1. SUMERIENII SI CIVILIZATIA LUTULUI

Pe Planeta Albastra cel dintai popor istoric cunoscut au fost sumerienii. Ei au inventat roata, despre care se stie ca, dupa foc, a fost cel de-al doilea element civilizator important pentru omenire.Ei au folosit pentru prima data scrisul, marcand astfel trecerea de la preistorie la istorie. Sumerienii sunt cei dintai edili de orase, ei inaltand si ziguratele, acele constructii piramidale cu 7 etaje, avand ziduri acoperite cu caramizi zmaltuite in culori diferite. Frumusetea acestor constructii imense o constituiau statuile si peretii ornati cu basoreliefuri lucrate artistic, frize pe care s-au descoperit sculpturi ca Leoaica ranita ori Leul care varsa sange din gura. Pe frize, ca decoratiuni din caramizi zmaltuite, se prezentau scene mitologice(in vremea lui Hamurapi cel mai adulat dintre zei era Manduk ), aspecte din viata regilor si scene de vanatoare. Renumita si azi in intreaga lume este Friza leilor, aflata la Muzeul Pergamon din Berlin. Ca temple-turnuri, ziguratele adevarate embleme ale civilizatiei si culturii mesopotamiene, erau folosite si pentru efectuarea observatiilor astronomice, drept care ele erau prevazute cu scari interioare ori cu asa-numitele pante-drumuri care duceau spre varf. Complexitatea culturii lor consta si in vastitatea cunostintelor pe care le aveau in domeniul aritmeticii si geometriei, cunostinte ce explica tehnicile de construire a canalelor de irigatii, a templelor si a modului cum masurau ogoarele. Sumerienii aveau puse la punct unitatile de masurare a timpului, a lungimilor, a greutatilor, ca din Mesopotamia ele sa se raspandeasca in intreaga lume antica si sa se perpetueze in timp pana spre zilele noastre. In astronomie, cunostintele lor privind corpurile ceresti, eclipsele de luna si de soare, i-au determinat sa inventeze cadranul solar, sa imparta circumferinta Pamantului in 360 de grade, gradul in 60 de minute, iar minutul in 60 de secunde, ceea ce astazi este cunoscut drept sistemul sexagesimal. Sumerienii erau cei dintai agricultori si tot ei au inchegat primul stat cunoscut. Asezat la intersectia drumurilor dintre Iran, Siria, Asia Mica, Egipt si tinuturile asiatice rasaritene,primul stat babilonian, asezat pe Eufrat si care a dainuit intre secolele al XV-lea si al XII-lea i.Hr., avea sa se intinda peste intreaga Mesopotamie, peste tara Elamului si peste Siria.Documentele atesta faptul ca Hamurapi, cel de-al saselea suveran al dinastiei amonite, ajunsese rege la 25 de ani, cand regatul sau isi avea frontierele la cel mult 70-80 de kilometri in jurul cetatii Babilonului. In primele trei sferturi ale domniei sale el nu fusese decat unul dintre cei x7i21iq
4-5 despoti care pretindeau hegemonia mozaicului de state-orase din zona. Abia in ultimii 10 ani de domnie el a reusit sa isi elimine adversarii si sa isi constituie un imperiu, care insa nu va fi nici atat de vast si nici asa durabil, cum s-a crezut. Hamurapi a domnit 43 de ani in mileniul II i.Hr., iar prin opera sa legislativa va deveni cel mai renumit suveran al Mesopotamiei.Vestita lege a lui Hamurapi, cu textul ei concis si clar, avand 292 de articole ori paragrafe in care erau uniformizate dreptul civil, cel penal si cel comercial din intregul imperiu, gravata in cel de-al 34-lea an de domnie a suveranului, care avea sa lase posteritatii un model de claritate a enunturilor, redactate intr-un stil modern. Codul lui Hamurapi avea sa fie descoperit la Susa in anul 1901, iar in prezent stela de diorit pe care fusese el gravat se afla la Muzeul Louvru din Paris.
O mare inflorire o are in Mesopotamia arte ceramicii, caci mesterii locali care prelucrau lutul erau renumiti prin oalele de impodobite maiestrit. Constructiile lasate de acel mozaic de popoare, care avusesera dpret punct de interferenta geografica Mesopotamia, aveau ziduri groase, facute din caramida arsa, ceea ce explica slaba lor rezistenta in timp. Inaintea sumerienilor nimeni n-a plamadit atat de divers si artistic lutul, piatra si metalul, iar poeziile lor marcheaza debutul istoriei literaturii universale. Tot in Mesopotamia s-au organizat primele biblioteci ale lumii, ele numarand mii de tablite din caramida cu scrieri literare si stiintifice.

