R E F E R A T

Izvoarele dreptului comunitar european

Izvoarele scrise ale dreptului comunitar european arata ca, DREPTUL COMUNITAR PRIMAR constituie izvorul fundamental al dreptului comunitar european.

Dreptul primar se constituie din totalitatea normelor juridice cuprinse in tratatele de constituire ale comunitatilor europene, in anexele, protocoalele si actele aditionale la aceste tratate, in tratatele de aderare a unor state precum si in tratatele si actele cu caracter international de modificare sau completare a tratatelor constitutive.

Constituie, cu titlu de exemplu, acte de drept comunitar primar :

- Tratatul de la Paris de constituire a CECO ( TCECO ) din 18 aprilie 1951 ; x7l11lt
-II-

- Tratatul de la Roma de constituire a CEEA ( TCEEA ) din 25 martie 1957 ;
- Tratatul de la Roma de constituire a CEE ( TCEE ) din 25 martie 1957 ;
- Conventia de instituire a unor organe comune pentru CECO, CEEA si CEE din 25 martie 1957 ;
- Tratatul de fuziune a consiliilor si comisiilor comunitatilor europene din 8 aprilie 1965 ( Tratatul de fuziune ) ;
- Protocolul asupra unor drepturi ale comunitatilor europene din 8 aprilie 1965 ;
- Protocolul privind compozitia Curtii Europene de Justitie a C E E din 17 aprilie 1957 ;
- Tratatul de aderare a Regatului Danemarcei, Irlandei si a Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord la CEE si EURATO din 22 ianuarie 1971 si actele aditionale ;
- Tratatul de modificare a tratatelor constitutive ale comunitatilor europene in domeniul bugetar din 22 aprilie 1970 ( tratatul bugetar ) ;
- Actul Unic European din 28 februarie 1986 ( AUE ) ;
- Tratatul de la Maastricht privind Uniunea Europeana din 7 februarie 1992 ( TUE ) ;
- Tratatul de la Maastricht privind Comunitatea Europeana de modificare a tratatului de la Roma din 1957, adoptat la 7 februarie 1992 ( TCE sau noul Tratat de la Roma ), care constituie parte integranta a TUE ;
- Tratatul de la Amsterdam de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeana din 2 octombrie 1997 ;
- Tratatul de la Nisa de modificare a tratatelor constitutive ale comunitatilor europene din 26 februarie 2001 ; etc.

DREPTUL COMUNITAR SECUNDAR ( derivat ) :

Dreptul comunitar secundar desemneaza ansamblul normelor juridice elaborate de catre organele comunitatilor europene an baza si pentru executarea normelor de drept comunitar primar.

Constituie acte de drept comunitar secundar urmatoarele categorii de acte juridice :

- Directive si Decizii normative ;
- Regulamente ;
- Decizii individuale ;
- Linii directoare si recomandari si alte acte cu caracter obligatoriu ale Consiliului de Ministri ori Comisiei Europene ;
-III-

- Regulamentele de organizare si functionare si procedurale ale organelor comunitare ;
- Programele generale ale organelor comunitare ;
- Protocoale si acorduri interorgane.

Izvoarele nescrise ale dreptului comunitar european :

Dreptul nescris al comunitatilor europene se compune din principiile sau regulile juridice generale, practica judiciara a Curtii Europene de Justitie ( CEJ ) si din cutuma comunitara.

PRINCIPIILE GENERALE ALE DREPTULUI COMUNITAR EUROPEAN, implica, pe de o parte, principiile generale care fundamenteaza legislatia comunitara si, pe de alta parte, principiile fundamentale care stau la baza sistemelor legislative ale statelor membre ale comunitatilor europene.

Prima categorie isi gaseste sediul juridic in dreptul comunitar primar.

Cea de a doua categorie este diputata in literatura de specialitate intre sustinatorii metodei celui mai mic numitor comun care considera ca pot fi izvoare de drept comunitar numai acele principii care se regasesc in sistemul legislativ al tuturor statelor membre si adeptii ideii ca trebuie sa fie considerate izvoare pentru dreptul comunitar toate principiile fundamentale ale legislatiilor tuturor statelor membre.

Doctrina si jurisprudenta CEJ pare sa incline spre o aplicare specifica dreptului comparat, critica si valorizatoare, potrivit careia sunt avute in vedere, ca principii generale ale dreptului comunitar acele principii cuprinse in legislatia interna a statelor membre care se apropie cel mai mult si sunt orientate ca tendinta valorificatoare spre obiectivele si scopurile fundamentale ale comunitatilor europene.

Totalitatea principiilor fundamentale ale sistemelor de drept intern ale statelor membre, care se regasesc in toate aceste sisteme si care promoveaza valorile si respecta obiectivele comunitatilor europene sunt cuprinse sub denumirea de PRINCIPII ALE DREPTULUI COMUNITAR COMPARAT si, in acest sens, constituie izvoare nescise pentru dreptul comunitar european.

CUTUMA COMUNITARA desemneaza totalitatea normelor si regulilor nescrise care, datorita unei practici indelungate si recunoasterii tacite a caracterului obligatoriu al acestora, modifica ori completeaza dreptul comunitar scris, primar sau secundar.
-IV-

Existenta unor astfel de reguli este recunoscuta fara echivoc in literatura de specialitate, cu toate acestea CEJ le utilizeaza numai cu titlu exceptional.

Ca exemplu al unei asemenea reguli evidentiem regula nescrisa care completeaza art.2 al tratatului de fuziune din 1965 potrivit caruia din Consiliul de Ministri fac parte reprezentantii guvernelor statelor membre care sunt si membri ai guvernelor respectiv.
Cu toate acestea practica comunitara a admis, ca regula nescrisa si necontestata, desemnarea ca reprezentanti in Consiliu si a unor secretari care nu sunt membri in guvernele statelor membre.

PRACTICA JUDICIARA desemneaza totalitatea normelor de drept comunitar nescris care se nasc ca urmare a rolului activ al Curtii Europene de Justitie ( CEJ ) in aplicarea, interpretarea si dezvoltarea dreptului comunitar scris. Curtea are in acest sens un rol de adevarat creator de drept comunitar nescis.

DREPTUL COMUNITAR COMPLEMENTAR desemneaza totalitatea normelor care, fara sa faca parte integranta din dreptul comunitar european, se regasesc in actele de drept international public incheiate intre statele membre ale comunitatilor europene si care servesc scopului promovarii obiectivelor fundamentale ale comunitatilor Europene.

Astfel, spre exemplu, Conventia privind recunoasterea reciproca a societatilor si persoanelor juridice din 29 februarie 1968, Acordul cu privire la infiintarea unui Institut european de Invatamant Superior din 19 aprilie 1972, Conventia cu privire la competenta de drept civil si comercial precum si la executarea hotararilor instantelor judecatoresti in aceste materii din 27 septembrie 1968, Acordul de la Schengen din 14 iunie 1985, Conventia EURO, etc.

Unele precizari cu privire la termenul de COMUNITATEA EUROPEANA :

Termenul de “ comunitatea europeana ” s-a incetatenit in limbajul comun, nejuridic, ca desemnand, de regula, toate cele trei comunitati europene considerate impreuna.

Punctul de plecare pentru folosirea acestui termen este considerat a fi, pe de o parte, fuzionarea organelor celor trei comunitati europene prin tratatele din 1957 si 1965 si, pe de alta parte, obiectivul declarat al fuzionarii in timp a celor trei comunitati intr-una singura.
-V-

Din punct de vedere strict juridic utilizarea lui in termenii de mai sus este incorecta. De altfel si Actul Unic European din 1985 vorbeste despre “ comunitatile europene ” si nu despre comunitatea europeana.

Din punct de vedere juridic, potrivit art.G al Tratatului de la Maastricht asupra Uniunii Europene din 1992, odata cu intrarea in vigoare a acestui tratat, termenul de COMUNITATEA EUROPEANA este si trebuie sa fie utilizat ca termen care inlocuieste denumirea fostei Comunitati Economice Europene ( CEE ) cu denumirea de “ COMUNITATEA EUROPEANA ( CE ) ”.

Comunitatea europeana ( CE ) constituie la ora actuala pilonul institutional principal in cadrul procesului de constructie a Uniunii Europene, ca structura juridico-organizatorica cu personalitate juridica proprie.

Semnatura ,