f9s4sq
Observatii preliminare
Persoanele marginale si grupurile marginale sint atestate in cele mai vechi docu mente scrise ale omenirii si apar mereu in centrul puternicelor contradictii sociale, politice si morale pina in ziua de astazi si nu in ultimul rind in Germania.
In cele ce urmeaza se discuta: 1) notiunea de grupuri sociale marginale; 2) apa ritia lor; 3) functiile lor si 4) continutul lor. Trebuie aratat ca notiunea de tap ispasitor , in sensul de persoana marginala precum si distribuirea acesteia in gru puri marginale , ca structuri si probleme sociale si politice, nu reprezinta anomalii aparute natural , ci fenomene permanente, care apar cu o anumita consecventa, pot fi constientizate sau nu si cu atit mai mult pot fi blocate, in anumite imprejurari.
Despre notiunea de grupuri sociale marginale
Grupurile marginale trebuie intelese ca grupuri de oameni, care, dupa una sau mai multe caracteristici, par sa fie conotate negativ. Ele pot avea si pastra un caracter pur descriptiv , daca sint definite si luate in consideratie in ceea ce au specific, exclusiv din afara, si daca cei care se numara printre membri nu se afla in nici un fel de relatii personale, respectiv nu apar ca grup. In acest caz este vorba, desigur, de grupuri formale sau statistice de outseideri sau de persoane marginale. Grupurile de persoane marginale si grupurile marginale pot apare si ca grupuri sociale marginale sau se pot forma ca atare, daca membrii lor dezvolta de-a lungul timpului relatii sociale, sint perceputi ca grup si, ca atare, au un mod propriu de a actiona in grup, ceea ce face ca identitatea lor sa fie consolidata in exterior si interior. Spre deosebire de organizatii , grupurile sociale , in sens sociologic, trebuie sa aiba o marime cuprinzatoare pentru toti membrii; intre ei, relatiile sociale personale sint permise.
Ca grupuri sociale se deosebesc, evident, din exterior si din interior, de alte grupuri sociale. Din punct de vedere temporal si spatial este posibila actiunea comuna, exista un anume sentiment de noi , sprijinit pe valori si scopuri comune si pe o solidaritate reiesita din interior si exprimata in exterior. Pentru o durata mai mare sau mai mica de timp este necesara o structura minimala de valori si o ierarhie a statusurilor, care permite alcatuirea unui sistem de norme si sanctiuni si prin care se regleaza chiar o anume impartire a puterii si stapinirii.

Grupurile sociale pot fi privite ca unitati intermediare care leaga individul cu intregul sau cu instantele date ale puterii, respectiv ale dominarii. Dupa o clasificare, prezentata de Charles H. Cooley, grupurile primare devin relativ stabile, etalind strinse relatii personale (de exemplu, familia, prieteniile, vecinatatea, comuna); ca grupuri secundare ele sint organizate rational, orientate spre scopuri speciale . In cadrul teoriilor sociologice mai noi despre grupuri este de amintit cea a lui Elton
Mayo, recunoscuta ca importanta, a grupurilor informale , vitale pentru existenta sociala a omului intr-o lume organizata a muncii si profesiei si in scopul stabilizarii grupurilor, a contributiei si multumirii individuale si teoria lui Jakob L. Moreno, care intelege grupul social ca o retea de relatii de simpatie si antipatie ca si de reale relatii comportamentale dupa gradul intensitatii lor (Hartfield, 1976, p. 252).
De amintit este si teoria cimpului a lui Kurt Lewin, numeroasele cercetari ale acestuia asupra dinamicii grupurilor , si cunostintele dobindite despre aparitia si controlul normelor si scopurilor de grup, despre diferentierile in interior privind statusul si rolul, despre structurile de comunicare interne si externe, despre conducerea grupului si comportamentul de conducere, despre raportul dintre coeziu nea grupului si presiunea exterioara, despre influenta grupului asupra judecatii indivi dului izolat, despre comportamentul vis-a-vis de outsideri si grupurile straine, ca si despre normele de grup, despre aportul individual si de grup in diferite forme de munca . Nu in ultimul rind trebuie amintit ca George C. Homans a incercat, intr-un articol cuprinzator, sa dezvolte un sistem de ipoteze despre legitati pe baza unei scheme generalizatoare de variabile (activitate, interactiune, norma, sentimente), dupa care evolueaza structura interna si relatia grupului cu mediul (Hartfiel, 1976, p. 252).
