1. CONSIDERATII GENERALE

Delapidarea ,asa cum este prevazuta in art. 215 Cod penal , este incriminata intr-o varianta simpla sau tip si alta agravata si face parte din grupa de infractiuni impotriva patrimoniului alaturi de furt, talharie, abuzul de incredere, inselaciunea, etc. x7l24lg
Obiectul juridic generic al infractiunilor impotriva patrimoniului il constituie relatiile sociale a caror formare , desfasurare si dezvoltare sunt asigurate prin apararea patrimoniului , mai ales su aspectul drepturilor reale privitoare la bunuri si implicit sub aspectul obligatiei de a mentine pozitia fizica a bunului in cadrul patrimoniului , acesta facand parte din gajul general al creditorilor chirografari.
Patrimoniul este un concept juridic care exprima ansamblul de drepturi si obligatii ale unei persoane ca o universalitate , ca o totalitate independenta de bunurile care le cuprinde la un moment dat patrimoniul ; fie ca il privim ca o entitate strans legata de persoana subiectului fie ca o universalitate de de drepturi , exista obligatoriu la orice subiect de drept; el nu se poate niciodata instraina ci se transmite numai la moartea subiectului. Din cuprinsul patrimoniului fac parte bunurile corporale si incorporale , bunurile consumptibile ori fungibile, mobile sau imobile , principale sau accesorii, etc, adica tot ce reprezinta puteri , facultati , aptitudini ale subiectului privite din punct de vedere al valorii lor economice si a raporturilor care se nasc din exercitiul acestor puteri, facultati, aptitudini.

Revenind strict la delapidare , aceasta este incriminata in doua variante.
Varianta simpla consta in -; insusirea , folosirea sau traficarea , de catre un functionar , in interesul sau ori pentru altul , de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestioneaza sau administreaza , conform prevederilor art. 215 Cod Penal , alin 1.
Varianta agravanta se realizaeza in cazul in care delapidarea a avut consecinte deosebit de grave, conform prevederilor aceluiasi articol in vigoare, alin 2.

2. CONDITII PREEXISTENTE

Prin conditiile preexistente intelegem obiectul si subiecti infractiunii.

A) OBIECTUL INFRACTIUNII are luat din doua conceptiuni : obiectul juridic special si obiectul material.

Obiectul juridic special il constituie relatiile sociale de natura patrimoniala a caror existenta si dezvoltare este conditionata de mentinerea pozitie de fapt a bunurilor ce apartin sau intereseaza o persoana juridica privata sau publica impotriva actelor gestionarilor sau administratorilor , de insusire sau folosire in scopuri personale a bunurilor ce constituie obiectul activitatii de gestionare sau administrare. Infractiunea fiind savarsita de un functionar public are ca obiect juridic secundar relatiile sociale care asigura desfasurarea normala si corecta a serviciului unitatii private sau publice.

