Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    
 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate




Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
Ciclul procesual ordinar al judecatii
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 

Judecata in prima instanta este prima etapa a judecatii in fond care are ca obiect fapta (faptele) si persoana (persoanele) la care se refera actul de sesizare a instantei (rechizitoriul sau plangerea prealabila directa). c9r6ry
Hotararea judecatoreasca nu este definitiva. Nu exista hotarare de fond care sa se dea in prima si ultima instanta.
Structura judecatii in prima instanta cuprinde: a) Masuri pregatitoare (au o natura administrativa, avand menirea de a pregari sedinta de judecata); b) Sedinta de judecata; c) Deliberarea si luarea hotararii; d) Pronuntarea;

I. Masurile pregatitoare
Nu exista particularitati fata de regulile comune in privinta fixarii termenului, a desemnarii completului, a intocmirii listei cauzelor care va fi afisata pe usa salii de judecata cu cel putin 24 de ore inainte de termenele stabilite si in privinta verificarii completului de judecata sau a respectarii procedurii. Totusi, in cazul judecatii in prima instanta exista particularitati in privinta citarii partilor si a altor persoane chemate la judecata:
1) Citarea inculpatului - In prima instanta inculpatul trebuie sa asiste la toate actele de judecata, neputand lipsi. De asemenea el nu poate fi reprezentat, trebuind sa fie prezent, asistat de aparator. In ipoteza in care prezenta inculpatului este obligatorie, judecatorul de fond trebuie sa ia masuri pentru aducerea acestuia la proces. In sistemul nostru prezenta personala a inculpatului este obligatorie in doua cazuri: a) Inculpatul este arestat; b) Inculpatul este minor;
Desi legea reglementeaza doar doua cazuri de prezenta obligatorie, dupa parerea prof. G. Mateut, prezenta inculpatului la judecata in prima instanta trebuie considerata ca obligatorie si in cazul in care acesta este major si nu se afla in stare de arest preventiv sau arestat in alte cauze. Astfel, judecata in prima instanta ar putea avea loc in mod exceptional in absenta inculpatului doar in doua situatii: a) Cand inculpatul este disparut; b) Cand inculpatul se sustrage de la judecata.
Imprejurarea ca inculpatul se afla in strainatate nu se justifica in conditiile Legii nr. 704/2001, care reglementeaza procedura de citare a inculpatului aflat in strainatate judecat in lipsa (in contumacie). Astfel, in toate cazurile, pentru a fi indeplinita procedura de citare a inculpatului este necesar sa se faca dovada inmanarii citatiei cu cel putin 3 zile inaintea termenului stabilit. Daca inculpatul este arestat, in mod obligatoriu i se va inmana in termenul prevazut de lege (3 zile) odata cu citatia si o copie de pe actul de sesizare a instantei (rechizitoriu, plangere prealabila a persoanei vatamate). Daca inculpatul este arestat chiar si in alta cauza, citarea acestuia se va face cu mentiunea ca aducerea lui la instanta este obligatorie.
2) Citarea altor persoane (martori, experiti, interpret) -; Prima instanta pre-supune in mod obligatoriu, sub sanctiunea nulitatii absolute, o cercetare judecato-reasca. Exista regula potrivit careia in toate cazurile in care se pretinde o urmarire penala, iar aceasta nu a fost efectuata, se considera ca neregularitatea este acoperita prin efectuarea unei cercetari judecatoresti la judecata in prima instanta.
Citarea altor persoane se face dupa regulile de citare prevazute de lege. Aceasta regula este inadmisibila fata de necesitatea asigurarii contradictorialitatii, deoarece orice cerere privind incuviintarea oricaror probe in proces, chiar daca e formulata de procuror, trebuie pusa mai intai in discutia partilor si a aparatorilor partilor. Ar trebui ca la primul termen de judecata, dupa citirea rechizitoriului, sa se prevada obligatia prezentarii de catre procuror a ansamblului probelor pe care se sprijina acuzarea, iar acestea sa fie supuse autorizarii judecatorului dupa o procedura contradictorie.
In ceea ce priveste termenul fixat pentru judecata, in mod exceptional, acesta nu poate fi mai mare de 5 zile in cazul procedurilor speciale si a infractiunilor flagrante. De asemenea, se va judeca de urgenta in cazurile cu inculpati arestati.

II. Sedinta de judecata
Prezinta urmatoarea structura:
1) Verificari preliminarii si prealabile;
2) Cercetarea judecatoreasca;
3) Dezbaterile judiciare;
4) Ultimul cuvant al inculpatului personal;

