41. Devolutiunea legala a mostenirii se face, in principiu, atunci cand defunctul nu a dispus de bunurile sale prin testament sau atunci cand, desi a dispus prin testament, acesta este lipsit de efecte intrucat este nevalabil sau caduc. De aceea, ea se mai numeste si mostenire ab intestat (fara testament). v9q23qb
Spre deosebire de dreptul roman, care considera mostenirea legala incompatibila cu mostenirea testamentara, dreptul nostru admite coexistenta mostenirii legale si testamentare cu privire la una si aceeasi mostenire. Asa, de exemplu, in cazul in care exista mostenitori rezervatari, dispunatorul nu poate face liberalitati (donatii si legate) decat in limitele cotitatii disponibile a mostenirii, rezerva fiind deferita rezervatarilor in virtutea legii. De asemenea, in cazul in care o persoana a dispus prin testament numai de o parte din patrimoniul sau, restul patrimoniului succesoral va fi deferit celor in drept conform regulilor mostenirii legale.
Normele care reglementeaza mostenirea legala sunt supletive, devenind eficiente doar in cazul in care defunctul nu a inteles sa amenajeze prin vointa sa devolutiunea patrimoniului succesoral.
Studierea devolutiunii legale a mostenirii necesita analizarea criteriului si sferei persoanelor din randul carora vor fi desemnati mostenitorii (Sectiunea I), a principiilor generale de stabilire a persoanelor chemate efectiv la mostenire si a exceptiilor de la acestea (Sectiunea II) , precum si a reprezentarii succesorale (Sectiunea III).

Sectiunea I

CRITERIUL SI SFERA PERSOANELOR DIN RANDUL CARORA VOR FI DESEMNATI MOSTENITORII

42. Mostenirea legala -; o mostenire de familie. Plecand de la vechiul deziderat al conservarii bunurilor in familie, conform caruia „oamenii trec, familia si fundamentul sau material raman” , dreptul succesoral roman atribuie mostenirea ab intestat familiei defunctului, iar in caz de vacanta succesorala -; statului.
Notiunea de familie are un inteles larg, incluzand rudele de sange, sotii si afinii (rudele prin alianta). Asa cum vom vedea, legea cheama insa la mostenire doar pe rudele defunctului si pe sotul supravietuitor, nu si pe afinii acestuia. Ginerele sau nora nu au vocatie la mostenirea socrilor si nici invers. De asemenea, cumnatii nu au vocatie succesorala legala unii fata de altii, nici copiii vitregi fata de parintii vitregi. In ceea ce ii priveste pe concubini, cu toata acceptarea treptata a unor efecte juridice uniunii libere ca urmare a presiunii realitatii , dreptul nostru actual, ca si dreptul francez, nu le recunoaste nici o vocatie succesorala legala .
Rudenia, conform dispozitiilor art. 45 C. fam., „este legatura bazata pe descendenta unei persoane dintr-o alta persoana sau pe faptul ca mai multe persoane au un ascendent comun. In primul caz rudenia este in linie dreapta, iar in cel de a-l doilea in linie colaterala. Rudenia in linie dreapta poate fi ascendenta sau descendenta”.

43. Sfera persoanelor chemate la mostenire. Daca toate rudele defunctului ar veni la mostenirea acestuia, patrimoniul succesoral s-ar pulveriza, ceea ce este indezirabil. De acea, nu toate rudele defunctului sunt chemate la mostenire.
Potrivit art. 659 C. civ., „succesiunile sunt deferite copiilor si descendentilor defunctului, ascendentilor si rudelor sale colaterale…”. Rezulta asadar ca vocatie la mostenirea legala a defunctului au rudele in linie dreapta (care descind una din alta, cum este cazul parintilor si copiilor) si rudele in linie colaterala (care, fara a descinde una din alta, au un ascendent comun, cum este cazul fratilor si surorilor) ale acestuia.
Rudenia in linie dreapta poate fi ascendenta (parinti, bunici, strabunici etc.) sau descendenta (fii, nepoti, stranepoti etc.) -; art. 661-663 C. civ. si art.45 C. fam.
Gradul de rudenie cu defunctul joaca si el un rol in stabilirea sferei rudelor chemate de lege la mostenire. Asa cum rezulta din dispozitiile art. 46 C. fam. si art. 662 si 663 C. civ., gradul de rudenie se stabileste astfel:
-in linie dreapta, dupa numarul generatiilor care separa pe defunct de mostenitor, astfel incat, de exemplu, tatal si fiul sunt rude de gradul intai, bunicul si nepotul sunt rude de gradul doi, strabunicul si stranepotul sunt rude de gradul trei etc.;
-in linie colaterala, dupa numarul generatiilor care separa pe defunct de mostenitorii sai, urcand de la defunct la ascendentul comun si coborand de la acesta la cel chemat la mostenire, asa incat, de exemplu, fratii sunt rude de gradul doi, unchiul si nepotul de frate sunt rude de gradul trei, iar verii primari sunt rude de gradul patru etc.
Rudele in linie dreapta ale defunctului -; atat ascendenta, cat si descendenta -; pot mosteni la infinit, adica indiferent de gradul lor, legile firii limitand insa posibilitatea practica de a mosteni la maximum gradele trei sau patru. In line colaterala insa, posibilitatea de a mosteni este limitata prin lege la gradul patru de rudenie inclusiv (art. 676 C. civ. astfel cum a fost modificat prin art. 4 al Legii asuora impozitului progresiv pe succesiuni din 1921, modificare mentinuta in vigoare prin dispozitiile art. 6 din Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor) .