Obiectul material al infractiunii de delapidare este reprezentat de bani , valori sau alte bunuri din patrimoniul public sau privat pe care faptuitorul le gestioneaza sau administreaza.
Prin “bani” se inteleg biletele de banca si monedele metalice romanesti sau straine care au putere circulatorie indiferent daca se afla in numerar sau la dispozitia unitatii private sau publice.
Prin “valori se inteleg hartiile de valoare si inscrisurile de orice fel , cum sunt obligatiunile CEC , cecurile , hartiile de virament , timbrele , titlurile de credit , de creanta , etc , daca incorporeaza drepturi a caror valorificare este legata de detinerea respectivelor inscrisuri.
Prin ‘alte bunuri” se inteleg bunurile mobile corporale altele decat banii ori valorile asimilate acestora , care au o valoare economica si fac parte din sfera de gestionare sau administrare a faptuitorului. De asemenea , apartin unitatii plusurile de bani sau marfuri indiferent de sursa acestora dar aparute in cadrul operatiunii de gestionare sau administrare a bunurilor aflate in cadrul unitatii.
Poate fi obiect material si bunul ajuns , din eroare , in gestiune sau administrarea unitatii private sau publice.
Pentru ca un bun sa devina obiectul material al infractiunii de delapidare , trebuie ca acesta sa aiba o existenta materiala deoarece numai astfel de bunuri pot fi sustrase . De asemenea , trebuie sa aiba o valoare economica si o anumita situatie juridica , adica sa faca parte din patrimoniul unei persoane juridice , sa se afle in posesia sau detentiunea acesteia si , totodata , sa se afle in masa bunurilor gestionate sau administrate de faptuitor.
Un bun intra in sfera patrimoniului unei persoane juridice atunci cand a fost preluat efectiv de prepusul acesteiea si iese din aceasta sfera in momentul in care a avut loc predarea efectiva a lui catre beneficiar . Important pentru stabilirea momentului intrarii sau iesirii bunului in si din patrimoniueste predarea materiala a bunului iar nu si transcrierea operatieirespective in scriptele contabile ale persoanei juridice.
Prin urmare , savarsirea infractiunii de delapidare de catre gestionar este posibila numai dupa preuarea efectiva a bunului si nu mai este posibila dupa predarea efectiva a acestuia , chiar daca preluarea sau predarea nu au fost insotite de operatiunile scriptice respective.
Obiectul material al delapidarii il formeaza numai bunurile corporale mobile. E considerat , de asemenea , bun mobil , bunul ce poate fi desprins de un bun imobil , cum sunt , de exemplu, usile, ferestrele unei cladiri , fructele unui teren.

B) SUBIECTII INFRACTIUNII
Ca majoritatea infractiunilor, delapidarea are un subiect activ si un subiect pasiv.
Subiectul activ nu poate fi decat un functionar sau funcitonar public , care “gestioneaza sau administreaza” bunurile unei unitati publice sau private . Asadar , la delapidare autorul este de doua ori calificat; el are , pe de o parte , calitatea de functionar public sau functionar , iar pe de alta parte , calitatea de administrator sau gestionar de bunuri care apartin unei persoane juridice.
Aceste doua calitati se cer cumulativ indeplinite , lipsa oricareia duce la excluderea infractiunii de delapidare . De aceea , un functionar care a contribuit prin acte nemijlocite la insusirea unor bunuri fara a fi insarcinat cu administrarea sau gestionarea lor , alaturi de o persoana ( functionar ) care indeplineste aceste conditii , nu va fi coautor la delapidare ci complice.
In explicarea notiunii de “functionar” in sensul folosit de art. 215 C. penal , trebuie sa tinem seama si de dispozitiile art. 147 C. penal care defineste din punct de vedere legal procedurilor in vigoare , functionarul si functionarul public , dupa cum urmeaza: alin 1 defineste “functionarul” ; prin “functionar public” se intelege orice persoana care exercita permanent sau temporar , cu orice titlu , indiferent cum a fost investita , o insarcinare de orice natura ,retribuita sau nu , in serviciul unei unitati dintre cele la care se refera art. 145;

Facandu-se referire la art. 145, va trebui sa detaliem si acet ultim articol mantionat , dupa cum urmeaza : Prin termenul de public se intelege tot ce priveste autoritatile publice , insitutiile publice , institutiile sau alte persoane juridice de interes public , administrarea , folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publica , serviciile de interes public , precum si bunurile de orice fel care, potrivit legii , sunt de interes public.
Revenind la art. 147 , ne referim acum la ali 2 care prevede ca : prin “functionar “ se intelege persoana mentionata in alin 1 , precum si orice salariat care exercita o insarcinare , in serviciul unei alte persoane juridice decat cele prevazute in acel alineat.
Din coroborarea acestor prevederi cu caracter general cu norma de incriminare a delapidarii se desprinde faptul ca indeplineste calitatea de a fi subiect activ nemijlocit al delapidarii atat functionarul public cat si functionarul.
Se observa ca notiunea de “functionar’ este destul de cuprinzatoare si ca se pune accentul pe exercitarea in fapt a activitatii fiind fara relevanta titlul , modul de investire , de retributie ori timpul cat dureaza insarcinarea in serviciul unei persoane juridice publice sau private.
In cazul infractiunii de delapidare calitatea de functionar este circumscrisa numai la acei functionari care , in virtutea raportului juridic cu persoana juridica au atributii de gestionare sau administrare.