1. Inceputul sedintei de judecata (verificarile preliminare)
Regulile privind deschiderea sedintei, strigarea cauzelor si apelul celor citati, precum si verificarile preliminare sunt, in general, cele comune pe care le-am examinat anterior. Exista insa si reguli particulare. Astfel, in privinta apelului partilor si a celorlalte persoane chemate in fata instantei, ordinea este: apelul inculpatului, apelul partii vatamate, partea civila, partea responsabila civilmente, martorul, expertii, interpretii. Sub acest aspect, citarea expertilor si a interpretilor se face numai daca se constata ca sunt necesare lamuriri suplimentare. In orice caz, apelul se face de catre grefierul de sedinta, din dispozitia presedintelui completului de judecata, iar anuntarea (strigarea) cauzei se face prin intermediul microfonului pentru ca partile si aparatorii sa fie instiintati cu privire la strigarea cauzei lor. In privinta verificarilor preliminare si prealabile, pe langa verificarea celor doua chestiuni (a regularitatii actului de sesizare si a mentinerii masurii de arestare preventiva) se verifica si alte chestiuni:
- Compunerea legala a completului de judecata in raport de felul infractiunii si de calitatea speciala ceruta de lege;
- Prezenta grefierului;
- Prezenta procurorului care este obligatorie;
- Partile procesului penal, indeosebi inculpatul a carui prezenta este obligatorie.
In privinta verificarilor privind pe inculpat, acestea privesc identitatea acestuia, astfel incat judecatorul de fond este obligat sa noteze datele de identitate ale inculpatului prezent personal (art. 70, C.pr.pen.). Cu aceasta ocazie verifica daca inculpatul prezent este cel indicat in cartea de identitate (dovada identitatii), iar in absenta cartii de identitate, in procesul-verbal incheiat in acest scop de catre ofiterul de politie.
Se verifica, de asemenea, daca au fost respectate dispozitiile procedurale privind garantarea drepturilor inculpatului cu ocazia citarii sau aducerii lui in instanta, adica daca a primit citatia cu cel putin 3 zile inainte de termen, asa cum prevede legea. In ipoteza in care s-a incalcat acest termen sau daca inculpatului nu i s-a inmanat actul de sesizare cu toate ca se afla in stare de arest, acesta are dreptul sa solicite un termen pentru pregatirea apararii.
Daca inculpatul arestat declara ca nu a primit nici o copie de pe actul de sesizare, judecatorul este obligat sa-i dea o copie chiar in timpul sedintei.
- Verificari privind celelalte persoane: martori, experti si interpreti. Cu privire la aceste persoane judecatorul este obligat sa procedeze la luarea datelor de identitate ale acestora (art. 83, C.pr.pen.): nume, prenume, varsta, ocupatie, domici-liu sau resedinta, dupa care sa dispuna indepartarea din sala de judecata a martorilor, expertilor si interpretilor pe timpul audierii inculpatului si a celorlalte parti.
- Rezolvarea unor cereri si exceptii, precum si a lamuririlor pe care trebuie sa le dea judecatorul.
Lamuririle ar putea consta in explicarea calitatii procesuale (Ex: Chiar daca in cursul urmaririi penale o pesoana a suferit o vatamare sau un prejudiciu prin infrac-tiune nu s-a constituit ca parte in proces, trebuie citata in fata primei instante si, in ipoteza in care se prezinta, judecatorul este obligat sa-i explice ca are dreptul sa se constituie ca parte vatamata sau parte civila si sa formuleze pretentii impotriva inculpatulului si a partii responsabile civilmente intr-un anumit termen -; inainte de citirea actului de sesizare). De asemenea, judecatorul este obligat sa explice inculpatului si partilor drepturile procesuale in tot cursul judecatii, inclusiv dreptul de a asista la actele de judecata, de a propune probe in aparare, de a pune intrebari coinculpatilor si celorlalte persoane, de a face declaratii sau de a pune concluzii.
Cererile pot proveni fie de la procuror, fie de la oricare dintre parti si pot avea orice obiect care are legatura cu procesul (Ex: Inculpatul poate cere amanarea la primul termen la care este indeplinita procedura pentru angajarea aparatorului, pentru pregatirea apararii). De asemenea, se poate solicita introducerea in proces a unor parti care in mod gresit n-au fost introduse sau schimbarea incadrarii juridice ori declinarea competentei in favoarea altei instante sau trimiterea cauzei organului judecatoresc competent.
Exceptiile privesc situatiile de incalcare a procedurii care sunt de natura sa atraga o desesizare a instantei ori intreruperea cursului justitiei. Se pot invoca ex-ceptii pentru cazuri de incompatibilitate, de necompetenta sau de nulitate a unor acte procedurale sau a urmaririi penale, solicitandu-se cu aceasta cale refacerea actulor procedurale sau refacerea urmaririi penale prin restituirea intregului dosar.

2. Cercetarea judecatoreasca
Reprezinta partea cea mai importanta a sedintei de judecata, fiind stadiul in care se administreaza toate probele necesare aflarii adevarului. Ea consta in prezentarea si in administrarea tuturor probelor atat ale acuzarii, cat si ale apararii, in vederea stabilirii adevarului in fata primei instante.
Cercetarea judecatoreasca se caracterizeaza prin doua trasaturi fundamentale: a) Readministrarea tuturor probelor din cursul urmaririi penale (deoarece in cursul urmaririi penale administrarea acestora nu se face in mod contradictoriu). Aceasta nu trebuie facuta in mod automat, fiind necesara respectarea conditiilor generale ale probei. b) Administrarea de probe noi (probe care nu au mai fost administrate nici in cursul urmaririi penale si nici in cursul judecatii).
Legea prevede o anumita ordine a cecetarii judecatoresti:
1) Citirea actului de sesizare a instantei
2) Ascultarea inculpatului
3) Ascultarea partii vatamate
4) Ascultarea partii civile
5) Ascultarea partii responsabile civilmente
6) Ascultarea martorilor, expertilor si interpretilor
7) Prezentarea mijloacelor materiale de proba si a inscrisurilor
8) Administrarea oricaror alte probe pe care instanta le considera necesare
In sistemul nostru, actele de cercetare judecatoresti nu sunt supuse inregis-trarii, ci ele se consemneaza de catre grefierul de sedinta.
Trebuie precizat ca ordinea cercetarii judecatoresti este obligatorie. Ea poate fi modificata doar in mod exceptional, numai daca interesele justitiei o cer si numai dupa ascultarea inculpatului.