Avind in vedere faptul ca aceste lucrari teoretice despre grupuri aduc, evident, putine informatii valoroase despre fenomenul grupurilor marginale, precum si faptul ca s-au evidentiat intr-o masura mai degraba modesta, exista incercarea din partea unor cunoscuti teoreticieni ai grupurilor mici, de a oferi urmatoarea definitie: grupul marginal este o grupare organizata, puternica sau slaba, de persoane, care se recu noaste prin acceptarea unor valori si norme generale, obligatorii, socio-culturale, ca si prin participarea la realizarea lor si la viata sociala. Cu cit mai puternic este impar tita o societate in domenii relativ independente unul fata de altul, ca orientare si actiune (de exemplu, armata, arta, educatie, economie), cu atit mai mare este sansa aparitiei unor grupuri marginale partiale. Grupurile marginale, respectiv apartenenta la ele, se sprijina pe aparitia unor deficiente sociale, pe intreruperea sau regresul proceselor de socializare sau integrare, respectiv pe contacte culturale nefericite .
Grupurile marginale ar fi pasaportul pentru transformarea sociala si, in acelasi timp, ar reprezentate unele forme de viata atrofiate , ca si forme noi, avangardiste. In situatii de criza sociala ele functioneaza pentru individul izolat ca mijloc al afirmarii de sine
(Hartfield, 1976, p. 555). Acest mod de a intelege grupurile sociale marginale abia poate fi de ajutor pentru problematica aflata in discutie (Bellebaum, 1974 si 1980).
De aceea, revenind la propunerea, facuta la inceput, de a intelege grupurile mar ginale ca grupuri formale sau sociale, care sint discriminate negativ prin atribuirea uneia sau mai multo r caracteristici, constatam ca tocmai caracteristicile discrimina torii sint importante, in masura in care deriva din sistemul de valori dominante si din normele dominatorilor. In masura in care poseda un caracter stigmatizator si se con solideaza in imagini stereotipe, despre altii sau despre sine, ele tind spre un caracter normativ, in stare sa fixeze si sa perpetueze comportamente. Intrucit grupurile sociale marginale se caracterizeaza printr-un program tipic de actiune si de comportament, conform caruia membrii lor se comporta (constient), actioneaza si sint tratati, etalind o caracteristica dominanta discriminatorie, respectiv stigmatizata, sau un manunchi de astfel de caracteristici, atunci aceste trasaturi pot actiona ca mecanism cognitiv declansator (Goffman, 1977; Weiler, 1988b, p. 179).
Este important de remarcat ca, din punct de vedere social, toate caracteristicile discriminatorii ale grupurilor sociale marginale sint privite ca trasaturi sociale , ca ele sint inventate constient drept constructii sociale ale realitatii sau sint preluate ca traditii, de regula, chiar de catre stapinitori . Aceasta acceptare nu este valabila numai pentru caracteristicile invizibile (de exemplu: statutul de evreu ), ci si pentru caracteristicile vizibile (culoarea pielii, a parului, anomaliile fizice etc.).
Acestor caracteristici evidente trebuie sa li se acorde o importanta discriminatorie, sa li se atribuie o caracteristica sociala, relevanta ca actiune si manifestare (Berger si
Luckman, 1969).
Despre aparitia grupurilor sociale marginale
Grupurile sociale marginale apar, mai mult sau mai putin, prin constringere, ca urmare a aparitiei unui grup dominator sau al unei societati nucleu , respectiv a unui sistem de norme si valori centrale dominante si anume fie prin evolutii intra sociale (de exemplu, socializare deficitara, marginalizarea unei anume subculturi, functionare negativa a unui grup social, anomalii sociale specifice de grup, agitatie cu un anume scop, propaganda) sau prin procedee pasnice, intersociale, (de exemplu, migrare regionala, respectiv mobilitate sau migrare) sau chiar prin acte puternice, politice, militare, intersociale (de exemplu, cucerire sau supunere). Aparitia grupu rilor sociale marginale presupune permanent un sistem de valori si norme dominante; de cele mai multe ori ele pot forma nucleul unei societati majoritare , fie printr-o exercitare directa a puterii sau stapinirii, respectiv printr-un sef numit pentru aceasta, si/sau printr-un sistem stabilit sau uzurpat de valori si norme.
Valorile sint programe de actiune, respectiv de comportament, si un sistem de valori este mai mult sau mai putin o totalitate coerenta si consistenta de valori ale unei societati , respectiv ale unui grup dominant. Valorile exista ca atare in oferte de program mai degraba actionale sau comportamentale, a caror acceptare sau res pingere nu este sanctionabila, in general, direct. Valorile sociale obtin, totusi, in forma normelor sociale, caracterul unor prescriptii actionale mai mult sau mai putin exacte. Respectarea lor se leaga permanent de sanctiuni negative si/sau pozitive si, prin aceasta, trebuie sa fie constringatoare. Normele sociale se clasifica in norme informale si formale, prescrise, dupa gradul obligativitatii ( pot , trebuie , e abso lut necesar ). Corespunzator sistemului de valori, normele si sanctiunile formale si informale alcatuiesc un sistem de norme mai mult sau mai putin coerente si consis tente, care determina actiunea si comportamentul omului direct sau indirect si care valoreaza tocmai ca un sistem de norme determinante, atita timp cit obligativitatea lui poate fi demonstrata exemplar, prin aplicarea unor sanctiuni corespunzatoare (E. R.
Wiehn, 1986, pp. 425 si 669).
Prin exercitarea puterii si stapinirii de catre un grup dominant, se stabileste nu numai elita, ci se creeaza si structuri de clasa, rang sau strat social al populatiei dupa domeniul de forta si dominatie si se defineste astfel, mai mult sau mai putin, in mod necesar, forma existentei unor grupuri marginale sociale sau formale. Potrivit sistemu lui de norme si valori dominante, statutul grupurilor marginale este deficitar tocmai prin definitia de grup de margine , adica el este dimensionat negativ mai mult sau mai putin permanent. El se distinge mai ales socioistoric. Grupurile marginale relative pot fi suspuse , intermediare , si inferioare ; ele pot fi dispretuite , demoni zate , dupa apropierea sau departarea lor de grupul central dominant. Sistemul de norme si valori dominante implica totodata reprezentarile dominante ale oamenilor, societatii, respectiv asupra statului, lumii, divinitatii. Grupurile se afla unul fata de altul intr-o relatie mai mult sau mai putin coerenta sau consistenta. Imaginea domi nanta a omului este reprezentanta permanent de catre membrii grupului dominant.
Conform cu aceasta, grupurile sociale marginale sint descrise prin apropierea sau departarea lor de grupul dominant, in sensul marimii devierii, de exemplu, in repre zentarea pe care membrii grupului dominant o au asupra membrului grupului mar ginal. Fenomenul reprezentarilor sociale ale individului in context social, despre stat, lume, zeitati, apare deosebit de evident in constructia realitatii sociale (Berger si
Luckman, 1969).
Toate inegalitatile sociale, deci si cele ale grupurilor marginale sint si ramin mereu fenomene ale puterii si dominatiei, starea si durata lor sint asigurate prin conventii sociale, adica normative, sint traduse in imaginea individului si a grupului deficitar.
Grupurile interiorizeaza modele de norme si valori constituite, si prin aceasta rea lizeaza oferte de comportament si actiune combinate. Aici este valabila cunoscuta maxima: Nici o regula fara exceptie , adica numai intr-un mod ideal astfel incit, de exemplu, membrii izolati ai grupului marginal sint tratati exclusiv ca solitari, nu ca persoane marginale. Oricum, incercarea de impunere a reglementarilor totale de norme ar distruge, mai devreme sau mai tirziu, intreg sistemul de norme (Popitz,
1961 si 1968; Weiler, 1988b, pp. 177 si 179).
Despre functiile grupurilor sociale marginale
Grupurile sociale marginale au mereu de confirmat si, pe cit posibil, de intarit func tiile lor. Si aceasta prin insasi existenta lor, prin pozitia grupului dominant si/sau sistemul de norme si valori. Aceasta afirmatie, respectiv confirmare, poate evidentia caracterul ideal si/sau material si nu nemijlocit al chiar grupului dominant; in orice caz, trebuie sa fie in favoarea reprezentarilor indivizilor si societatii care domina. In afara de aceasta, functia prevazuta, a unui grup social marginal, poate sa determine, direct sau indirect, caracteristica lui stigmatizatoare; caracteristicile discriminatorii reiesite din sistemul de norme si valori pot insa sa fie comprimate intr-o anumita functie. Functiile grupurilor marginale se pot modifica si astfel grupul marginal se poate transforma.
Alaturi de functiile afirmative sau confirmative ale grupurilor marginale, in anu mite cazuri si situatii, pot exista si functii inovative, atit din punct de vedere ideal, cit si material, ceea ce face sa se modifice gradual sau radical intregul statut. Trebuie chiar sa se accepte ca membrii grupurilor marginale ar trebui sa nazuiasca sa exercite functii inovative, sa-si imbunatateasca statutul discriminat, subprivilegiat. Membrii grupurilor dominante, dimpotriva, vor fi interesati de inovatii, in masura in care acestea servesc imbunatatirii si consolidarii pozitiei hegemonice sau pastrarii ei neconditionate. In ceea ce priveste inovatiile grupurilor marginale, ele ar putea fi considerate cel putin de succes, daca succesul, printre altele, ar depinde de faptul ca inovatiile, in sensul sistemului productiv, ar fi apreciate ca productive sau contra productive .
Grupurile sociale marginale se deosebesc, de exemplu, dupa functiile lor etnice, culturale, economice, politice, de drept, sanitare, religioase. Empiric pot fi identi ficate grupuri marginale monofunctionale, in timp ce grupurile marginale tipic ideale au o importanta multifunctionala. Aceasta se poate asigura, din punctul de vedere al grupului dominant, pe o durata mai mare, celor doua parti. Concomitent, insa, un posibil interes de integrare apare cu atit mai neverosimil sau in orice caz foarte greu de realizat. Dupa cum s-a observat, anumite functii pot disparea sau pot fi inlocuite prin altele, ceea ce duce la dizolvarea sau incetarea functionarii grupurilor marginale.
Toate acestea implica o anumita necesitate functionala a existentei grupurilor marginale pentru pastrarea unui intreg sistem socio-politico-economic dat, pe care pare sa se intemeieze si durata lui uimitoare.
Dupa importanta lor functionala pentru stapinitori, respectiv pentru sistemul dominant de norme si valori, grupurile sociale marginale pot fi partial sau total urma rite si nimicite ceea ce, in general, este o exceptie deoarece un grup marginal distrus total n-ar mai putea sa aiba nici un fel de importanta functionala, concomitent chiar se ofera un palid exemplu de nimicire pentru supravietuitori. Caracterul de admonestare este de aceea dat mai degraba in cazul nimicirii partiale a unui grup marginal, respectiv a persoanelor marginale, izolate si tocmai efectul dorit, afirmativ sau confirmativ pentru grupul dominant, respectiv sistemul de norme si valori domi nante, are cea mai mare valoare, horribile dictu.
In ceea ce priveste functiile grupurilor marginale, acestea nu depind, in cele din u rma, de faptul ca este vorba de altii , proprii sau strainii , de azilanti, deportati, imigranti, arestati, sclavi, iobagi, ci cum pot fi ei luati in consideratie pur exterior, prin infatisare, limba si comportament ca atare. Este necesar sa se faca si o deosebire, cu privire la mediul socio-spatial in care traieste un grup marginal, fie in interiorul unui mic oras, fie in afara orasului, fie vizibil, ascuns, fie ghetoizat sau inca zarmat , fie in apropierea grupului dominant, sau undeva departe, la tara, intr-un camin de azilanti, intr-o tabara de munca sau mina, intr-un bordel sau o institutie psihiatrica, intr-un lagar de concentrare, sau chiar intr-un palat sau templu (Weiler,
1988a, p. 19).
Functiile grupurilor sociale marginale se identifica, de fapt, dupa denumirile lor sau ale membrilor, mai des dupa domeniul de munca sau statutul social. Astfel de denumiri profesionale sau general sociale nu prezinta singurul demers empiric in reconstructia si interpretarea grupurilor marginale, vechea parere nomen est omen are in acest context o functie centrala euristica, cheie. Nomina et omina, ca nume si simptom cu conotatii si in sensul unor prejudecati eficiente, conform sentintei: Tot ceea ce oamenii considera ca e adevarat, este adevarat si in consecintele sale
(William I. Thomas).
Despre comportamentul grupurilor sociale marginale
Comportamentul si modul de actiune ale grupurilor sociale marginale vis-a-vis de grupul dominant, respectiv fata de sistemul dominant de norme si valori, consta fie in acceptarea temporara sau fundamentala a situatiei lor conotate negativ, fie in neac ceptarea ei. Acceptarea temporara poate dezvolta o accceptare durabila si fundamen tala, daca discriminarea negativa, respectiv valorile si normele discriminatorii, adica reprezentarea deficitara despre om, este interiorizata si transmisa oral. Neacceptarea tem porara, de durata si fundamentala, poate duce dimpotriva la un anumit conformism aparent, trecind prin pasivitate, greva, retragere, fuga si diferite forme de rebeliune.
Dupa gradul de toleranta al grupului dominant, respectiv al sistemului de norme si valori dominante, fie dupa felul insusi al grupului social marginal (straini, deportati, arestati, sclavi) exista adaptari individuale sau colective si, prin aceasta, este posibila chiar o totala sau partiala nediscriminare; adesea se obtine, prin constringere, o adaptare cel putin temporara sau de durata la existenta de grup marginal, dar si una puternica. Unele grupuri sociale marginale au desigur o sansa mai mare ca mai de vreme sau mai tirziu sa fie nediscriminate si reabilitate, ceea ce, de exemplu pentru prostituate, face ca ele sa fie privite ca prostituate nobile .
Grupurile sociale marginale constind din straini (azilanti, deportati, prizonieri de razboi sau sclavi) au o sansa redusa de a nu fi tinte ale discriminarii si aceasta sansa se micsoreaza cu cit mai important este domeniul de functii pentru grupul dominant, respectiv pentru sistemul dominant de norme si valori, in care sint inclusi.
De accea, acceptarea grupurilor marginale este greu de realizat, mai ales in cazul deportatilor sau prizonierilor. Incercarea de marginalizare a unui grup social poate duce fie la exterminarea sa sau, in cel mai bun caz, la o emigrare permisa, la expul zare sau surghiun, ceea ce este valabil pentru toate grupurile sociale marginale inclusiv politic-criminale , nu numai pentru cele veritabil criminale.
O interesanta intrebare se ridica in legatura cu comportamentul grupurilor marginale fata de alte grupuri marginale. Dupa constelatia grupurilor marginale si functiile ei, exista probabil sanse mai mari sau mai mici de coalitie sau concurenta si conflicte, ceea ce poate contribui la micsorarea sau consolidarea existentei grupurilor marginale. Aceasta ar putea depinde de distanta la care se afla diferite grupuri mar ginale fata de grupul dominant, respectiv fata de sistemul de norme si valori domi nante. De aici rezulta, de altfel, recomandarea de a nu lua in considerare numai un anumit grup marginal pentru ca, de exemplu, politica grupului marginal poate fi direct dependenta de un alt grup marginal sau cel putin poate sa se afle in relatie cu politica vis-a-vis de un alt grup marginal.
Referitor la intelegerea exterioara a grupurilor marginale, ar trebui sa se aiba in vedere ca discriminarea este considerata ca un program variabil de actiune, cu un arsenal de sanctiuni negative, rezultat dintr-o legatura potentiala cu grupurile mar ginale si cu membrii grupurilor marginale.
Programului discriminatoriu de tratament, din partea grupului dominant, ii cores punde un program complementar de actiune al discriminatilor, dictat de grupul marginal.
Programul de actiune variabil este un program al diferitelor posibilitati de actiune; arsenalul de sanctiuni negative al acestui program se intinde pe diferite grade, de la antipatie la condescendenta, de la dusmanie la ura, chiar la moarte. Acest arsenal negativ de sanctiuni se leaga mai ales de imaginea, respectiv de denumirea grupului marginal ( evrei , turci , tigani ), si nu este necesar sa fie aplicat la toti membrii concreti ai grupului marginal (Hermann Göring: Eu decid cine este evreu! ). Membrul abstract, imaginar, generalizat al grupului marginal poate fi, in caz de dubiu, chiar demonizat (Wiehn, 1989, p. 223).
Concluzii
Grupurile sociale marginale pot fi intelese ca grupuri minoritare de indivizi, care sint dezavantajate mai mult sau mai putin permanent sau chiar traditional, potrivit valo rilor sau normelor dominante, de regula de catre cei ce stapinesc, dupa una sau mai multe caracteristici, prin discriminare, supraveghere, pedepsire, urmarire si distrugere a societatii fundamentale a dominantilor, a manipulantilor, privilegiatilor, favori zatilor. Acest comportament e considerat un lucru normal .
Grupurile marginale apar in general inevitabil odata cu ivirea unui grup dominant sau a unei societati fundamentale, respectiv a unui sistem dominant central de norme si valori, si anume fie printr-o evolutie intra- sau inter-sociala, in mod exceptional prin intimplare . Ele depind de relatiile cu acestea.
Grupurile sociale marginale confirma si consolideaza permanent functia, pozitia grupului dominant si/sau a sistemului de norme si valori dominante in mod ideal sau material. Dupa functiile lor, respectiv dupa domeniul functiilor, se deosebesc grupuri marginale etnice, culturale, economice, politice, juridice si criminale, sanitare si religioase, cu importanta monofunctionala sau multifunctionala. De aici se poate vorbi de o anumita necesitate functionala a existentei grupurilor marginale, si anume de pastrarea unui sistem dominant dat, socio-politico-economic. Dupa cum se stie insa, exista chiar situatii de existenta marginala a grupurilor marginale care, desigur, sint distruse virtual sau potential. Grupurile marginale pot insa sa si dispara, dizolvindu-se, pentru ca functiile lor sint pasagere, dar pot fi si expulzate, deportate sau integrate.
Comportamentul grupurilor sociale marginale, vis-a-vis de grupul dominant, respectiv de sistemul de norme si valori dominante, consta fie intr-o tolerare perma nenta sau fundamentala a pozitiei lor negativ-discriminate, fie intr-o lipsa de toleranta permanenta sau fundamentala, dupa cum valorile si normele discriminatorii si pro gramul de actiune si comportament rezultat sint interiorizate sau nu, ceea ce, nu in ultimul rind, depinde de masura discriminarii impuse si daca este vorba, de propriii oameni sau de straini. In sfirsit, comportamentul unui grup marginal n-ar avea voie sa depinda de cel al unui alt grup marginal si cu aceasta, de politica grupului dominant.
Discriminarea grupurilor sociale marginale implica permanent un program com plementar de actiune si comportament, in care sint stabilite atit rolurile membrilor grupurilor marginale, cit si al celor dominante. Totodata, apar o multitudine de posi bilitati de conformism sau de devianta. Grupurile marginale social sint exemple pentru grupurile de non-apartenenta, respectiv strainii , a caror pozitie reprezinta in orice caz o constructie sociala devenita o conventie sociala care poate accepta uneori chiar un caracter-natural ; in calitate de conventie sociala, datorita duratei uneori deosebit de mari, nu ramine totusi cu nimic mai putin transformabila (Simmel,
1968; Wiehn, 1989).