In literatura juridica se considera ca notiunea de izvor al dreptului civil ,
ca si cea de izvor de drept in general , are doua intelesuri sau sensuri .
Intr-un prim sens filosofic , expresa desemneaza conditiile de existenta care
genereaza normele dreptului civil ; aceasta acceptie se desemneaza prin expresia
izvor de drept civil in sens material . Altfel spus , prin izvor de drept civil
in sens material se inteleg necesitatile care determina si impun intr-un anumit
moment dat aparitia unei normel juridice civile . Necesitatile care determina
si impun aparitia unei norme juridice sunt diferite : economice , sociale sau
politice .
In al doilea sens juridic , intelesul se desemneaza prin expresia izvor formal
. Prin urmare , prin izvor de drept civil , vom intelege formele specifice de
exprimare a normelor de drept civil .
Notiunea de lege se foloseste in mod obisnuit in doua acceptiuni.
In sens strict juridic legea desemneaza actul normativ al puterii legislative
care reglementeaza cele mai importante raporturi sociale, se elaboreaza dupa
o procedura specifica si are forta juridica superioara fata de toate celelalte
acte normative care se intemeiaza pe ea.
In terminologia politica - juridica cuvantul "Lege" este
folosit intr-un sens deosebit de larg, desemnand in mod generic
orice norma de drept sau regula cu caracter obligatoriu, juridic, provenind
de la un organ de stat.
Pornind de la definitia juridica a legii ii putem stabili principalele
trasaturi, imbinand criteriile de ordin formal cu cele de ordin
material:
Legea emana, de regula, de la puterea legislativa, in cadrul tarii noastre
parlamentul, unicul organ legiuitor, compus din doua camere, Senatul si Adunarea
Deputatilor, in organizarea actuala Adunarea Deputatilor si Senatul in
sedinta comuna ce constituie de drept in Adunare Constituanta pentru adoptarea
Constitutiei Romaniei. Pana la intrarea in vigoare a acesteia,
parlamentul isi va desfasura activitatea ca si adunare legiuitoare, iar
dupa intrarea in vigoare a Constitutiei, parlamentul va hotari organizarea
de noi alegeri in termen de cel mult un an.
Parlamentul adopta Constitutia cel mai important act normativ al unui stat sau
legea fundamentala a acestuia, intrucat toate celelalte legi trebuie
sa fie conforme cu aceasta. Parlamentul este indreptatit sa dea interpretarea
general - obligatorie a legilor. Chiar daca guvernul, organ de varf al
puterii executive, poate da ordonante in temeiul delegarii legislative
in domenii rezervate legii, acestea trebuiesc supuse spre ratificarea
parlamentului, ceea ce demonstreaza ca respectivele acte administrative nu pot
depasi ca forta juridica legea. De asemenea faptul ca Presedintele Romaniei
si el organ de varf intre autoritatile statului, emite decrete,
inclusiv cu caracter normativ in realizarea atributiilor si de reprezentare
pe plan intern sau international, aceste acte au o forta juridica inferioara
legii fata de care trebuie sa se conformeze.
In statele unitare exista, de regula, un singur organ legislativ, indiferent
de numarul camerelor care il compun, pe cand statele federale sau
federative exista, alaturi de organul legislativ federal sau unional, si organe
legiuitoare ale republicilor sau statelor componente si ale caror trebuie sa
fie conforme cu legile federale (federative).
In mod cu totul exceptional unele sisteme de drept considera referendumul
ca forma populara de adoptare a legilor ori de modificare a constitutiei.
Consacrarea si recunoasterea provenientei legii de la unicul organ legiuitor
avand forta juridica suprema este expresia organizarii democratice si
exercitarii in acelasi mod a puterii publice in stat, a faptului
ca intreaga activitate normativa trebuie sa se realizeze numai pe actele
celui mai reprezentativ organ din stat si care exprima in modul cel mai
direct vointa intregii natiuni.
Legea reglementeaza cele mai importante relatii sociale si in mod primar,
originar (nederivat) ceea ce explica si rolul ei in cadrul izvoarelor
de drept. Intr-adevar, prin lege se consacra juridic sistemul politic
al unei societati, modul de exercitare a puterii publice, forma si structura
statului, drepturile si libertatile cetatenesti, proprietatea, organizarea autoritatilor
statului, infractiunile si pedepsele etc.