44. Ordinea de preferinta a chemarii la mostenire. Pentru a se evita faramitarea excesiva a succesiunilor, legea a stabilit o anumita ordine de preferinta in care rudele defunctului sunt chemate la mostenirea legala a acestuia.
Potrivit dispozitiilor art. 669-676 C. civ., rudele defunctului sunt ierarhizate in patru clase de mostenitori, fiind chemate la mostenire in aceasta ordine:
-clasa I -; clasa descendentilor in linie dreapta, este alcatuita din copiii, nepotii, stranepotii etc. defunctului, fara limita de grad;
-clasa II -; clasa ascendentilor si colateralilor privilegiati, cuprinde parintii defunctului, fratii si surorile defunctului, precum si pe descendentii fratilor si surorilor pana la gradul al patrulea inclusiv;
-clasa III -; clasa ascendentilor ordinari, include pe bunicii, strabunicii, stra-strabunicii etc. defunctului, fara limita de grad;
-clasa IV -; clasa colateralilor ordinari, cuprinde rudele in linie colaterala ale defunctului pana la gradul patru inclusiv, altele decat cele din clasa a doua, si anume: unchii, matusile (fratii si surorile parintilor), verii primari (copiii unchilor si matusilor), fratii si surorile bunicilor defunctului.
Conform dispozitiilor Legii nr.319/1944, sotul supravietuitor al defunctului este chemat la mostenire in concurs cu fiecare clasa de mostenitori.
Chemarea rudelor si a sotului supravietuitor in aceasta ordine la mostenire se explica atat prin afectiunea prezumata a defunctului fata de acestia, cat si prin ideea existentei unei obligatii morale si sociale a defunctului fata de cei apropiati .
In cazul in care nu exista mostenitori in grad succesibil in nici una din cele patru clase si nu exista nici sot supravietuitor, iar defunctul nu a dispus in mod valabil de bunurile sale nici prin testament, mostenirea este vacanta si se cuvine statului in temeiul puterii sale suverane (art. 680 C. civ.).

Sectiunea II

PRINCIPIILE GENERALE DE STABILIRE A PERSOANELOR CHEMATE EFECTIV LA MOSTENIRE SI EXCEPTIILE DE LA ACESTEA

45. Enumerare. Clasele de mostenitori si gradele de rudenie sunt mijloace tehnice-juridice de stabilire a sferei persoanelor chemate de lege la mostenire. Aceasta sfera este insa si ea destul de extinsa, iar legea nu doreste o faramitare excesiva a succesiunilor. De aceea, dintre persoanele cu vocatie legala, legea stabileste o anumita ordine concreta de chemare la mostenire pe baza a trei principii generale, fiecare dintre acestea cunoscand unele exceptii.
Principiile de stabilire a persoanelor chemate efectiv la mostenire sunt urmatoarele; principiul prioritatii clasei de mostenitori in ordinea stabilita de lege intre mostenitorii facand parte din clase diferite (a); principiul proximitatii gradului de rudenie intre mostenitorii din aceeasi clasa (b) si principiul impartirii mostenirii in parti egale (pe capete) intre rudele din aceeasi clasa si de acelasi grad (c).

a) Principiul prioritatii clasei de mostenitori in ordinea stabilita de lege intre mostenitorii din clase diferite