Citirea actului de sesizare a instantei
Reprezinta atributia grefierului de sedinta din dispozitivul completului de judecata. Dupa modelul altor sisteme, acesta trebuie sa reprezinte atributia procurorului pentru ca reprezinta momentul in care se aduce la cunostinta inculpatului obiectul rechizitoriului, asa cum in procedura plangerii prealabile aceasta procedura ar trebui sa revina partii vatamate.
Citirea ar trebui sa se faca integral, dar in practica se face doar un rezumat al actului de sesizare. Acesta este momentul in care se stabilesc limitele cercetarilor judecatoresti, adica faptele si persoanele la care se refera actul de sesizare. In orice caz, citirea actului de sesizare nu poate avea loc decat daca este indeplinita procedura de citare cu toate partile din proces, adica daca procesul penal se afla in stare de judecata.

Ascultarea inculpatului
In acest caz se aplica regulile comune. Astfel, in cazul in care exista mai multi inculpati, ascultare lor se face in prezenta celorlalti, ceea ce inseamna ca ascultarea lor separata in cursul judecatii trebuie motivata de judecator. De asemenea, inculpatul trebuie lasat sa relateze in mod liber tot ceea ce stie, iar abia apoi i se pot pune intrebari de catre judecator, procuror sau parti personal, prin aparatori ori prin reprezentanti.

Ascultarea celorlalte parti
Si aici se aplica regulile generale. Trebuie totusi facuta distinctie intre situatia inculpatului si situatia celorlalte parti pentru ca, daca inculpatului i se recunoaste dreptul la tacere (in mod implicit), ceea ce inseamna ca daca acesta refuza sa faca declaratii el nu poate fi fortat si, in mod obligatoriu se va citi in sedinta declaratia data in cursul urmaririi penale, in cazul celorlalte parti nu exista o asemenea procedura. Aceasta se explica prin posibilitatea oferita de lege persoanei care a suferit o vatamare prin infractiune de a lege intre urmatoarele alternative:
- de a fi audiate ca parti in proces;
- de a fi audiate ca martori in proces.

Ascultarea martorilor, expertilor si interpretilor
Si in cazul acestora se aplica procedura comuna. Pentru ca martorii sa nu poata fi influentati de parti, presedintele completului de judecata este obligat sa-i indeparteze din sala de judecata pe timpul audierii partilor.
In practica s-a decis ca atunci cand o persoana ce urmeaza a fi audiata ca martor se gaseste in sala pe tot timpul audierii partilor, aceasta persoana nu va mai putea fi folosita ca martor in proces. Aceasta practica este nelegala, deoarece nu partile, ci presedintele completului este obligat sa ia masura de interzicere a martorilor de a ramane in sala de judecata pe timpul audierii partilor. Astfel, nu i se poate refuza partii dreptul de a obtine ascultarea martorilor pentru ca ramanere in sala de judecata a acestora nu ii poate fi imputabila.

Incidente ivite in cursul cercetarii judecatoresti in prima instanta
Potrivit art. 317, C.pr.pen., judecata se margineste la fapta(ele) si persoana(ele) aratata(e) in actul de sesizare, cu exceptia cazurilor in care se extinde obiectul judecatii. Chemata sa solutioneze conflictul de drept penal, instanta de judecata este in acelasi timp obligata si limitata in prestatia ei judiciara de aceste limite ale sisizarii.
Spre deosebire de faza de urmarire penala al carui obiect este definit art. 200, C.pr.pen., in care se urmareste depistarea faptelor ce constituie infractiune, obiectul judecatii se constituie si se rezuma numai la acele fapte si per-soane cu privire la care a fost sesizata si in privinta carora a inteles sa se investeasca.
In cursul cercetarii judecatoresti, dupa momentul citirii rechizitoriului sau al plangerii prealabile directe si dupa administrarea unor probe, sau chiar inainte de acestea (pe calea unor exceptii de necompetenta) este posibil sa intervina anumite incidente care au ca efect intreruperea fireasca a cursului judecatii astfel incat se impune solutionarea acestora. Aceste incidente pot privi urmatoarele trei mari aspecte:
I. Restituirea cauzei la procuror
II. Schimbarea incadrarii juridice
III. Extinderea procesului penal, a obiectului judecatii

