Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    
 
 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?



Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
 
despre:
 
PARTAJUL
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 

705. Notiune. Partajul este operatiunea juridica prin care se pune capat starii de indiviziune prin transformarea drepturilor la cote-parti abstracte de proprietate din mostenire in drepturi de proprietate individuale asupra bunurilor facand parte din masa partajabila, prin atribuirea efectiva a acestora mostenitorilor defunctului . s9g3gu
El poate fi solicitat oricand de oricare dintre coindivizari, cu exceptia cazului cand intre coindivizari exista o intelegere de suspendare temporara a dreptului de a cere partajul (supra nr. 663-664).
Partajul definitiv sau de proprietate se deosebeste de partajul de folosinta sau provizoriu care se refera doar la posesia si folosinta bunurilor succesorale pe timpul starii de indiviziune, fiecare copartas folosind individual bunurile ce i-au fost atribuite, avand dreptul la fructele si veniturile produse de acestea, fara obligatia de a da socoteala celorlalti coindivizari. Spre deosebire de partajul definitiv, care produce efecte retroactive de la data deschiderii succesiunii, partajul de folosinta nu produce efecte decat de la data realizarii sale prin buna intelegere sau pe cale judecatoreasca.
Partajul poate fi total, in privinta intregului patrimoniu succesoral si in privinta tuturor coindivizarilor, dar poate fi si partial, fie doar in privinta unor anumite bunuri, restul ramanand in indiviziune, fie doar in privinta unuia sau unora dintre coindivizari, restul ramanand in indiviziune.

706. Plan. In cele ce urmeaza vom analiza formele partajului (Sectiunea I), opozitia la partaj a creditorilor coindivizarilor (Sectiunea II), efectele partajului (Sectiunea III) si nulitatea partajului (Sectiunea IV).

Sectiunea I

FORMELE PARTAJULUI

707. Partajul poate fi realizat amiabil (§ 1) sau pe cale judecatoreasca (§ 2).

§ 1. Partajul amiabil

708. In conformitate cu dispozitiile art. 730 alin. 1 C. civ., partajul amiabil se poate realiza atunci cand toti coindivizarii sunt de acord si acestia au capacitate deplina de exercitiu, adica drept de dispozitie asupra drepturilor lor.
Acest partaj se poate realiza atat in forma scrisa (prin act autentic sau sub semnatura privata) cat si consensual (verbal), situatie in care insa pentru a putea fi invocat cu succes trebuie sa poata fi probat in conditiile dreptului comun (art. 1191 si urmat. C. civ.) . In orice caz, partajul verbal trebuie sa fie dovedit neindoilenic, neputand fi dedus din stari de fapt echivoce .
Avand in vedere dispozitiile art. 965 alin. 2 C. civ. care opresc pactele asupra succesiunilor nedeschise, partajul voluntar nu se poate realiza in mod valabil decat dupa deschiderea mostenirii .
Partajul amiabil poate fi realizat nu numai extrajudiciar, ci si printr-o tranzactie facuta printr-o hotarare de expedient in fata instantei de judecata ., chiar daca printre coindivizari se afla si minori sau interzisi judecatoresti, daca exista incuviintarea prealabila a instantei tutelare, precum si, atunci cind este cazul, a ocrotitorului legal (art. 6734 alin. 2 C. pr. civ.).
Partajul amiabil realizat fara respectarea normelor legale refritoare la ocrotirea minorilor nu este nul absolut, ci doar anulabil (afectat de nulitate relativa), putand fi ratificat de acestia dupa ajungerea la majorat .
De asemenea, partajul amiabil poate fi facut si in cadrul procedurii succesorale notariale (art. 81 alin. 3 din Legea nr. 36/1995).
Imparteala amiabila poate fi si doar partiala, pentru restul ramas asupra caruia exista neintelegeri urmand sa se pronunte instanta de judecata .
Coindivizarii sunt liberi sa imparta mostenirea asa cum cred de cuviinta (in natura, prin atribuirea in intregime unuia dintre ei, prin vanzare la licitatie si impartirea sumei obtinute etc.).
Daca intre coindivizari s-a realizat un partaj amiabil, nici unul dintre ei nu poate cere ulterior un alt partaj .

§ 2. Partajul judiciar

709. Cazurile in care survine. Partajul judiciar are loc atunci cand: coindivizarii nu se inteleg in privinta realizarii unui partaj amiabil; exista coindivizari care nu pot fi prezenti la partaj; precum si in cazul in care printre coindivizari exista minori sau interzisi judecatoresti, iar autoritatea tutelara nu si-a dat acordul la impartirea amiabila (art. 730 alin. 2 C. civ. si art. 6734alin. 2 C. pr. civ.).

710. Plan. In cele ce urmeaza vom prezenta persoanele care pot cere partajul (A), capacitatea necesara pentru a participa la partaj (B) si realizarea efectiva a partajului (C).
Nu insistam asupra procedurii propriu-zise a partajului, ci doar asupra chestiunilor de drept material .

A. Persoanele care pot cere partajul

711. Coindivizarii. Primii indreptatiti sa ceara partajul sunt coindivizarii. Nimeni nu poate fi obligat sa ramana in indiviziune, motiv pentru care oricare dintre coindivizari poate cere partajul.
Titlul de mostenitor este indiferent. Mostenitorii legali, legatarii universali sau cu titlu universal, ori instituitii contractuali universali sau cu titlu universal pot solicita deopotriva partajul. In caz de cesiune a drepturilor lor succesorale conform dispozitiilor art. 1399 C. civ., cesionarii le iau locul putand cere partajul ca si acestia insisi.
Nu pot cere partajul mostenitorii lipsiti de drepturi asupra masei indivize, cum este cazul legatarilor sau instituitilor contractuali cu titlu particular, ori a mostenitorilor anomali, toti acestia primind individual direct de la defunct anumite bunuri.
De asemenea, cumparatorul unui bun succesoral individual determinat de la unul dintre coindivizari este un avand-cauza particular, care nu dobandeste prin aceasta calitatea de coindivizar, astfel incat nu poate cere partajul in nume propriu .
Dat fiind faptul ca indiviziunea nu poate exista decat intre persoane care au drepturi de aceeasi natura (supra nr. 650), nudul proprietar nu poate cere „partajul” contra uzufructuarului, dar daca exista mai multi nuzi-proprietari sau mai multi uzufructuari, asadar doua indiviziuni diferite asupra aceleiasi succesiuni (una in nuda-proprietate si una in uzufruct) oricare dintre nuzii-proprietari poate cere partajul in privinta indiviziunii de nuda-proprietate, in timp ce oricare dintre uzufructuari poate cere partajul in privinta indiviziunii de uzufruct; dar daca unul dintre coindivizari are drepturi in ambele indiviziuni, acesta poate cere partajul in oricare dintre acestea .
Partajul se diferentiaza de alte actiuni in justitie prin aceea ca oricine ar introduce actiunea, exista un judicium duplex, adica dubla calitate, fiecare coindivizar fiind reclamant in ceea ce priveste cota sa parte si parat in ceea ce priveste cota-parte revenind din succesiune fiecaruia dintre ceilalti coindivizari, motiv pentru care conditiile de capacitate cerute pentru a initia actiunea in partaj sunt cerute si pentru a sta in justitie ca parat .

