Memoriu justificativ
Din cele mai vechi timpuri oamenii s-au preocupat sa-şi asigure protecţie corpului, mai ales in zonele temperate şi reci.
Mijloacele iniţiale de protecţie au fost: frunzele, pielea animalelor vânate, coaja copacilor şi apoi blănurile şi fibrele naturale rudimentar prelucrate.
Treptat, odată cu creşterea populaţiei, cu evoluţia bunăstării materiale, a gradului de confort şi a gustului pentru frumos, nevoile omenirii nu au mai putut fi acoperite de fibrele naturale
Ulterior fibrele naturale – bumbac, mătasea naturală, lâna – au stat la baza confecţionării articolelor de îmbrăcăminte, dezvoltându-se tehnologii relativ simple de ţesere şi vopsire, de tip artizanat.
Produsul de îmbrăcăminte are drept scop protejarea corpului dar are şi rolul de înfrumuseţare a acestuia. Orice produs de îmbrăcăminte trebuie sa satisfacă anumite cerinţe ca măsura a valorii de întrebuinţare a unui bun material. Indiferent de forma valorii de întrebuinţare produsul trebuie sa satisfacă nevoi spirituale, materiale sau de orice alta natura ale oamenilor care devin pe măsura satisfacerii, consumatori de bunuri, cumpărători. Opţiunea cumpărătorului va fi influenţata de factori de conjunctură, împrejurări care influenţează decizia, factori în mare măsura dependenţi de calitate, confort, aspect, etc., în cea mai mare parte făcând concurenţă cu produsele impuse de modă. Oricare ar fi tendinţele modei, noi ne încăpăţânăm sa purtam ce ne place noua, ce ne face sa ne simţim bine sau ne deosebeşte de mulţime.
Ţinând cont că în ultimii ani s-a obişnuit să se poarte mereu pantalonul blugul, am decis să aleg pantalonul de blug în vederea elaborării pantalonului sport pentru adolescenţi, deoarece asigura un anumit confort şi o anumita lejeritate în timpul purtării. La aceasta perioadă a vieţii, adolescenţii au posibilitatea sa-si pună în valoare corpul fără eforturi prea mari. Pentru proiectarea pantalonului sport se folosesc materiale textile moi şi cu posibilitate de întreţinere uşoară deoarece pantalonul de blug este produsul de îmbrăcăminte cel mai frecvent utilizat în rândul tinerilor. Am observat ca materialul de blug are o desime mai mare decât alte materiale textile folosite pentru confecţionarea pantalonului sport. Blugul este un material textil bine apretat datorita desimii ţesăturii fapt ce măreşte posibilitatea de purtare a pantalon ului de blug mai des decât alte tipuri de pantaloni.
Am urmărit comportarea materialului textil de blugi şi am constatat un inconvenient şi anume incapacitatea de reţinere a colorantului de către ţesătura. Pentru aceasta am modificat unele operaţii de finisare cum ar fi spălarea materialului unde am dizolvat o anumita cantitate de oţet în apa de spălare. Ştiut fiind din bătrâni ca oţetul contribuie la capacitatea de reţinerea colorantului în ţesătura astfel s-a evitat un alt inconvenient şi anume faptul ca în timpul purtării, purtătorul nu va mai fi afectat de incapacitatea de reţinere a colorantului. Purtătorii produsului vor fi nevoiţi să continue astfel operaţia de spălare.
Am ales pantalonul sport deoarece aici am întâlnit o varietate mare de repere şi cusături de fixare. Dar am urmărit ca produsul să fie alcătuit dintr-un număr mic de detalii. Astfel am constatat la efectuarea operaţiei de şablonare şi desenare un consum de materie prima redus. Dacă pe materialul textil s-ar fi încadrat un număr mai mare de produse atunci consumul de materie primă folosită ar fi fost minim.
În acest sens se va pune accent din ce în ce mai mare pe activitatea de creaţie contribuind activ la evoluţia creaţiei de îmbrăcăminte.
Capitolul I
Creaţia şi alegerea produsului
Pornind de la tema lucrării proiectului având ca subiect elaborarea tehnologiei de confecţionare a pantalonului sport pentru adolescenţi am realizat o schiţă a pantalonului de blug. Schiţarea s-a făcut în vedere din faţă şi în vedere din spate evidenţiind toate detaliile produsului.
Pantalonul este un produs textil (finit) care îmbracă corpul în partea inferioară a lui, fiind un produs de îmbrăcăminte cu sprijin pe talie. Acest produs de îmbrăcăminte este alcătuit din detalii principale (faţa pantalonului, spatele pantalonului, betelie) şi detalii secundare (buzunare).
Materialul textil a fost ales în funcţie de destinaţia produsului. Am ţinut cont de proprietăţile igienico-funcţionale pe care trebuie să le îndeplinească un produs de îmbrăcăminte sport şi am ales un material de blug tip bumbac care îndeplineşte aceleaşi proprietăţi ca ale bumbacului. Pentru pantalonul sport am ales materialul de blug care se poate folosi în orice sezon dar îl putem caracteriza ca fiind un articol destinat pentru sezonul primăvară-toamnă.
Pentru modelul ales pantalonul sport pentru adolescenţi este compus din faţa pantalonului, spatele pantalonului, betelie, buzunare, fermoar, nasture, întărituri. Am ales un model cu un număr redus de detalii. Este un model de pantalon ľ, prevăzut cu crăpătură pe partea laterală a gleznelor.
Spatele pantalonului este simplu, fără nici un detaliu secundar, folosind doar două pense pentru ajustarea pe corp a produsului de îmbrăcăminte. Şi faţa pantalonului este prevăzută cu două pense pentru ajustare pe corp sar mai are şi doua buzunare cu rol utilitar dar mai ales estetic.