46. Regula. Codul civil a impartit rudele defunctului in patru clase de mostenitori, chemandu-le la mostenire in ordinea acestora. Astfel, daca exista mostenitori in clasa intai care nu au renuntat la mostenire si care nu sunt nedemni, acestia inlatura de la succesiune pe mostenitorii din clasele subsecvente. Mostenitorii din clasa a doua vin la succesiune doar daca nu exista mostenitori din clasa intai sau daca acestia sunt renuntatori sau nedemni, cei din clasa a treia doar daca nu sunt mostenitori din primele doua clase si asa mai departe.
Cand exista mostenitori cu vocatie succesorala din clase diferite, pentru chemarea efectiva la mostenire esential este criteriul ordinului clasei, iar nu acela al gradului de rudenie cu defunctul. Asa, de exemplu, nepotul de fiu al defunctului, ruda de gradul doi, mostenitor facand parte din clasa intai, inlatura de la mostenire pe tatal defunctului, mostenitor din clasa a doua, desi acesta din urma este ruda de gradul intai.
Dupa un autor, uneori, este posibila chemarea la mostenire a doua clase de mostenitori in acelasi timp . Este dat ca exemplu cazul exheredarii mostenitorilor rezervatari dintr-o clasa prioritara (descendentii sau parintii defunctului), care vor beneficia de rezerva, neputand fi exheredati in totalitate, in timp ce mostenitorii din clasa chemata de lege subsecvent la mostenire vor culege restul succesiunii (cotitatea disponibila) in calitatea lor de mostenitori legali ai defunctului, iar nu de legatari. Acest punct de vedere este discutabil intrucat pare a nu tine seama de faptul ca instituirea de legatari poate fi nu numai directa, ci si implicita, ca rezultat al unei exheredari fara instituire directa de legatari; conform principiului „exclure, c’est disposer” sau „exhéréder, c’est instituer”, mostenitorii din clasa subsecventa vor mosteni ca legatari, iar nu ca mostenitori legali, succesiunea fiind in acest caz testamentara (contine o rezerva si o cotitate disponibila), iar nu legala . Asadar, posibilitatea ca doua clase de mostenitori sa vina in acelasi timp la succesiune ni se pare exclusa.

47. Exceptia. Prin derogare de la aceasta regula, conform dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 319/1944, sotul supravietuitor vine la mostenire in concurs cu fiecare clasa de mostenitori. El nici nu inlatura, dar nici nu este inlaturat de la mostenire de nici o clasa de mostenitori.

d) Principiul proximitatii gradului de rudenie cu defunctul intre mostenitorii din aceeasi clasa

48. Regula. Principiul prioritatii clasei de mostenitori este completat de principiul proximitatii gradului de rudenie, conform caruia, in cadrul aceleiasi clase, rudele in grad mai apropiat cu defunctul inlatura rudele in grad mai indepartat. Asa, de exemplu, fiul defunctului si nepotul de fiu al defunctului sunt ambii mostenitori din clasa intai, dar la mostenirea legala a acestuia nu vor veni amandoi, ci doar fiul defunctului, ruda de gradul intai, care inlatura de la mostenire pe nepotul de fiu al defunctului, ruda de gradul doi. Tot astfel, unchiul defunctului, frate al unuia dintre parintii acestuia, ruda de gradul trei, inlatura de la mostenire pe varul primar al defunctului, ruda de gradul patru, desi ambii fac parte din clasa a patra de mostenitori.

49. Exceptii. Principiul proximitatii gradului de rudenie cu defunctul intre rudele din aceeasi clasa de mostenitori cunoaste doua exceptii:
- in clasa a doua de mostenitori, conform dispozitiilor art. 671 si 673 C. civ., parintii defunctului, rude de gradul intai, vin la mostenire impreuna cu colateralii privilegiati, care pot fi rude de gradul doi (fratii defunctului), trei (nepotii de frate ai defunctului) sau patru (stranepotii de frate ai defunctului);
- reprezentarea succesorala, care permite unei rude in grad mai indepartat cu defunctul sa urce in locul si gradul unui ascendent predecedat sa mosteneasca in locul acestuia, constituie si ea o exceptie de la regula mai sus mentionata .

e) Principiul impartirii mostenirii in parti egale (pe capete) intre rudele din aceeasi clasa si de acelasi grad

50. Regula. In cazul in care la mostenire vin mai multi mostenitori din aceeasi clasa si acelasi grad de rudenie cu defunctul, mostenirea se imparte pe capete, adica in atatea parti egale cati mostenitori sunt (art. 669, 670, 674 si 675 C. civ.). De exemplu, daca la mostenire vin trei fii ai defunctului, acestia vor imparti mostenirea in trei parti egale, iar daca vin doi frati ai defunctului acestia vor primi fiecare cate o jumatate din mostenire.

51. Exceptia. De la acest principiu exista o exceptie, si anume, cazul in care la mostenirea defunctului sunt chemati frati si surori care nu au aceeasi parinti, situatie in care impartirea mostenirii se va face pe linii, fratii consangvini (care au comun doar tatal, mamele fiind diferite) si uterini (care au comuna doar mama, tatii fiind diferiti) culegand mostenirea fratelui lor decedat doar pe linia (jumatatea) parintelui comun (paterna sau materna, dupa caz), pe care o impart intre ei in parti egale, in functie de numarul fratilor ramasi in viata in fiecare din aceste linii, numai fratii buni cu defunctul (care au aceeasi parinti) culegand mostenirea atat pe linie paterna, cat si materna, deci mai mult decat fiecare frate consagvin sau uterin in parte (art.674 C. civ.) .