712. Creditorii personali ai coindivizarilor pot actiona pe cale oblica. Potrivit dispozitiilor art. 1825 C. civ., creditorii personali ai succesorilor nu vor putea proceda la urmarirea partii indivize a debitorului din imobilelor succesorale inainte ca, la cererea lor, sa se faca partajul intregii averi succesorale. In acest caz, in mod traditional, se recunoaste ca acesti creditori nu exercita dreptul in nume propriu, ci pentru coindivizarul-debitor, pe cale oblica (art. 974 C. civ.) .. Tocmai de aceea, asa cum coindivizarul nu poate cere partajul unuia sau altuia din bunurile succesorale, tot astfel nici creditorul sau care actioneaza pe cale oblica in numele si pentru el, iar nu in nume personal, nu poate urmari partea indiviza dintr-un imobil succesoral, ci doar sa ceara partajul intregii succesiuni .
Intrucat creditoruii coindivizarilor nu actioneaza in nume propriu, ci pe cale oblica (pentru coindivizar), ei nu pot cere partajul decat in cazul in care si debitorul lor ar fi putut sa-l ceara, nu si atunci cand, de pilda, ar exista o conventie valabila de mentinere temporara a indiviziunii .
Din momentul in care creditorii sunt dezinteresati prin plata creantelor lor, actiunea de partaj pornita de acestia nu mai poate fi continuata, fiind lipsita de interes .
In ceea ce-i priveste pe creditorii succesiunii, in masura in care, asa cum am vazut (supra nr. 602), li se recunoaste un drept propriu de urmarire directa asupra bunurilor succesorale pentru a obtine plata creantelor lor, acestia nu au nici un interes sa ceara partajul pe cale oblica in locul coindvizarilor.

B. Capacitatea necesara pentru a putea participa la partaj

713. Desi partajul produce efecte declarative, iar nu translative de drepturi, actiunea pentru realizarea acestuia nu este una obisnuita intrucat prin intermediul ei se realizeaza o transformare profunda a dreptului de proprietate, drepturile indivize asupra masei partajabile fiind substituite prin drepturi individuale asupra unor bunuri determinate , participarea la partaj necesita deplina capacitate de exercitiu a tuturor coindivizarilor, reclamanti si parati in acelasi timp.
De aceea, in timp ce majorii, avand capacitate deplina de execitiu, participa singuri (in nume propriu sau prin mandatar) la partaj, minorii sub 14 ani si interzisii judecatoresti participa prin reprezentantii lor legali (parinti sau tutori), iar persoanele cu capacitate de exercitiu restransa (minorii intre 14-18 ani) participa fiind asistate de ocrotitorii legali (parinti sau tutori).
Introducerea actiunii de partaj de catre un minor sub 14 ani prin reprezentantul sau legal poate fi realizata fara incuviintarea prealabila a autoritatii tutelare, drepturile sale fiind suficient ocrotite prin realizarea partajului de catre instanta de judecata .
Daca minorul vine la partaj in concurs cu unul sau ambii parinti este necesara numirea unui curator in conditiile art. 132 si 105 alin. 3 C. fam., care, dupa caz, sa-l reprezinte sau sa-l asiste pe acesta, existand contrarietate de interese .

C. Realizarea efectiva a partajului

a) Cererea de partaj

714. Conform dispozitiilor art. 6732 C. pr. civ., cerea de partaj trebuie sa arate persoanele intre care urmeaza a avea loc imparteala, titlul de mostenire al fiecareia dintre acestea, bunurile supuse impartelii, evaluarea acestora dupa aprecierea reclamantului, locul unde se afla si persoanele care le detin sau le administreaza.
Daca exista trei sau mai multi coindivizari, partajul poate fi realizat si partial, doar fata de unul sau unii dintre coindivizari, restul, la cererea lor, ramanand in indiviziune. Partajul partial este insa inadmisibil atunci cand toti coindivizarii solicita iesirea din indiviziune .
Toate pretentiile reciproce dintre succesori care au legatura cu mostenirea vor fi rezolvate in cadrul procesului de partaj . Este vorba, de pida, de plata echivalentului lipsei de folosinta a unui bun succesoral de catre un singur coindivizar in afara unui partaj de folosinta, de indemnizarea coindivizarilor care au facut cheltuieli necesare si utile cu unul sau altul din bunurile succesorale, de aducrea la partaj a fructelor produse de bunurile succesorale de la data deschiderii mostenirii si pana la pataj etc.
Cand masa succesorala supusa partajului este compusa din doua sau mai multe mosteniri succesive (de pilda, copiii impart mostenirile ramase dupa tatal si mama lor care au decedat unul dupa altul la un anumit interval de timp), se va proceda la partaj in ordinea deschiderii acestora .

b) Admiterea cererii de partaj

715. Cand obiectul partajului il formeaza o mostenire care nu ridica probleme deosebite de evaluare a bunurilor succesorale si de atribuire a acestora, instanta de judecata va proceda direct prin hotararea pe care o pronunta, mai intai, la stabilirea bunurilor supuse impartelii, a persoanelor cu vocatie la acestea, a cotelor-parti ce se cuvin fiecarui mostenitor, a creantelor pe care mostenitorii le au unii fata de altii, precum si a pasivului mostenirii, dupa care se va proceda la atribuirea in natura a loturilor si la stabilirea eventualelor sulte pentru echilibrarea valorica a acestora intre fostii coindivizari (art. 6735 C. pr. civ.).

c) Admiterea in principiu a cererii de partaj

716. Daca mostenirea nu poate fi impartita direct de instanta intrucat sunt necesare masuratori sau evaluari ale bunurilor care compun masa de impartit, instanta de judecata va proceda mai intai la stabilirea printr-o incheiere de admitere in principiu a cererii de partaj a bunurilor supuse impartelii, a persoanelor care au vocatie la mostenire, a cotelor-parti ce revin acestora din mostenire, a creantelor pe care coindivizarii le au unii fata de altii, precum si a pasivului succesiunii, dupa care, prin aceeasi incheiere, se va desemna un expert pentru evaluarea bunurilor si propuneri de formare a loturilor ce urmeaza a fi atribuite coindivizarilor (art. 6736 C. pr. civ.).
Aceasta incheiere este interlocutorie, fiind obligatorie pentru judecatorii fondului .
Incheierea de admitere in principiu poate fi completata printr-o noua incheiere daca dupa .pronuntarea celei dintai, dar inainte de pronuntarea hotararii de imparteala se constata ca exista si alti coindivizari sau alte bunuri supuse impartelii despre care nu s-a discutat (art. 6737 C. pr. civ.) . De asemenea, conform aceluiasi text de lege, cu acordul tuturor coindivizarilor, instanta de judecata poate scoate un bun care a fost cuprins din eroare in masa de impartit.
Egalitatea in drepturi a coindivizarilor si echitatea partajului impun stabilirea valorii de circulatie a bunurilor indivize la data impartelii, dar avandu-se in vedere starea acestora din momentul deschiderii mostenirii ; diminuarea sau sporul de valoare trebuie sa fie suportata, respectiv sa profite, tuturor coindivizarilor in proportia cotei-parti ce revine fiecaruia din mostenire .
Evaluarea propriu-zisa se va face dupa criterii specifice fiecarei categorii de bunuri. Astfel, in privinta terenurilor evaluarea se va face in functie de: clasa, fertilitatea, importanta economica, destinatia, conditiile climatice ale zonei, natura si proprietatile solulului, distanta fata de localitatile urbane si caile de comunicatii, eventualele procese de degradare a acestora etc. .
In ceea ce priveste constructiile, acestea vor fi evaluate dupa natura materialelor din care sunt facute, gradul de confort, locul de amplasare, vechime, preturile practicate in zona, cai de acces etc. .
In cazul bunurilor dobandite cu plata pretului in rate (pe credit), masa partajabila va cuprinde dreptul de proprietate propriu-zis asupra bunurilor respective la valoarea de circulatie de la data partajului, iar nu doar la valoarea avansului si ratelor achitate pana la acel moment , creditul ramas de restituit fiind trecut la pasivul mostenirii.