Încheierea produsului de îmbrăcăminte se face în partea din faţă a pantalonului. Pentru încheierea produsului de îmbrăcăminte am folosit fermoar şi nasture care este mai mult sau mai puţin practică sau în linia modei. Butoniera se realizează pe baza punctului feston. Se întrebuinţează la încheierea produsului sau în unele cazuri ca ornament la revere şi la mâneci. Am aplicat o butonieră simplă care este o deschizătură festonată executată la îmbrăcămintea subţire. Lungimea deschizăturii se stabileşte în funcţie de mărimea nasturelui, depăşind diametrul acestuia cu 2-3 mm
Nasturii şi accesoriile de încheiat se pot monta pe produs manual sau cu ajutorul maşinilor. Cusătura de montare a nasturilor trebuie să fie rezistentă în timpul purtării şi să permită încheierea uşoară a produsului.
Betelia pantalonului va fi realizată împreună cu canafasul, o întăritură obţinută din deşeuri.
La terminaţia produsului pantalonul prezintă un tiv de 0,5 cm.
Capitolul II
Alegerea materialului pentru confecţionare
În industria uşoară întâlnim ca produse textile: firele, ţesăturile şi tricoturile.
Ţesăturile, tricoturile, blănurile naturale sau artificiale, pieile naturale sau înlocuitorii de piele sunt materiale de bază. În industria de confecţii textile se utilizează materiale auxiliare precum: căptuşelile (atlazul, serjul), întăriturile (pânza vatir, canafasul, pânza tare), aţa de cusut (din bumbac, din in, din mătase naturală sau mătase artificială, din fibre sintetice sau din fibre în amestec) şi furniturile (vatelina, perniţe pentru umeri, elasticul, nasturii, copcile, capsele, cataramele, garniturile).
Pentru realizarea principalelor categorii de produse textile observăm distribuţia fibrelor:
• 70% sunt destinate ţesăturilor
• 16% sunt destinate tricoturilor
• 10% sunt destinate pentru covoare
• 4% sunt destinate pentru materialele neconvenţionale
Aceste proporţii evidenţiază importanţa deosebită a ţesăturilor. Ţesăturile vor împrumuta proprietăţile firelor din care sunt alcătuite. Proprietăţile care conferă calitatea unui produs poartă denumirea de caracteristici de calitate. Se evidenţiază valorile de utilizare, funcţia de destinaţie a produselor textile care sunt:
• Confortul la purtare prin proprietăţi de hidrofilie (absorbţie), capacitate de schimb de căldură, umiditate, permeabilitate la aer, proprietăţi electrostatice;
• Uşurinţa de întreţinere prin comportare bună la şifonare în timpul purtării şi după spălare;
• Stabilitatea dimensională prin fineţea fibrei, forme structurale la ţesături sau distribuţia ochiurilor la tricoturi, modificări dimensionale la umezire, călcare, spălare, curăţire chimică;
• Durata de utilizare prin proprietăţi mecanice de rezistenţă cât şi speciale de finisaje superioare, pentru rezistenţa la foc şi temperatură, apă, bacterii (antimicocite, imputrescibile), rezistenţă la agenţi chimici;
• Cerinţe estetice şi de modă prin culoare (vopsiri), imprimeu, croială, grad de alb, reflexie, etc.
Calitatea produsului rezultat este apreciată prin numărul defectelor.
Interdependenţa între calitatea produsului, concepţiei şi fabricaţiei:
CAPITOLUL II
A) Materiale de bază
Materialul de bază poate fi folosit în funcţie de produs, de modelul şi de anotimpul în care se poartă produsul confecţionat.
Dintre toate fibrele naturale vegetale, bumbacul este cea mai răspândită fibră. Fibrele de bumbac se obţin din fructul plantei de bumbac, care este o capsulă în care se găsesc seminţele, iar pe acestea fibrele, care sunt prelungiri epidermice unicelulare ale seminţelor. Fibrele se dezvoltă timp de 60 de zile. În primele 20 de zile de la căderea petalelor, ovarul se dezvoltă foarte repede, devenind o capsulă. În interiorul capsulei se formează seminţele acoperite cu fibre de bumbac, cu perete foarte subţire şi lipsit de rezistenţă numit perete primar. În faza a doua se produce maturizarea fibrei. Are loc îngroşarea peretelui prin depunerea zilnică a unor lamele concentrice sintetizate. Se formează peretele secundar iar canalul se îngustează. Când ajunge la maturitate capsulele se deschid, fibrele nu mai sunt hrănite de plantă, se turtesc şi capătă răsucituri caracteristice. Culesul se face prin extracţia cu grijă a fibrelor împreună cu seminţele din capsulele deschise.
Proprietăţile fibrei de bumbac depind de gradul de maturizare a fibrei, adică de dezvoltarea peretelui secundar. Gradul de maturitate depinde de soiul plantei, regiunea de cultură, condiţiile climatice din timpul dezvoltării. Aceste proprietăţi sunt:
- culoarea naturală nu are importanţă pentru întrebuinţare; ea poate fi alb-gălbui, alb-crem,alb-verzui;
- luciul depinde în funcţie de soiul plantei şi de regiunea de cultură; se poate modifica prin mercerizare şi poate fi de la mat până la slab;
- Absoarbe apa în mediu saturat de vapori; 20-24%; rpriza este de 8,5%;
- Fibrele pot fi scurte sau lungi, lungimea fibrelor foarte scurte este L < 24 mm şi a fibrelor foarte lungi este de L < 36 mm;
- Fineţea fibrelor groase este de Nm [ 5000, fibre cu fineţe medie 5000[ Nm [ 6000;
- Fibrele rezistă până la 130*C, la temperaturi mai mari se descompun;
- Ard repede, cu flacără strălucitoare, degajă miros de hârtie arsă, lasă în urmă cenuşă de culoare deschisă;
- Sunt rezistente la alcali şi sensibile la substanţe oxidante.
