18. Demnitatea persoanei umane, in lumina moralei crestine, cere ca fiecare om sa aiba un domeniu de dispozitie asupra unor bunuri. Aceasta dispozitie garantata de societate este dreptul de proprietate. Sistemul economic care se bazeaza pe proprietatea privata asupra mijloacelor de productie s-a dovedit a fi cel mai eficient. Proprietatea privata, fiind fundamentul bunastarii sociale, ofera oricarei persoane posibilitatea de acces la resursele necesare existentei sale. Proprietatea are o dimensiune individuala si una sociala, fiind o premisa a libertatii persoanei si un obstacol in calea concentrarii si a centralizarii puterii economice si politice. Totodata, proprietatea are o dimensiune economica exprimata prin interesul personal, autonomia decizionala si ideea de competitie. De aceea, proprietatea privata trebuie garantata de stat in scopul limitarii autoritatii institutiilor publice asupra persoanei si al armonizarii intereselor individuale cu cele comunitare.

In cei aproape zece ani ai perioadei de tranzitie de la fosta republica sovietica la statul de drept, in Republica Moldova nu a fost creata o economie eficienta, capabila sa asigure cetatenilor ei un nivel decent de trai, sa rezolve problemele sociale si cele privind dezvoltarea stiintei, culturii si educatiei. Sistemul politic si structurile puterii, create de el, nu asigura dirijarea judicioasa a tarii si orientarea clara a cursului pe care il promoveaza. Moldova se afla la raspintie: este inca posibila revenirea la sistemul administrativ-birocratic perimat, ceea ce ar insemna transformarea ei intr-un termen relativ scurt in una din cele mai inapoiate tari de pe continentul european si pierderea independentei. Aceste tendinte social-politice periculoase pot fi invinse doar prin ameliorarea grabnica a calitatii vietii majoritatii populatiei, prin aprofundarea reformelor democratice si economice de ansamblu, conferindu-le in permanenta o orientare sociala, prin instituirea ordinii si asigurarea respectarii legii in tara. h8o14oy
La etapa actuala a evolutiei istorice, in conditiile sociale si politice concrete

• crearea economiei de piata bazata pe proprietatea privata, initiativa antreprenoriala si concurenta sanatoasa. Asigurarea trecerii treptate de la economia multisectoriala, in care coexista proprietatea privata si cea de stat, la piata libera, in care prevaleaza proprietatea privata asupra mijloacelor de productie, iar in producerea si distribuirea bunurilor materiale guverneaza mecanismele de piata. Asigurarea eficientei functiei reglementatoare a statului, in special in cadrul etapei de trecere de la economia planificata de directiva la economia de piata. Acest lucru este determinat nu numai de faptul ca statul detine in proprietate partiala sau totala un sir de intreprinderi, ci si de functiile lui, exercitate in cadrul formarii si executarii bugetului, transpunerii in viata a politicii fiscale, creditare, investitionale si sociale;
• mentinerea stabilitatii macroeconomice cu costuri sociale minime. Asigurarea stabilitatii si convertibilitatii leului moldovenesc. Prevenirea cresterii necontrolate a inflatiei. Modernizarea continua a sistemului bancar, optimizarea pietei hirtiilor de valoare;
• mentinerea pozitiilor pe pietele traditionale si cucerirea noilor piete externe pentru produsele autohtone prin stimularea pe toate caile a exportului de marfuri calitative moldovenesti, precum si prin impulsionarea dezvoltarii performante a ramurilor prelucratoare si scientointensive, a sectoarelor de producere a marfurilor pentru export si articolelor pentru substituirea celor din import, cu aplicarea mijloacelor tehnice si tehnologiilor moderne. Orientarea agriculturii si, in primul rind, a complexului agroindustrial spre exportul productiei ecologic pure si competitive;
• stabilizarea si extinderea pietei interne din contul sporirii puterii de cumparare a populatiei Moldovei si formarii unei cereri special orientate a diverselor grupuri ale populatiei, sporirii ponderii, protejate de inflatie, a salariilor in produsul intern brut, precum si dezvoltarea ramurilor economice in stare sa stimuleze cresterea treptata a consumului de marfuri indigene;
• sustinerea pe toate caile a business-ului mic si mijlociu, aceasta fiind o directie prioritara a politicii economice de stat privind reformarea relatiilor de proprietate, asigurarea unei rentabilitati inalte si a eficientei agentilor economici din sectorul privat, capabili sa dinamizeze relansarea economica in tara, precum si sa contribuie la crearea unei numeroase clase medii
• garantul stabilitatii sociale si al depasirii radicalismului si extremelor de catre societate.
________________________________________
Miscarea social-politica "Forta Noua":
Programul / Organele de conducere / Date statistice / Participarea la alegeri