d) Partajul propriu-zis. Atribuirea bunurilor succesorale

717. Principiul atribuirii bunurilor succesorale in natura. Loturile formate de expert -pe cat este posibil corespunzand valorii cotei-parti ce revine fiecarui coindivizar din mostenire -; vor fi atribuite in principiu in natura de instanta, respectandu-se in masura posibilului dispozitiile art. 741 alin. 1 C. civ. conform carora „la formarea loturilor si compunerea partilor, trebuie sa se dea in fiecare parte, pe cat se poate, aceeasi cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creante de aceeasi natura si valoare”. De aceea, fara consimtamantul coindivizarilor, este nelegala atribuirea tuturor bunurilor succesorale unuia (unora) dintre coindivizari iar celorlati numai a cotravalorii in bani, atata timp cat atribuirea in natura este posibila .
Cu toate acestea, pentru evitarea diminuarii valorii economice a bunurilor succesorale (mai ales a imobilelor), se va evita „imbucatatirea peste masura” a mostenirilor si „diviziunea exploatatiilor” (art. 741 alin. 2 C. civ.) , ceea ce inseamna ca, in cele din urma, componenta lorturilor este o chestiune de apreciere de fapt, iar nu de drept.
Pentru formarea si atribuirea loturilor instanta de judecata va tine seama, daca este cazul, de acordul partilor, iar in lipsa acestuia de criterii cum ar fi: marimea cotei-parti ce revine fiecaruia din masa bunurilor de impartit; natura bunurilor; domiciliul si ocupatia partilor; faptul ca unii dintre coindivizari au adus imbunatatiri bunurilor succesorale cu acordul celorlalti etc. (art. 6739 C. pr. civ.) . Nici unul din aceste criterii nu poate fi absolutizat in dauna celorlalte, impunandu-se corelarea lor .
Eventuala diferenta valorica intre loturi (unii coindivizari primind loturi care depasesc valoarea cotei-parti ce le revine din mostenire) va fi compensata prin plata unor sume de bani (sulte) in favoarea coindivizarilor ale caror loturi au valoare mai mica decat cota lor parte (art. 742 C. civ. si art. 6735 alin. 2 C. pr. civ.). Obligatia de plata a sultei stabilite in sarcina mai multor coindivizari este divizibila, iar nu solidara, fiecare fiind tinut la plata doar pentru partea sa, iar nu pentru intreg .
Neplata sultei la termen nu poate atrage rezolutiunea partajului (acesta nu este o vanzare), ceilalti coindivizari neavand alta solutie decat aceeea de a urmari silit bunurile debitorului .

718. Atribuirea provizorie sau definitiva a bunurilor succesorale unui singur coindivizar. In conformitate cu dispozitiile art. 67310 alin. 1 C. pr. civ., daca imparteala in natura a unui bun (sau chiar a intregii succesiuni) nu este posibila sau daca aceasta ar cauza o diminuare sau o modificare pagubitoare a valorii sale economice, la cererea unuia sau mai multora dintre coindivizari, instanta de judecata va proceda, printr-o incheiere, la atribuirea provizorie a intregului bun celui care a solicitat acest lucru sau, daca mai multi coindivizari au solicitat aceasta, celui desemnat de instanta conform criteriilor de atribuire mentionate mai sus (supra nr. 717), stabilindu-se termenul in care trebuie varsate sultele cuvenite celorlalti coindivizari.
Daca cel in favoarea caruia s-a facut atribuirea provizorie achita la termenul stabilit sumele cuvenite celorlalti coindivzari, instanta ii va atribui definitiv bunul prin hotarare pronuntata asupra fondului cauzei (art. 67310 alin. 2 C. pr. civ.). Daca plata nu este facuta la termen, bunul poate fi atribuit altui coindivizar in aceleasi conditii (art. 67310 alin. 3 C. pr. civ.).
„Tinand seama de imprejurarile cauzei, pentru motive temeinice”, instanta va putea proceda chiar si la atribuirea definitiva a bunului prin pronuntarea unie hotarari asupra fondului procesului, prin care se vor stabili sumele cuvenite celorlalti coindivizari si scadenta platilor (art. 67310 alin. 4 C. pr. civ.).

719. Vanzarea bunurilor succesorale si impartirea pretului intre condivizari. Cand nici partajul in natura, nici partajul prin atribuire nu sunt posibile sau cand toti coindivizarii solicita acest lucru, se va proceda la vanzarea bunurilor succesorale fie prin buna invoiala, fie prin intermediul executorului judecatoresc, prin licitatie (art. 67311 si 673 12 C. pr. civ.) , in vederea lichidarii acestora, adica a transformarii lor in bani, care sa fie impartiti apoi prin hotarare judecatoreasca intre coindivizari conform cotelor ce le revin fiecaruia din mostenire (art. 67314 alin. 1 si 2 C. pr. civ.).
Aceasta modalitate de partaj este una extrema, neputamd fi impusa de instanta daca partile cer impartirea in natura sau prin atribuire .

720. Efectele hotararii de partaj. Afara de cazul in care instanta decide inchiderea dosarului de partaj intrucat nici una din modalitatile prevazute de lege pentru aceasta nu s-a putut realiza (art. 67314 alin. 3 C. pr. civ.), imparteala propriu-zisa se realizeaza printr-o hotarare judecatoreasca.
Efectele aceste hotarari judecatoresti sunt diferite. Astfel, in timp ce partea din hotarare prin care se constata calitatea de coindivizari, masa partajabila, cotele ce revin fiecarui mostenitor si impartirea in natura sau atribuirea bunurilor succesorale unuia sau altuia dintre coindivizari nu este susceptibila de executare silita, fiind imprescriptibila sub aspectul autoritatii lucrului judecat, partea din hotarare prin care se dispune predarea bunurilor celor carora li s-au atribuit si nu le detin este supusa prescriptiei extictive in privinta dreptului de a cere executarea silita; dat fiind insa faptul ca dreptul sau de proprietate recunoscut prin partaj ramane intact, nefiind supus prescriptiei extinctive, coindivizarul atributar poate revendica bunurile respective de la cei care le detin, aceasta actiune fiind imprescriptibila .
Predarea bunurilor atribuite prin partaj se poate cere de catre coindivizari chiar daca nu au solicitat aceasta prin actiunea de partaj si instanta nu s-a pronuntat in acest sens, problemele legate de realitatea detinerii bunurilor si a identitatii acestora urmand a fi solutionate, daca este cazul, pe calea contestatiei la executare .
In cazul in care prin hotararea de partaj un coindivizar a fost obligat sa predea altui coindivizar o serie de bunuri mobile sau contravaloarea acestora calculata in raport cu data partajului, iar ulterior instraineaza aceste lucruri si ofera reclamantului contravaloarea stabilita prin hotarare, dar aceasta este diminuata in termeni reali prin inflatie, reclamantul este in drept sa introduca o actiune in despagubire pentru a obtine echivalentul actual al bunurilor instrainate de parat fara drept, neputandu-i-se opune autoritatea lucrului judecat intrucat obiectul si cauza celor doua actiuni sunt diferite .