I. Restituirea cauzei la procuror
Presupune acel incident juridic care este de natura sa determine desesizarea instantei judecatoresti si restituirea cauzei la procuror in vederea reluarii urmaririi penale, caz prevazut in art. 270 (1), lit. b), C.pr.pen.
Aceasta situatie de exceptie intervine atunci cand se incalca fie dispozitiile imperative in materia competentei dupa calitatea persoanei sau dupa materie, sau cand instanta constata ca in baza probatorului administrat in dosar in cursul urmaririi penale nu poate stabili in mod corect si complet starea de fapt reala, nefiind posibila determinarea intinderii responsabilitatii penale a participantilor pentru care a fost sesizata instanta.
Restituirea cauzei la procuror cunoaste urmatoarele doua modalitati:
1. Restituirea cauzei pentru refacerea actelor de cercetare penala intocmite de un organ de cercetare penala necompetent (art. 332, C.pr.pen.).
Daca in cursul cercetarii judecatoresti se constata ca actele de cercetare penala au fost efectuate de un organ necompetent, instanta va trebui sa se desesizeze si sa restituie cauza la procuror pentru refacerea actelor de cercetare nelegale.
Aceasta institutie se refera la actele de cercetare, la activitatea desfasurata in faza de urmarire penala de catre organele de cercetare peanla cu incalcarea dispozitiilor esentiale in materia competentei. Textul nu vizeaza acte de urmarire penala, ci acte de cercetare penala pentru ca actele de urmarire penala nelegale sunt de ordine publica si pot fi invocate in tot cursul procesului penal.
Cercetarea judecatoreasca in prima instanta presupune reluarea (readminis-trarea) probelor din cursul urmaririi penale, motiv pentru care institutia restituirii nu priveste decat acele cauze in care exista urmarire penala (situatia exclusiva de sesi-zare a instantei prin rechizitoriu). Ea nu se aplica in cazul art. 279, lit. a), C.pr.pen.
Restituirea nu poate fi dispusa dupa terminarea cercetarii judecatoresti si acordarea cuvantului pentru dezbateri (faza a judecatii in prima instanta cand procu-rorul si partile, de pe pozitii procesuale proprii, pun concluzii). Ratiunea este ca oricum in cursul cercetarii judecatoresti s-a procedat la reaprecierea probatorului in faza de urmarire penala, la audierea martorilor, a partilor, gratie principiului aflarii adevarului, nemijlocirii si rolului activ al instantei.
Instanta poate dispune restituirea numai pentru actele de cercetare penala si nu pentru actele de urmarire penala, mai ales ca acestea din urma presupun si exerci-tarea functiei de acuzare care niciodata nu pot fi realizate de organul de cercetare penala.
Instanta se desesizeaza prin sentinta.
In situatia in care instanta ajunge sa schimbe incadrarea juridica in care com-petenta ar fi revenit organului de cercetarea penala restituirea nu se mai poate dis-pune pentru ca se acopera acest viciu de competenta (Ex: Inculpatul este trimis in judecata pentru tentativa de omor, iar apoi se constata ca suntem in prezenta vatamarii corporale grave, in care cercetarea penala poate fi efectuata de organul de cercetare penala si nu de procuror).
Solutia de restituire poate fi atacata in termen de 10 zile fie de procuror, fie de inculpatul arestat. Aceasta dispozitie (art. 322 (2), C.pr.pen.) a fost apreciata ca ne-constitutionala de Curtea Constitutionala care a apreciat ca se incalca principiul egalitatii in fata legii si se realizeaza o nepermisa diferenta in materia exercitiului drepturilor procesuale intre parti.



In cazul restituirii cauzei, instanta este obligata sa precizeze expres care anu-me acte de cercetare penala trebuie refacute si trebuie sa se pronunte in acelasi timp asupra masurii arestarii preventive a inculpatului arestat. Dosarul va fi trimis in 5 zile pentru reluarea urmaririi penale.
2. Restituirea cauzei pentru completarea urmaririi penale (art. 333, C.pr.pen.).
In tot cursul judecatii instanta poate dispune restituirea cauzei catre procuror in vederea completarii urmaririi penale. Institutia este total diferita de cea de mai sus pentru ca priveste materialul probator administrat in cursul urmaririi penale care fie este insuficienta pentru ca instanta sa poata stabili faptele si vinovatia celor trimisi in judecata, fie ca aceste probe sunt contradictorii si confuze si reflecta doar partial adevarul.
Conditiile care trebuiesc intrunite pentru restituirea cauzei:
1) Instanta sa fi procedat la administrarea unor probe si din administrarea acestora sa ajunga la concluzia ca urmarirea penala nu este completa. Astfel, se poate dispune restituirea pe acest temei doar dupa audierea inculpatului si partilor si in nici un caz pe calea exceptiilor in faza chestiunilor prealabile.
2) Sa se constate ca urmarirea penala nu este completa in sensul art. 262, C.pr.pen. ca solutia de trimitere in judecata s-a facut superficial fara stabilirea in mod complet a modului in care s-au comis faptele sau a participarii penale a celor implicati.
3) Sa fie necesara, adica sa nu poata fi facuta acesta completare a probatorului de catre instanta sau in cazul in care completarea ar afecta major operativitatea solu-tionarii dosarului (Ex: Nu au fost identificati martori oculari).
4) Completarea sa priveasca in exclusivitate obiectul judecatii, faptele si per-soanele pentru care instanta a fost sesizata. Nu se poate dispune restituirea trimiterii in judecata pentru alti participanti.
Aceasta restituire poate fi dispusa oricand in cursul cercetarii judecatoresti in apel sau recurs, dar nu mai tarziu de acordarea cuvantului pentru dezbateri. Ea se dispune prin sentinta si poate fi atacata cu recurs de procuror si inculpatul arestat.
Exceptii in cazul in care nu se poate dispune restituirea in vederea completarii urmaririi penale: a) Cand suntem in prezenta infractiunilor pentru care actiunea penala se pune in miscare direct la plangerea prealabila adresata instantei. b) Cand in conformitate cu art. 347, C.pr.pen. s-a dispus disjungerea cauzei in sensul separarii laturii civile de cea penala care a fost rezolvata. c) Cand nu procurorul a cerut extinderea procesului penal, instanta nu poate restitui pentru completare, pentru ca ar depasi obiectul judecatii (art. 336, 337, C.pr.pen.).