Poliesterul se obţine din etilenă şi paraxilen.
Provine din monomerul dimetil Reachia, folosit pentru obţinerea polimerului prin policondensare.
Se filează din topitura polimerului. Filamentul se formează prin răcire.
Are culoare albă, higroscopicitate foarte mică; la temperaturi cuprinse între 250-260*C se topeşte. Este rezistent la lumină şi temperaturi şi la microorganisme şi molii. Este o fibră foarte rezistentă la acizi şi la substanţe alcaline diluate precum şi la substanţe oxidante.
Se foloseşte pentru rochii, bluze, fuste, pantaloni, cravate, costume, taioare în amestec cu bumbacul, lâna sau alte fibre chimice. Poate imita blana, se fac paltoane, căptuşeli pentru îmbrăcăminte şi încălţăminte. Articole pentru decoraţiuni interioare, covoare, carpete, stofe de mobilă, feţe de masă, tapiţerii auto, pedele. Se fac haine de protecţie, filtre, produse destinate industriei navale, plase de pescuit, frânghii, materiale textile în domeniul construcţiei d maşini grele şi industriei electrice.
CAPITOLUL II
B) Materile auxiliare
Materialele auxiliare se aleg în funcţie de materialele de bază. Ele prezintă o importanţă deosebită deoarece completează din punct de vedere cantitativ şi calitativ însuşirile generale ale îmbrăcămintei.
Aţa de cusut este cel mai important material auxiliar, folosit la confecţionarea îmbrăcămintei, de care depinde asamblarea corespunzătoare a detaliilor componente ale produselor. Ea se alege în funcţie de materialul utilizat şi de felul operaţiei de coasere. Aţa de cusut trebuie să corespundă din punct de vedere al rezistenţei cu cea a materialelor folosite la confecţionarea produsului. Trebuie să aibă o fineţe corespunzătoare cu destinaţia şi grosimea materialului. Culoarea aţei se stabileşte in funcţie de culoarea materialelor folosite sau, în cazul unei cusături ornamentale trebuie să fie asortată. În general culoarea se adoptă cu o nuanţă mai închisă decât culoarea materialului de bază. Aţa de cusut se poate folosi pentru cusături de asamblare, pentru coaserea nasturilor şi a butonierelor, pentru cusături de însăilare, pentru scopuri tehnice şi medicale, pentru încălţăminte şi produse de marochinărie.
Furniturile produselor de îmbrăcăminte au funcţiuni multiple: măresc rezistenţa produselor, ajută la formarea şi la elasticitatea produselor.
Întăriturile contribuie la menţinerea formei produsului, imprimă rezistenţă şi stabilitate la şifonare. Întăriturile pot fi materiale textile neţesute şi folii termoflexibile, care se pot aplica la gulere, mâneci, umeri, buzunare, betelii, piept. Exemple de întărituri: pânza Vatir, canafasul, pânza tare.
Nasturii pot fi din material plastic, lemn, metal, de os, sticlă, piele. Sunt utilizaţi pentru încheierea detaliilor ca şi fermoarul, dar şi ca scop ornamental.
Capitolul III
Proiectarea şi calculul tiparelor
1. Construirea tiparului clasic
Măsurile care sunt necesare pentru realizarea tiparului sunt următoarele:
CT = 72 cm
CŞ = 106 cm
• Ct = 36 cm - circumferinţa taliei;
• Cs = 53 cm - circumferinţa şoldului;
• Lpr = 104 cm - lungimea produsului;
• lg = 21 cm - lăţimea genunchiului;
• ltiv = 22 cm - linia tivului.
Construcţia tiparului pentru faţa pantalonului
Ca şi pentru alte tipare, se desenează un unghi drept cu deschiderea spre stânga, care se notează cu A. Pe latura verticală se aplică măsurile de lungime.
Lungimea bazinului, fiind direct proporţională cu circumferinţa şoldului, se calculează astfel:
Lb = CŞ / 4 + 1 = 27,5 cm
Deci:
AB1 = Lb = 27,5 cm
AL = Lpr = 104 cm
S - poziţia şoldului
B1S = Cş / 10 + 3 = 53 / 10 +3 = 5,3 + 3 = 8,3 cm
G - poziţia genunchiului
L - linia tivului.
B1G = B1L / 2 – 5 = (104 – 27,5) / 2 = 33,25 cm
În punctele S1, B1, G si L se duc perpendiculare pe AL.
Pe orizontala din S se aplica măsura şoldului pentru faţă:
SS1 = Cs / 2 -1 = 53 2 – 1 = 25,5 cm
Pentru a determina linia de dungă a feţei, se stabilesc punctele S2 si S3:
S1S2 = Cs / 10 +1 = 53 / 10+1 = 5,3 + 1 = 6,3 cm
SS3 = SS2 / 2 = 31,8 / 2 = 15,9 cm
SS2 = SS1 + S1S2 = 25,5 + 6,3 = 31,8 cm
Prin S1 şi S3 se duc perpendiculare pe orizontala din A, notându-se intersecţiile cu A1, a, G1 si L1.
Pentru conturarea părţii inferioare, se aplică mai întâi lăţimea la genunchi şi lăţimea la terminaţie.