Economia Republicii Moldova este economie de piata, de orientare sociala, bazata pe proprietatea privata si pe proprietatea publica, antrenate in concurenta libera.
(2) Statul trebuie sa asigure: a. reglementarea activitatii economice si administrarea proprietatii publice ce-i apartine in conditiile legii; b. libertatea comertului si activitatii de intreprinzator, protectia concurentei loiale, crearea unui cadru favorabil valorificarii tuturor factorilor de productie; c. protejarea intereselor nationale in activitatea economica, financiara si valutara; d. stimularea cercetarilor stiintifice; e. exploatarea rationala a pamintului si a celorlalte resurse naturale, in concordanta cu interesele nationale; f. refacerea si protectia mediului inconjurator, precum si mentinerea echilibrului ecologic; g. sporirea numarului de locuri de munca, crearea conditiilor pentru cresterea calitatii vietii; h. inviolabilitatea investitiilor persoanelor fizice si juridice, inclusiv straine.
Articolul 127
Proprietatea
(1) Statul ocroteste proprietatea.
(2) Statul garanteaza realizarea dreptului de proprietate in formele solicitate de titular, daca acestea nu vin in contradictie cu interesele societatii.
(3) Proprietatea publica apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale.
(4) Bogatiile de orice natura ale subsolului, spatiul aerian, apele si padurile folosite in interes public, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, caile de comunicatie, precum si alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice.
Articolul 128
Proprietatea cetatenilor straini si a apatrizilor
(1) In Republica Moldova este ocrotita proprietatea altor state, a organizatiilor internationale, a cetatenilor straini si a apatrizilor.
(2) Modul si conditiile de exercitare a dreptului de proprietate al persoanelor fizice si juridice straine, precum si al apatrizilor, pe teritoriul Republicii Moldova sint reglementate prin lege.

Articolul 1. Notiunea de privatizare
1. Privatizarea este un proces, efectuat de catre organele puterii de stat si ale administratiei de stat, de instrainare a bunurilor statului in proprietatea cetatenilor si asociatiilor lor (societati pe actiuni si economice, intreprinderi colective, cooperatiste,particulare si alte tipuri de intreprinderi bazate pe proprietatea privata a cetatenilor Republicii Moldova). Sint supuse privatizarii bunurile organizatiilor obstesti, asupra carora statul si-a confirmat dreptul sau de proprietate.

aAlin.1 art.1 modificat prin Legea nr. 156-XIII din 29.06.94i

Cetatenii Republicii Moldova participa la procesul de privatizare pe baza liberului consimtamint.
2. Ca urmare a privatizarii bunurilor statului, acesta isi pierde drepturile de posedare, folosire si de dispunere de bunuri, iar achizitorii isi asuma toate obligatiile, ce deriva din transmiterea dreptului de proprietate.

Articolul 2. Principiile privatizarii
Principiile de baza ale privatizarii sint urmatoarele: asigurarea protectiei sociale a populatiei; egalitatea drepturilor cetatenilor la primirea unei cote din bunurule statului, ce urmeaza a fi privatizate; instrainarea bunurilor statului atit cu plata, cit si in mod gratuit; asigurarea publicitatii largi si a unui inalt grad de informare a populatiei asupra procesului de privatizare.

aArt.2 modificat prin Legea nr.580-XIII din 20.09.95i

Articolul 3. Domeniul si obiectele privatizarii
1. Privatizarea se admite in toate ramurile economiei, culturii si ale sferei sociale a republicii si se extinde asupra obiectelor patrimoniului statului si asupra resurselor naturale de pe teritoriul ei.
2. Obiecte ale privatizarii sint: intreprinderile (asociatiile), institutiile, organizatiile unitatile structurale ale asociatiilor, atelierele, alte subdiviziuni ale intreprinderilor, organizatiilor ce constituie complexe patrimoniale unice; partea proprietatii intreprinderilor, aflate in proprietatea statului, ivestita in actiuni si transmisa in posesie cetatenilor; locuintele; obiecte nefinalizate, inclusiv cladirile de locuit;

aSubalin. introdus prin Legea nr.468-XIV din 25.06.99i

celelalte mijloace tehnico-materiale, cu exceptia obiectelor aratate la punctul 3 al prezentului articol.
Se admite privatizarea partiala a intreprinderilor de catre lucratorii lor, contra bonuri patrimoniale ce le apartin, in limita a 20 procente din valoarea intreprinderii. Lista intreprinderilor care urmeaza sa fie privatizate partial este aprobata de Parlament.