II. Schimbarea incadrarii juridice
Incadrarea juridica este o operatiune juridica prin care organul de urmarire penala sau instanta stabilesc in raport de fapta ce face obiectul urmaririi penale care este textul legal incriminator aplicabil in speta. Ea reprezinta o operatiune juridica ce se poate realiza in cursul procesului penal prin raportarea faptei penale deduse judecatii la dispozitia legala care incrimineaza generic conduita infractionala.
Calificarea juridica reprezinta stabilirea de catre legiuitor a conduitei in care, potrivit art. 17, C.pen., o anumita fapta constituie sau nu infractiune.
In cursul judecatii este posibil sa se constate ca incadrarea juridica data faptei prin actul de sesizare fie este gresita, fie, in temeiul unor probe noi, nu mai co-respunde realitatii obiective. Schimbarea incadrarii juridice presupune obligativita-tea instantei de judecata de a se pronunta asupra textului legal aplicat in speta, pentru ca de corecta incadrare juridica depind mai multe consecinte:
1. Intinderea raspunderii penale
2. Competenta instantei de judecata
3. Obligativitatea prezentei procurorului la judecata, deoarece, conform art. 315, C.pr.pen., la judecatorie prezenta procurorului este obligatorie cand pedeapsa este mai mare de 2 ani, iar in celelalte instante procurorul participa intotdeauna. Aceasta schimbare a incadrarii juridice nu poate avea loc decat daca instanta se investeste (depaseste momentul procesuale prevazut de art. 300 (1), C.pr.pen.). Se dispune in cursul cercetarii judecatoresti daca se modifica elemente de fapt avute in vedere la data sesizarii.
In practica judiciara se discuta despre obligativitatea instantei de a se pronunta si daca in dispozitivul rechizitoriului nu s-a retinut incadrarea juridica pentru una sau mai multe fapte la care s-a facut referire. O asemenea practica este inadmisibila, pentru ca incalca dreptul la aparare al persoanei. In aceasta situatie solutia corecta este cea a extinderii procesului penal pentru alte fapte si nicidecum schimbarea incadrarii.
Intinderea incadrarii juridice
- Este obligatoriu sa se realizeze daca se modifica textul legal aplicabil acele-iasi infractiuni din forma de tentativa in forma consumata. Constituie caz de schim-bare a incadrarii juridice: retinerea unor circumstante personale atenuante (Ex: Stare de provocare, dolul repentin).
- Retinerea pluralitatii de infractiuni, respectiv a recidivei postcondamnatorii sau postexecutorii. Solicitarea schimbarii incadrarii juridice se dispune din oficiu sau la cerere in cursul cercetarii judiciare, pentru ca, desi, in realitate, practica judiciara intalneste situatia aceasta, se poate solicita si in cursul dezbaterilor, ceea ce nu este corect.
Exceptie: Daca in cursul dezbaterii sau deliberarii rezulta ca necesara schim-barea incadrarii juridice, subzista obligativitatea repunerii cauzei in faza cercetarii judiciare, pentru a se putea proceda la schimbarea incadrarii juridice.
Procedura schimbarii incadrarii juridice
Art. 334, C.pr.pen. stabileste dreptul instantei de a proceda la schimbarea in-cadrarii juridice, cu respectarea urmatoarei proceduri:
1. Punerea in discutia procurorului si a partilor a necesitatii schimbarii inca-drarii juridice, creandu-se astfel cadrul juridic pentru ca acesti subiecti procesuali sa-si expuna punctul de vedere.
2. Sa puna in vedere inculpatului ca are dreptul de a cere acordarea unui ter-men in vederea pregatirii apararii sau lasarii cauzei la urma.
Practica judiciara s-a pronuntat in sensul ca aceasta obligatie subzista numai daca s-ar crea inculpatului o situatie mai grava prin schimbarea incadrarii juridice. Textul se aplica in egala masura si in situatia favorabila schimbarii incadrarii juri-dice intr-o fapta mai usoara.
3. Subzista obligatia instantei sa puna in vederea inculpatului noua incadrare juridica si sa explice drepturile procesuale ce decurg din aceasta (Ex: Dreptul la aparare).
Consecintele schimbarii incadrarii juridice: a) Desesizarea instantei, respectiv declinarea competentei (art. 42, C.pr.pen.); b) Asigurarea prezentei procurorului la judecata si a aparatorului din oficiu; c) Obligativitatea chemarii persoanei vatamate pentru a depune plangerea pe-nala prealabila, cand in urma schimbarii incadrarii juridice aceasta este necesara.