G1G2 = G1G3 = lg / 2 – 1 = 21 / 2 – 1 = 9,5 cm
L1L2 = L1L3 = lt / 2 – 1 = 22 / 2 – 1 = 10 cm
L1l = 0,5 cm
Se unesc prin linii drepte punctele G2, L2, l, L3, G3 apoi G3 cu jumătatea distanţei dintre B1 cu S şi G2 cu S2. Intersecţia dreptei G2S2 cu orizontalele din B1 se notează cu B2.
Pentru conturarea parţii superioare se trasează mai întâi linia de mijloc a feţei.
A1A2 = 1 cm
S1S4 = 1 cm
B2B3 = 0,5 cm
Se uneşte A2 cu S4 si S4 cu B3, prin linii drepte. Forma finală între S4 si B3 este o curbă depărtată de mijlocul dreptei cu 0,7 cm.
A2A3 - reprezintă măsura taliei plus 2 cm valoarea pensei.
A2A3 = Ct / 2 + 2 = 36 / 2 + 2 = 20 cm
A3A4 = 1 cm
Se unesc punctele S1 cu A4 şi A4 cu A2, prin linii arcuite.
Poziţia pensei de talie se stabileşte la jumătatea distanţei A4a. Linia de mijloc a pensei este perpendiculară pe A2A4. Lungimea pensei este de aproximativ 10 cm, iar valoarea ei de 2 cm, repartizată egal de ambele părţi ale perpendicularei.
Pentru definitivarea conturului feţei pantalonului, porţiunile cuprinse între punctele B3G2 şi SG3, se arcuiesc spre interior. Firul drept este indicat de dreapta aL1.
Construirea tiparului pentru spatele pantalonului
În scopul realizării unui tipar perfect, corespunzător poziţiei corpului se acordă o mare atenţie cambrării spatelui. Pentru un corp cu spate plat, pantalonul are o altă înclinaţie decât pentru un corp cu spatele foarte cambrat sau un spate normal.
Având în vedere acest aspect, primele puncte ce se determină sunt:
S5 - indică echilibrul
P - indică poziţia liniei de mijloc a spatelui, deci înclinaţia acestuia.
Pentru simplificare şi precizie se iau ca puncte ajutătoare unele puncte de pe tiparul de faţă, de exemplu S3.
S3S5 = 2 cm
S5S6 = CS / 8 + 1 = 53 / 8 + 1 = 7,62
B1P - 5-6 cm pentru spate plat
- 3-4 cm pentru spate normal
- 1-3 cm pentru spate cambrat
În cazul de faţă se lucrează pentru un spate cambrat.
B1P = 3 cm
Se uneşte punctul P cu S6 printr-o dreaptă. Din punctul S6 se duce o perpendiculară ce indică înclinaţia pantalonului pe mijlocul spatelui. Dimensiunea de lăţime a şoldului la spate, S7S8,se aplică pe o paralelă la dreapta PS6, în aşa fel încât să intersecteze orizontala din S în afara punctului S.
S7S8 = CS / 2 + 1 = 53 / 2 + 1 = 27,5 cm
De remarcat că spre deosebire de fustă, la pantalon nu se acordă plus de lejeritate; pe linia şoldului centimetrul care s-a scăzut în faţă s-a adăugat la spate, deoarece, la pantalon, spatele este mai mare decât faţa cu 2 cm, calcul aplicat şi la genunchi şi la tiv.
G1G4 = G1G5 = lgS / 2 + 1 = 21 / 2 + 1 = 11,5 cm
L1L4 = L1L5 = lt / 2 + 1 = 22 / 2 + 1 = 12 cm
L1l1 = 1 cm
Pentru a asigura o îmbrăcare corectă a piciorului, linia de terminaţie a pantalonului are înclinaţia spre spate, în faţă scurtat cu 0,5 cm, iar la spate lungit cu 1 cm.
Se unesc prin linii drepte punctele: G5, L5, l1, L4, G4.
În scopul precizării lăţimii pantalonului pe linia pulpei, se determină punctul S9
S5S9 = S5S8
Se unesc punctele G4 cu S9 şi G5 cu S8 printr-o dreaptă prelungită ce intersectează orizontala di A în punctul T.
Pentru a afla poziţia taliei, pe mijlocul spatelui se determină punctul T1 măsurat în linie dreaptă.
G1T1 = G1T
Se unesc punctele T cu T1 printr-o linie dreaptă. Dimensiunea taliei plus valoarea pensei se scade din distanţa TT1, iar diferenţa se repartizează astfel: circa 1 / 3 la mijlocul spatelui şi aproximativ 2 / 3 la cusătura laterală.
TT1 = 26,8 cm
Ct / 2 + 3 = 36 / 2 + 3 = 18 + 3 = 21 cm
26,8 – 21 = 5,8 cm
25 – 21 = 4 cm
T1T2 = 5,8 / 3 = 1,9
TT3 = 5,8 / 3 * 2 = 3,8 cm
Se uneşte punctul S8 cu T3 printr-o linie arcuită. Se măsoară pe linia curbă, distanţa SA4 şi se aplică tot pe curbă din S8, măsura, obţinându-se punctul T4. Se uneşte T4 cu T2 printr-o linie dreaptă.
Poziţia pensei este dată de punctul T5.
T4T5 = T2T4 / 2
În punctul T5 se duce o perpendiculară pe dreapta T2T4, iar de o aparte şi de alta a punctului T5 se repartizează valoarea pensei. Lungimea pensei este de circa 13 cm.
În scopul conturării liniei de mijloc a spatelui se determină punctul B4.
G1B4 =G2B3 = 1 cm
Se unesc punctele T2 cu S6 printr-o linie dreaptă şi S6 cu B4 printr-o linie arcuită ceva mai jos decât punctul B3. Ca şi la faţă, porţiunile B4G4 şi G5S8 se arcuiesc spre interior.
Pentru o conturare perfectă a răscroiturii pantalonului se copiază tiparele (faţă şi spate), se aşează faţă în faţă, suprapunându-se punctele B4B3 ca şi cum cusătura interioară ar fi efectuată, şi se corectează linia răscroiturii astfel ca aceasta să fie perfect rotunjită.
De reţinut că pe porţiunea pulpei, la spate, materialul se tratează umidotermic paralel cu întinderea marginii G4B4 cu 1 cm. Această prelucrare umidotermică ce se execută înainte de a tăia semnele largi, este necesară pentru a apropria mai mult produsul de corp.
Pentru confecţionarea pantalonului se folosesc diverse materiale, de la ţesăturile de in, catifea reiată, tercot până la stofele subţiri sau foarte groase.
Pantalonul sport se poate executa drept sau strâns pe gleznă, tip schi sau pescăresc. După destinaţia sa pantalonul se execută din materiale adecvate şi modele indicate scopului. Altfel, executat din materiale diferite (mătase, catifea) şi cu modele deosebite (cu terminaţie mai amplă sau foarte mulat pe corp), pantalonul poate face parte din toaleta de seară.
La construcţia tiparului dacă acesta este mai evazat sau strâns pe gleznă, partea superioară se execută după acelaşi metodă. Se poate spune că din punct de vedere el construcţiei tiparul este identic. Dacă modelul prezintă anumite tăieturi, buzunare, platcă tip jeans sau falduri, acestea se obţin prin prelucrarea tiparului de pantalon clasic. Partea inferioară indiferent de forma sa, se realizează direct prin construcţie, corespunzător modelului ales.
CAPITOLUL IV
Pregătirea şi croirea materialelor
A) Pregătirea materialelor pentru croit
Procesul de producţie în industria confecţiilor textile se realizează cu ajutorul unor utilaje complexe, utilaje pentru pregătit şi croit, utilaje pentru cusut şi pentru călcat îmbrăcămintea. Utilajele pentru confecţii se pot clasifica în funcţie de lucrările efectuate şi felul utilajelor.
Operaţiile necesare pregătirii ţesăturilor pentru croit sunt determinate de calitatea materialelor şi de constatările făcute la recepţionat.
În general operaţiile care se execută în cadrul preparării sunt:
• călcarea
• decatarea
• controlul
• sortarea
• şablonarea
• şpănuirea
• calculul loturilor
Operaţiile de călcat şi decatat se aplică în cazul cînd aceste operaţii nu au fost efectuate corespunzător în interprinderile furnizorilor.
• Calcarea materialelor textile.
Prin operaţia de calcare se obţine un aspect plăcut privind netezimea, luciul şi uniformitatea materialului. Prin călcare, în contact cu căldura, firele se uniformizează obţinându-se astfel netezirea materialului şi eliminarea asperităţilor.
Călcarea ţesăturilor se realizează cu ajutorul maşinilor de călcat sau cu ajutorul calandrelor.
Maşinile de călcat pot fi:
a) maşina simplă de călcat;
b) maşina de călcat cu termostat;
c) maşina de călcat cu aburi.
Călcarea ţesăturilor din bumbac
În procesul de finisare, la ţesături, pe lângă netezire, egalizare a grosimii şi aplicarea luciului necesar, se obţin şi alte efecte speciale.
Prin călcare ţesăturile de bumbac obţin un luciu determinat de presiunea şi fricţiunea călcătorului metalic încălzit pe material. Aspectul de moliciune este dat de calandrele cu suprafaţa mai elastică.
Calandrele sunt maşini utilizate la călcarea ţesăturilor.
După călcare ţesăturile sunt depuse pentru odihnă timp de 24 de ore în rafturi speciale.
• Decatarea ţesăturilor
Decatarea este operaţia de eliminare a luciului şi de reducere a contracţiei din ţesături. Această operaţie se realizează după umezirea ţesăturilor şi uscarea lor în scopul fixării dimensiunilor normale.
Decatarea poate fi realizată manual la maşina de călcat sau mecanizat cu ajutorul maşinilor de decatat.
Pentru decatarea ţesăturilor se folosesc maşini în funcţie de compoziţia şi de natura ţesăturilor
• Controlul materialelor
Materialele destinate pentru croit se controlează din punct de vedere cantitativ şi calitativ.
Controlul calitativ are ca scop cunoaşterea caracteristicilor fizico-chimice ale materialelor. Datorită faptului că sub aspect chimic materialele textile se controlează în cadrul recepţiei, la pregătirea ţesăturilor pentru croit se controlează numai din punct de vedere dimensional şi al aspectului. Prin acest control se urmăreşte evidenţierea defectelor existente şi neadmisibile la obiectul de îmbrăcăminte.
Defectele care pot fi constatate laţesături sunt de diferite provenienţe:
• defecte provenite din ţesătorie (găuri, rărituri, fire neuniforme în urzeală sau în bătătură, margini neuniforme),
• defecte de finisare (pete de vopsea, vopsire şi calandrare necorespunzătoare),
• defecte de ambalare şi transport(rupturi, rosături, găuri).
Defectele constatate la controlul ţesăturilor se marchează pentru a fi sesizate la operaţiile următoare în scopul evitării lor.
Controlul cantitativ are ca scop cunoaşterea dimensiunilor fiecărui balot de material destinat operaţiei de croit.
O atenţie deosebită se acordă uniformităţii lăţimii materialelor dintr-un balot. Existenţa unei lăţimi diferite în cadrul aceleiaşi bucăţi de material vor fi semnalate în operaţiile următoare, fie prin semne pe materal, fie prin secţionarea balotului în bucăţi.
• Sortarea materalelor
Operaţia de sortare este specifică ţesăturilor şi se determină prin gruparea baloturilor pe lăţimi.
În scopul folosirii raţionale a ţesătuişor la operaţiile următoare este necesar ca într-un lot să fie folosite numai ţesături cu aceeaşi lăţime. Pentru aceasta, după ce s-a stabilit lăţimea reală a ţesăturii din acelaşi articol, aceasta se sortează şi se aşează în rafturi speciale. Ţesăturile depuse în raftul de sortare trebuie să fie etichetate cu dimensiunile exacte pe care le are fiecare bucată.
• Şablonarea
Este operaţia de încadrare şi desenare a conturului şabloanelor pe suprafaţa materialului textil.
Operaţia de şablonare constă în aşezarea şabloanelor pe un strat de ţesătură şi conturarea formei lor prin desen. Trasarea se face cu cretă specială sau cu creion pe materialul dublu lat sau desfăcut. Materalul şablonat pe desfăcut este utilizat mai raţional decât cel pe dublu lat prin faptul că marginea desfăcută are mai multe posibilităţi de încadrare a şabloanelor.
Şabloanele simple pot fi aplicate atât pe materialul dublu lat cât şi pe materialul desfăcut. Şabloanele combinate cuprind doua sau mai multe complete de şabloane.
• Şpănuirea materialelor
Şpănurea este operaţia prin care materialul se aşează în straturi suprapuse cu lungimi şi lăţimi egale. După felul de aşezare a straturilor, şpănuirea poate fi pe dublu lat sau desfăcut, cu faţa într-un singur sens sau faţă la faţă. Şpănuirea materialelor se poate efectua manual, manual-mecanizat sau mecanizat cu ajutorul materialelor de şpănuit.
În procesul de formare4 a şpanuluitrebuie asigurate următoarele condiţii tehnice:
a) întinderea ţesăturii să se facă în cadrul limitelor permise caracteristicilor materialelor spănuite;
b) în cadrul aceluiaşi şpan se vor folosi materiale care au aceeaşi lăţime;
c) una dintre marginile şpanului se va forma în linie verticală, asigurînd astfel uniformitatea şpanului pe această latură;
d) tăierea straturilor de material se va face cu precizie pentru a asigura capetele şpanului drepte;
e) materialele flauşate se şpănuiesc cu sensul scămoşării înb aceeaşi direcţie;
f) straturile de material se depun în şpan fără a fi tensionate sau cutate;
g) materialele cu desene se depun în şpan corespunzătoare desenelor de la şablonul de ţesătură.
Capătul şpanului format trebuie să aibă o linie verticală care să asigure precizie straturilor de ţesătură.
• Calculul loturilor
Folosirea raţională a materialelor textile impun un calcul preliminar operaţiei de şpănuit. Acest calcul se efectuează pe fiecare bucată de material ce urmează a se croi şi pentru fiecare şablon efectuat.
Operaţia de calcul constă în determinarea numărului de foi. Prin această operaţie se repartizează bucăţile de material pe şpanuri astfel încât să nu rezulte cupoane neraţionale.
Pentru efectuarea acestei operaţii este necesar a fi cunoscute următoarele:
- lungimea ţesăturii sau a tricotului şablonate,
- numărul straturilor care vor fi cuprinse în şpan,
- dimensiunile de lungime şi lăţime ale balotului de material.
Calculul se va efectua pe lăţimea materialului pentru folosirea mai raţională a acestuia.
Calculul necesarului de ţesătură pentru un şpan se face după relaţia:
L = C x F - calculul necesarului de ţesătură pentru un şpan;
Lc = L1 + L2 + ... = Ln - necesarul de material pentru o combinaţie;
L – necesarul de ţesătură pentru un şpan, în metri,
C – lungimea şpanului, în metri,
F – numărul foilor de ţesătură de şpan,
Lc – necesarul de ţesătură pentru o combinaţie în cazul cînd aceasta este formată din mai multe şpanuri, în metri,
L1 + L2 + ... + Ln – necesarul de ţesătură pentru şpanurile care formează combinaţia respectivă, în metri,
Loturile calculate se formează prin gruparea baloturilor repartizate şpanului sau combinaţiei respective.
B) Croirea materialului
Croirea este faza de fabricaţie în care materialele textile sunt transformate în semifabricate. Croirea este o fază importantă a procesului de producţie, având un rol determinant atât asupra calităţii produsului cît şi asupra preţului de cost şi al economiei de material.
Procesul de croire poate fi influenţat de calitatea materialelor întrebuinţate, de corectitudinea operaţiei de şablonat efectuata în preparaţie, de modul în care sunt executate şpanurile şi de precizia calculării baloturilor.
Secţionarea. După şpănuirea ţesăturii urmează secţionarea şpanului cu ajutorul maşinilor mobile de secţionat. Secţionarea este de fapt o reducere a dimensiunilor de lungime a şpanului, in scopul manipulării mai uşoare în timpul operaţiei de decupare a detaliilor. Şpanul se secţionează şi longitudinal la lăţimi mari, numărul secţiunilor depinzând de lungimea, lăţimea şi volumul său. Secţiunile de şpan sunt transportate la maşina de tăiat cu ajutorul cărucioarelor.
DECUPAREA DETALIILOR. Aceasta operaţie constă în detaşarea prin tăiere a detaliilor conturate pe şpan şi se efectuează de câtre personal cu calificare corespunzătoare pe maşinile speciale. Operaţia de decupare trebuie făcută cu mare precizie, impunându-se următoarele condiţii:
• tăierea s se facă exact pe linia de cretă sau creion cu care s-a făcut conturarea şabloanelor,
• foile dion şpan să fie suprapuse perfect pentru a evita deplasarile care pot duce la micşorarea dimensiunilor,
CAPITOLUL V
B) Maşini şui utilaje folosite la confecţionarea produsului
Procesul de producţie al interprinderilor de confecţii se desfăşoară cu ajutorul utilajelor moderne specifice secţiilor de producţie şi sortimentului vestimentar ce se prelucrează.
Pentru confecţionarea pantalonului sport pentru adolescenţi se folosesc următoarele utilaje: maşini pentru pregătit şi croit materiale textile, maşină de cusut, maşini de călcat şi finisat produsul.
Maşini de pregătire şi croire sunt utilizate pentru efectuarea operaţiilor de controlat, şpănuit, tăiat straturile de material. Maşinile de controlat materialele sunt alcătuite din rampe de control, mese mecanizate şi maşini de metrat ţesături. Masa de control manuală are ca dimensiuni principale; lungimea 400 cm, lăţimea 100-150 cm iar înălţimea 80 cm. Scheletul metalic este acoper4it cu o suprafaţă din lemn bine lustruită şi cu toate laturile gradate în centimetri. La capetele meselor sunt aplicate dispozitive de desfăşurare şi înfăşurare a materialului textil.
Maşina de cusut reprezintă utilajul principal în producţia de confecţii. Este întrebuinţată la majoritatea operaţiilor din procesul confecţionării datorită cusăturii elastice pe care o realizează. Maşina simpla de cusut este folosită pentru obţinerea cusăturii tighel. Ea funcţionează cu două fire de aţă înfilate unul la ac iar altul al suveică. Maşina se compune din doua părţi principale: masa de lucru şi corpul maşinii. La masa de lucru în partea inferioară sunt montate motorul electric şi două pedale: una care prin pârghia dublă transmite mişcarea de rotaţie motorului la roata montata pe arborele principal al maşinii iar cealaltă pedala prin pârghia dublă ajută la întărirea cusăturii. Decuplarea maşinii se face de câtre arcul care acţionează în sens invers pârghia dublă, capul maşinii reprezintă partea superioară în care sunt montate mecanismele funcţionale si organele de lucru. Organele de lucru participa direct la realizarea cusăturii fiind în contact cu firele de aţa sau cu materialul ce se coase. Maşina este dotată cu următoarele organe de lucru: acul, conducătorul de fir, apucătorul, suveica, transmiţătorul şi picioruşul.
Acul are rolul de a transporta firul de la ac prin straturile de material cu firul de la suveică. Este format din butuc care se montează în tijă. Vîrful este prevăzut cu un orificiu pentru conducerea firului. Şanţurile au rolul de a proteja firul în timpul coaserii.
Conducătorul de fir are rolul de a conduce firul de la ac şi de a-l tensiona după ce a fost împletit cu firul de la suveică.
Apucătorul îndeplineşte funcţia de a prinde bucla formată de câtre ac şi de a împleti cu firul de la suveică. Este alcătuit din corp, cârlig de prindere şi axul corespunzător pentru susţinerea suveicii.
Suveica are rolul de a purta firul inferior si de a-l tensiona pentru formare cusăturii. Este alcătuită din: corp, lăcaşul de stabilizare în carcasă, suportul bobinei cu fir, peniţa de tensionare a firului şi dispozitivului şi dispozitivul de asigurare în carcasă.
Transportorul transportă materialul în timpul coaserii, fiind compus dintr-o cremalieră prevăzută cu doua sau trei rânduri de dinţi. Efectuează o mişcare complexa compusă din ridicare, înaintare, coborâre şi retragere, de unde ciclul este reluat.
Picioruşul presează straturile de material pe transportor în vederea realizării transportului. Este alcătuit din talpa asigurata la suport, orificiul şi lăcaşul de motoare. Picioruşul maşinii are talpa asigurată la suport ceea ce permite o bună presiune a materialului atât pe straturile simple cât şi pe straturile cusute.
Fierul de căcat electric. Este interzis muncitorilor neinstruiţi să lucreze cu fierul de călcat electric. Este interzis muncitorilor sa lucreze cu fierul de călcat al cărui conducător de alimentare cu energie electrică este făcut din mai multe bucăţi sau al cărui strat izolator este făcut din mai multe bucăţi. Este interzis muncitorilor sa lucreze cu fierul de călcat electric daca acestea nu este prevăzut cu conducător electric cu trei fire, cu priza şi ştecher tip ŞUCO. Partea metalica a mesei va fi legata la centura de împământare, iar picioarele mesei vor fi prevăzute cu papuci de cauciuc (pufere). Este interzis muncitorilor neinstruiţi să lucreze cu fierul de călcat electric fără a avea sub picioare un grătar de lemn sau un covor electroizolant pentru a se evita pericolul de electrocutare în cazul intrării accidentale sub tensiunea instalaţiei pentru călcat. Muncitorii vor urmări ca talpa cu carcasa si minerul fierului de călcat sa fie bine asamblate, pentru a se evita accidentele prin dezasamblarea acestora. Este interzis muncitorilor neinstruiţi să lucreze cu fierul de călcat electric care are mineral de manevrare deteriorate. Pentru evitarea pericolului de incendiu, fierul de călcat electric va fi aşezat numai pe un suport necombustibil. Deplasarea fierului de călcat electric de la un loc la altul, se poate face numai după ce a fost scos de sub tensiune. Deconectarea fierului de călcat electric de la sursa de alimentare cu energie electrica se face trăgându-se cu mina de ştecher si nu de cablul electric al acestuia.
CAPITOLUL V
C) CONTROLUL TEHNIC FINAL
Îmbrăcămintea reprezintă totalitatea produselor care îmbracă corpul omenesc.
La confecţionarea produselor de îmbrăcăminte pot apărea diferite defecte cum ar fi:
• defecte de material;
• defecte de croire;
• defecte de coasere;
• defecte de calcare.
• Defecte de material.
Aceste defecte de material apar atunci când materialul are pe suprafaţa sa porţiuni mai groase sau mai subţiri, este pătat sau are câteva fire scoase în afară.
Pentru a îndepărta aceste defecte va trebui ca atunci când croim materialul respectiv sa fim foarte atenţi si sa asemănam in aşa fel incit sa evitam aceste defecte pentru ca ele sa nu doară.
• Defecte de croire.
Cele mai dese defecte apar atunci când nu sunt respectate masurile după care se realizează produsul. Foarte important este se felul cum se aşează materialul deoarece croirea se face numai pe lungimea materialului.
• Defecte de coasere.
Aceste defecte de coasere apar când cusăturile sunt: înşirate, strâmbe, porţiuni întrerupte de cusături. Pentru a îndepărta aceste defecte va trebui ca de fiecare data când începem lucrul să verificam maşina, adică trebuie sa verificam daca aţa este pusa corect, sa nu fie prea tensionata. Atunci când cusătura va fi executata strâmb va trebui desfăcuta si realizata alta cusătura dreapta.
• Defecte de calcare.
Defectele de calcare sunt atunci când se fac cute sau apare luciul pe produsul respective. Pentru a îndepărta aceste defecte va trebui sa verificam cu atenţie produsul iar acolo unde exista cute sa le îndepărtam.
Atunci când se calca produsul trebuie sa folosim o cârpa umedă pentru a nu se forma luciu pe suprafaţa materialului. Calitatea produselor finite după calcare se poate verifica prin controlul unitar (bucata cu bucata) sau prin sondaj. Controlul unitar consta in verificarea fiecărui produs confecţionat. Controlul calităţii produselor se face pe baza normelor tehnice care prevăd condiţiile de calitate pe care trebuie sa le îndeplinească fiecare produs, dimensiunea produsului in faza finala precum si abaterile admisibile fata de aceasta dimensiune. La controlul calităţii produsele se verifica pe lingă dimensiunile in norma interna atât aspectul final cit si calitatea execuţiei in procesul de confecţionare şi finisare. Pentru unele produse confecţionate si finisate realizate din tricot se utilizează aparate de control prevăzute cu manechin pe care se îmbrăca produsul. În urma controlului vor fi constatate anumite defecte ca:
a) formarea luciului,
b) deformarea produselor prin calcare,
c) apariţia cutelor si a umflăturilor, degradarea produsului prin ardere.
a) Formarea luciului. Acest aspect apare la toate categoriile de ţesături si tricoturi fiind inadmisibile la ţesăturile si tricoturile din lîna. Luciul pe suprafaţa produselor se formează la cusături, tururi, buzunare si alte detalii de la produsul călcat.
Formarea luciului pe suprafaţa produsului se datorează presiunii maşinii de călcat, încălzirii insuficiente si duratei de calcare necorespunzătoare.
b) Deformarea produselor prin calcare. Acest aspect se manifesta prin modificarea formei si a unor dimensiuni ale detaliilor. Pentru eliminarea defectului produsul finisat se calca.
c) Apariţia cutelor si a umflăturilor. Acest defect se produce din cauza umezirii excesive si a uscării insuficiente. Acest defect se înlătura prin aşezarea produselor întinse bine pe suport si călcarea lor pâna la uscarea suficienta.
d) Degradarea produsului prin ardere. Se produce ca urmare a temperaturii prea ridicate la presa si la maşinile de călcat si a timpului prea mare de călcat. O alta cauza care poate produce arderea este folosirea unei prese de călcat prea subţiri sau călcarea direct pe material.
CAPITOLUL VI
MĂSURI DE PROTECŢIE A MUNCII
Operaţiile mecanizate si utilajele folosite în secţiile de recepţie, preparaţie si croit prezintă riscuri de accidentare ce trebuie eliminate printr-o buna organizare a muncii si respectarea indicaţiilor privind prevenirea accidentelor.
Prin specificul lucrărilor de munca, accidentele in secţiile enumerate sunt mecanice si electrice.
Protecţia muncii este un ansamblu de activităţi organizate.
Masurile de protecţie a muncii sunt următoarele:
• curăţirea de scame sau de impuritatea a roţilor dinţate si a laturilor de transmisie se va face numai dup ace maşinile au fost scoase de sub tensiune;
• la maşina fixa de tăiat vor lucra muncitori calificaţi si instruiţi asupra modului de funcţionare a acestuia;
• maşina va fi pusa in funcţiune numai după ce s-au montat toate aparaturile de protecţie;
• înainte de începerea operaţiei de decupare a şpanului paratoarea benzii tăietoare se va regal in raport cu grosimea şpanului. Distanţa dintre şpan şi partea inferioară a apărării trebuie să fie mai mică de un centimetru;
• în timpul decupării detaliilor, maşinile vor fi ţinute numai paralel cu banda tăietoare şi la cel puţin trei centimetri distanta de acesta;
• viteza de înaintare a şpanului trebuie sa fie lentă şi uniformă pentru a evita ruperea sau deplasarea benzii tăietoare de pe roţile ghidare.