Sectiunea III

REPREZENTAREA SUCCESORALA

52. Notiune. Reprezentarea succesorala este institutia care permite anumitor mostenitori legali (descendentilor in linie dreapta si descendentilor fratilor si surorilor defunctului) sa urce in locul si gradul unui ascendent decedat anterior deschiderii succesiunii, pentru a culege in locul acestuia partea ce i s-ar fi cuvenit din mostenire daca ar fi fost in viata.
Ascendentul predecedat se numeste reprezentat, iar mostenitorul care vine la mostenire prin reprezentare -; reprezentant.
Reprezentarea succesorala este o institutie juridica aparte, care, afara de rezonanta comuna a denumirii, nu are nimic de a face nici cu reprezentarea conventionala a mandantului de catre mandatarul sau, nici cu reprezentarea legala a minorului sau interzisului judecatoresc de catre parinti sau tutori la incheierea actelor juridice. Intr-adevar, daca in cazul reprezentarii conventionale si a incapabililor de catre reprezentantii lor legali este vorba de incheierea unor acte juridice (din care izvorasc drepturi si obligatii) de catre reprezentanti in numele si pentru cei reprezentati, reprezentarea succesorala nu face decat sa confere reprezentantului drepturi succesorale proprii, care, aplicand cu strictete principiul proximitatii gradului de rudenie intre rudele din cadrul aceleiasi clase de mostenitori, nu i-ar fi putut reveni .
Iata un exemplu edificator in acest sens.
Sa presupunem ca defunctul D lasa la moartea sa un fiu A si doi nepoti B1 si B2, copii ai lui B, fiu predecedat al defunctului. Mostenirea se va imparti in felul urmator:

D

A 1/2 B †(1/2)

B1 1/4 B2 1/4

Schema 1

fiul in viata, A, va culege 1/2 din mostenire, in timp ce nepotii de fiu ai defunctului, B1 si B2, vor urca in locul si gradul tatalui lor predecedat, B, culegand partea ce ar fi revenit acestuia daca ar fi fost in viata, adica 1/2 din mostenire, pe care o vor imparti intre ei in parti egale, cate 1/4 din mostenire fiecare.
Indeobste, reprezentarea succesorala este prezentata ca un „beneficiu” sau ca o „favoare” a legii fata de reprezentanti, care urca in locul si gradul reprezentatului, mostenind astfel pe defunct. In realitate insa, nu intotdeauna reprezentarea este favorabila pentru reprezentanti . Astfel, reprezentarea poate permite reprezentantilor sa mosteneasca alaturi de succesibilii in grad de rudenie mai apropiat cu defunctul (Schema 1), caz in care, intr-adevar, constituie o favoare intrucat acorda drepturi succesorale unor rude in grad de rudenie mai indepartat cu defunctul prin derogare de la principiul proximitatii gradului de rudenie, dar, asa cum rezulta din dispozitiile art. 665 alin. 2 si art. 666 C. civ., ea poate opera si atunci cand succesibilii in grad de rudenie mai apropriat cu defunctul sunt cu totii predecedati, mostenirea impartindu-se pe tulpini, asa incat reprezentantii desi sunt rude de acelasi grad culeg cote inegale din mostenire, unii dintre ei primind mai putin decat ar fi primit in cazul in care nu ar fi operat reprezentarea. De exemplu, daca defunctul D a avut doi copii, A si B, ambii predecedati, iar la mostenirea sa vin cei doi copii ai lui A, A1 si A2, si singurul copil al lui B, B1, mostenirea se va imparti in felul urmator:

D

A †(1/2) B †(1/2)

A1 1/4 A2 1/4 B1 1/2

Schema 2

adica, se va proceda la impartirea mostenirii pe doua tulpini (numarul copiilor predecedati ai defunctului), A si B, iar descendentii copiilor predecedati ai defunctului vor urca fiecare pe tulpina lor in locul si gradul parintelui lor predecedat, impartind partea de mostenire revenind acelei tulpini in functie de numarul lor, astfel incat copiii lui A, A1 si A2, vor imparti intre ei in parti egale jumatatea de mostenire revenind parintelui lor (cate 1/4 din mostenire fiecare), iar copilul lui B, B1, va culege singur cealalta jumatate din mostenire revenind parintelui sau. Asadar, A1 si A2 vor primi din mostenire mai putin decat ar fi primit daca nu ar opera reprezentarea si mostenirea s-ar imparti pe capete conform principiului impartiri in parti egale a mostenirii intre rudele din aceeasi clasa si acelasi grad de rudenie (cate 1/4 in loc de cate 1/3 fiecare), iar B1 mai mult (1/2 in loc de 1/3).