III. Extinderea obiectului judecatii
Art. 317, C.pr.pen. prevede ca instanta de judecata se poate sesiza si pentru alte fapte sau persoane, respectiv acte materiale cu privire la care nu a fost initial sesizata.
Conditii:
1) Sa ne aflam in faza cercetarii judecatoresti.
2) Extinderea sa fie posibila, adica sa se poata proceda obiectiv la judecarea acelei cauze dupa extindere.




3) Sa se fi procedat la administrarea de probe cu privire la obiectul judecatii.
4) Sa fi existat disponibilitatea organului judiciar cu privire la extindere.
5) Sa se asigure toate garantiile procesuale pentru garantarea dreptului la apa-rare.
Extinderea obiectului judecatii cunoaste doua modalitati:
A. Extinderea actiunii penale (art. 335, C.pr.pen.)
B. Extinderea procesului penal (art. 336, 337, C.pr.pen.)

Extinderea actiunii penale
Este posibil ca in cursul cercetarii judecatoresti sa se constate in sarcina incul-patului trimis in judecata pentru o infractiune intr-o forma a unitatii legale (concurs sau infractiune unica in forma continuata) si alte acte materiale care fac parte din continutul infractiunii pentru care a fost trimis in judecata, situatie care obliga instanta sa procedeze la o rezolvare unitara a cauzei. Instanta este obligata sa extinda actiunea penala si pentru aceste acte materiale si sa procedeze la judecarea infrac-tiunii in intregul ei. Daca se constata ca pentru aceste acte materiale exista o hotarare judecatoreasca definitiva, instanta va proceda la desfiintarea hotararii, va reuni cau-zele si va pronunta o hotarare in considerarea intregii unitati infractionale.
Obiectul judecatii este limitat la faptele si persoanele aratate in actul de sesi-zare a instantei, indiferent de felul acestuia (rechizitoriu sau plangere prealabila).
De la aceasta regula exista o singura exceptie si anume situatiile de extindere a obiectului judecatii. Legea permite in aceasta situatie, in mod similar cu extinderea actiunii penale, extinderea obiectului judecatii cu privire la alte fapte sau alte per-soane dintre cele aratate in actul de sesizare.
In realitate, exista doua feluri de extindere a obiectului judecatii:
1. Extinderea actiunii penale -; In realitate, nu e decat o completare a aces-teia, pentru ca priveste situatia in care, ulterior, in cursul judecatii, se descopera noi acte materiale care fac parte din continutul aceleiasi infractiuni unice.
Aceasta e data in competenta exclusiva a instantei penale. Putem vorbi deci, de o autosesizare a instantei penale. E un caz atipic (o derogare) de sesizare din oficiu a instantei penale.
Ea reprezinta si un caz atipic de derogare de la principiul puterii de lucru judecat, pentru ca intervine in orice moment al procesului penal, deci si dupa ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, in ultima faza a procesului, cand, prin efectul extinderii actiunii penale, prima instanta desfiinteaza o hotarare in mod definitiv, indiferent de unde provine aceasta hotarare.
2. Extinderea procesului penal -; Imbraca doua forme: a) Extinderea procesului penal pentru alte fapte b) Extinderea procesului penal pentru alte persoane
Echivaleaza practic cu o noua punere in miscare a actiunii penale, care, dupa caz, poate avea ca obiect:
- Fapte noi -; Atunci cand din actele de cercetare judecatoreasca rezulta ca inculpatul a comis si alte fapte decat cele care figureaza in rechizitoriu si pentru care a fost pusa deja in miscare actiunea penala.
- Persoane noi, altele decat cele trimise in judecata -; Daca din continutul cercetarii judecatoresti rezulta ca o alta persoana (persoane) a (au) participat la comiterea aceleiasi fapte retinuta in sarcina inculpatului prin rechizitoriu. In acest caz extinderea opereaza doar in personam pentru ca faptele retinute sunt aceleasi. Mai poate avea loc si daca, in cursul cercetarilor judecatoresti au intervenit elemente din care rezulta ca o alta persoana a savarsit orice alte fapte in legatura cu fapta sau faptele care se judeca. Extinderea are loc atat in personam, cat si in rem.