Sectiunea II

OPOZITIA LA PARTAJ A CREDITORILOR COINDIVIZARILOR

721. Opozitia la partaj -; mijloc specific de aparare a intereselor creditorilor coindivizarilor. Prin intelegerea coindivizarilor se poate ajunge foarte usor ca partajul sa fie facut in frauda creditorilor lor, cum ar fi, de pilda, prin atribuirea unor bunuri insesizabile sau usor de ascuns in lotul unuia dintre ei care este insolvabil, prin atribuirea imobilului ipotecat de unul dintre ei in timpul indiviziunii unui alt coindivizar facand ca ipoteca sa se rezolutioneze retroactiv etc.
Dreptul comun ofera creditorilor fraudati prin incheiera unor acte juridice de catre debitorul lor posibilitatea de a reactiona pe cale actiunii pauliene (art. 974 C. civ.).
In cazul partajului insa, act deosebit de complex, legiuitorul nu s-a putut limita doar la o asemenea reactie post factum, ci, in ideea de a preveni asemenea fraude, dar si de a preveni ineficacitatea partajului, a conferit creditorilor coindivizarilor posibilitatea de a interveni inainte, participand chiar la realizarea partajului, pe calea opozitiei la partaj .
Opozitia la partaj da dreptul opozantilor doar de a participa la operatiunile de partaj, acesta neputandu-se realiza fara prezenta (supravegherea ) lor, nicidecum de a se opune in vreun fel la partaj.
Persoanele lipsite de capacitate sau cu capacitate de exrcitiu restransa care au facut opozitie trebuie sa fie reprezentate sau, dupa caz, reprezentate sau asistate de ocrotitorii lor legali .
In lipsa opozitiei, creditorii „nu pot sa atace o imparteala savarsita, afara numai de s-a facut in lipsa-le si fara sa se tina seama de opozitia lor” (art. 785 C. civ.). Asadar, in cazul partajului, actiunea pauliana este restrictionata sau, mai exact, in principiu exclusa, art. 976 C. civ. facand trimitere expresa pentru cazul fraudarii creditorilor coindivizarilor la dispozitiile art. 785 C. civ. mai sus mentionate, prin derogare de la regula posibilitatii atacarii actelor facute de debitor in frauda creditorului sau prevatuta la art. 974 C. civ.
Opozitia poate fi facuta atat in cazul partajului amiabil, cat si in cazul partajului judiciar.

722. Cine poate face opozitie? Opozitia, asa cum rezulta din dispozitiile art. 785 C. civ., este rezervata creditorilor coindivizarilor, nu si creditorilor succesiunii, care putand urmari direct bunurile succesorale inaintea partajului (supra nr. 602), nu sunt supusi pericolelor la care sunt supusi creditorii personali ai coindivizarilor, care nu pot urmari bunurile revenind debitorului lor prin succesiune decat dupa partaj.
Au dreptul de a face opozitie creditorii care au o creanta certa, chiar daca aceasta nu este inca lichida si nici exigibila .
In cazul acceptarii pure si simple a mostenirii, creditorii succesiunii devin creditorii personali ai coindivizarilor acceptanti, calitate in care pot face opozitie la partaj .
Practica judiciara si doctrina au dat insa o interpretare mai larga dispozitiilor art. 785 C. civ. (art. 882 C. civ. francez), acceptand ca poate face opozitie orice persoana care poate justifica un interes legitim (careia partajul ii poate aduce prejudicii), asa cu este, de pilda, cazul tertilor dobanditori de drepturi reale de la un coindivizar fara acordul celorlalti, al caror drept este supus rezolutiunii daca bunul asupra caruia au fost constituite este atribuit unui alt coindivizar la partaj .

723. Cum si pana cand se poate face opozitie? Legea nu impune o forma anume pentru opozitie. De regula, aceasta se face printr-o notificare trimisa coindivizarilor prin executorii judecatoresti ori prin scrisoare simpla sau recomandata. Ea poate rezula insa si din indeplinirea unui act care implica dorinta creditorului de a participa la partaj, cum este cazul unei cereri de imparteala facuta de creditor pe cale oblica, a urmaririi unui bun succesoral, a punerii sigiliilor asupra bunurilor succesorale etc. , ori din asumarea de un coindivizar catre un creditor al sau a obligatiei de a nu proceda la partaj fara participarea acestuia, toate aceste acte fiind aduse la cuostinta tuturor coindivizarilior .
Faptul ca exista un creditor personal a carui existenta este cunoscuta de coindivizari nu obliga pe acestia din urma sa-l cheme la partaj .
In ce priveste momentul, opozitia poate fi facuta atat anterior procedurii de partaj, cat si dupa inceperea acesteia, dar in orice caz inaintea finalizarii ei prin atribuirea loturilor.

724. Efecte. Doua sunt efectele opozitiei:
-coindivizarii trebuie sa convoace pe creditorii opozanti sa asiste la partaj. Prin aceasta creditorii vegheza la corectitudinea operatiunilor de partaj, mai ales a compunerii masei partajabile, a evaluarii bunurilor si a formarii si atribuirii loturilor. Opozantii nu pot impune insa o forma de partaj sau alta coindivizarilor, nici ca partajul sa se faca asa cum doresc ei. Pot cere insa, de pilda, ca in lotul debitorului lor sa nu se regaseasca doar bunuri insesizabile.
Opozitia produce efecte relative, in sensul ca nu poate fi invocata decat de creditorii care au invocat-o, dar aceasta nu inseamna nicidecum ca opozantii ar avea drepturi suplimentare fata de creditorii care au omis sa faca opozitie .
Daca prin nesocotirea opozitiei coindivizarii fac partajul fara sa convoace pe opozanti, frauda este prezumata irefragabil, partajul fiind anulabil daca se dovedeste ca a fost prejudiciabil pentru opozanti . Nimic nu impiedica insa pe opozantii prejudiciati sa ceara doar obligarea coindivizarilor vinovati de efectuarea partajului cu nesocotirea drepturilor lor la plata de daune-interese, fara a mai cere anularea partajului .
-indisponibilizarea drepturilor succesorale ale debitorului. Este o consecinta care nu este prevazuta de lege, dar este admisa de practica judiciara si de doctrina . Coindivizarul al carui creditor a facut opozitie nu mai poate sa-si instraineze drepturile succesorale dupa facerea opozitiei, caci daca ar putea sa faca acest lucru l-ar priva pe creditor de gajul sau.

725. Consecintele lipsei opozitiei. In lipsa opozitiei, creditorii nu pot exercita actiunea pauliana, chiar daca partajul s-a facut in frauda lor. Dispozitiile art. 785 C. civ. sun neechivoce in acest sens. Se excepteaza cazul in care partajul a fost facut cu o asemenea rapiditate incat opozitia nu a fost posibila .
De asemenea, partajul simulat poate fi si el atacat in conditiile dreptului comun prin actiunea in declararea simulatiei (art. 1175 C. civ.) .

Sectiunea III

EFECTELE PARTAJULUI

726. Generalitati. Ca urmare a partajului definitiv (nu doar de folosinta), drepturile indivize ale comostenitorilor care au ca obiect intregul patrimoniu succesoral se transforma in drepturi individuale care au ca obiect lotul atribuit fiecaruia.
Conform dispozitiilor art. 786 C. civ., „fiecare coerede este prezumat ca a mostenit singur si imediat toate bunurile care compun partea sa, sau care i-au cazut prin licitatie, si ca n-a fost niciodata proprietar pe celelalte bunuri ale succesiunii”. Textul consacara regula caracterului declaratv al partajului (§ 1).
Egalitatea coindivizarilor la partaj impune ca pierderile suferite de unul dintre ei ulterior impartelii dintr-o cauza anterioara acestui act sa fie suportate de toti in mod proprotional (art. 787 alin. 1 C. civ.). Partajul impica asadar anmite garantii (§ 2).