53. Fundamentul reprezentarii. Art. 664 C. civ. defineste reprezentarea ca fiind o „fictiune a legii care are de efect de a pune pe reprezentanti in locul, in gradul si in dreptul reprezentatului”. S-a remarcat insa ca, in realitate, reprezentarea nu este o fictiune intrucat prin ea nu se altereaza nici un principiu juridic; reprezentantul nu mosteneste ca si cand l-ar mosteni pe reprezentat, care, la randul sau, l-ar fi mostenit pe de cujus, ci intrucat legea instituie o exceptie prin care, in cazurile si conditiile anume prevazute, este inlaturata regula proximitatii gradului de rudenie in favoarea impartirii mostenirii pe tulpini .
Fundamentul acestei reglementari se regaseste, pe de o parte, in ideea de a sustrage devolutiunea succesorala hazardului unei cronologii accidentale a deceselor, contrare celei firesti (copiii care decedeaza inaintea parintilor), iar pe de alta parte in asigurarea respectului egalitatii tulpinilor, pornind de la ideea ca afectiunea lui de cujus fata de succesorii sai ca si sentimentul de datorie fata de familie nu se apreciaza individual (pentru fiecare succesor in parte), ci fata de tulpina pe care fiecare dintre acestia o formeaza impreuna cu descendentii lor .

54. In continuare, prezentarea institutiei reprezentarii necesita analizarea domeniului (§ 1), a conditiilor (§ 2) si a efectelor acesteia (§ 3).

§ l. Domeniul reprezentarii

55. Potrivit Codului civil roman, reprezentarea succesorala este permisa numai a) in cazul descendentilor in linie dreapta ai defunctului (art. 665) si b) in cazul descendentilor colateralilor privilegiati (art. 666 C. civ.).
Problema reprezentarii succesorale nu se poate pune, asadar, in cazul ascendentilor privilegiati, a ascendentilor ordinari, a colateralilor ordinari si nici a sotului supravietuitor .

a) Reprezentarea in cazul descendentilor in linie dreapta

56. Potrivit dispozitiilor art. 665 alin. l C. civ., „reprezentarea se intinde nemarginit in linie directa descendenta”.
Aceasta inseamna ca, in linie directa descendenta, reprezentarea opereaza indiferent de gradul de rudenie al reprezentantului cu defunctul. Astfel, un nepot de fiu, ruda de gradul doi cu defunctul poate mosteni partea parintelui sau predecedat, fiu al defunctului, in concurs cu unchiul sau (fiul defunctului) ramas in viata. De asemenea, un stranepot de fiu (B2), ruda de gradul trei cu defunctul, poate mosteni pe strabunicul sau (D) alaturi de un fiu al defunctului ramas in viata (A), daca pe tulpina pe care o reprezinta sunt intrunite conditiile reprezentarii din grad in grad intre el si bunicul sau (B) pe care il reprezinta la mostenirea strabunicului sau:

D

A 1/2 B † (1/2)

B1 †(1/2)

B2 1/2

Schema 3

Tot astfel, un stra-stranepot poate mosteni prin reprezentare pe stra-strabunicul sau si asa mai departe. Pentru a opera reprezentarea in asemenea cazuri este insa necesar ca in fiecare grad intermediar prin care trebuie sa treaca reprezentantul pentru a ajunge in locul si gradul reprezentatului sa fie intrunite conditiile cerute de lege, reprezentarea neputand opera per saltum sau omisso medio . In exemplul prezentat la schema 3, daca, de pilda, B1 ar fi in viata, renuntand la mostenire sau fiind nedemn, B2 nu poate mosteni prin reprezentare sarind peste acesta, adica prin omiterea unui inel din lantul care leaga intre ele generatiile reprezentatului de cea a reprezentantului.

57. Conform dispozitiilor art. 665 alin.2 C. civ., reprezentarea „este admisa in toate cazurile, concure copiii defunctului cu descendentii unui copil mort mai dinainte, intample-se ca toti copiii defunctului fiind morti inaintea lui, descendentii zisilor copii sa se gaseasca intre ei in grade egale sau neegale”. Aceasta vrea sa spuna ca reprezentarea opereaza atat in cazul in care descendentii de grad mai indepartat vin la mostenire alaturi de descendenti in grad mai apropiat cu defunctul (schema 1), cat si in cazul in care descendentii in grad mai apropiat cu defunctul fiind cu totii predecedati, descendentii in grad mai departat de rudenie cu defunctul vin la mostenire avand acelasi grad de rudenie (schema 2) sau grade diferite. Un exemplu care ilustreaza ultima ipoteza este acela in care defunctul, D, a avut doi fii, A si B, ambii predecedati; A a avut doi fii, A1 si A2, primul in viata la deschiderea mostenirii, iar al doilea predecedat lasand la randul sau doi fii, A3 si A4, in viata la deschiderea mostenirii, B lasand un fiu, B1, in viata la deschiderea mostenirii, caz in care mostenirea se va imparti in felul urmator:

D

A † (1/2) B † (1/2)

A1 1/4 A2 †(1/4) B1 1/2

A3 1/8 A4 1/8

Schema 4

asadar, mostenirea se va imparti pe doua tulpini, A si B, revenind fiecareia cate 1/2 din mostenire; pe tulpina A, existand doi descendenti ai acestui fiu predecedat al defunctului, se va imparti tulpina in doua subtulpini, A1 si A2, fiecareia revenindu-i cate 1/4 din mostenire, dar A2 fiind predecedat, partea acestuia de mostenire (1/4) va reveni descendentilor sai, A3 si A4, care o vor imparti in doua, fiecaruia revenindu-i cate 1/8 din mostenire, acestia urcand prin reprezentare in locul si gradul lui A2, iar de aici, impreuna cu A1, in locul si gradul lui A; pe tulpina B, partea de 1/2 din mostenire va reveni lui B1, care in locul si gradul lui B.
Reprezentarea opereaza si in cazul in care descendentii care mostenesc sunt in grad egal de rudenie si in numar egal. Astfel, daca defunctul D a avut doi copii, A si B, ambii predecedati, iar la data deschiderii mostenirii sunt in viata doi copii ai lui A, A1 si A2, si doi copii ai lui B, B1 si B2, mostenirea se va imparti in felul urmator:

D

A † (1/2) B † (1/2)

A 1/4 A2 1/4 B1 1/4 B2 1/4

Schema 5

Cei patru nepoti de fii ai defunctului, desi sunt rude de acelasi grad, nu vor culege mostenirea in nume propriu, ci prin reprezentarea antecesorilor lor predecedati. Desi in acest caz succesorii culeg din mostenire aceeasi cota cu aceea pe care ar fi cules-o daca ar fi mostenit in nume propriu, faptul ca mostenesc prin reprezentare si nu in nume propriu nu este lipsit de consecinte practice. Astfel, in cazul in care unul dintre ei renunta la mostenire, partea sa nu se va imparti in parti egale intre ceilalti trei mostenitori acceptanti (cum s-ar intampla daca nepotii defunctului ar mosteni in nume propriu), ci va reveni in intregime comostenitorului din tulpina din care face parte renuntatorul; de asemenea, cei patru nepoti ai defunctului mostenind prin reprezentare, iar nu in nume propriu, au obligatia de a raporta la mostenire donatiile primite fara scutire de raport de la defunct in timpul vietii acestuia de antecesorii lor reprezentati .

58. Daca insasi ratiunea de a fi a reprezentarii este aceea de a pastra egalitatea intre tulpini, rezulta ca aceasta nu poate opera decat daca exista mai multe tulpini, iar nu si in cazul in care exista una singura . Asa, de pilda, in cazul in care la mostenirea unei persoane decedate D vin doi nepoti, A1 si A2, copii ai unui unic fiu predecedat A, acestia mostenesc in nume propriu, iar nu prin reprezentarea tatalui lor predecedat. Acest lucru nu este lipsit de consecinte practice, caci daca defunctul l-a gratificat pe antecesorul mostenitorilor (A) cu o donatie nescutita de raport, cei doi nepoti ai defunctului, care vin la mostenire in nume propriu si nu prin reprezentarea donatarului A, nu au obligatia de a raporta acea donatie, astfel incat aceasta se va imputa asupra cotitatii disponibile a mostenirii, iar nu asupra rezervei mostenitorilor.

b) Reprezentarea in cazul descendentilor colateralilor privilegiati

59. Potrivit dispozitiilor art. 666 C. civ., „in linie colaterala, reprezentarea este admisa in privinta copiilor si descendentilor fratilor sau surorilor defunctului, vie ei la succesiunea sa in concurs cu unchi sau matusa, intample-se ca toti fratii si surorile defunctului, fiind morti mai dinainte, succesiunea sa se gaseasca trecuta la descendentii lor, in grade egale sau neegale”.
Asadar, pentru descendentii fratilor si surorilor defunctului pana la gradul patru inclusiv (nepoti si stranepoti) reprezentarea opereaza in conditii similare celor ale descendentilor defunctului (supra nr. 56-58) .
Reprezentarea in linie colaterala produce efecte atat in cazul descendentilor fratilor si surorilor buni (bune) -; care au comuni ambii parinti -, cat si in cazul celor consangeni sau uterini -; care au comun cu defunctul doar un singur parinte, fie tatal, fie mama -, cu precizarea ca reprezentantii acestora din urma nu pot mosteni mai mult decat poate mosteni reprezentatul in locul si gradul caruia vin la mostenire, adica fie numai in linie materna, fie numai in linie paterna.

§ 2. Conditiile reprezentarii

60. Reprezentarea necesita intrunirea anumitor conditii atat in persoana reprezentatului (a), cat si in persoana reprezentantului.

a) Conditiile cerute in persoana reprezentatului

61. Reprezentatul, pe de o parte, trebuie sa fie predecedat lui de cujus (1°), iar pe de alta parte sa fi avut chemare efectiva la mostenire daca ar fi fost in viata (2°).

1°. Reprezentatul sa fie predecedat lui de cujus

62. Reprezentarea presupune intotdeauna ca reprezentatul sa fi decedat inaintea deschiderii succesiunii, caci, asa cum prevede art. 668 alin.1 C. civ., „nu se reprezinta decat persoanele moarte” .
Aceasta inseamna ca persoanele care renunta la mostenire sau care, in viata fiind, sunt nedemne fata de defunct nu pot fi reprezentate (art. 658 si 698 fraza I C. civ.). In schimb, descendentii renuntatorilor sau nedemnilor pot mosteni in nume propriu, daca nu exista mostenitori in rang preferabil. De pilda, daca defunctul D lasa la moartea sa doi fii, A si B, ambii renuntatori, iar A are doi fii, A1 si A2, iar B un fiu, B1, cei trei nepoti ai defunctului, A1, A2 si B1, vor veni la mostenirea bunicului lor in nume propriu, fiecaruia revenindu-i cate 1/3 din succesiune

63. Intrucat persoanele disparute sunt socotite in viata atata timp cat nu a intervenit o hotarare judecatoreasca definitiva declarativa de moarte (art. 19 din Decretul nr. 31/1954), acestea nu pot fi reprezentate. Dupa declararea judecatoreasca a mortii, in functie de data stabilita ca fiind cea a decesului, se va admite sau nu reprezentarea, conform regulilor de drept comun.

64. Referitor la cazul comorientilor (supra nr. 26), in doctrina noastra persista ideea ca reprezentarea este permisa in cazul fiului care a decedat impreuna cu tatal sau intrucat „fiind prezumat mort in acelasi moment cu persoana despre a carei mostenire este vorba, nu mai exista la data deschiderii succesiunii, deci este o persoana moarta (art. 668 C. civ.), iar nu in viata” . In realitate insa, in cazul comorientilor, se prezuma ca acestia au decedat in acelasi moment, orice „stabilire” a unei ordini a deceselor fiind nu numai arbitrara, ci chiar contrara atat reglementarii legale in materie, cat si definitiei institutiei. De aceea, succesiunea fiecarui comorient se va rezolva „ca si cand celalalt nu ar fi existat” . Asadar, in exemplul dat (tatal decedat impreuna cu fiul sau), nici unul dintre comorienti nu poate veni la mostenirea celuilalt, nici in nume propriu, nici prin reprezentare, intrucat mostenirea fiecaruia se va deferi propriilor mostenitori, ca si cand celalalt nu ar fi existat.
Art. 725-1 C. civ. francez -; introdus recent prin legea din 3 decembrie 2001- prevede in primele doua alineate aceleasi reguli in materia comorientilor ca si in legea romana, dar in ultimul alineat prevede in mod expres ca daca unul dintre codecedati lasa descendenti, acestia pot veni la mostenire prin reprezentarea autorului lor. Analizand reglementarea mentionata, doctrina a subliniat ca „aceasta solutie consacra o prezumtie de predeces a reprezentatului (s. n. -; D. C.)” . Or, legea noastra neprevazand o asemenea prezumtie de exceptie, se aplica in toate situatiile (inclusiv a tatalui decedat impreuna cu unul din copiii sai) regula conform careia comorientii nu se pot mosteni unul pe celalalt.

2°. Reprezentatul sa fi avut chemare efectiva la mostenirea lui de cujus daca ar fi fost in viata

65. Pentru ca reprezentarea sa-si poata produce efectele este necesar ca reprezentatul sa fi avut aptitudinea de a-l fi mostenit efectiv pe de cujus daca ar fi fost in viata la data deschiderii mostenirii.
Astfel, nedemnul, chiar predecedat lui de cujus, nu poate fi reprezentat de descendentii sai. Solutia rezulta din dispozitiile art. 658 C. Civ., conform carora „copiii nedemnului viind la succesiune, in virtutea dreptului lor propriu, fara ajutorul reprezentarii, nu sunt departati pentru greseala tatalui lor”, ceea ce inseamna ca per a contrario acestia nu pot mosteni prin reprezentare.
De asemenea, tinand seama de faptul ca mostenitorul care renunta la mostenire „este considerat ca nu a fost niciodata erede” (art. 696 C. civ.), „eredele renuntator nu poate fi reprezentat niciodata” (art. 698 fraza I C. civ.).
Mostenitorii legali nerezervatari, cum este cazul fratilor si surorilor defunctului, care au fost exheredati total nu pot fi reprezentati de descendentii lor intrucat ca urmare a exheredarii au fost lipsiti de aptitudinea de a-l mosteni pe defunct . In cazul exheredarii partiale a mostenitorilor nerezervatari, ca si in cazul mostenitorilor rezervatari care nu pot fi exheredati total, ci doar in limitele cotitatii disponibile a mostenirii, reprezentarea ramane posibila pentru partea de mostenire care nu a intrat sub incidenta exheredarii celui reprezentat.