A. Extinderea procesului penal pentru alte fapte
Trebuie facuta delimitarea intre:
1. Situatia in care procurorul participa la sedinta de judecata
Procurorul reprezinta doar interesele statului in procesul penal, este titularul unic al functiei procesuale a acuzarii sau invinuirii. In aceasta calitate procurorul participa la sedintele de judecata, participare care este obligatorie sau in alte cazuri, facultativa.
Legea 141/1996 -; Procurorul participa in mod obligatoriu, in toate cazurile in care sesizarea primei instante se face prin rechizitoriu. Prezenta procurorului in procesul penal este indispensabila.
Extinderea procesului penal pentru alte fapte presupune prezenta obligatorie a procurorului. Procurorul este singurul care poate declansa procedura de extindere a procesului penal, printr-o cerere si imbraca forma orala urmand a fi consemnata in cuprinsul incheierii de sedinta. Procurorul daca apreciaza ca din cuprinsul activitatii de cercetare judiciara rezulta orice fel de date privind comiterea de catre acelasi inculpat a unor fapte noi, altele decat cele pentru care e judecat, fara sa fie vorba de o simpla incadrare juridica, atunci procurorul poate cere instantei extinderea procesului penal pentru asemenea fapte.
Instanta poate dispune, dupa caz, admiterea sau respingerea cererii. Instanta nu se poate pronunta decat dupa punerea ei in discutie contradictorie a partilor care au posibilitatea, fie personal, fie prin aparatori sa ceara lasarea cauzei la urma sau sa ceara un termen nou pentru pregatirea apararii in raport cu noua cerere a procuroru-lui.
Instanta poate respinge cererea procurorului doar daca apreciaza ca aceasta este inadmisibila sau daca este vadit nefondata. In ipoteza in care instanta penala admite cererea procurorului si dispune extinderea procesului pentru fapte noi, prin incheierea de sedinta. Aceasta incheiere are semnificatia juridica a unui act de ince-pere a urmaririi penale (inculpatul devine invinuit).
Odata extins procesul penal prin incheiere, prima instanta are obligatia ca din oficiu sa-l intrebe pe procuror daca intelege sa faca in continuare declaratia verbala de punere in miscare a actiunii penale.
Procurorul are doua posibilitati: a) Declara expres in fata instantei ca pune in miscare actiunea penala impo-triva inculpatului care este si invinuit. Declaratia are ca efect imediat dobandirea de catre cel in cauza a calitatii de inculpat cu privire la noile fapte. Ea trebuie sa reprezinte o expunere detaliata a noilor fapte, precum si o analiza si o apreciere de ansamblu a probelor privitoare la noile fapte.
In acelasi timp declaratia procurorului are si semnificatia unui nou rechizito-riu, avand ca efect nu numai dobandirea calitatii de inculpat, ci si sesizarea instantei penale cu judecarea noilor fapte, astfel incat, din acest moment, instanta penala se considera legal sesizata si cu noile fapte pentru care s-a facut declaratia de punere in miscare a actiunii penale, avad obligatia sa continue judecata si cu privire la faptele pentru care a operat extinderea. Din acest moment incepe o noua cerecetare judiciara. Exista o noua declaratie a inculpatului si, daca e cazul, declaratiile celorlalte parti, declaratia martorilor, prezentarea de inscrisuri, administrarea altor probe. b) In situatia in care procurorul declara expres ca nu intelege sa puna in mis-care actiunea penala, va putea cere instantei trimiterea cauzei organului de urmarire penala competent in vederea urmaririi penale.
Prima instanta, in cazul in care procurorul face declaratia de punere in miscare a actiunii penale, are doua posibilitati: a) Continua judecata si pentru noile fapte. b) Restituie intreg dosarul procurorului competent, in vederea completarii cercetarii penale, daca probele pe care se sprijina declaratia verbala a procurorului sunt incomplete.



Daca procurorul declara ca nu pune in miscare actiunea penala, exista doua posibilitati: a) Instanta revine asupra extinderii prin aceeasi incheiere sau printr-o inche-iere diferita, daca se pronunta la alt termen si judecata continua. b) Trimite cauza procurorului competent in vederea efectuarii urmaririi penale.
2. Situatia in care procurorul nu participa la judecata
Este total depasita, fiind circumscrisa doar la cadrul procedurii speciale a procedurii in care sesizarea instantei se face direct, cu plangerea prealabila a persoa-nei vatamate.

B. Extinderea procesului penal pentru alte persoane
Procedura de extindere a procesului penal pentru alte persoane este identica cu procedura extinderii procesului penal pentru alte fapte. Unica particularitate, care este prevazuta expres de lege, este aceea ca, daca in cazul extinderii procesului penal pentru alte fapte judecatorul de fond s-ar putea autosesiza, putand cumula functia de jurisdictie cu cea de acuzare doar in cazuri speciale de plangere prealabila directa, in ipoteza extinderii procesului penal pentru alte persoane nu este permisa o asemenea posiblitate datorita caracterului intuitu personae a actiunii penale, care face ca Ministerul Public sa ramana singurul titular al actiunii penale.
Dupa aceste incidente procesul penal isi reia cursul normal.
Art. 4, C.pr.pen. -; Daca judecatorul constata ca nu mai exista alte probe si nici alte cereri si ca au fost administrate toate probele, declara terminata cercetarea judecatoreasca. Presedintele face o declaratie orala in acest sens. Se trece la dezba-terile judiciare.

