Invatamantul individual reprezinta cea mai veche forma de organizare
a corelatiei profesor-elev. p3l16lb
Aceasta forma este anterioara invatamantului frontal, care a instituit
in secolul XVII, organizarea instruirii/educatiei pe clase si lectii.
invatamantul individual corespunde momentului in care societatea,
pe de o parte, "avea nevoie de un numar mic de persoane instruite",
iar pe de alta parte nu beneficia, de un numar adecvat de cadre specializate
in instruirea si educatia copiilor.
in acest context, organizarea invatamantului revenea "parintilor
- reprezentand clasele dominante - care angajau un profesor sau mai multi
spre a-si instrui copiii". Iar metodologia angajata reflecta situatia speciala
creata. Astfel, "chiar daca in camera invatau mai multi copii,
profesorul se ocupa cu fiecare elev in parte" (Tircovnicu,
Victor, , . ).
invatamamtul individual evolueaza de la solutia extrema, inaplicabila
social, in cadrul careia "fiecare profesor lucreaza cu un elev in
parte in ritmul acestuia", la procedeele de inspiratie curriculara,
integrate in diferite strategii de actiune didactica organizata frontal
sau in grup. fise de munca individuala, teme pentru acasa individuala,
sarcini de invatare (joc, munca sau creatie) individualizate in
mediul scolar sau extra-scolar.
Aceasta forma de organizare a corelatiei profesor-elev stimuleaza, pe de o parte,
invatarea individuala, independenta, posibila inclusiv la nivelul unor
mijloace de instruire tipice societatii informatizate ( instruirea programata;
instruirea asistata pe calculator). Pe de alta parte, ea intretine riscul
diminuarii influentelor morale pozitive, posibile doar in cazul unor activitati
organizate frontal sau pe grupe.
invatamantul individual angajeaza practic doua modalitati de organizare
a corelatiei subiect-obiect, dependente, pe de o parte, de specificul treptei
si a disciplinei de invatamant, iar, pe de alta parte, de particularitatile
comunitatii educative. organizatiei scolare, colectivului de elevi (idem, .-):
- modalitatea de organizare a corelatiei subiect-obiect la nivelul unor actiuni
didactice/educative care solicita "profesorului sa se ocupe de instruirea
unui singur elev": educatie estetica (muzica, arte plastice), educatie
fizica (discipline sportive individuale), educatie tehnologica (indrumarile/consultatiile
individuale); activitatile de instruire/educatie nonformala (cercuri de specialitate,
aplicative etc);
- modalitatea de organizare a corelatiei subiect-obiect la nivelul unor actiuni
didactice care solicita "realizarea unor sarcini scolare de catre fiecare
elev, independent de colegii sai, cu ajutor sau fara ajutor din partea cadrului
didactic" (idem, .).
invatamantul individual vizeaza indeosebi operatia de fixare
si consolidare a cunostintelor, realizabila prin activitati: cu teme comune,
cu teme diferentiate pe grupe de nivel, cu teme diferentiate pentru fiecare
elev.
Activitatea individuala, realizata/realizabila prin teme comune, solicita fiecarui
e-lev - dupa parcurgerea unei secvente didactice (modul de studiu, capitol,
subcapitol, grup de lectii, lectii) - "sa execute singur si pentru sine
exercitiile date de profesor, a-ceste exercitii fiind aceleasi pentru toti,
buni sau slabi, dinamici sau lenti" (Dottrens, Robert si colaboratorii,
, .).
Activitatea individuala realizata/realizabila pe grupe de nivel solicita elevilor
rezolvarea prin efort propriu a unor teme diferentiate, ca volum si grad de
dificultate, in vederea asigurarii succesului scolar la standarde de performanta
minime-medii-maxime, obtinute prin indrumarea permanenta a profesorului,
cu indrumarea partiala a profesorului, fara indrumarea profesorului.
Activitatea individuala realizata/realizabila personalizat propune teme diferite,
a-daptate particularitatilor fizice si psihice si ritmului de munca propriu
fiecarui elev. A-ceasta activitate "urmareste progresul necontenit si sistematic
al fiecarui elev pe baza propriei lui activitati, si eliminarea greselilor ivite
pe parcursul instruirii si educarii lui" (Tircovnicu, Victor, , .).
invatamantul individual - care poate fi proiectat in cadrul
clasei si in afara clasei ( rolul consultatiilor realizate individual
sau la nivel de microgrup) - prezinta urmatoarele avantaje de ordin metodologic:
- stimuleaza activitatea independenta a elevului, increderea in
(re)sursele de reusita scolara ale acestuia, deschise perfectionarii in
sensul educatiei permanente si in sensul autoeducatiei;
- stimuleaza activitatea profesorului de cunoastere si de asistenta psihopedagogi-ca
a fiecarui elev, realizabila pe baza institutionalizariiTife/o/"
scolare;
- stimuleaza activitatea profesorului de proiectare curriculara a unor strategii
de predare-invatare-evaluare necesare pentru insusirea tehnicilor
de munca intelectuala, eficiente in cadrul fiecarei discipline de invatamant;
- stimuleaza capacitatea profesorului de operationalizare a unor metode/procedee
de instruire integrabile in orice strategie de predare-invatare-evaluare:
munca elevului cu manualul si alte carti, observarea independenta, experimentul,
tehnicile de instruire programata, tehnicile de instruire asistata pe calculator,
fisele de lucru individuale, necesare pentru: verificarea, recuperarea, consolidarea,
aprofundarea cunostintelor; dezvoltarea unor capacitati si atitudini relevante
la nivelul personalitatii elevilor; realizarea unor exercitii graduale, cu continut
diferentiat; stimularea muncii de cercetare, de investigatie stiintifica (fise
de exercitii cu caracter euristic, fise cu scop creativ/inventiv, inovator etc);
individualizarea temelor pentru acasa ( Tircovnicu, Victor. , .-).