2. DESCOPERIRI ALE CULTURII SUMERIENE

Pornind axiomatic de la adevarul ca conglomeratul de popoare care cu cateva mii de ani inainte a trait in Mesopotamia a avut un destin ctitorial, el creand o cultura cu totul remarcabila pe acea indepartata treapta a istoriei terestre, sa precizam ca scrierea cuneiforma a fost una dintre principalele surse de cunoastere a dezvoltarii civilizatiei cu incepere de prin mileniul al II-lea i. Hr. De aici scrierea cuneiforma, de tip analitic, s-a raspandit in Antichitate la toate popoarele din Mesopotamia si din vecinatate. Nu este mai putin adevarat ca la aceasta s-a ajuns printr-o evolutie indelungata, pornind din mileniul al IV-lea i. Hr. cand in Sumer comunicarea scrisa se facea prin semne si desene ce reprezentau diferite obiecte, ca apoi prin succesive stilizari sa se ajunga la caracterele numite cuneiforme.
Poporului cunoscut in istorie sub numele de sumerian ii revine si onoarea de a fi realizat pentru prima data o forma de scriere in sistem fonetic. Intrucat in scrierea sumeriana semnele grafice si sunetele sunt codificate, ele au putut fi descifrate cu un grad de acuratete acceptabil doar dupa 4-5000 de ani. Se stie ca cele mai importante descoperiri in domeniul descifrarii limbilor antice aveau sa se realizeze doar in secolul al XIX-lea, asa cum se intampla nu numai cu limba sumerienilor ci si cu limbile chineza, greaca, latina si ebraica.
Sa ne gandim pentru un moment la adevarul legat de istoria romanilor, anume faptul ca limba vorbita de vechii romani ne este astazi la fel de putin cunoscuta ca si cea vorbita de stramosii nostri daci, astfel ca nu este usor sa intelegem ca stravechile culturii au avut tangente intre ele, producandu-se asociatii in timp si spatiu. Este cu atat mai greu sa ne imaginam astazi ce apropieri au existat intre primii sumerieni si popoarele vecine din aceeasi epoca, asa cum ne este aproape imposibil sa coboram in timp fie si numai in vremea lui Augustus, atat de celebra ca epoca de aur a culturii romane.
In secolul al XIX-lea s-au facut cateva mari descoperiri in domeniul urmelor materiale ramase de la sumerieni, care au imbogatit muzee din intreaga lume, devenite astfel celebre.
Extinderea geografica a culturii sumeriene a pornit din spatiul marginit de
Golful Persic, udat de apele Tigrului si Eufratului. Cu 5000 ani in urma, aria aceasta geografica era un teren destul de arid, fara pomi si fara minerale de valoare. In acest spatiu sumerienii au pus bazele primei civilizatii avansate. Ei au folosit caramida arsa si au construit orase, au canalizat apa celor 2 fluvii, ridicand gradini in desert. Ei au pus bazele primului cod de legi si a primei guvernari regionale. Astfel, in Sumer comertul surplusului de grane s-a facut prin schimb cu metale si alte materiale, pe care localnicii nu le aveau in pamanturile lor. Efectul culturii sumeriene s-a facut simtit din India pana la Marea Mediterana. In acel timp in cea mai mare parte, cultura lor a inflorit, ramanand intacta si infiltrandu-se in cultura babiloniana ce i-a urmat.
Se presupune ca sumerienii au venit in aceste locuri inainte de anii 3000 i. Hr. si ca o prima etapa a vietuirii lor s-a incheiat in 1720 i.Hr. cand Hamurabi, regele babilonian, a luat conducerea in aceasta regiune. Sumerienii erau un popor inventiv si viguros, preocupat sa exploreze teritoriile apropiate. Samuel Noah de la Universitatea din Pennsylvania a scris in 1957 un studiu Sumerienii, publicat in revista "Scientific American" unde a comentat faptul ca “datele despre istoria veche a Sumerului au fost intotdeauna invaluite de incertitudine si ele n-au putut fi stabilite satisfacator prin noua metoda cu radiocarbon. Potrivit celor mai recente estimari, primii locuitori au ocupat zona cu circa 4000 de ani i.Hr. Noile date geologice indica faptul ca Valea Joasa a Tigrului si Eufratului, candva acoperita de Golful Persic, a devenit locuibila cu mult inainte de aceasta data. Chiar si asa fiind, pare ca poporul numit sumerian nu a sosit in regiune pana aproape de 3000 de ani i.Hr. De unde au venit este dubitabil, dar exista unele ratiuni de a crede ca locul lor originar fusese in vecinatatea orasului Aratta, aproape de Marea Caspica. Poetii epici sumerieni au cantat orasul Aratta, laguna sumeriana si se spunea ca poporul acesta vorbea limba sumeriana".
Intre descoperirile semnificative in domeniul scrisului s-a gasit, de exemplu, o reteta medicala sumeriana datata in anul 2000 i. Hr, ea fiind realizata diferit ca scriere de registrul din Uruk, care este mai vechi cu 1300 de ani. Registrul va fi servit ca inspiratie ucenicilor care lucrau in lut pentru ca era un bun model al elegantei scrisului. Numarul semnelor de margine marcate este impresionant, intrucat doar cateva semne sunt realizate cu un singur stil. Daca profesorii experti in domeniu ar fi putut calcula timpul cerut numai pentru realizarea acestei piese, atunci ar putea da savantilor unele indicii privind schimbarile semnificative produse intre metoda folosita in reteta sumeriana, pe de o parte, si registrul din Uruk, pe de alta. Acesta din urma, datorita metodelor detaliate folosite, cerea prea mult timp. Sumerienii care pastrau asemenea registre au fost nevoiti sa gaseasca o metoda de scriere mult mai rapida.

3. SCRIEREA CUNEIFORMA A SUMERIENILOR

Scrierea sumeriana putea fi interpretata prin intermediul unor forme care erau incrustrate in unele documente de la sfarsitul randului spre inceput. Apoi directia verticala a scrisului folosita, spre exemplu, in registrul din Uruk a fost schimbata pe orizontala, iar semnele au fost mutate cu 900, ca sa faca posibila aceasta schimbare a scrisului de sus in jos cu scrisul de la stanga la dreapta. Din aceasta cauza scrierea sumerienilor este numita astazi scriere cuneiforma, (cuneus = cui, forma = forma). Cateva dintre indiciile scrierii sumeriene au fost luate de la faimoasa inscriptie de la

Behistun, (in realitate Bisutun), toponimic ce desemneaza locul unde s-a gasit de catre europeni stanca ce poarta scrierea. Ea era asezata intr-o zona muntoasa din nord, imensa roca avand sa cuprinda inscriptii realizate in 3 limbi: in vechea persana, in neoelamita si in akkadiana. Ultima dintre ele este utilizata pentru identificarea limbii si culturii popoarelor semite, babiloniene si asiriene care au urmat sumerienilor pe valea Eufratului si Tigrului. In urma cercetarilor scrierii sumeriene s-a ajuns la ideea ca simbolurile nu erau alfabetice, ci mai degraba silabice si logografice (<gr. logos=cuvant; graphein=a scrie), derivand din cuvinte nesemitice. Multe cuvinte sumeriene prin simplificarea unor ideograme, vor ajunge sa fie formate dintr-o singura silaba si de aceea cuvintele sumeriene erau compuse din semne terminate intr- o vocala sau o consoana. S-au descoperit 4 vocale si 14 consoane, cu care se construiesc putine cuvinte. Ele aveau sensuri diferite, care se distingeau dupa topica si poate chiar dupa tonul rostirii, asa ca in chineza (1)
Logogramele din scrierea sumeriana, 500 la numar, au ajuns sa tina locul silabelor, astfel ca un exemplu, putem substitui logograma 0X pentru prima silaba a cuvantului "occidental". Printr-o asemenea substituire fonetica a sistemului de scris, care este numit sistem silabar poti sa separi semnele inlocuite in prealabil cu vocale si consoane. S-a ajuns astfel la niste combinatii ale vocalei "a" cu diferite consoane
"ab", "ac", "ah...", iar pentru consoana urmata de vocala s-au creat combinatii ca "da",
"fa,". Istoric vorbind, avantajele acestui sistem sunt foarte importante, de vreme ce ele furnizeaza o metoda cu ajutorul careia se pot inregistra nume, cuvinte si obiecte straine, fapt atat de necesar in cadrul schimbului de culturi si in inventarea unor noi cuvinte intr-o limba. In acelasi timp numarul total al semnelor grafice utilizate este mai redus, el putand fi usor manuit in procesul de tiparire. Nu trebuie sa presupunem insa ca vreunul din sistemele silabice ale antichitatii ar fi atins perfectiunea. Astfel in limba sumeriana un semn de acesta terminat in consoana poate fi precedat de oricare dintre vocale, iar un semn terminat in vocala poate fi urmat de orice consoana. Important este sa apreciem faptul ca scrierea cuneiforma are, in ei ?

