PRINCIPIILE ELABORARII DREPTULUI

Elaborarea normelor juridice, a actelor normative este un proces complex, intrucat trebuiesc luati in calcul o serie de factori politici, economici, istorici, conjuncturali, interni si externi, trebuie avuta in vedere constiinta juridica a societatii, tendintele acesteia in domeniu, nevoile societatii si traditia juridica. De asemenea, este necesara asigurarea unei corelari si continuitati a normelor juridice existente cu cele viitoare, pentru ca acele principii ale dreptului (aratate intr-un capitol anterior) nu pot fi nesocotite. In general, norma juridica se elaboreaza si se adopta pentru un timp nelimitat, ea va produce efecte in timp, o perioada, in principiu, neputandu-se stabili cu exactitate care este aceasta intindere. Acest demers al elaborarii actelor normative trebuie sa aiba la baza anumite reguli, principii.

1. Principiul fundamentarii stiintifice a activitatii de elaborare a normelor juridice. Acest principiu presupune ca, in demersul legislativ, trebuie sa se porneasca de la o cunoastere prealabila, fundamentata stiintific, a relatiilor sociale, ce trebuiesc reglementate prin normele juridice, un studiu interdisciplinar juridic, sociologic-politic etc. Aceasta cercetare nu se poate lasa la voia intamplarii, ea trebuie realizata de organisme specializate, constituite in acest scop, care au menirea sa urmareasca evolutia in timp atat pe plan intern, cat si in dreptul comparat a fenomenului juridic, perceperea obiectiva a nevoilor sociale.

2. Respectarea unitatii sistemului dreptului. Aceasta presupune ca orice nou act normativ trebuie sa se integreze organic in sistemul dreptului existent, sa nu fie ceva alipit acestuia, fiindca dreptul unui stat este constituit intr-un sistem unitar, iar notiunea de sistem presupune o armonie a elementelor ce il compun, in cazul nostru, a actelor normative.

1. Principiul accesibilitatii actelor normative.

Actele normative se adreseaza tuturor cetatenilor sau unor categorii mai mult sau mai putin numeroase, unde nivelul de pregatire si intelegere este diferit, insa efectul obligatoriu si consecintele sanctionatorii sunt aceleasi. De aceea, este necesar ca in momentul elaborarii unui proiect de act normativ si in perioada adoptarii lui, exprimarea trebuie sa fie clara, simpla si fara echivoc, pentru a nu da posibilitati nelimitate de interpretare de catre cei carora li se adreseaza actul normativ. De asemenea, se impune explicarea, prin insusi textul actului normativ, a unor termeni, definitii, reguli etc.

ETAPELE ELABORARII ACTELOR NORMATIVE

Elaborarea actului normativ cuprinde mai multe etape, precum:

1. Initierea proiectului de act normativ. Aceasta reprezinta prima etapa si, in sistemul nostru, apartine guvernului, membrilor parlamentului sau unui numar de cel putin 250.000 de cetateni cu drept de vot, care sa provina din cel putin un sfert din judetele tarii, inclusiv din Municipiul Bucuresti si, in acelasi timp, din fiecare dintre judetele aratate mai sus, sa existe cel putin 10.000 de semnaturi (art. 72 din Constitutie).

Aceasta initiativa legislativa colectiva poate fi exercitata numai in anumite domenii de reglementare prin lege, nu in orice domeniu.

2. Dezbaterea proiectelor de acte normative, legi se face dupa avizul biroului permanent al fiecarei camere a parlamentului, al avizului comisiilor parlamentare de specialitate. la fiecare proiect de act normativ se cere o expunere de motive, o motivare a demersului legislativ, un aviz din partea consiliului Legislativ.

3. Adoptarea proiectului. Dupa dezbaterea pe articole, proiectul de lege se supune adoptarii prin vot deschis sau secret. Odata adoptat, proiectul se transforma in lege, dar nu va produce efecte juridice, decat dupa ce a fost promulgat.

4. Promulgarea consta in confirmarea autenticitatii actelor adoptate de catre Parlament si dispozitia data de publicare a legii in Monitorul Oficial. Promulgarea se face de catre seful statului, presedintele Romaniei.

5. Publicarea actului normativ. Orice act normativ emis de Parlament, Presedinte, Guvern. Ministere sau alte autoritati centrale ale administratiei publice nu produce efect, daca nu a fost publicat. Publicarea se face, in cazul aratat mai sus, in Monitorul oficial al Romaniei. Numai dupa publicare, din momentul acesta sau de la o data expres prevazuta in actul normativ, acesta incepe sa produca efecte juridice, dar numai pentru viitor.

 

 

STRUCTURA ACTELOR NORMATIVE

Pentru a putea fi intelese, interpretate, corelate cu alte acte normative, vechi sau viitoare, orice act normativ trebuie sa aiba o anumita structura, anumite parti componente:

a/. Titlul actului normativ, care reprezinta elementul de identificare in raport cu alte acte normative – spre exemplu, legea privind Administratia publica locala, legea privind invatamantul etc.

b/. Data actului normativ, care reprezinta data adoptarii lui si data intrarii in vigoare, fie ca aceasta din urma a fost prevazuta expres in actul normativ, ca data fixa, sau data cand a fost publicat in Monitorul Oficial.

c/. Preambulul si forma introductiva. Orice act normativ, pentru a fi mai explicit, trebuie sa cuprinda un preambul, un fel de motive si explicare generala a considerentelor ce au condus la adoptarea actului.

d/. Dispozitii sau principii generale. Fie ca poarta denumirea de dispozitii generale sau de principii generale, acestea au menirea de a lamuri anumite aspecte ale actului normativ, un fel de ipoteza a normei juridice, clarificarea unor termeni, a unor principi aplicabile in materie, intr-un cuvant, au un caracter profund lamuritor si necesar.

e/. Dispozitii de continut. Orice act normativ, in afara de partea introductiva, care poate fi mai mare sau mai restransa, are un continut al sau, reglementarea in sine, noutatea pe care o aduce in domeniul juridic actul normativ respectiv. Aceasta parte a actului este cea mai intinsa, si ea este absolut necesara, pentru ca este actul insusi.

f/. Dispozitii finale si tranzitorii. In acest capitol final al oricarui act normativ, de regula, se face trimitere la data de cand incepe sa produca efecte actul normativ, ce acte normative se abroga, ce organisme, (guvern, ministere) sau abilitate sa aduca precizari la actul normativ, daca pe viitor urmeaza sa se completeze reglementarile din domeniul respectiv.

In afara de partile componente aratate mai sus, actul normativ, pentru a fi mai clar si mai usor de inteles, se structureaza pe urmatoarele parti:

1/. Titluri si capitole – sunt partile mari ale actului normativ, care compun structura generala a acestuia, ele ingloband o serie intreaga de norme si institutii juridice, foarte importante pentru intelegerea acelui act normativ.

2/. Sectiuni. Sectiunile reprezinta subdiviziuni ale titlului sau capitole ce cuprind mai multe articole, deci mai multe articole, deci mai multe norme juridice.

3/. Articolele. Articolul este elementul de baza al oricarui act normativ, pentru ca fiecare titlu, capitol, sectiune se imparte, se structureaza pe articole. Intr-un articol pot fi cuprinse una sau mai multe norme juridice, dupa caz.

4/. Alineatul. Alineatul reprezinta partea de structura a articolului, el are menirea sa separe un articol pe mai multe norme juridice si, in cadrul fiecarui alineat, putem intalni mai multe sub-alineate, numerotate cu litere sau cifre, sau, pur si simplu, care se deduc. In cazul anumitor alineate, in special in dreptul penal, intalnim teze, adica principii stricte, ce defalca alineatul respectiv in mai multe parti.