Invatamantul d6q6qp
La Roma, invatamantul avea un caracter de clasa. Functia de educator era o ocupatie
intelectuala. Dupa Titus Livius, cea mai veche institutie de invatamant la romani
ar data de la mijlocul secolului al V-lea i.e.n.Cunostintele erau predate de
un litterator, adica “cel care invata pe altii literele” , mai tarziu
a aparut numirea de primus magister sau ludi magister.Acest termen dovedeste
existenta unei scoli(ludus litterarius).Scoala era frecventata de copiii oamenilor
saraci, caci cei bogati isi instruiau acasa copiii.
Scolile de grad elementar erau frecventate atat de baieti cat si de fete, deci
erau mixte. La inceput, invatamantul se facea sub cerul liber,mai tarziu intr-o
incapere modesta din Forul roman.Ca mobilier scoala era dotata cu un scaun inalt
(cathedra), ridicat pe o estrada, pe care statea invatatorul, in jurul lui sedeau
elevii pe niste scaunele simple, pe genunchi tineau tablitele cerate si celelalte
ustensile de scris. La scoala se invata in primul rand cititul si scrisul(alfabetul,
silabe,cuvinte, texte ).Textele citite si scrise erau apoi invatate pe dinafara.
Apoi , scolarii erau initiati in primele elemente de calcul,incepeau cu terminologia
sistemului de numarare ,urmau fractiile duodecimale, care constituiau bazele
sistemului metric roman.
Se pune intrebarea cine indeplinea ocupatia de invatator in scolile de grad
elementar? O astfel de ocupatie nu puteau avea decat oameni liberi de rand sau
chiar liberti, aceasta fiind considerata o munca injositoare pentru mentalitatea
membrilor nobilimii romane.Ca urmare , si salariile acestora erau mizere.Nici
din punct de vedere moral situatia invatatorilor nu era mai buna. Nu se bucurau
de prestigiu si autoritate nici in fata oamenilor, dar nici in fata elevilor.
Amintirea multor poeti latini despre anii de scoala este asociata cu cea a lovitirilor
primite.Spre exemplu, Horatiu isi aduce aminte despre dascalul sau cu epitetul
de “ cel caruia ii placea sa bata” .
Pe la mijlocul secolului al-III-lea i.e.n. apare un invatamant de grad mediu,sub
conducerea unui grammaticus.Disciplinele de baza erau limba si literatura ,dar
se mai predau notiuni de istorie, geografie, fizica, astronomie. Cel dintai
grammaticus,la Roma, a fost poetul Livius Andronicus,care este de fapt primul
poet latin, in sensul ca a tradus Odiseea lui Homer in limba latina. In scoala
condusa de grammaticus nu aveau acces decat copiii celor bogati. Grammaticus
provenea din paturile de jos ale societatii romane sau din reprezentanti scapatati
ai claselor suprapuse,care si-au irosit averile, si-au compromis cariera politica,
devenind niste declasati.
La inceputul sec. I i.e.n. a luat fiinta la Roma un invatamant de grad superior
, condus de un rhetor sau orator.Acesta s-a dezvoltat dupa modelul celei grecesti.La
rhetor elevii se initiau si invatau arta oratorica, la inceput faceau exercitii
premergatoare,apoi scriau discursuri fictive , dezvoltand o tema stabilita de
profesor.Pentru inceput scoala condusa de rhetor isi desfasura activitatea tot
la umbra porticelor din Forul roman, dar o data cu epoca imperiala aceasta forma
de invatamant a inceput sa se desfasoare in Sali speciale, amenajate ca un mic
teatru. Programul scolar era foarte incarcat, incepea dis de dimineata,la amiaza
elevii mergeau acasa pentru a lua masa, apoi se intorceau la scoala pentru programul
postmeridian.Insa acest program era alternat cu alte zile in care nu se desfasura
nici o activitate. De fapt , activitatea scolara era intrerupta de sarbatori
prilejuite de triumfuri, spectacole teatrale , jocuri organizate in circuri
sau amfiteatre.
In epoca republicana, scoala romana avea un caracter particular.Autoritatile
nu contribuiau cu nimic la intretinerea localurilor sau la plata celor care
profesau. Incepand cu epoca imperiala , scolile de orice grad au fost transformate
treptat in scoli de stat,acestea avand misiunea de a pregati functionari devotati
puterii imperiale, imparatii dadeau salarii si alte avantaje profesorilor,ei
devenind factorii de promovare a politicii imperiale. Dar nu se poate vorbi
despre o etatizare a invatamantului.Spre exemplu, Traian, a pus in aplicare
un plan , potrivit caruia din dobanzile stranse din sumele imprumutate micilor
agricultori urmau sa fie educati aproximativ 5000 de copii saraci din Roma si
Italia. Un alt imparat, Alexandru Sever a construit localuri speciale pentru
scolile de grad mediu si superior, a acordat posibilitatea tinerilor saraci
,ai caror parinti nu puteau suporta cheltuielile pentru invatamant ,sa poata
urma in aceste scoli timp de un an pe socoteala statului.
La sfarsitul sec. al IV-lea, la Roma existau numeroase scoli de grad superior,
iar numarul studentilor veniti din alte regiuni era foarte mare.Se tinea o evidenta
a acestora, iar in caz ca “ studentul” nu urma cursurile regulat
,prin comportarea sa pricinuia nemultumiri,I se retragea dreptul de a mai locui
la Roma si era trimis in localitatea de origine.Dintre studentii cu cele mai
bune rezultate la invatatura erau repartizati in posturile de care administratia
avea nevoie.Posturile cele mai inalte din ierarhia administratiei imperiale-
tribunale, servicii financiare ,organe de guvernamant provinciale- erau ocupate
de absolventii scolilor de retorica.
Aparitia scolilor oficiale de stat si a celor municipale, sustinerea acestora,
posibilitatea oraselor de a-si alege profesorii pentru scolile municipale si
plata acestora din bugetul municipalitatii ,sporeste greutatile materiale ale
conducatorilor de scoli particulare.Astfel, s-a creat intre cele doua forme
de invatamant o concurenta inversunata ,dazavantajele apasand in balanta celei
particulare.
Avocatura Avocatura era una din principalele ocupatii intelectuale lucrative.Advocatus
reprezenta orice persoana care in ziua procesului lua parte la dezbateri si
acorda sub orice forma un ajutor celui implicat in proces, fie ca era vorba
de simple sugestii,fie simpla prezenta fizica.
In lumea romana avocatura era o ocupatie neremunerata,avocatul nu avea dreptul
sa ceara onorariu sau sa urmareasca ulterior obtinerea lui pe vreo cale legala,dupa
cum nici clientul n-avea nici o obligatie sa I-l dea.In practica,insa, avocatura
era aducatoare de numeroase profituri: sporirea prestigiului si a autoritatii
lui in viata publica, deschiderea drumului spre o cariera politica. Astfel s-au
ridicat numerosi avocati la cele mai inalte magistraturi in stat.Un exemplu
semnificativeste al marelui orator Cicero.Talentul sau oratoric a reusit sa
sfarme barierele de clasa care-l desparteau de tagma senatoriala.Descendent
dintr-o familie obscura de cavaleri,Cicero s-a afirmat ca aparator intr-un proces
de omor cu substrat politic , castigand apoi o platforma politica de prim rang
care l-a ridicat pana la magistratura suprema de consul.
Mai tarziu avocatura se transfoma intr-o profesiune remuneratorie .Au aparut
alaturi de marii avocati si avocati care se ocupau cu cauzele marunte ale celor
saraci , iar in schimb luau onorarii menite sa le asigure existenta de pe o
zi pe alta.
In ultimele secole ale imperiului avocatura a devenit o simpla profesie.Avocatii
erau organizati in colegii,supunandu-se unor dispozitii colective si aparandu-si
interesele lor comune.
Medicina Medicina era o ocupatie straveche la Roma, ea a existat inainte de
aparitia medicilor de profesiune.Romanii puteau fi socotiti printre populatiile
despre care Pliniu cel Batran scria ca traiau fara medici, dar nu si fara medicina.
Medicina s-a nascut din necesitatea de a vindeca o rana sau de a tamadui o boala.La
inceput se urmareau calitatile tamaduitoare ale plantelor,de unde si numele
de “stiinta a ierburilor de leac”,ca apoi sa se caute leacuri si
in alte substante sau produse (exemplu: painea, mierea, untdelemnul, otetul
si mai tarziu grasimea de animale). Capul familiei era acela , in masura , sa
aplice leacurile tamaduitoare tuturor membrilor familiei sale: sotie, copii
si chiar sclavi.Tot el putea prepara amestecuri sub forma de lichide, prafuri
sau unguente de tot felul. Aceste practici au continuat si dupa aparitia medicilor
de profesie. Experienta si traditia i-a invatat pe oameni sa foloseasca toate
mijloacele care le erau puse la dispozitie de regnul vegetal ,precum si cel
animal.Era cunoscuta pentru multiplele ei intrebuintari o planta numita laserpicium,
fiind considerata ca unul dintre cele mai pretioase daruri facute omului din
partea naturii.Rasina extrasa din radacina ei avea puteri curative exceptionale,
iar planta se putea folosi la vindecarea furunculelor, anihila efectul nociv
al muscaturilor de sarpe si de scorpion, in tratamentul astmei, epilepsiei,
icterului, al pleureziei , in general un calmant al durerilor de tot felul.
Numeroase erau si intrebuintarile urzicii.Mustarul anihila efectul veninos al
ciupercilor, cu radacini de crin se tratau arsurile, din anumite plante se preparau
remedii pentru combaterea tusei, a durerilor de gat, a migrenelor , a congestiei
pulmonare, etc.Aceasta “ stiinta a ierburilor de leac” era strans
legata de unele practici magice, descantece si vraji. Din imbinarea cunostintelor
medicale cu unele practici magice au aparut la Roma un mare numar de sarlatani,
falsi medici ,care, in lipsa unor norme care sa legifereze profesiunea de medic,profitau
de nestiinta si ignoranta oamenilor,pretinzandu-se priceputi la vindecarea unor
boli.
Cei dintai medici cu pregatire de specialitate au venit la Roma din Grecia (in
anul 219 i.e.n. -; un specialist in chirurgie, Archagathus din Peloponez).Medicii
veniti din Grecia isi exercitau profesiunea in localuri saracacioase, alaturi
de frizeri si alti meseriasi.Cu timpul , medicii greci au inceput sa fie ajutati
de liberti.Acestia obtineau in timp oarecare pricepere si dexteritate,ca apoi
sa obtina dreptul de a consulta bolnavii pe cont propriu, fara a avea insa nici
o pregatire de specialitate. Urmarea a fost ca nici profesiunea de medic nu
s-a bucurat de nici un prestigiu.Cicero ii pune pe medici pe acelasi plan cu
arhitectii si invatatorii,oameni cu o conditie umila. Cezar ridica prestigiul
acestei meserii prin acordarea dreptului de cetatenie medicilor straini. Familia
imperiala, familiile bogate aveau medicii proprii.Cu timpul s-a instituit serviciul
medical in armata, in cadrul scolilor de gladiatori.
Dupa privilegiile acordate de Cezar, la Roma se infiinteaza o scoala pentru
pregatirea viitorilor medici.Au aparut mai multi medici romani, unii dintre
ei celebri, ex. A. Cornelius Celsus, pe timpul imparatului Tiberiu, autor al
unui celebru manual de medicina, considerat si azi o capodopera a stiintei medicale
romane.
La romani , medicii erau si farmacisti.Prepararea medicamentelor cadea tot in
sarcina medicilor, acestia le vindeau pacientilor,incasand sume mari pe langa
onorariile primite pentru consultatii.O data cu prepararea medicamentelor apare
si prepararea unor unor produse cosmetice.La Roma se preparau uleiuri de trandafiri,de
mirt, de chiparos, altele se preparau in sudul Italiei, altele se importau din
Orient gata preparate.