3. Dezbaterile judiciare
In realitate, este vorba despre stadiul pledoariilor pentru ca este stadiul in care procuorul si partile pun concluzii cu privire la chestiunile judiciare, adica cele care apartin obiectului judecatii. Avem de a face cu pledoariile finale ale partilor si procurorului, reprezenrand punctul culminant al procesului penal. Este stadiul in care contradictorialitatea isi gaseste deplina aplicare. E momentul in care judeca-torul, daca este atent, are posibilitatea sa valorifice punctele de vedere, pozitiile contradictorii ale procurorului si partilor din proces care l-ar putea ajuta cu ocazia deliberarii si luarii hotararii.
Acest cadru al pledoariilor nu poate fi intrerupt. Trebuie sa aiba loc in aceeasi sedinta de judecata, pentru ca judecatorul sa-si poate forma o parere unitara asupra continutului acestora. In mod exceptional, daca datorita multitudinii problemelor ridicate cu ocazia pledoariilor, ele depasesc timpul normal de lucru al instantei, se va putea acorda un termen pentru continuarea dezbaterilor, care nu poate fi mai lung de 5 zile.
Pledoariile trebuie sa se refere in mod obligatoriu la obiectul procesului, la chestiunile in litigiu. Pledoariile se tin intr-o anumita ordine. Aceasta ordine este imperativa. Nesocotirea ei atrage nulitatea absoluta.
Ordinea: procuror, parte vatamata, partea civila, partea responsabila civil-mente, inculpatul.
Reguli:
Daca partile sunt asistate de aparatori, pledoariile se tin de catre aparatorii partilor pentru a se da eficienta apararii calificate. Aceasta nu inseamna ca partile nu pot pleda pentru aceasta dupa epuizarea pledoariei facute de avocat. Dupa epuizarea pledoariei facute de avocat se poate da cuvantul si partilor.
Procurorul trebuie sa tina o pledoarie completa, integrala, asupra tuturor ele-mentelor de fond (existenta faptei, savarsirea ei de catre inculpat, stabilirea raspun-derii penale).
In actualul sistem, procurorul trebuie sa fie impartial, obiectiv, pentru ca pune concluzii care se sprijina pe doua elemente: adevar si lege.
Nu e permis procurorului sa faca afirmatii nefondate, care nu sunt sustinute de probe, sa faca aprecieri personale in proces, sa aiba o atitudine excesiva (de rautate) in proces.
In privinta probemelor de drept, procurorul e obligat sa aduca argumente pen-tru incadrarea juridica, sa ceara instantei penale o solutie procesuala, sa ceara con-damnarea, daca sunt indeplinite conditiile si aplicarea unei pedepse.
Nici apararea nu trebuie sa fie excesiva. Ea nu poate exprima pareri personale. Apararea trebuie sa se sprijine pe mijloacele de proba administrate si pe lege. De aceea nu-i este permis nici unui aparator sa prezinte in fata instantei fapte trunchiate, care nu folosesc nimanui. Faptele prezentate trebuie sa se sprijine pe mijloacele de proba.
Apararea poate aduce argumente pentru a demonstra slaba sau lipsa de credi-bilitate a acuzarii.
Nu ii este permis apararii sa atace opiniile acuzarii decat prin prizma probelor si mijloacelor de proba utilizate. De aceea, s-a decis ca sunt inadmisibile apararile jignitoare la adresa adversarului.
Spre deosebire de pledoariile acuzarii, pledoariile apararii sunt limitate de pozitiile procesuale ale partilor. Apararea poate pune concluzii si daca partea a recu-noscut, atat sub aspect penal, cat si civil.
Daca sunt probe, iar inculpatul recunoaste, atunci apararea va pune concluzii de condamnare, dar va evidentia circumstante personale sau reale in favoarea inculpatului, va putea cere aplicarea unei sanctiuni neprivative de libertate, invoca-rea unor circumstante atenuante.
Pledoariile procurorului si cele ale apararii trebuie sa aiba rol educativ si pentru publicul care asista la dezbateri.
Punerea concluziilor este limitata.
Partea responsabila civilmente poate avea doua categorii de pledoarii: a) Una proprie, prin care solicita sa se constate ca nu sunt indeplinite conditiile referitoare la introducerea in proces a persoanei responsabile civilmente. b) Una comuna cu cea a inculpatului, prin care solicita sa se constate ca nu sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale.
Judecatorul este obligat sa ia notite pe timpul pledoariilor, pentru ca apoi, cu ocazia deliberarii si luarii hotararii, sa poata da solutia.
In principiu, este interzis judecatorului sa intervina in timpul pledoariilor, in orice fel. In virtutea rolului activ, art. 4, C.pr.pen., judecatorul nu trebuie sa se comporte ca o statuie, ci ar putea pune unele intrebari pentru unele clarificari a unor probleme de fapt sau de drept.
In cauzele complexe nu exista probleme de fapt. Cand toate problemele sunt indoielnice judecatorul poate solicita procurorului si avocatului sa depuna concluzii scrise. Atunci cand judecatorul considera ca e necesar sa se depuna concluzii scrise se da un termen pentru a acea posibilitatea ca procurorul si avocatul partilor sa le depuna.

4. Ultimul cuvant al inculpatului
Nu face parte din stadiul dezbaterilor, ci este dupa incheierea pledoariilor. El trebuie acordat intotdeauna si apartine numai inculpatului personal. Este mijlocul prin care inculpatul, chiar daca a pus concluzii inainte, are posibilitatea sa faca o ultima prezentare a cazului si nu i se pot pune intrebari, nu i se pot cere explicatii, nu poate fi intrerupt.
Neacordarea ultimului cuvant, care se consemneaza in cuprinsul incheierii de sedinta, nu e cu putinta sa conduca la nulitatea hotararii. E vorba de o nulitate relativa, care nu poate fi invocata decat de catre cel interesat.
Lipsa pledoariilor este de natura sa conduca la nulitatea absoluta a judecatii. Aceeasi sanctiune exista si atunci cand e caz de participare obligatorie a procuro-rului sau caz de asistenta juridica a inculpatului si cand prezenta personala a inculpa-tului e obligatorie potrivit legii.






Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)


Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright 2005 - 2019 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite