t7l17lb
invatamantul pe grupe organizeaza corelatia subiect-obiect la nivelul
unor mi-crocolectivitati depistate, de regula, in cadrul clasei de elevi,
plecand de la anumite trasaturi tipice care solicita strategii speciale
de diferentiere a instruirii/educatiei.
invatamantul pe grupe reprezinta cea mai noua forma de organizare
a corelatiei profesor-elev, fiind o creatie a curentului sociocentrist, promovat
indeosebi la inceputul secolului XX. Experimentele realizate vizeaza
diverse formule pedagogice: munca libera pe grupe (Roger Cousinet), educatia morala
in colective de munca (A.S.Makarenko), activitati organizate conform centrelor
de interes (Ovid Decroly), e-ducatia organizata in comunitati de munca si
de viata concepute ca grupe de baza, grupe mici, grupe mobile etc (Peter Petersen),
etc.
Forma de organizare a corelatiei profesor-elev, angajata la nivelul invatamantului
pe grupe, ofera avantajul proiectarii unor microstructuri scolare flexibile, care
pot deveni eficiente in cadrul colectivului clasei, prin activarea unor
strategii pedagogice diferentiate, subordonate unor scopuri formative de anvergura
(Buzas, Laszlo, ).
Calitatea metodologica a acestei forme de organizare a corelatiei profesor-elev
depinde de modul de constituire a grupelor. Practica pedagogica evidentiaza urmatoarele
alternative posibile:
- grupe organizate pe criterii exterioare (ordinea alfabetica, pozitia in
bancile din clasa) - grupe organizate pe criterii interne (relatiile didactice,
psihologice, sociale, existente in cadrul clasei);
- grupe constituite in mod dirijat (dupa diferite criterii: nivel intelectual,
performante scolare) - grupe constituite spontan (prin optiuni libere, pe baza
unor relatii de prietenie);
- grupe institutionalizate in cadrul clasei - in afara clasei,
favorabile unor raporturi formale si nonformale;
- grupe de elevi cu statut ridicat/preferential in raport cu colectivul
clasei de elevi si cu colectivul didactic al clasei - grupe de elevi cu statut
marginalizat, in raport cu colectivul clasei de elevi si cu colectivul
didactic al clasei;
- grupe normale, de - membri, active in interiorul clasei de elevi - grupe
mari, care pot deveni active si in afara clasei de elevi;
- grupe stabile (din punct de vedere al duratei/perioada unui an de invatamant,
a-plicabile la toate disciplinele de invatamant) - grupe mobile
(care pot fi infiintate/desfiintate, transformate pe parcursul anului
de invatamant: care pot fi aplicate numai la o disciplina sau la
cateva discipline de invatamant).
Instruirea/educatia diferentiata solicita activarea unor grupe: constituite
pe criterii interne, dirijate in sens pedagogic, institutionalizate formal-nonformal
in cadrul clasei, cu o marime normala de - membri, cu un statut in
egala masura stabil si dinamic, a-daptabil la conditiile de schimbare proprii
unui proiect dezvoltat la nivel curricular. in acest context, "sunt
mai indicate grupele neomogene - constituite din elevi cu nivelun diferite de
inteligenta, de performanta, de aptitudini - fiinda ele sporesc coeziunea dintre
elevi, ajuta la formarea unor relatii sociale mai trainice", stimuland
cresterea randamentului scolar al fiecarui elev in parte ( Tircovnicu,
Victor. . . ).
Eficienta invatamantului pe grupe depinde de calitatea urmatoarelor
actiuni care trebuie angajate la nivelul unor strategii de diferentiere/individualizare
a instruirii/educatiei:
- pregatirea speciala a elevilor si a cadrelor didactice pentru tipul de corelatie
su-biect-obiect, proiectabila si realizabila in contextul evocat;
- alegerea adecvata a temelor, structurate in cadrul unor secvente cu
o complexitate gradata (modul de studiu, capitol, subcapitol, grup de lectii),
divizibile "in mai multe subteme repartizate spre studiere la grupe
diferite de elevi" (idem, . );
- orientarea continutului activitatii pe grupe in directia unor teme comune
si a u-nor teme diferentiate, raportabile la standardele de performanta stabilite
in cadrul programelor scolare;
- valorificarea bazei didactico-materiale a scolii pentru organizarea activitatii
pe grupe.
Dezvoltarea curriculara a activitatii pe grupe implica parcurgerea urmatoarelor
etape:
- orientarea preliminara a profesorilor in legatura cu modul de stabilire
a grupelor si de elaborare a proiectului pedagogic de tip curricular;
- studierea si prelucrarea secventelor didactice (modul de studiu, capitol,
subcapitol, grup de lectii, lectie) la nivelul grupelor constituite;
- pregatirea raspunsurilor orale si scrise (referate, lucrari de analiza-sinteza,
lucrari practice, conspecte/documentatii, rezolvari de probleme, rezolvari de
situatii-pro-b Ierna);
- prezentarea si discutarea raspunsurilor orale si scrise (referate, lucrarii
de analiza-sinteza, lucrari practice, conspecte/documentatii, rezolvari de probleme,
rezolvari de situatii-problema etc);
- analiza si valorificarea rezultatelor in sens diferentiat, individualizat;
- definitivarea concluziilor in cadrul grupei, dar si la nivel frontal
si individual. Activitatea pe grupe, proiectata si dezvoltata in sens
curricular, ofera astfel urmatoarele avantaje de ordin metodologic:
- stimularea educatiei morale, cu efecte in planul invatarii/comunicarii
sociale;
- stimularea responsabilitatii in conditii de colectiv, cu efecte in
planul autoinstruirii;
- stimularea angajarii individuale si sociale, cu efecte in planul relatiilor
de colaborare/ajutor reciproc, implicate in proiectarea invatarii,
proiectarea muncii, proiectarea creatiei etc;
- stimularea educatiei intelectuale in conditii de actiune intensiva,
pennanetizata la nivelul dezvoltarii operatiilor gandirii, (re)surselor
de creativitate ale elevului, interiorizarii motivelor sociale ale invatarii;
- stimularea capacitatilor de exersare si de valorificare a tehnologiilor specifice
instruirii diferentiate: contracte, proiecte de activitate, fise speciale de
activitate etc.
Pedagogia diferentiata permite depasirea aspectelor critice constatate in
practica instruirii/educatiei pe grupe:
- angajarea unor actiuni de proiectare cu grad ridicat de dificultate, care
solicita importante resurse materiale (timp-spatiu pedagogic adecvat, mijloace
de invatamant adecvate etc);
- invatarea fragmentara, faramitata dupa subtemele propuse in
cadrul fiecarei secvente didactice (modul de studiu, capitol, subcapitol, grup
de lectii, etc.)
- activarea limitata adesea la nivelul elevilor buni si foarte buni;
- intretinerea competitiei negative, la nivelul clasei sau al grupei,
cu "riscul scindarii", sanctiunii opresive, etichetarii descurajante
etc;
- polarizarea conducerii intre un autoritarism si liberalism excesiv,
care incurajeaza fie autocratia fie indisciplina.