Normele generale pentru toate domeniile vietii social - economice sunt stabilite
prin lege si nu prin acte subordonate si derivate legii, precum hotararile
sau instructiunile. Reglementarea primara, prin lege a relatiilor sociale se
aplica prin faptul ca legea poate reglementa orice raport social si in
orice modalitate fara nici o ingradire sau autorizare, parlamentul fiind
limitat in materia atributiilor legislative decat de Constitutie
si actele internationale la care statul nostru este aparte. Toate celelalte
acte normative intemeiate pe lege sunt de natura secundara, derivata,
facand aplicarea normativa a domeniilor de reglementare rezervate legii
sau intervenind in domenii nerezervate acesteia ori in care nu s-a
recurs la o reglementare primara legislativa existand doar un cadru juridic
mult prea general.
Tocmai datorita marii varietati de raporturi sociale si a diversitatii de reglementare
continutul legilor este format diferit iar ele se pot clasifica dupa cele mai
diverse criterii.
Legea se adopta cu o anumita procedura, ceea ce face ca sa se deosebeasca de
toate acte normative, inclusiv ale organului legiuitor, ca de exemplu, hotararile.
De fapt si de drept, sub aspect formal, procedura de adoptare este cea care
poate diferentia cel mai bine - mai ales din punct de vedere al fortei juridice
- actele aceluiasi organ, iar in cazul dat procedura legislativa asigura
legii, comparativ cu alte acte ale parlamentului sau ale camerelor sale, forta
juridica superioara. Aceasta procedura se compune din mai multe etape.
O prima etapa o constituie procedura de adoptare a legii care cuprinde, la randul
sau mai multe faze in cadrul fiecarei camere si anume initiativa legislativa,
avizarea proiectului legii, dezbaterea acestuia, votarea, trimiterea actului
spre dezbatere si votarea celeilalte camere, eventual medierea divergentelor,
daca acestea exista in urma necorelarii textelor normative.
O a doua etapa cuprinde indeplinirea unor forme posterioare adaptarii
si anume semnarea actului legislativ de catre presedintia celor doua camere,
respectiv al Senatului si al Adunarii Deputatilor promulgarea legii de catre
Presedintele Republicii si publicarea acesteia in Monitorul Oficial al
Romaniei, partea a - I-a.
Legea are o forta juridica superioara tuturor celorlalte acte normative ale
statului tocmai ca o consecinta fireasca a primelor trei elemente deja indicate.
Suprematia legii este depasita doar de Constitutie, care este tot o lege, dar
cu caracter fundamental si a carei superioritate juridica rezida din faptul
ca, in reglementarea actuala, ea este produsul manifestarii de vointa
comuna a intregului parlament, format de Adunarea Constituanta pentru
adoptarea Constitutiei. In acest sens legea detine o pozitie deosebita
in ierarhia izvoarelor de drept fiind emanatia organului reprezentativ
suprem. Datorita acestei pozitii orice alt act normativ se subordoneaza legii
si trebuie sa fie conform cu ea, iar legalitatea lui se apreciaza numai in
raport cu legea.
Vom face in continuare referiri succinte asupra principalelor legi - izvoare
ale dreptului civil .
Constitutia
In literatura de specialitate se face deosebirea intre legea fundamentala care
este Constitutia , si celelalte legi numite ordinare , care includ si codurile
. Ea reprezinta legea fundamentala a tarii si sta la baza tuturor celorlate
legi .
Cod civil roman
Este legea care constituie cel mai important izvor al dreptului civil deoarece
grupeaza in cuprinsul sau imensa majoritate a normelor acestei ramuri de drept
.
Codul Familiei
Cu toate ca acest cod constituie principalul izvor de drept pentru dreptul familiei
contine si norme care reglementeaza relatii juridice , care intra in sfera de
reglementare a dreptului civil . Avem in vedere in primul rand , dispozitiile
privind capacitatea civila a persoanei fizice .
Legile ordinare
Se caracterizeaza prin aceea ca in comparatie cu codurile - civil , familei
etc. - au un obiect determinat in privinta reglementarilor pe care le contin
. Legile ordinare care contin reglementarile cu privire la obiectul dreptului
civil reprezinta si ele un important izvor al acestei ramuri de drept .
In concluzie putem spune ca prin notiunea de izvor de drept civil urmeaza sa
intelegem normele juridice grupate in diferite acte normative - legi , hotarari
- care se ocupa de reglementarea raporturilor juridice civile .