aAlin. introdus prin Legea nr. 1332-XII din 12.03.93i

Modul de privatizare a resurselor naturale este stabilit de o legislatie speciala.
3. Obiectele patrimoniului statului nu pot fi privatizate daca acestea: asigura capacitatea de aparare si securitatea statului; constituie patrimoniul culturii nationale; asigura minimul garantat de catre stat al serviciilor sociale gratuite pentru populatie; activitatea lor constituie monopolul statului.
Nu sint supuse privatizarii terenurile de pamint atribuite fondului funciar de stat, precum si terenurile transmise manastirilor in modul stabilit de lege.
Intreprinderile si organizatiile care nu au fost incluse in listele obiectelor supuse privatizarii aprobate de Parlament, precum si alte obiecte care, potrivit legislatiei, ramin in proprietate de stat, nu sint supuse privatizarii.

In general nevoia de creditare apare din lipsa fondurilor proprii pentru a face fata in intregime cheltuielilor ocazionale de desfasurare normala a activitatii complexe a fiecarui agent economic (productie, investitii, comerciala etc.). La orice agent economic apar dezechilibre, disfunctionalitati in cazul trezoreriei, al gestiunii intreprinderii. De aceea creditul de trezorerie ocupa o pondere insemnata in totalul creditelor bancare. Creditul de trezorerie este necesar cand activul circulant din bilant nu poate fi acoperit integral din incasari si din fondul de rulment. Se poate afirma ca in cadrul creditelor de exploatare creditul de trezorerie detine primul loc. Orice agent economic detine active circulante importante determinate in primul rand de activitatea de productie si in al doilea rand, de creantele asupra clientelei. La orice agent economic, sursele de finantare trebuie sa fie suficiente pentru a face fata nevoilor de acoperire a activului circulant.
In tara noastra, fondul de rulment are in general un volum mai mare decat in tarile cu o economie dezvoltata, ca urmare a vitezei mai mici de rotatie a mijloacelor circulante in general si a ciclului de fabricatie mai lung. De aceea, avand in vedere si faptul ca mijloacele proprii de finantare sunt limitate, putem afirma ca la noi, necesitatea creditelor bancare este mai mare. Adaugam la cauzele de mai sus si stocurile mai mari de produse finite care nu se vand (ca urmare a nefolosirii marketingului vanzarii) si incasarilor restante care au ajuns la un nivel de nesuportat. Necesarul total de fonduri si deci de credite este determinat si de modul de gestionare al agentului economic. Daca printr-o gestionare eficienta a fondurilor se poate asigura rotatia stocurilor, recuperarea mai rapida a creantelor nemobilizate, obtinerea prelungirii creditului furnizorilor, cresterea avansurilor primite de la partenerii de afaceri, putem vorbi de o reducere a necesarului de credite al agentilor economici.
Exista mai multe clasificari de credite bancare acordate agentilor economici in functie de varietatea
„Creditul reprezinta relatia baneasca intre o persoana fizica sau juridica, numita creditor, care acorda unei alte persoane, numita debitor, un imprumut in bani in general cu o dobanda stabilita in functie de riscul pe care si-l asuma creditorul sau de reputatia debitorului”. Etimologic, cuvantul „credit” isi are originea in limba latina „creditum-creditare”, care inseamna „a crede” sau „a avea incredere”, fapt ce scoate la iveala un element de ordin psihologic: increderea, care presupune existenta unei anumite culturi sociale, a unei „psihologii colective”, care difera insa in timp si de la o colectivitate la alta. Avand in vedere ca raporturile de credit au o insemnatate deosebita, atat prin dimensiune, varietate, cat si prin impactul lor asupra desfasurarii activitatii economice, se impune o clasificare a acestora.
Foarte importanta pentru activitatea bancara este analiza si clasificarea portofoliului de credite pentru a putea gestiona riscul transformarii creditelor in neperformante.
Aceasta activitate se realizeaza conform reglementarilor B.N.R. pe baza a doua caracteristici: a. performantele financiare ale imprumutatilor b. serviciul datoriei acestora.
Stabilirea performantelor financiare ale imprumutatilor se realizeaza pe baza unui set de indicatori economico-financiari, specifici pentru fiecare banca. Cel mai frecvent folositi sunt:gradul de lichiditate, gradul de solvabilitate, rata profitului si gradul de indatorare. De obicei apar doua probleme:luarea in considerare a unui numar prea mic de indicatori determina o crestere a riscului unei posibile evaluari sumare a performantei financiare a clientului, pe cand stabilirea unui numar prea mare de indicatori determina o crestere a timpului de fundamentare a deciziei de creditare. Cu alte cuvinte, se impune determinarea unui set de indicatori care sa aiba o importanta reala in determinarea bonitatii clientului.
Stabilirea performantelor financiare ale imprumutatilor presupune clasificarea creditelor bancare in anumite categorii, stabilite si impuse de B.N.R.

Web
Site

DOBANDA - PRET AL CREDITULUI SI IMPLICATIILE SALE IN ECONOMIE
DOBANDA - PRET AL CREDITULUI SI IMPLICATIILE SALE IN ECONOMIE
Una dintre principalele componente ale sistemului financiar-bancar si care are implicatii adanci in economia de piata este dobanda. Dobanda reprezinta de fapt „pretul capitalului cedat temporar cu obligatia de rambursare, pret specific pietei de capital.”
Daca in succesiunea logica, creditul detine o pozitie primara, dobanda reprezinta de fapt conditia oportunitatii si eficientei acestuia. Dobanda se afla in acelasi timp in ipostaza de efect si cauza a activitatii de creditare, reprezentand practic ratiunea unei banci comerciale de a acorda credite.
In ipostaza de efect, marimea dobanzii determinata de relatia cerere-oferta, va reflecta de fapt punctul de intersectie dintre capitalul disponibil si necesitatile de imprumuturi. Daca acest punct de intersectie coincide cu punctul de echilibru dintre disponibilitati si cererea de credite, atunci veridicitatea ratei dobanzii nu poate fi contestata. Dar nivelul ratei dobanzii este influentat totodata si de dividendele platite aferente actiunilor detinute, de veniturile din negocierea valorilor mobiliare, de evolutia operatiunilor la bursa, de politica monetara dusa de stat etc.
In ce-a de a doua ipostaza, aceea de cauza, dobanda conditioneaza procesele economice, prin marimea ei conferindu-i-se rolul de regulator al pietei capitalului. 37616fdi71uju3z
Ratele dobanzilor sunt stabilite de bancile comerciale in functie de cererea si oferta de credite.

Subliniati conditiile de trece la o economie de piata, elementele economiei de piata si trasaturile economiei de piata moderne.
Pentru a putea trece la o economie de piata trebuiesc create unele conditii ca: a) realizarea pluralismului economic; b) privatizarea.
Elementele economiei de piata sunt: - unitatile economice autonome;
- piata;
- parghiile economico-financiare utilizate;
- mecanismul functional propriu;
- reglementari juridice;
- cadru organizatoric adecvat.
Trasaturile economiei de piata moderne sunt:
- se bazeaza pe productia si circulatia marfurilor generalizata;
- se bazeaza pe legile economice obiective ce guverneaza aceste procese;
- se bazeaza pe utilizarea parghiilor si stimulentelor marfo -; banesti;
- asigura un rol adecvat pietei;
- are la baza pluralismul formelor de proprietate(preponderent cea privata);
- autonomia deplina pentru fiecare forma de proprietate(facand ca interesul personal si rapoartele economice dintre ele sa stea la baza activitatii economice);
• are ca si caracteristici principale care se generalizeaza in toate procesele reproductiei sociale competitia si concurenta;
• asigura echilibru de influenta intre producatori si consumatori(eliminand monopolul);
• statul intervine doar in mod indirect prin parghii economico -; financiare;
• formarea libera a preturilor(doar prin negociere, fara interventii administrative si politici monopoliste);
• o structura tehnico -; economica moderna pentru cresterea eficientei;
• un sistem bancar modern.
Definiti creditul si subliniati functiile lui.
Creditul este relatia monetara aparuta in legatura cu acordarea de imprumuturi unor agenti economici cu conditia rambursarii lor la un termen numit scadenta si in schimbul unei plati suplimentare numita dobanda.
Functiile lui sunt:
- folosirea mai eficienta a capitalului banesc;
- determina cresterea gradului de valorificare a factorilor materiali de productie;
- inlesneste procesul de concentrare si centralizare a intreprinderilor si a capitalului;
- mijloceste redistribuirea capitalurilor pe diferite ramuri de productie;
- stimuleaza desfacerea marfurilor pe scara mai mare;
- regleaza circulatia monetara prin sistemul bancilor de credit;
- influenteaza consumul prin vanzarea in rate.
Tranzitia la economia cu piata concurentiala in Romania - aspecte principal-metodologice
Tranzitia la economia cu piata concurentiala in Romania:aspecte principal-metodologice
52884lsz58hiv9n
52884lsz58hiv9n

Poporul roman a optat pentru economia cu piata concurentiala si mecanismul ei functional, intelegand ca monopolul proprietatii “socialiste” de stat, mecanismele economiei de comanda nu mai puteau asigura orientarea energiilor natiunii spre satisfacerea acceptabila a nevoilor limitate si in continua diversificare.
Calea de urmat pentru a lichida structurile vechi si a crea cadrul institutional necesar opririi caderii economiei nationale aflate intr-o profunda criza si deschiderii ei spre o evolutie normala pe traiectoria progresului nu poate fi gasita spontan. Economia de piata contemporana este deosebit de complexa si variata, bazata pe interesele agentilor economici foarte diferite, divergente. De aceea, fundamentarea stiintifica a unei strategii de infaptuire a economiei de piata concurentiala in Romania s-a dovedit obligatorie, problema ce presupune analize si dezbateri ample si finalizate in Schita programului de tranzitie elaborat cu participarea unui cerc larg de specialisti si insusit practic de toate fortele politice parlamentare din 1990.
Aflata in fata adoptarii unei strategii de tranzitie la economia cu piata concurentiala si luand cunostinta de experienta tarilor avansate in acest domeniu, tara noastra, ca si alte tari din Europa centrala si de est, a avut cel putin urmatoarele posibilitati:
• de a prelua un model elaborat si aplicat cu succes intr-una din tarile lumii(s-ar fi putut avea in vedere, in alegerea modelului, eventualele similitudini ale dezvoltarii lor istorice, ca si ale structurilor de ramura, ale resurselor umane etc.); si884l2558hiiv
• de a incerca sa conceapa o strategie proprie, cu totul originala, pe care sa o aplice prin metode, de asemenea, intru totul specifice(s-ar fi putut sustine o asemenea linie prin inexistenta unei experiente istorice de trecere de la socialismul marxist la capitalism si prin trasaturile caracteristice ale economiei romanesti de astazi, dupa o evolutie de cateva decenii sub regim de comanda);
• de a realiza o sinteza a unor aspecte pozitive din experintele mai multor tari, indeosebi europene. Aceasta urma a se realiza pe baza a cel putin urmatoarelor criterii: incadrarea in cerintele revolutiei tehnico-stiintifice actuale(deci prin orintarea procesului cu fata spre viitor);valorificarea experientei pozitive a tarii noastre din perioada interbelica(mai ales in ceea ce priveste constituirea institutiilor economice si juridice corespunzatoare economiei de piata);preluarea si implementarea doar a acelor experiente ale unor tari si popoare care au sanse mari de a fi asimilate creator de noii agenti economici(cu nivelul lor actual, cu interesele pe care le au, pornind de la starea dezvoltarii economice a tarii, de la marile dezechilibre tehnico-economice “asezate si consolidate” intr-o perioada relativ indelungata, de la nivelul cultural al populatiei etc.).
Desi exista numeroase puncte de vedere referitoare la economia cu piata concurentiala ce urmeaza a fi promovata in tara, totusi se poate vorbi de un consens minim in sensul optiunii lor pentru economia de piata moderna, eficienta, de nuanta europeana, de tip social.
In prezent, in Romania, tranzitia la economia cu piata concurentiala se identifica cu infaptuirea Reformei economice. Prin intermediul Reformei, economia Romaniei, puternic centralizata, distorsionatasub raport tehnico-stiintific si dezechilibrata structural, evolueaza spre liberalizare, in care actiunile agentilor economici trebuie reglate prin intermediul pietei cu respectarea cadrului legislativ, creat de statul democratic, modern.
Functia initiala a Reformei este depasirea crizei economice mostenite de la mecanismul de comanda si a celei ciclice pe care o parcurge in prezent economia noastra. Finalitatea Reformei o reprezinta infaptuirea economiei de piata moderna si a mecanismului sau eficient, functional liber. Cele doua obiective trebuie sa se infaptuiasca in secvente de timp diferite, gradual dar nu lent, cu blocaje, ci, prin masuri esalonate insa derulate cu simultaneitate. Aceasta decurge din natura si interdependenta fenomenelor si proceselor economice implicate si realizate prin asemenea masuri.
In cadrul acestor masuri, avand amploare, profunzime si implicatii deosebite, pot fi identificate cateva mari procese:
• Macrostabilizarea care vireaza eliminarea sau macar atenuarea unora dintre dezechilibrele mostenite sau aparute in procesul tranzitiei: controlul inflatiei, deficitul bugetar si al balantei de plati externe, adaptarea consumului la resursele existente si la starea eficientei economice.
• Efectuarea reformelor structurale si institutionale care sa permita realocarea resurselor in raport cu nevoile si posibilitatile economice, dar tinand seama de tendintele pe care Marea tranzitie le impune pe plan mondial,cat si de domeniile cu avantaje relative(comparative) ale economiei romanesti. Realocarea trebuia infaptuita prin parghii economice compatibile cu logica politicii fiscale, cu cea a cheltuielilor publice, parghii de credit, de comert exterior si de dezvoltare teritoriala. Ratiunea ultima a acestor reforme o constituie sporirea eficientei utilizarii factorilor de productie si, in primul rand, a productivitatii ca suport pentru cresterea economica pe termen lung. Prin reformele structurale urmeaza a fi creati, subiectii economici participanti la tranzactiile concurentiale, sa fie creat un nou cadru institutional juridic, care reglementeaza drepturile, obligatiile si raporturile dintre unitatile economice, si sa se asigure consolidarea sistemului de piete si a mecanismelor functionale specifice.
Nucleul reformelor structurale il reprezinta privatizarea, eliminarea cvasimonopolului proprietatii publice, a altor tipuri de monopoluri si crearea pluralismului sistemului de proprietate a carui baza o constituie proprietatea privata sub diferitele ei forme. Reformele structurale au in vedere toate componentele mecanismului economic si nivelurile economiei, a caror functionare este asezata pe un cadru institutional-juridic adecvat statului de drept si compatibil cu cel practicat de spatiul Uniunii Europene, ca premisa pentru o integrare mai facila in acesta.
• Liberalizarea economica. Experienta istorica releva ca economia cu piata concurentiala poate functiona doar daca sunt create conditiile pentru exercitarea si garantarea unui set de libertati: libertatea alegerii bunurilor de consum si de capital, a profesiei si a locului de munca; libertatea de a dispune autonom de factorii de productie aflati in posesiune, liberatatea de a exercita initiativele imaginate cu respectarea libertatii celorlalti si a cadrului legislativ adoptat prin sistemul democratismului politic. Prin normele de liberalizare economica pe care le-a imaginat si aplicat Reforma din Romania se da expresie asumarii de catre agentii economici a dreptului de decizie si a consecintelor acesteia in legatura organica cu redefinirea rolului statului. O alta directie presupune masuri cum sunt: liberalizarea preturilor(inclusiv a salariilor si a ratei dobanzii), convertibilitatea monedei, libertatea de miscare a factorilor de productie, deschiderea spre si pentru exterior in spiritul principiilor Organizatiei Mondiale a Comertului, modificarea sistemului de conducere a intreprinderilor si reforma microeconomica. In context, statul isi restrange unele functii economice traditionale, asumandu-si functiile moderneprivind crearea si aplicarea cadrului legislativ, asigurarea premiselor pentru exercitarea liberalizarii economice, intretinerea si supravegherea concurentei.
Cu toate acestea, costurile sociale ale tranzitiei au depasit asteptarile. Au aparut noi dezechilibre si factori de instabilitate: somajul structural, datoria externa substantiala, blocajul financiar, dimensiunile economiei subterane, deprecierea starii generale de sanatate a populatiei, situatia economica dramatica a unor categorii ale populatiei(pensionari, persoane varstnice, somerii cronici s.a.)s amplificarea proceselor speculative(inclusiv in activitatea sistemului bancar) in detrimentul si pe seama economiei reale; sustragerea unei parti insemnate de economii(inclusiv cele institutionalizate) de la procesele investitionale reale diminueaza injectarea in economie a noi factori de productie si de ameliorare a calitatii, eficientei si competitivitatii celor existenti.
In concluzie, tranzitia la economia cu piata concurentiala in Romania se poate infaptui benefic pe baza unei strategii coerente, in care se armonizeze toate laturile vietii economice-sociale, in acord cu perspectiva integrarii in Uniunea Europeana, cu aspiratiile de progres si prosperitate ale populatiei.