§ 1. Caracterul declarativ al partajului

727. Cele doua conceptii posibile cu privire la caracterul partajului: act translativ -; act declarativ. Rational, partajul poate fi conceput atat ca un act translativ, cat si ca un act declarativ.
In conceptia partajului -; act translativ, imparteala este privita ca un schimb de cote-parti intre coindivizari, pe de o parte, fiecare primind de la ceilalti cota-parte ce le apartinea acestora asupra bunurilor din lotul atribuit lui prin partaj, pe de alta parte, fiecare cedand celorlati cota sa parte asupra bunurilor atribuite acestora la partaj. Potrivit acestei conceptii, partajul pune capat indiviziunii fara retroactivitate, fiecare coindivizar fiind in privinta bunurilor facand parte din lotul atribuit lui, in acelasi timp, avand-cauza al defunctului (pentru cota sa parte din mostenire) si avand-cauza a celorlati coindivizari (pentru cota-parte revenind fiecaruia din mostenire). Pe cale de consecinta, se vor plati taxele fiscale aferente actelor translative de proprietate, iar actele translative de proprietate sau constitutive de drepturi reale facute de unul sau altul dintre coindivizari in timpul starii de indiviziune in favoarea tertilor in limitele cotelor-parti ce le revin din mostenire vor trebui respectate de coindivizarii atributari. Aceasta conceptie a fost specifica in trecut dreptului roman, iar in prezent este imbratisata de dreptul german (BGB § 2032) si dreptul elvetian (C. civ. elvetian, art. 648 si 653) .
Potrivit concetiei partajului -; act declarativ, imparteala nu este alteceva decat un act constatator, care precizeaza drepturile pe care fiecare coindivizar le-a primit direct de la defunct, fara a trece prin patrimoniul celorlalti coindivizari. Ca urmare, indiviziunii i se pune capat cu efecte retroactive, de la data deschiderii mostenirii, astfel incat nu sunt datorate taxele fiscale pentru actele tanslative de proprietate, iar actele translative sau constitutive de drepturi reale facute de coindivizari in timpul starii de indiviziune fara respectarea regulii unanimitatii vor fi mentinute sau desfiintate dupa cum bunurile la care se refera cad sau nu in lotul coindivizarului care a fost parte in acele acte. Aceasta este conceptia care este imbratisata de Codul civil francez (art. 883) si de Codul civil roman (art. 786).

728. Partajul -; act decalarativ prin fictiunea legii sau prin natura sa? Doctrina clasica -; atat franceza, cat si romana -; considera ca efectul declarativ al partajului este doar o fictiune a legii destinata sa mentina egalitatea coindivizarilor. Prin natura lui, partajul era considerat a fi un act translativ -; drepturile fiind mai intai dobandite prin succesiune, iar apoi instrainate printr-un schimb in cazul impartirii in natura sau printr-o vanzare in cazul atribuirii unuia dintre coindivizari cu obligarea la plata unei sulte -, care insa producea efecte ca si cand ar fi un act declarativ. Fictiunea fiind o exceptie, efectul declarativ al partajului in aceasta conceptie este de stricta interpretare.
Pentru alti autori insa efectul declarativ al partajului nu este o fictiune, ci o realitate decurgand din natura proprie a partajului . In aceasta conceptie -; si aici rezida interesul practic al discutiei -, efectul declarativ al partajului si retroactivitatea pe care o implica nu mai sunt de stricta interpretare, nemaifiind vorba de o exceptie .

729. Caracterul declarativ si retroactivitatea partajului. Asa cum am vazut, art. 786 C. civ. consacra regula caracterului declarativ al partajului, ceea ce inseamna ca, in scopul asigurarii egalitatii coindivizarilor, fiecare dintre acestia suporta doar consecintele propriilor sale acte facute in timpul starii de indiviziune asupra bunurilor succesorale, nu si ale actelor facute de ceilalti coindivizari. De pilda, daca un coindivizar constituie singur, fara acordul celorlalti, o ipoteca asupra unui imobil succesoral, ipoteca este inopozabila coindivizarilor care nu au consimtit la aceasta, iar daca la partaj imobilul ipotecat va cadea in lotul unui asemenea coindivizar, ipoteca este lipsita de efecte. In acest caz, coindivizarul atributar fiind considerat ca a dobandit imobilul direct de la defunct, de la data deschiderii mostenirii, ipoteca se dovedeste a fi facuta de un neproprietar si ca atare este lipsita de efecte.
Caracterul declarativ al partajului face ca efectele sale sa urce pana la data deschiderii mostenirii, ceea ce inseamna ca retroactiveaza. Intre declarativitate si retroactivitate exista asadar o legatura. Aceasta nu este insa indisolubila, caci, pe de o parte, exista acte declarative care nu sunt retroactive (cazul tranzactiei), iar pe de alta parte exista retroactivitate fara a exista un act declarativ (cazul unui contract sub conditie) .
In timp ce declarativitatea tine de natura partajului, neputand fi inlaturata, retroactivitatea nu tine de aceasta, astfel incat poate ceda fie in privinta actelor de administrare sau de dispozitie indeplinite de coindivizari in timpul indiviziunii cu respecatrea regulii unanimitatii, care, fiind legal indeplinite, trebuie respectate de coindivizarul atributar , fie in fata conventei partilor, cum se intampla atunci cand, de exemplu, coindivizarii cad de acord ca o ipoteca constituita de unul dintre ei in timpul indiviziunii cu incalcarea regulii unanimitatii sa ramana valabila chiar daca bunul ipotecat este atribuit altui coindivizar decat cel care a constituit-o .
Desi unii autori vorbesc despre posibilitatea inlaturarii efectului declarativ al partajului , in realitate este vorba de inlaturarea retroactivitatii, caci o reala inlaturare a efectului declarativ al partajului ar insemna ca drepturile individuale ale coindivizarului rezultate in urma partajului sa provina nu de la de cujus, cum prevede art. 786 C. civ., ci de la ceilalti coindivizari, lucru care, evident, nu este posibil, modul de dobandire a proprietatii care este mostenirea neputand fi ocolit prin conventia comostenitorilor. In acest sens se vorbeste de caracterul de ordine publica al declarativitatii partajului .

730. Plan. In cele ce urmeaza vom prezenta domeniul efectului declarativ al partajului (A) si consecintele acestuia (B).

A. Domeniul efectului declarativ al partajului

731. Determinarea domeniului care este supus efectului declarativ presupune investigarea actelor (1°), a bunurilor (2°) si a persoanlor (3°) care intra sub incidenta acestuia

1°. Actele care intra sub incidenta efectului declarativ

732. Partajul propriu-zis. Efectul declarativ priveste orice act de partaj definitiv in natura, care face sa inceteze indiviziunea succesorala, indiferent daca este amiabil sau judiciar, total sau partial, cu sau fara sulta . In cazul partajului cu sulta, coindivizarul debitor al acesteia dobandeste bunurile care cad in lotul sau direct de la defunct, iar nu de la coindivizarul creditor al sultei, nefiind vorba de o vanzre, tot asa cum si sulta este considerata a proveni direct de la defunct .
Partajul de folosinta, care este doar provizoriu si nu priveste proprietatea bunurilor succesorale, produce efecte doar de la data actului de partaj, iar aceste efecte nu au nimic de a face cu efectele partajului definitiv.

733. Acte echivalente partajului. Exista acte de cesiune a drepturilor succesorale incheiate intre coindivizari in scopul atribuirii individuale a bunurilor succesorale care desi prin natura lor sunt acte translative de proprietate, prin rezultatul lor economic sunt acte de partaj, producand efecte declarative .
In aceasta categorie de acte intra in primul rand licitatia al carei adjudecatar este un coindivizar, indiferent daca s-a facut prin buna intelegere sau pe cale judecatoreasca . Adjudecatrul este considerat avand-cauza al defunctului nu numai pentru cota sa parte din mostenire, ci pentru intreg bunul (lotul) care i-a revenit pri licitatie, actul fiind asimilat unui partaj cu sulta . Fiind vorba de un act declarativ, iar nu de o vanzare, practica judiciara si doctrina s-au pronuntat in sensul ca nu se poate pune problema rezolutiunii pentru neplata pretului adjudecarii (sultei), iar garantiile platii acesteia nu sunt cele ale vanzarii (art. 1737 pct. 1 C. civ.), ci acelea ale partajului (art.1737 pct. 3 C. civ.) .
Licitatia urmata de adjudecarea bunurilor succesorale in favoarea unui tert strain de mostenire ramane insa o vanzare, neavand nimic de a face cu efectul declarativ al partajului, tertul adjudecatar dobandind drepturi nu de la de cujus, ci de la coindivizari. In raporturile dintre coindivizari, licitatia si adjudecarea in favoarea unui tert ramane o opreatiune de partaj in privinta pretului, astfel incat coindivizarul care primeste in lotul sau aceasta creanta se considera ca a dobandit-o direct de la defunct, asa cum ar fi stat lucrurile daca ar fi primit chiar imobilul succesoral vandut la licitatie .
Asemenea licitatiei, vanzarea de catre coindivizari a unui bun succesoral unuia dintre ei ori cesiunea cu titlu oneros a drepturilor succesorale facuta de un coindivizar altui coindivizar produc efecte declarative similare partajului . Aceste acte nu fac altceva decat sa „prepare si sa simplifice partajul” prin reducerea numarului coindivizarilor. Partajul fiind considerat un act cu titlu oneros, nu produc efecte declarative decat instrainarile sau cesiunile de drepturi succesorale cu titlu oneros, nu si cele cu titlu gratuit .

2°. Bunurile supuse efectului declarativ

734. Faptul ca bunurile corporale sunt supuse efectului declarativ al partajului nu a ridicat niciodata indoieleli. Nu acelasi lucru se poate spune insa si despre creantele succesorale si despre creanta pretului adjudecarii la licitatie a unui imobil succesoral de catre un tert.

735. Problema creantelor succesorale. Intre dispozitiile art. 786 C. civ., care conscara regula efectului declarativ al partajului, si dispozitiile art. 1060 C. civ., conform caruia creantele se divid de drept la data deschiderii mostenirii atat activ (cand creanta este datorata mostenirii), cat si pasiv (cand creanta este datorata de mostenire), fiecare coindivizar neavand dreptul decat la o parte din creanta corespunzatoare cotei sale parti din mostenire si, respectiv, nedatorand plata decat in aceeasi proportie.
In timp, dupa unele ezitari, s-a ajuns la concluzia ca art. 1060 C. civ. permite fiecarui coindivizar pe timpul starii de indiviziune sa ceara plata partii ce-i revine din creanta succesorala, dar ca, in masura in care aceste creante nu s-au stins pana la partaj, ele pot fi atribuite unuia sau altuia dintre coindivizari, efectele fiind cele prevazute de art. 786 C. civ., adica declarative . Prin urmare, actele de dispozitie (cesiunile si popririle) facute in privinta creantelor succesorale in timpul indiviziunii vor produce sau nu efecte dupa cum la data partajului sunt sau nu atribuite coindivizarului care le-a facut fara acordul celorlalti in timpul indiviziunii.
In acest fel s-a ajuns la concilierea celor doua texte de lege, facandu-se distinctie intre actele de administrare (incasarea creantelor), care raman valabile indiferent care va fi soarta partajului, si actele de dispozitie (cesiunea sau permisiunea popririi), a caror valabilitate depinde de rezultatl aleatoriu al partajului .

736. Problema creantei pretului adjudecarii de catre un tert la licitatie a unui imobil succesoral. Ipoteza este ca un imobil succesoral este scos la licitatie si adjudecat de un tert. Fara indoiala ca in privinta tertului licitatia are valoarea unei vanzari (supra nr. 733), dar in privinta creantei pretului si a raporturilor dintre coindivizari s-a pus problema daca atribuirea acestei creante unuia dintre ei produce sau nu efecte declarative. Cu alte cuvinte, s-a pus intrebarea daca atributarul creantei pretului este considerat a fi fost tot timpul titularul creantei de la data deschiderii mostenirii, adica singur vanzator al imobilului succesoral sau nu. Interesul practic al problemei apare in cazul in care in timpul indiviziunii unul dintre coindivizari constituie o ipoteca asupra imobilului succesoral in favoarea unui tert, iar creditorul ipotecar se vede pus fata in fata cu coindivizarul atributar al createi pretului; daca efectul declarativ nu se aplica, creditorul ipotecar isi va exercita dreptul de preferinta asupra creantei pretului, iar daca, din contra, efectul declarativ se aplica, creditorul ipotecar isi va vedea aneantizat dreptul de preferinta.
Dupa unele cautari, practica judiciara franceza s-a oprit printr-o decizie celebra - cunoscuta sub denimirea Chollet-Dumulin -; data de Camerele reunite ale Curtii de Casatie la solutia potrivit careia creantei pretului i se aplica regula efectului declarativ, dat fiind faptul ca aceasta „inlocuieste imobilul in masa succesorala” ca efect al subrogatiei reale . Solutia a fost primita favorabil si de doctrina romana . In aceasta optica asadar coindivizarul atributar al creantei pretului este considerat a fi fost proprietar al imobilului succesoral de la data deschiderii mostenirii si ca vanzarea s-a facut in contul sau, prin efectul subrogatiei reale pretul inlocuind imobilul. Ca urmare, creditorul ipotecar se afla in situatia celui a carui ipoteca a fost constituita de un neproprietar, fiind astfel lipsita de efecte.

3°. Persoanele care intra sub incidenta efectului declarativ

737. Efectul erga omnes. Este in afara de discutie faptul ca efectul declarativ al partajului produce efecte intre coindivizari, actele de administrare sau de dispozitie facute de unul dintre acestia cu privire la un bun atribuit la partaj unui alt coindivizar fiind inopozabile atributarului.
Practica judiciara si doctrina admit insa ca efectul declarativ al partajului este absolut, fiind opozabil erga omnes, asadar si altor persoane decat coindivizarii intre ei. Astfel, cand un coindivizar constituie o ipoteca asupra unui bun atribuit altui coindivizar, efectul retroactiv al partajului face ca aceasta ipoteca sa nu produca nici un efect nu numai fata de coindivizarul atributar, ci si intre avanzii sai cauza, astfel incat, daca, de pilda, coindivizarului care a constituit ipoteca i se atribuie un rest din pretul imobilului ipotecat, creditorul in favoarea caruia s-a constituit ipoteca nu poate pretinde nici un drept de preferinta asupra acestei sume de bani fata de creditorii chirografari ai aceluiasi coindivizar . Cu alte cuvinte, ipoteca fiind desfiintata ca efect al atribuirii imobilului unui alt coindivizar, nu va produce efecte nici fata de coindivizarul atributar (chestiune care priveste raporturile dintre coindivizari), nici fata de creditorii chirografari ai celui care a constituit ipoteca (chestiune care priveste doar raporturile dintre creditorii aceluiasi coindivizar intre ei).
Contestata de unii , opozabilitatea erga omnes se explica prin insasi natura declarativa a partajului .

B. Consecintele efectului declarativ al partajului

738. Atributarul este proprietar de la data deschiderii mostenirii. Efectul principal al partajului este ca fiecare coindivizar este proprietar al bunurilor succesorale atribuite de la data deschiderii mostenirii, succedandu-l direct pe defunct, ceilalti coindivizari fiind considerati ca nu au avut nici un drept asupra acelor bunuri.

739. Drepturile constituite in favoarea tertilor prin acte de administrare si de dispozitie facute de coindivizarii neatributari pe timpul indiviziunii se rezolutioneaza. Drepturile constituite in favoiarea tertilor de coindivizari asupra bunurilor care au cazut la partaj in loturile celorlalti prin acte de administrare (locatiune, comodat etc.) si de dispozitie (vanzare, schimb, ipoteca etc.) fara acordul acestora sunt supuse rezolutiunii .
Actele de administrare si de dispozitie facute de un condivizar in conditiile de mai sus sunt asadar valabile, dar afectate de conditia rezolutorie ca la partaj bunul in privinta caruia au fost facute sa cada in lotul altui coindivizar. Cand bunul este atribuit chiar coindivizarului care a fost parte in acel act, drepturile constituite prin acesta se consolideaza. Pana la partaj, coindivizarii care nu au fost de acord cu actul respectiv se pot apara contra tertilor in favoarea carora s-au constituit drepturile respective prin invocarea inopozabilitatii (supra nr. 661).

740. Partajul nu este un act translativ de proprietate. Fiind un act declarativ, partajul nu imprumuta trasaturile actelor translative de proprietate.
Actele translative de proprietate sinalagmatice, cum este de pilda cazul vanzarii, sunt supuse rezolutiunii pentru neindeplinirea obligatiilor asumate (art. 1020 si 1021 C. civ). Spre deosebire de acestea, partajul nu poate fi rezolutionat pentru neindeplinirea de catre unul sau altul dintre coindivizari a obligatiilor stipulate prin actul de partaj (de exemplu, pentru neplata sultei), cu exceptia cazului in care printr-o clauza expresa coidivizarii au convenit in acest sens
Nefiind translativ de proprietate, partajul nu este supus formelor de publicitate obligatorii pentru a deveni opozabil tertilor, chiar daca are ca obiect bunuri imobile (art. 28 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul si publicitatea imobiliara).
Daca partajul comporta atribuirea unei creante, aceasta nu este supusa notificarii prevazute de art. 1393 alin. 1 C. civ. pentru a deveni opozabila tertilor .
In orice caz insa partajul trebuie totusi adus la cunostinta tertilor pe orice cale, caci un act de partaj pastrat secret de coindivizari ii pune pe terti in situatia de a nu avea de unde sa cunoasca faptul ca starea provizorie de indiviziune a incetat, iar fara aducerea unui act la cunostinta celor interesati acesta nu poate fi opozabil .
In sfarsit, partajul nu poate servi ca just titlu pentru uzucapiunea de 10-20 de ani, caci prin natrua sa justul titlu trebuie sa fie un act translativ de proprietate, or, partajul nu este decat un act declarativ.

§ 2. Garantiile partajului

741. Reglementare legala. Fundament. Art. 787 alin. 1 C. civ. statueaza: „coerezii sunt datori garanti unul catre altul numai despre tulburarile si evictiunile ce proced dintr-o cauza anterioara impartelii”. Textul pune asadar in sarcina coindivizarilor o obligatie mutuala de garantie pentru mentinerea echilibrului intre acestia in privinta valorii loturilor primite si dupa data partajului, astfel incat daca unul dintre ei sufera pierderi datorita unei cauze anterioare partajului, aceasta nu va fi suportata doar de cel caruia i s-a repartizat bunul, ci de catre toti, in proportie cu partea ce le revine din mostenire.
Chiar daca unul fata de altul coindivizarii nu sunt avanzi-cauza, garantia se justifica prin necesitatea pastrarii egalitati care trebuie sa domneasca intre coindivizari, nu numai inaintea si in timpul partajului, ci si dupa acesta . Daca un coindivizar isi vede micsorat emolumentul datorita faptului ca este evins de un tert ulterior partajului, iar cauza evictiunii este anterioara partajului, egaliatea trebuie restabilita, iar acest lucru se face prin intermediul garantiei prevazute la art. 787 C. civ.

742. Conditii. Aplicarea dispozitiilor art. 787 C. civ. presupune, in primul rand, aparitia unei tulburari sau evictiuni ulterior partajului. Este vorba atat de evictiunea propriu-zisa, care presupune deposedarea totala sau partiala a atributarului de catre un tert prin exercitarea unei actiuni reale (revendicare, ipotecara, confesorie), prin invocarea pe cale de exceptie a unui drept real sau chiar prin abandonarea bunului de catre atributar in afara oricarei actiuni judiciare intrucat dreptul tertului evingator este evident, cat si de tulburarea atributarului prin simpla amenintare cu evictiunea, amenintare care trebuie sa fie insa serioasa .
Pornind de la dispozitiile art. 789 C. civ. care prevad ca in cazul unei rente, prin exceptie de la dreptul comun (art. 1392 si 1397 C. civ.), garantia este datorata si pentru insolvabilitatea debitorului daca aceasta are o cauza anterioara partajului, practica judiciara si doctrina au extins garantia la orice creanta .
In dreptul nostru, spre deosebire de dreptul francez, se admite in genere ca, in sensul dispozitiilor art. 787 alin. 1 C. civ., constituie tulburare atat viciul ascuns al lucrului atribuit unui coindivizar, cat si faptul ca bunul atribuit are o intindere mai mica decat cea avuta in vedere de coindivizari la data partajului . Diferenta se explica prin faptul ca in timp ce dreptul francez reglementeaza resciziunea partajului pentru leziune (art. 887 alin. 2 C. civ.), astfel incat dezechilibrele intemeiate pe viciile lucrului vandut sau pe diferenta de intindere se pot rezolva pe acest temei, dreptul nostru nu cunoaste o asemenea reglementare, astfel incat singura solutie posibila in ideea pastrarii echilibrului intre coindivizari este cea infatisata mai sus .
In al doilea rand, evictiunea sau tulburarea trebuie sa aiba o cauza anterioara partajului. Art. 787 alin. 1 C. civ. vorbese expres de evictiunile si tulburarile care „proced dintr-o cauza anterioara impartelii”.
In al treilea rand, se cere ca evictiunea sa nu fie imputabila mostenitorului evins (art. 787 alin. 2 C. civ.). Garantia nu functioneaza daca evictiunea a survenit datorita faptului ca mostenitorul evins a omis sa cheme in garantie un alt coindivizar care ar fi avut mijloace sa inlature evictiunea ori daca lasa sa se implineasca termenul uzucapiunii fara a-l intrerupe.
In al patrulea rand, trebuie ca actul de partaj sa nu contina o clauza de exhonerare de garantie. O asemenea clauza este licita, dar pentru a fi eficace nu este suficienta o clauza generala de excludere a garantiei, cerandu-se sa fie expresa si speciala, precizand cauza de evictiune (art. 787 alin. 2 C. civ.).

743. Efecte. In cazul in care evictiunea sau tulburarea s-a produs, coindivizarul nu poate cere rezolutiunea partajului, ci doar indemnizarea sa de catre ceilalti coindivizari, la valoarea bunului din momentul cand a surevenit evictiunea, fiecare fiind tinut la plata proprotional cu partea ce ii revine din mostenire (art. 788 alin. 1 C. civ.). Coindivizarul evins va suporta si el pierderea alaturi de ceilalti coindivizari .
Daca un coindivizar este insolvabil, pierderea va fi suportata de ceilalti in mod proportional (art. 788 alin. 2 C. civ.).
Actiunea in garantie este personala, astfel incat se prescrie in termenul general de prescriptie de trei ani.
Creanta de garantie beneficiaza de privilegiul copartajantului asupra tuturor imobilelor succesorale (art. 1737 pct. 3 C. civ.) .

744. Cazul special al tulburarilor provenind de la un coindivizar. Dispozitiile art. 787 C. civ. au in vedere doar tulburarile de drept provenind de la un tert strain de mostenire. Dar asa cum in materie de vanzare vanzatorul garanteaza pe cumparator nu numai pentru tulburarile de drept provenind de la terti, ci si pentru cele de fapt provenind chiar de la el, si in materie de partaj fiecare coindivizar garanteaza pe ceilalti pentru tulburarile pe care li le-ar putea cauza prin fapta lor, neputand intreprinde nimic din cele ce ar putea diminua valoarea bunurilro primite de acestia la partaj . De pilda, coindivizarul care a primit la partaj un fond de comert nu poate sa mute activitatea acestui fond de comert din locul unde functiona la data deschiderii mostenirii in proximitatea locului unde un alt coindivizar care a primit un alt fond de comert de la defunct isi desfasoara activitatea.
Aceasta garantie se diferentiaza de cea prevazuta la art. 787 C. civ. prin aceea ca: survine si pentru tulburarile de fapt, nu numai pentru cele de drept; tulburarea poate fi pricinuita de un fapt survenit ulterior partajului; este de ordine publica, neputand fi inlaturata pe cale conventionala. Autorul faptei trebuie sa inceteze tulburarea, fiind singur tinut la plata eventualelor daune cauzate.

Sectiunea IV

NULITATEA PARTAJULUI

745. Anularea pentru vicii de forma. Nerespectarea regulilor privitoare la forma judiciara a partajului in cazul persoanelor absente, a minorilor si interzisilor judecatoresti (art. 730 alin. 2 C. civ.) (supra nr. 709) este sanctionata cu nulitatea relativa a partajului, fiind vorba de dispozitii referitoare la protectia incapabililor . Ea nu poate fi ceruta decat de persoana protejata sau de reprezentantii sai legali, confirmarea partajului de catre acestia inlaturand sanctiunea . Actiunea se prescrie in termenul general de prescritie de trei ani.

746. Anularea pentru violenta sau dol. Art. 790 alin. 1 C. civ. prevede in mod expres anularea partajului pentru viciile de consimtamant ale violentei sau dolului . Anularea pentru violenta sau dol urmeaza regimul de drept comun.
Dolul trebuie sa emane de la un coindivizar, caci in caz contrar el ramane fara incidenta asupra partajului, dand dreptul doar la o actiune in daune-interese contra tertului vinovat de acesta .
Conform dispozitiilor art. 793 C. civ., coindivizarul care in urma descoperirii dolului sau incetarii violentei instraineaza in tot sau in parte bunurile ce i-au fost atribuite la partaj nu mai poate cere anularea partajului. In asemenea situatii se prezuma irefragabil confirmarea actului anulabil, proba contrara fiind inadmisibila .

747. Eroarea ca viciu de consimtamant in cazul partajului. Art. 790 C. civ. mentioneaza dintre viciile de consimtamant susceptibile sa atraga anularea partajului doar dolul si violenta, nu si eroarea. Aceasta omisiune este in general considerata a fi voluntara pe motiv ca eroarea, singura, nu trebuie sa duca la anulare in ideea stabilitatii partajului si ca eventualele dezechilibre rezulate din erori de apreciere se pot corija prin masuri mai putin grave decat anularea, cum ar fi :
-daca un bun a fost omis la partaj din eroare, acesta nu se desfiinteaza, ci se va face un supliment de partaj (art. 790 alin. 2 C. civ.);
-daca din eroare un bun strain este inclus in lotul unui coindivizar, iar acesta este evins de adevaratul proprietar, echilibrul intre coindivizari se va restabili prin intermediul garantiei care si-o datoreaza coindivizarii pentru tulburarile si evictiunile pe care le sufera dupa data partajului (supra nr. 741-744);
-daca un tert a fost considerat din eroare coindivizar si a primit bunuri succesorale, adevaratii coindivizari vor exercita impotriva acestuia o actiune in petitie de ereditate, dupa care vor face intre ei un partaj suplimentar in privinta bunurilor reintrate in indiviziune.
In caz de eroare asupra valorii bunurilor succesorale, cand rezulta asadar o leziune pentru coindivizarul atributar, in dreptul nostru, partajul ramane valabil, nefiind supus resciziunii (cum se intampla in dreptul francez), egalitatea coindivizarilor putand fi restabilita pe calea garantiei pe care acestia si-o datoreaza reciproc .
Asadar, in principiu, eroarea nu constituie in sine cauza de anulare a partajului. Cu toate acestea, pratcica judiciara si doctrina nu exclud cu totul anularea partajului pentru eroare, dar numai in acele cazuri exceptionale care nu intra in categoriile mentionate mai sus. Astfel, pot duce la anularea partajului includerea din eroare -; lucru care trebuie probat - in masa partajabila a unui bun propriu al unui coindivizar, care nu poate sa-l evinga pe atributar conform principiului ca acela care datoreaza garantia nu poate sa evinga, sau falsa apreciere a drepturilor coindivizarilor in masa indiviza datorita ignorarii existentei unui testament in favoarea unuia dintre acestia, cazuri in care se considera ca este vorba de erori asupra cauzei partajului .

748. Nulitatea absoluta pentru omiterea unui coindivizar la partaj. Omiterea unui coindivizar la partaj constituie o cauza de nulitate absoluta, intrucat „este un viciu profund care afecteaza partajul si, lasandu-l sub amenintarea unei petitii de ereditate iminente, ii rapeste orice regularitate si stabilitate” .
Practica noastra judecatoreasca s-a pronuntat si in sensul ca un asemenea partaj este inopozabil coindivizarului omis, care poate cere oricand un nou partaj, fara a i se putea opune prescriptia extinctiva . Aceasta solutie nu este cea mai potrivita intrucat ii lasa pe toti coindivizarii la dispozitia unuia singur, pe cand prima solutie (nulitatea absoluta) permite oricarui coindivizar sa provoace un nou partaj si sa obtina impartirea definitiva si, de asta data, legala a bunurile succesorale. De altfel, in materia partajului de ascendent, art. 797 C. civ. prevede in mod expres solutia nulitatii absolute in cazul omiterii de la partaj a unui decendent, actiunea pentru declararea acesteia fiind nu numai la dispozitia celui omis, ci si a celorlalti comostenitori.

749. Efectele nulitatii. Ca efect al nulitatii, partajul este desfiintat cu efecte retroactive, ca si cand nu ar fi existat, coindivizarii fiind considerati ca nu au iesit niciodaa din indiviziune.
Drepturile dobandite de terti ulterior partajului asupra bunurilor atribuite in proprietate individuala fiecarui coindivizar nu se desfiinteaza automat, dar vor fi supuse elementului aleatoriu pe care il reprezinta un nou partaj; daca vor cadea din nou in lotul coindivizarului care le-a constituit, se vor consolida definitiv, iar daca vor cadea in lotul altui coindivizar se vor rezolutiona cu efecte retroactive .
Fructele bunurilor atribuite individual vor fi pastrate de coindivizarul de buna-credinta care le-a perceput pe intervalul de timp de la data partajului pana la data anularii, in timp ce coindivizarul de rea-credita va fi obligat la restituirea acestora masei indivize fara nici o exceptie .

 
 
Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)


 
Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright 2005 - 2014| Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite