grave prejudicii naturii.
Toate demersurile de acest fel pot fi incadrate in ceea ce se numeate ecologie proteciionist\ , ea acoperind at`t lumea animal\, c`t ai in general aciiunile de ap\rare a naturii, mai ales in ce priveate ariile protejate, precum ai toate demersurile de ocrotire a mediului in sens larg (aer, ap\, sol, subsol, biosfer\) ce se bucur\ de o larg\ legislaiie pe plan naiional ai internaiional.
Dincolo de ea exist\ ai o ecologie fundamentalist\ cunoscut\ sub numele de ecologie profund\, care pleac\ de la premisa c\ obiectele naturii au drepturile lor proprii, fie ele plante, animale, v\i, munii, insule sau peateri, fai\ de care omenirea este responsabil\. Ecosfera este, astfel, o realitate, oamenii fiind doar o p\rticic\ din ea ai, ca atare, nu-ai pot aroga dreptul de dominatori. Or, tocmai o astfel de atitudine a dus la distrugerile naturii inregistrate p`n\ acum ai care s`nt in curs de agravare.
Ecologiatii apariin`nd acestui curent (Aldo Leopold, Michel Serrés, Arno
Naess, Hans Jonas) vorbesc de arogani\ umanist\, de specism (un fel de rasism transpus la scara speciei umane). Ei lupt\ pentru o Cart\ a drepturilor naturii, similar\ celei privind drepturile omului ai pentru statutarea de crime impotriva naturii, sanciionabile ca acelea impotriva omului. Intr-o concepiie holist\ a lumii, se consider\ c\ ecosfera este realitatea suprem\, natura fiind superioar\ moralmente indivizilor.
S-ar putea deschide aici o larg\ parantez\ privind suportul filosofic al ecologiei politice ai am int`lni nume mari implicate in acest demers, precum
Habermas, Heidegger, Marcuse. O alt\ linie de urm\rit ar fi cea a teologiei ecologice, izvor`t\ direct din Biblie, din Genez\ 1 (versetele 28 ai 29), in care
Dumnezeu d\ in primire primului om, Adam, P\m`ntul, pentru a-l st\p`ni pe deplin. Este inceputul unei g`ndiri antropocentrice care confer\ oamenilor nu doar aceast\ sarcin\, ci ai pe cea de a-l reprezenta pe Dumnezeu pe P\m`nt.
Aceste versete, precum ai alte numeroase pasaje biblice (Psalmul 88; Epistolele c\tre Coloseni ai c\tre Romani), au f\cut obiectul unei vaste exegeze, con tur`ndu-se in ultimul timp dou\ direciii: cea antropocentric\ de nuani\ catolic\, care situeaz\ omul deasupra lumii, de care este ameniniat, ai cea fiziocentric\, de nuani\ protestant\, prin care omul este o parte a naturii, pe care el o amenini\ cu deteriorarea ai distrugerea. Acest din urm\ punct de vedere st\ la baza teologiei ecologice care incearc\ s\ rezolve antagonismul tot mai accentuat dintre om ai lumea inconjur\toare, prin evaluarea corect\ a naturii in sine ai a dreptului ei la existeni\.
R\d\cinile ecologismului se afl\ in recunoaaterea unei responsabilit\ii fai\ de natur\, inceput prin ap\rarea naturii ai apoi a mediului in ansamblu. Din aceasta vulgul a inieles c\ ecologia este doar str\dania unor militanii pentru p\strarea cur\ieniei, a unei naturi neintinate, a ap\r\rii a tot ce este frumos, moral, etic. De aici ai extensia la ecologia uman\, care ar trebui s\ aib\ in vedere aciiunile morale, la nivelul individului ai al societ\iii. Evident\ este o viziune reduciionist\ din care nu s-ar fi putut deduce o atitudine politic\, ci social\ cel mult. Ecologismul este de fapt mult mai mult, fiind ast\zi o doctrin\ mai ales politic\, bazat\ pe principii clare, izvor`te dintr-o filosofie proprie.
Ecologismul ca doctrin\ politic\
Criza ecologic\ in care ne afl\m este o criz\ global\ de superproduciie, capita list\ dar ai comunist\ ai, in subsidiar, de subproduciie in i\rile in dezvoltare.
Aceast\ superproduciie are ca repercusiune o criz\ economic\ ce a dus la recesiune ai aomaj in i\rile capitaliste ai la nerezolvarea trecerii de la economia etatist\ la cea capitalist\, in i\rile foste comuniste, de asemenea cu aomaj. Peste tot in lume societatea se afl\ intr-o teribil\ fr\m`ntare, cu contestaiii economice, sociale ai politice ai in c\utarea unor noi identit\ii. Ecologia politic\ a oferit ai ea soluiii, de altfel foarte divergente, in funciie de opiiunile ideologice adoptate.
Ai poate c\ nic\ieri varietatea de opinii intre ai in cadrul partidelor ecologiste nu este mai mare dec`t in domeniul ideologic. De altfel, J.L. Bennahamias ai
Agnes Roche ai-au intitulat cu umor cartea lor despre sociologia ai istoria miac\rilor ecologiste Les verts de toutes les couleurs.
Critica societ\iii moderne
Este incontestabil c\ ecologismul s-a n\scut intr-un mediu roau chiar avant -la-lettre, adic\ inaintea intemeierii partidelor ecologiste. El a ap\rut in cadrul
Partidului Socialist din Danemarca, al Partidului Socialist-Pacifist ai Partidului
Radical din Olanda ai al Partidului Radical din Italia.
Apoi, in anii 70, au `nceput s\ apar\ primele lucr\ri de doctrin\ ecologist\
ai este semnificativ c\ articolele unuia din pionieri, americanul Murray Bookchin, au ap\rut in revista extremist\ de st`nga Anarchos (1971, 1972, 1974), dup\ cum unul din pionierii francezi, A. Gortz (M. Bosquet), era considerat a fi unul din cei mai buni teoreticieni ai socialismului. Dar ai alii clasici ai ecolo gismului au venit dinspre socialism, precum René Dumont, Cornelius Castoriadis,
Serge Moscovici, Ivan Illich, Alain Lipitz, in Frania, sau Ernst Schumacher in
Germania.
Pe linia contestatarilor din 1968 din Frania ai Germania, ei ai-au inceput discursul politic printr-o acerb\ critic\ a societ\iii de consum, a producti vismului ai modernismului in general, pled`nd pentru o societate egalitar\, nedifereniat\ ai moral mai just\. Soluiiile au fost uneori stranii, cum ar fi propunerea lui Bookchin de a se crea buc\t\rii colective, pentru cvartaluri de locuinie, unde populaiia s\ ia masa in comun, pentru a sc\pa femeile de tirania buc\t\riei ai pentru a evita poluarea cu mii de fumuri de buc\t\rie, c`nd totul se poate reduce la unul singur. Pentru a crea un timp mai lung de odihn\ muncitorilor se preconizau ai altfel de concentr\ri de activit\ii, de produciie
ai servicii. Fondul ne este bine cunoscut de la alii clasici ai, in ciuda conotaiiei ecologiste, totdeauna prezent\, astfel de soluiii s`nt menite a duce la deperso nalizarea individului, la anihilarea diferenielor, deriv`nd direct din comunism.
Cu astfel de idei este explicabil de ce comuniatii sovietici ai-au pus speraniele
intr-o aliani\ cu ecologiatii, incerc`nd s\ fac\ din miac\rile verzilor un cap de pod impotriva duamanului lor declarat, lumea capitalist\ vestic\. Exist\ chiar b\nuiala c\ la `nceput miac\rile protestatare ale verzilor au fost subveniionate de Moscova.
Distaniarea a venit ins\ cur`nd. Toii cei ce vroiau s\ schimbe ceva ai c\rora marxismul le d\duse speranie ai iluzii s-au indep\rtat c`nd comuniatii au inecat
intr-o baie de s`nge Revoluiia ungar\ (1956), c`nd pe baza doctrinei Brejnev au fost invadate Cehoslovacia ai apoi Afganistanul.
Dar nu numai pe plan politic internaiional, ci ai pe cel al realiz\rii aspiraiiilor sociale, comunismul s-a dovedit a fi o minciun\. Cum m\rturiseate Alain Lipitz:
Am venit la ecologie pentru c\ st`nga m-a decepiionat. A trebuit s\ recunosc c\ acea mare sperani\ a oamenilor, adic\ ideea unei propriet\ii colective menite s\ elimine difereniele sociale a eauat c`nd ai-a luat drapel socialismul . Distaniarea a venit ins\ mai ales in efortul de a g\si noi soluiii pentru tot felul de crize ale lumii moderne, fie ele economice (exacerbarea concureniei, dictatura compa niilor transnaiionale, eliminarea micilor produc\tori, sciziunea cresc`nd\ intre
Nord ai Sud), sau politice ai sociale (aomaj, emanciparea tinerilor, a femeilor, drepturile i\ranilor, ale muncitorilor), apoi rasiale (apartheid ai prigoana negrilor
in SUA) ai ecologice (polu\ri, pericolul centralelor nucleare, catastrofele tehnice tip Seveso ai Bhopal, mareele de tip Exxon Valdez sau Amoco Cadiz, deaertifi carea, s\r\cirea biosferei prin exterminarea speciilor de plante ai animale).
Majoritatea acestor probleme ai pericole se datoreaz\, de fapt, expansiunii nelimitate a dorinielor ai a ceea ce consider\m a fi nevoile noastre. Ele au dus la acumularea de bunuri prin pr\darea Terrei, dar ai la reziduurile civilizaiiei ce primejduiesc ins\ai viaia umanit\iii.
Incontestabil, lupta pentru prevenirea distrugerii mediului este de maxim\ importani\ ai urgeni\, dar aceasta reprezint\ doar un iel provizoriu, c\ci trebuie mers mult mai departe, la identificarea cauzelor profunde ale deterior\rii mediului
ai ale degrad\rii condiiilor umane. De fapt, ecologia politic\ a plecat de la contestarea societ\iii industriale, care duce la distrugerea naturii, dar a evoluat c\ut`nd r\d\cinile care au dus la crearea societ\iii industriale, respectiv la productivism ai la createrea nevoilor dincolo de nevoi.
Se poate spune c\ societatea industrial\ a r\spuns unei cerinie intrinseci a omului: necesitatea de difereni\. Difereni\ prin tot ce reprezint\ in primul r`nd viaia material\ (hran\, imbr\c\minte, cas\, transport), dar ai cea social\ ai chiar cultural\. Diferenia tinde ins\ s\ divizeze societatea intre cei care pot ai cei care doresc, primii imping`nd spre o expansiune nelimitat\ a dorinielor, f\r\ a iine seam\ de a doua categorie.
Este evident c\ dezvoltarea uman\ trebuie s\ se desf\aoare in respectul total al personalit\iii, al individului, al posibilit\iii lui de dezvoltare, al dreptului nelimitat de proprietate. Intregul concept al democraiiei s-a bazat pe drepturile indivizilor f\r\ s\ pun\ opreliati in numele unui drept colectiv. Pe de alt\ parte, doctrinele totalitare mizeaz\ exclusiv pe drepturile statului, in numele unei colectivit\ii pe care nu a reprezentat-o niciodat\ ai care nu a avut nici un cuv`nt de spus. Ambele tendinie au dus la ignorarea nevoilor reale ai a datoriilor colective fai\ de comunitate sau, in sens mai larg, fai\ de naiiune sau chiar de umanitate in ansamblu ai, in plus, fai\ de generaiiile viitoare.
Se constat\ astfel tendinia de dispariiie a societ\iii civile din cauza dezvolt\rii individualismului ai a statului totalitar, a economismului f\r\ limite, comun at`t liberalismului, c`t ai comunismului, ai de accentuare a caracterului formal al drepturilor omului in raport cu puterea statului ai a lumii financiar-industriale.
Temele ecologiei politice
Demersul ecologiatilor este indreptat at`t impotriva sistemului capitalist-produc tivist exacerbat, c`t ai `mpotriva celui centralist-etatist, propun`nd o nou\ atitudine etic\ ce pune pe primul loc libertatea individual\, demnitatea pentru toii, dreptul la afirmare plenar\ a personalit\iii intr-o societate convivial\.
Dup\ cucerirea drepturilor politice in 1789, a celor economice ai sociale in anii 1920-1950, a venit vremea unei a treia generaiii de drepturi, cele ale oamenilor, ele trebuind s\ asigure renaaterea vieiii democratice ai ameliorarea condiiiilor persoanei.
Ecologia politic\ se constituie astfel ca un ansamblu coerent, capabil s\ promoveze un proiect politic global, ce impune o transformare a mentalit\iii in vederea construirii, pe baza actualei societ\ii industriale, a uneia ecologice. Aceast\ nou\ viziune este bine ilustrat\ prin confruntarea temelor de baz\ ale doctrinelor politice tradiiionale (liberaliste ai totalitariste) cu cele ale ecologiei politice.
Temele partidelor tradiiionale Temele ecologiei politice
_ productivismul nelimitat _ productivismul in limitele de suportabilitate ale naturii
_ incurajarea consumului nelimitat _ consumul in limitele necesit\iilor reale ale oamenilor
_ primatul valorilor materiale ai
_ primatul valorilor spirituale prin dezvoltarea personalit\iii umane al banului
_ stimularea concureniei _ stimularea concureniei pentru produse nepoluante
_ individualismul
_ convivialismul ai solidaritatea uman\
_ primatul prezentului _ primatul viitorului
_ limitarea riscurilor tehnologice din raiiuni economice
_ degajarea vieiii de riscurile tehnologice.
_ integrarea problemelor de mediu
in strategia dezvolt\rii
_ natura ca suport al aciiunilor umane, nu ca surs\ economic\
Teme neluate in considerare
_ conservarea biodiversit\iii
Pe baza acestor teme ecologia politic\ militeaz\ pentru o dezvoltare acceptabil\ moral, compatibil\ cu echilibrele ecologice ai durabil\ in timp, iin`nd seama de nevoile generaiiilor viitoare. Ea ofer\ suportul deplin pentru doctrina dezvolt\rii durabile, acceptat\ unanim, invocat\ de toii, dar imposibil de pus in practic\ f\r\ o schimbare fundamental\ a mentalit\iii, a sistemului de referinie ai f\r\ o ruptur\ de actuala civilizaiie superindustrial\. Ecologia politic\ promoveaz\ o conatiini\ nou\, care combin\ respectul naturii cu necesit\iile artificiului uman.
Ecologia politic\ are de luptat in momentul de fai\ cu numeroase contestaiii.
Este acuzat\ de a fi de st`nga deoarece se constituie intr-o critic\ a modernit\iii.
S`nt cunoscute butadele c\ ecologia este ca pepenele, verde la exterior, dar roaie
in profunzime, sau comparaiia cu p\tl\geaua, verde la inceput, trec`nd apoi in roau! Are de luptat ai cu partidele socialiste care, abdic`nd de la normele clasicilor, promoveaz\ o politic\ concureniial\, a economiei de piai\, conserv`nd doar o vag\ tent\ social\ sub numele de proteciie social\ .
Ecologia are de luptat ins\ ai cu opinia reduciionist\, care spune c\ ecologia ar fi menit\ doar s\ apere florile ai s\ adune gunoaiele. Ea reprezint\ evident mult mai mult dec`t at`t, c\ci se refer\ la ansamblul relaiiilor omului cu natura.
Omul, aciion`nd asupra naturii ca individ conatient, dar ai social, dep\aeate relaiiile analizate in cadrul a ceea ce se numeate atiinie exacte ai se implic\ profund in cele umane. F\c`nd apel la concepte precum energie, informaiie, ordine -dezordine, entropie, autoreglare, feed-back etc., ecologia politic\ tinde spre o viziune global\ care s\ sesizeze mecanismele fundamentale ale naturii, omului
ai societ\iii. Aceasta pe plan conceptual, dar ecologia politic\ este in primul r`nd un demers pragmatic, plecat de la contestaiii ai particip\ri punctuale pe l`ng\ instaniele de decizie, pentru prevenirea sau ameliorarea unor aciiuni cu grave repercusiuni asupra cadrului de viai\ al colectivit\iilor umane.
Cu o filosofie profund umanist\ ai etic\, ecologia politic\ este greu de plasat pe eaichierul politic. De altfel, a vorbi de st`nga sau dreapta nu mai spune nimic c`nd toate partidele se inghesuie spre centru, de parc\ le-ar fi ruaine s\ se declare net la extreme. Centru-st`nga ai centru-dreapta s`nt singurele declarate f\iia ai se vorbeate chiar de centru-fix. De fapt, acest centru nu exist\ ca atare, c\ci problema eseniial\ este dac\ o doctrin\ admite total proprietatea privat\ ai libera iniiiativ\ (dreapta), sau pe cea limitat\ ai cu imixtiuni etatiste (st`nga).
Ecologia, cel puiin la noi in iar\, nu poate avea dec`t o opiiune liberal\, c\ci numai in faia unei propriet\ii private statul poate impune respectarea unor norme ecologice de produciie.
In timpul comunismului am cunoscut trista experieni\ de a avea nenum\rate legi proteciioniste pentru mediu, dar imposibil de respectat din lipsa fondurilor pe care s\ le aloce statul in vederea amelior\rii ecologice a produciiei. Chiar
ai in agricultur\, proprietatea de stat nu este favorabil\ unei agriculturi ecologice, realizabil\ numai de proprietarii privaii. Tendinia liberal\ a ecologiatilor, indis pensabil\ pentru i\rile in dezvoltare, devine un deziderat ai al ecologiatilor vestici, de pild\, gruparea Génération Ecologie a lui Brice Lalonde.
Limitele libert\iii ecologice
Dar p`n\ `n ce punct poate impune statul o politic\ de protejare a mediului f\r\ s\ impieteze asupra libert\iii individuale? In i\rile capitaliste tocmai aceasta a fost acuzaiia adus\ ecologiatilor, anume c\ in critica lor susiinut\ pentru proteciia mediului atac\ libertatea produc\torului, evident particular acolo, de unde concluzia c\ s`nt impotriva acesteia, deci socialiati. S-a constatat ins\, dup\ pr\buairea comunismului ai dezv\luirea tuturor f\r\delegilor s\v`raite de acesta, c\, de fapt, el a fost cel mai teribil deteriorator al mediului, c\ci a putut lucra
in vederea realiz\rii unei politici economice impins\ la extrem, f\r\ nici o constr`ngere. De fapt, marile victime ale comunismului au fost omul ai mediul.
Cum a fost posibil\ infestarea radioactiv\ a M\rii Albe, deteriorarea total\ a apelor lacului Baikal, poluarea unor imense suprafeie de teren, distrugerea lacului Aral ai multe altele? Explicaiia este simpl\: lipsa societ\iii civile. Or, tocmai acesta este punctul eseniial ai atuul politicii ecologice. Totul trebuie realizat prin societatea civil\. Este necesar\ oprirea unei uzine pentru c\ este prea poluant\? Decizia trebuie s\ o ia societatea civil\. S`nt necesare expro prieri de terenuri pentru o hidrocentral\? Societatea local\ trebuie s\ decid\ dac\ iai sacrific\ propriet\iile sau prefer\ lipsa de ap\ ai electricitate.
A fi la st`nga sau la dreapta nu este o chestiune de doctrin\ imuabil\, ci o decizie punctual\ a societ\iii. Acesta este, de altfel, motivul pentru care un ministru al mediului trebuie, mai ales la noi, unde se construieate acum societatea civil\, s\ incurajeze, in primul r`nd, grup\rile de tip ONG, menite s\ dezvolte sensibi litatea ecologic\ la marele public ai, in al doilea r`nd, s\ dea acces liber ai total la informaiia de mediu pentru ca in funciie de aceasta societatea s\ poat\ elabora o decizie pertinent\.
Desigur, lucrurile s`nt extrem de complicate. In primul r`nd, este nevoie de o conatiini\ ecologic\ c`t mai avansat\, deoarece tendinia oamenilor este de a
incerca, mai ales intr-o perioad\ de criz\ acut\, s\ ia decizii de rezolvare a unor situaiii de moment, f\r\ a g`ndi in perspectiv\.
In al doilea r`nd, trebuie o evaluare exact\ ai complet\ a tot ce inseamn\ interveniia omului asupra naturii ai a societ\iii. Societatea civil\ are de hot\r`t dac\ uzinele nocive trebuie l\sate in produciie, cu toate riscurile privind s\n\tatea populaiiei ai a mediului, sau inchise, cu toate riscurile economice ai sociale (aomaj).
Ecologia politic\ are r\spunsuri ai soluiii pentru intreaga palet\ a vieiii economice ai sociale a societ\iii, precum rezolvarea aomajului, ieairea din blocajele economice, stimularea produciiei, echilibrele economice, atenuarea conflictelor interumane la toate nivelurile etc. Desigur, ele nu pot fi cuprinse
in doctrina propriu-zis\, c\ci fac obiectul strategiei fiec\rui partid ecologic in parte. Ele toate trebuie ins\ s\ decurg\ din principiile schiiate mai sus ai s\ fac\ posibile o integrare de la local la general ai o proiectare din actual in viitor.
In eaichierul politic contemporan exist\ doar c`teva doctrine politice impor tante. Este in primul r`nd liberalismul, n\scut in secolul trecut, care mizeaz\ pe proprietatea privat\ total\, libera concureni\ ai nemixtiunea statului in economie.
Dezvoltat\ mai ales dup\ 1945, creatin-democraiia a promovat valorile creatine baz`ndu-ai discursul pe ideea de libertate, solidaritate ai justiiie. Social-demo craiia derivat\ din socialismul secolului trecut ai neradicalizat\ in comunism a pus accentul pe justiiia social\ ce necesit\ limitarea libert\iii individuale ai interveniia statului in economie in vederea promov\rii unei proteciii sociale.
Lu`nd din toate acestea partea bun\, libertatea, democraiia, morala creatin\ ai proteciia social\, ecologismul a ad\ugat un factor ignorat de celelalte doctrine, dezvoltarea societ\iii in limitele impuse de un glob cu dimensiuni ai resurse limitate ce trebuie s\ ad\posteasc\ o populaiie in createre vertiginoas\. Ecologismul pune in discuiie fundamentele societ\iii de consum (din cauza risipei inutile de materie ai energie), pune in discuiie fundamentele societ\iii socializante (din cauza dezumaniz\rii prin egalitarism), pledeaz\ pentru o societate bazat\ nu pe materie, ci pe informaiie, pe stoparea createrii cantitative ai promovarea progresului calitativ. El face apel la o veritabil\ revoluiie a spiritului pentru a reconcilia necesit\iile culturii ai civilizaiiei cu necesit\iile naturii.
Fai\ de gravele pericole care ne p`ndesc, evideniiate ai demonstrate de toate studiile globale ai de viitorologie, putem afirma, parafraz`nd o celebr\ spus\ a lui André Malraux, c\ secolul XXI va fi ecologist sau nu va fi deloc. Ecologia politic\ este singura doctrin\ care ofer\ omenirii aansa de a supravieiui secolului care va veni.
Ecologismul este umanismul acestui secol.