Calitatea de gestionar o are , potrivit dispozitiilor din art. 1 ale Legii nr. 22 din 18 noiembrie 1969 privind angajarea gestionarilor, construirea de garantii si raspunderea in legatura cu gestionarea bunurilor , acel functionar care exercita ca atributii principale de serviciu , primirea , pastrarea si eliberarea de bunuri aflate in administrarea , folosinta sau detinerea, chiar temporara a unei unitati publice sau a oricarei alte persoanejuridice, indiferent de modul de dobandire si de locul unde se afla bunurile.
Rezulta,asadar, ca activitatea de gestiune pe care o desfasoara functionarul se caracterizeaza prin urmatoarele:
- in primul rand este o activitate de primire a unor bunuri , adica de luare in primire in cantitatea, calitatea si sortimentul specificate in actele insotitoare;
- in al doilea rand , este o activitate de pastrare , prin care se intelege tinerea in depozit , asigurarea integritatii acestora I vederea efectuarii , in conditii normale, a miscarii bunurilor gestionate.pastrarea implica, de asemenea , acte corespunzatoare 9 evidente , registre , documente ) care sa oglindeasca in mod exact cantitatea, felurile si calitatea bunurilor in pastrare . Activitatea de pastrare nu se confunda cu cea de paza , persoana careia I-a fost dat in paza un bun nu indeplineste de cat atributii tehnice care constau in vegherea ca bunul sa nu fie distrus , degradat ori sustras. Paznicul nu ia in primire bunurile in individualitatea lor lor spre pastrare si eliberare , ei asigura numai siguranta unui ansamblu de bunuri situate intr-un anumit loc. Sustragerea de catre paznic a bunurilor aflate in paza sa nu va constitui delapidare , ci furt. De asemenea , nu are calitatea de gestionar acela care are in primire anumite bunuri de la unitate in vederea procesului de munca( de exemplu, bunurile de protectie ) sau cei care desfasoara o activitate de manipulare a bunurilor 9 incarca , descarca marfa )
- in al treilea rand este o activitate de eliberare ( predare) a bunurilor. Prin eliberarea bunurilor se intelege predarea lor de ctre functionarul respectiv celor indreptatiti in cantitatea , calitatea si sortimentele specifice in actele de eliberare.
In practica judiciara sa retinut , de exemplu, ca savarseste infractiunea de delapidare avand calitatea de functionar -; gestionar spre exemplu , casierul care isi insuseste sumele cuvenite persoanelor trecute pe statele de plata , functionarul de la serviciul funciar ( sef biroul financiar ) care isi insuseste suma primita pentru a o preda casierului , subofiterul de politie care sustrage din sumele provenite din incasarea amenzilor , taxatorul de la regia de transport care isi insuseste contravaloarea biletelor vandute , mandatarul CEC care sustrage din sumele primite de la personalul din unitate pentru a le depune la agentia CEC , seful oficiului postal care isi insuseste suma de bani folosind libretul CEC apartinand unei persoane decedate , ori oficiantul postal , insarcinat cu primirea mandatelor postale sau cu efectuarea operatiunilor CEC care sustrage din sumele manipulate.

In toate cazurile in care angajatul unei persoane juridice indeplineste o functie care potrivit legii dobandeste calitatea de gestionar este considerat gestionar de drept. Se pot ivi insa si situatii de fapt in care alti angajati sau chiar persoane particulare (de exemplu , sotul , ruda, prieten al gestionarului ) efectueaza acte specifice activitatii de gestionare , desi nu ocupa o functie care sa indreptateasca aceasta activitate. Intrucat Codul penal da termenului de “functionar “ un sens foarte lerg se poate considera ca si aceasta gestionare , care este cunoscuta sub denumirea de gestionare de fapt, sa atribuie persoanei care o exercita , calitatea de gestioanr cu toate consecintele pe care le genereaza aceasta. Deci , gestionarul de fapt este acea persoana care exercita acte specifice de gestionare a bunurilor unei persoane jurdice fara a avea obligatii in acest sens . Dar pentru a fi subiect activ nemijlocit al delapidarii trebuie ca persoana juridica sa aiba cunostiinta despre exercitarea in fapt a actvitatii de gestionare , in sens contrar , faptuitorul in cauza nu poate fi privit ca avand o insarcinare in serviciul unitatii publice sau private.
Calitatea de administrator , o are acel functionar in a caror atributiuni de serviciu intra si efectuarea de acte de dispozitii cu rpivire la bunurile ce apartin unitatii publice sau private potrivit cu natura si scopul activitatii acesteia. Asemenea acte de dispozitie privesc planificarea , aprovizionarea , desfacerea , repartizarea platilor , etc si sunt indeplinite de cei special insarcinati cu atributii de conducere in unitatea respectiva , atributiile legate de dispozitia patrimoniului acesteia. De aceea , din categoria administratorilor fac parte , de exemplu , directorii , contabilul sef , inginerul sef , cosilierii , etc.
Exista o deosebire intre gestionar si administrator , in sensul ca primul vine in contact direct si material cu bunurile datorita atributiunilor sale legate de primirea , pastrarea sau eliberarea bunurilor , iar cel de-al doilea are numai un contact virtual , juridic , cu bunurile pe care le administreaza , concretizat in actele de dispozitie pe care le ia cu privire la acestea.
Infractiunea de delapidare se poate comite de o singura persoana ori in participatie , in oricare forma a acesteia. Pentru coautorat se cere ca toti participantii sa aiba calitatea de functionari , gestionari sau administratori. In practica judiciara s-a decis ca savarsesc infractiunea de delapidare prin insusure conducatorul si contabilul sef al unei unitati publice , avand si calitatea de administratori al bunurilor unitatii , daca primesc de la gestioanr o parte din plusul constatat in gestiunea acestuia , ori ii acorda in mod nejustificat perisabilitati contra unei sume de bani, sau sustrag sumele reprezentand garantii personale , ori acorda persoanelor incadrate in munca avansuri , din retributie pe care le inregistreaza in contul debitelor ce nu mai pot fi urmarite , sau folosesc in interesul lor avansurile primite pentru procurarea de materiale , chiar saca , uneori nu au profitat personal de sumele ori bunurile sustrase.
Subiectul pasiv al infractiunii de delapidare nu poate fi decat organul , institutia publica , sau orice alta persoana juridica in cadrul carora exercita acivitatea functionarul care a comis actiunea de insusire , traficare sau folosire a bunului ce formeaza obiect material al infractiunii de delapidare.

3. CONTINUTUL CONSTITUTIV - latura obiectiva

Latura obiectiva , ca element al continutului constitutiv , este de asemenea defalcata in element material, urmarea imediata si legatura de cauzalitate intre cele doua , elemente fara de care , infractiunea de delapidare nu ar exista.
Elementul material al infractiunii de delapidare consta dintr-o actiune de sustrageredefinitiva sau temporara a unui bun din patrimoniul unei persoane juridice in posesia sau detentia careia se afla , de catre o persoana care il gestioneaza sau administreaza. Insusirea ,folosirea sau traficarea nu reprezinta decat modalitati ale sustragerii. Nu are relevanta pentru existenta infractiunii daca sustragerea s-a efectuat in interesul faptuitorului sau a unei alte persoane.
“Insusirea” , ca modalitate a sustragerii unui bun consta in scoaterea unui bun din posesia sau detentia unei persoane juridice si trecerea acestuie in stapanirea faptuitorului care poate dispune de el adica poate sa-l consume , sa-l utilizeze , ori sa-l instraineze. Se realizeaza delapidarea prin aceasta modalitate in cazul in care autorulsi-a insusit sumele achitate de beneficiar pentru unele contracte de lucrari incheiate in numele unitatilor si pe formulare ale acestora , ori daca sustrage bunuri care numai scriptic au fost scoase din gestiunea sa , in fapt nefiind predate beneficiarului , ori daca gestionarul ia din gestiune o motocicleta pe care o inregistreaza pe numele sau.

“Folosirea” consta dintr-un act initial de luare sau scoatere a unui bun din sfera patrimoniala aa unei unitati publice sau private si apoi dintr-un act subsecvent de intrebuintare a bunului sustras prin care se obtine un folos in benefiviul faptuitorului sau a altei persoane . De aceea , constituie delapidare “prin folosire “ scoaterea repetata a unor sume de banidin gestiune pentru acoperirea unor lipsuri anterioare , sau luarea din gestiune a unor aparate electronice pentru a le folosi o perioada de timp. Existenta infractiunii nu este afectata de imprejurarea ca, prin folosirea bunului , nu s-a produs un prejudiciuevaluabil in bani; atata vreme cat bunul a fost scos , temporar , din sfera patrimonial in care se gasea , s-a creat o stare de pericol pentru acel patrimoniu existand posibilitatea ca bunul sa fie pierdut sau insusit .
De remarcat faptul ca, spre deosebire de insusire , cand bunul luat ramane la faptuitor , in cazul folosirii bunul este readus in unitatea publica sau privata, fiind vorba numai de o sustragere temporara a acestuia.
“Traficarea “ este tot o forma de sustragere si consta , pe de o parte , in scoaterea bunului din sfera patrimoniului persoanei juridice si apoi din actul de speculare , in vedea obtinerii unui profit. Asadar , traficarea presupune ca dupa scoaterea bunului din sfera patrimoniala a unitatii publice ori private sa fie dat in folosinta altei persoane in schimbul unui profit sau castig. In cazul “traficarii “ scoaterea bunului este temporara ca si la “folosire” dar scopurile sunt diferite , la “traficare “ se urmareste realizarea unui profit , la “ folosire “ se satisface o nevoie personala.
In caz de delapidare prin folosire sau traficare , paguba consta in uzura bunului pe timpul cat a fost scos din gestiune , sau , daca obiectul material este o suma de bani, in echivalentul dobanzii legale pe durata folosirii sumei. Existenta delapidarii , in limitele sumelor insusite , nu este afectata de faptul ca gestionarul are de recuperat de la unitate o suma de bani, ori ca a avut aprobarea sefului unitatii pentru a lua bunuri din gestiune , sau , ca in locul banilor insusiti , au fost introduse in gestiune bunuri proprietate personala ori sustrase de catre alte persoane din alte gestiuni.
Urmarea imediata la infractiunea de delapidare , indiferent de modalitatea de comitere , consta in scoaterea bunului din sfera patrimoniala in care se gasea si lipsirea unitatii publice sau private de bunul sustras , de posibilitatea de a-l avea si de a folosi bunul respectiv , ceea ce duce si la producerea unei eventuale pagube unitatii , constand din valoarea bunului sustras prin insusire.
Legatura de cauzalitate este necesar sa existe , pentru intregirea laturii obiective a infractiunii de delapidare , intre actiunea de insusire , folosire sau traficare si urmarea imediata , deposedarea unitatii publice sau private de acel bun. Daca deposedarea se datoreaza altei cauze , ca de pildapierderea bunului, furtul acestuia, distrugerea lui, etc. , nu poate exista infractiunea de delapidare.
In dreptul penal notiunea de patrimoniu in legatura cu infractiunile care se pot comite impotriva acestuia are numai un inteles mai restrans si se refera la bunuri , nu ca universalitate , ci in individualitatea lor susceptibilade a fi apropiate de faptuitor prin mijloace frauduloase ori de a fi distruse , deteriorate , tainuite , gestionate fraudulos, etc.
Infractiunea n-ar putea fi niciodata indreptata asupra patrimoniului ca universalitate de bunuri pentru ca acesta din urma va exista dintotdeauna indiferent de numarul sau valoarea bunurilor componente si chiar daca subiectul nu poseda nimic, numai datorii ; nici o persoana nu poate fi lipsita de patrimoniu ci cel mult de unul sau mai multe din bunurile care compun patrimoniul sau. De aceea ar fi mai corect sa se denumeasca aceste infractiuni ca fiind indreptate contra bunurilor care fac parte din patrimoniu( patrimoniale) decat ca infractiuni asupra patrimoniului