Cum se explica aceasta indelungata scriere cuneiforma si care sunt avantajele

- un avantaj este facilitatea de conservare, caci argila era arsa la cuptor, asigurand textului o mare rezistenta in timp, daca vom compara acest suport de scriere cu papirusul, spre exemplu. Se poate constata ca nici un alt suport nu a putut asigura textului o asemenea rezistenta prin forma de scrieri rapide.
- alt avantaj este pretul redus al materiei prime
- simplitatea utilajului si a ustensilei de scris este alt avantaj
Pentru prima data in istoria culturii apare utilizat cuvantul "carte", caci tablitele adunate de unele arhive si biblioteci insumeaza multe zeci de mii de exemplare. In stilul acesta cuneiform au fost notate limbi vorbite de popoare cu origini foarte diferite. Cu semne cuneiforme au scris populatiile semitice, sumero- akadienii, numiti si asiro-babilonieni, si poporul khaldilor. Aveau sa urmeze scrierea hitita, scrierile protoelamite si cele ugaritice. Plecand de la obarsia acestor limbi, trebuie sa mentionam ca sumerienii au o origine asiatica si limba lor este de tip
"asian".

4. PERIODIZAREA SCRISULUI IN MESOPOTAMIA

Arheologii disting mai multe epoci: El Obeid, care este cea mai veche perioada, Warka, cu mai multe etape, adica IV, din mileniul al IV-lea cand isi facea aparitia scrisul in Mesopotamia, III, II si I, sau Djemdet Nasr (care coincide cu perioadele Warka III si Warka II, ele insele urmand perioadei dinastice arhaice). Numele acestea provin din denumirea asezarilor unde rezultatele sapaturilor au fost mai concludente. Astfel scrierea sumero-akkadiana este considerata pictografica, intrucat fiecarui cuvant ii corespunde un semn figurativ trasat cu varful in argila proaspata, el reprezentand obiecte sau persoane. S-au gasit cam 2000 de semne. Asemenea scrieri de cuvinte serveau unor scopuri foarte simple, mai cu seama comerciale. Semnelor scrierii si obiectele reprezentate se regasesc sculptate pe monumentele epocii. E dovada ca atat artistii cat si scribii tineau sa reflecte realitatea in felul lor specific. Tot acestei culturi ii apartine ca inovatie si cilindrul gravat, care prin rulare pe argila lasa amprenta unui desen, care se poate repeta dupa necesitate oricat si oricand. Astfel s-a gravat si pecetea, fie in adancime, fie in relief. In mod cert, astfel a inceput industria imprimarii tipografice moderne, care avea in cultura sumeriana un prim model rudimentar.
Un mileniu mai tarziu aspectul material al acestei scrieri pictografice s-a schimbat complet, ea devenind cuneiforma. Semnul figurativ devine acum de nerecunoscut, supus unei simplificari. Se face astfel un pas decisiv in tehnica scrisului. Evolutia interna a scrierii este la fel de importanta ca si cea a continutului, a ceea ce trebuie sa se exprime. Limba sumeriana cuprinde multe elemente monosilabice. Pentru prefixe si sufixe, pentru elemente de flexiune a cuvintelor era nevoie de cautarea unor elemente de notare fonetica. Aceasta tendinta spre reducere ne va purta si spre notarea fonetica, dar suntem inca la scrierea sumeriana, cea mai veche scriere din lume, care s-a conturat inca din 3500 i.de H.. si care s-a folosit 3 milenii, ea fiind asadar preluata de la sumerieni, de akkadieni, care folosisera 500 semne provenite din tot atatea desene primitive, ca apoi sa ajunga la asirieni. Ea va fi folosita in Egipt, razbatand pana in Asia Mica si la toate popoarele din Orientul Apropiat. La origine se gasesc 21 figuri primitive si 16 motive primitive, carora li s-au adaugat cateva semne auxiliare, precum gunu (grup de 3-4 linii paralele) combinate cu cate un alt semn, din care s-au compus, dupa opinia germanului Delitzsch, toate semnele cuneiforme ulterioare.
Greu de datat a fost momentul cand sumerienii au inceput sa practice scrierea fonetica, fixat dupa indelungi cercetari in perioade tablelor Djemdet Nasr, ea extinzandu-se in epoca debutului de mileniu al III-lea cand, spre exemplu, se aplica in mod curent sufixul -me pentru a marca pluralul. Omofonia foarte extinsa la cuvintele sumeriene a facut foarte dificila cercetarea. "Les textes sumériens syllabiques qui nous sont parvenus - constata James Février - sont d’ordinaire les plus rebelles a l’interpretation".

5. EVOLUTIA SCRIERII SUMERO-AKKADIENE poate fi demarcata astfel:

1. Perioada arhaica (intre 3000-2700 i. Hr )
2. Perioada dinastiei semite (intre 2700-2500 i.Hr. ) de la Urnanse la Manistusu
3. De la Manistusu la Gudea (intre 2500 si 2350 i Hr.)
4. Dinastia sumeriana d'Our. In jurul lui -; 2300 i.Hr.
5. Dinastia semita amorita a lui Hamurabi pana la Babilon (in jurul anilor 2100 pana la 1800 i.Hr.).
6. Dinastia Kassita (Babylon). In jur de 1800 si pana la 1200 i.Hr.
7. Epoca dominatiei asiriene (de la 1100 pana la 600 i.Hr.)
8. Epoca neobabiloniana (de la 600 pana la 540 i.Hr.)
Apoi, la cotropirea persana, scrierea akkadiana pierde tot mai mult teren, lasand locul scrierii alfabetice aramaice, cu mult mai simpla. Ea va continua sa fie folosita in Babilon pana in secolul I dupa Hristos.
In ciuda dificultatilor provocate la lectura, scrierea sumero-akkadiana a cunoscut in vechea lume orientala un mare succes. Strans legata de limba akkadiana, ea va deveni in mileniul II o scriere internationala. Atunci cand in Egiptul de Sus la El Amarna s-au descoperit arhivele diplomatice ale faraonilor Aménophis III si Aménophis IV (care au domnit intre - 1405 si -1370 si respectiv intre -1370 si 1352), s-a constatat ca ei intretinusera corespondenta pe tablite de argila in scriere sumero- akkadiana si aproape in toata limba akkadiana, cu regii babilonieni, cu asirienii si cu hititii si chiar cu guvernatorii si functionarii sirieni, cat au fost sub stapanire egipteana. Aceasta, pentru ca scrierea akkadiana permitea o notatie precisa, desi recurgea la semne silabice, iar aceasta era o calitate importanta pentru texte diplomatice. Scrise pe argila, textele au avut sansa de a rezista in timp.

6. CATEVA CONCLUZII

Desigur ca asezarea geografica si conjuncturile istorico-politice au avut o mare influenta asupra destinului scrierii la popoarele Mesopotamiei, care erau asezate in calea multor navalitori. Primii cuceritori insemnati pentru soarta culturii sumeriene au fost chiar babilonienii, cu triburile lor semitice nomade, care se aflau pe o treapta de dezvoltare sociala inferioara. Babilonienii au preluat in primul rand scrierea. Asadar, la inceput ei au adoptat cu totul limba vorbita si cea scrisa a poporului cucerit, proces care precede pe cel ce se va produce in mod legic si la cucerirea grecilor de catre romani. Babilonienii vor continua sa foloseasca limba sumeriana chiar si dupa ce poporul sumerian disparuse de mult timp. Dupa o alta etapa de dezvoltare, babilonienii au inceput sa scrie in limba lor, modificand sistemul cuneiform, care astfel s-a complicat in mod simtitor. Babilonienii vor pastra semnele simbolice ale scrierii sumeriene, dar le vor citi in limba lor dandu-le o alta pronuntie. Cu vechea lor valoare au fost pastrate si semnele fonetice ale scrisului sumerian. Desigur ca transformarea exterioara a scrierii, care a capatat o intorsatura de 90 de grade, avea sa produca o revolutie decisiva pentru soarta si istoria scrisului in lume. Aceasta a fost inlocuirea directiei verticale cu cea orizontala, prin care randurile se vor pune unul sub celalalt si de la stanga la dreapta.