66. Pornind de la ratiunile care fundamenteaza institutia reprezentarii succesorale (supra nr. 52), doctrina critica solutia legislativa actuala care conditioneaza aplicarea ei de aptitudinea reprezentatului de a veni la mostenirea lui de cujus, aratand ca nedemnitatea si renuntarea la mostenire nu ar trebui sa aiba consecinte asupra descendentilor lor, cum se intampla in prezent, ci doar asupra nedemnului sau renuntatorului, imperativul egalitatii intre tulpini cerand aceasta solutie .

b) Conditiile cerute in persoana reprezentantului

67. Venind la mostenirea lui de cujus, reprezentantul urca prin vointa legii in locul reprezentatului, dar mosteneste pentru sine, iar nu pentru reprezentat . De aici decurge consecinta ca, pe de o parte, reprezentantul trebuie sa aiba aptitudinea de a-l putea mosteni pe defunct (1°), dar nu si pentru a-l mosteni pe reprezentat (2°).

1°. Reprezentantul trebuie sa aiba aptitudinea de a-l mosteni pe defunct

68. Fiind chemat de lege sa il mosteneasca pe defunct, reprezentantul trebuie sa aiba aptitudinea de a-l mosteni pe acesta. In acest sens, reprezentantul trebuie sa fie in viata sau cel putin conceput la data deschiderii mostenirii, sa nu fie renuntator sau nedemn fata de de cujus si sa aiba vocatie proprie la mostenirea celui decedat, nefiind de conceput ca o persoana situata in afara sferei persoanelor cu vocatie la mostenirea lui de cujus sa vina la mostenire prin reprezentarea unei rude a sa in grad succesibil predecedate .

Aceasta cerinta se explica prin faptul ca reprezentantul care mosteneste prin reprezentarea unui ascendent predecedat culege succesiunea lui de cujus ca pe un drept propriu, iar nu ca pe unul care ar fi apartinut reprezentatului si i-ar fi fost transmis lui de catre acesta pe cale succesorala .

2°. Aptitudinea reprezentantului de a culege mostenirea celui reprezentat este indiferenta

69. Faptul daca reprezentantul are sau nu aptitudinea de a mosteni pe reprezentat este lipsit de relevanta din punctul de vedere al reprezentarii succesorale. Cu alte cuvinte, reprezentantul poate veni la mostenire prin reprezentare chiar daca este nedemn fata de reprezentat sau daca a renuntat la mostenirea acestuia. Art. 668 alin. 2 c. civ. precizeaza in mod expres ca „poate cineva reprezenta pe acela la a carui succesiune a renuntat”. De asemenea, exheredarea reprezentantului nerezervatar de catre reprezentat, adica indepartarea sa de la mostenirea reprezentatului prin vointa acestuia din urma, nu afecteaza nici ea reprezentarea .
Doctrina explica aceasta prin faptul ca reprezentantul dobandeste drepturi succesorale direct de la defunct prin efectul legii (reprezentarii), iar nu de la reprezentat; drepturile succesorale ale reprezentantului nu tranziteaza nici un moment patrimoniul reprezentatului inainte de a ajunge la reprezentant .

§. 3 Efectele reprezentarii

70. Reprezentarea succesorala produce efecte constand in plasarea reprezentantului in locul reprezentatului (A) si impartirea succesiunii pe tulpini (B). In cazul in care sunt intrunite conditiile cerute de lege, reprezentarea opereaza de drept (C).
A. Plasarea reprezentantului in locul reprezentatului

71. Ca efect al reprezentarii, reprezentantul va fi plasat in locul reprezentatului, culegand partea ce ar fi revenit acestuia din mostenire daca ar fi fost in viata. Art. 664 C. civ. precizeaza ca reprezentarea „are de efect de a pune pe reprezentanti in locul, in gradul si in dreptul reprezentatului”.
Aceasta nu inseamna insa, asa cum am vazut mai sus, ca reprezentantul mosteneste pentru reprezentat; el mosteneste pentru sine, dar dobandeste drepturile si obligatiile care ar fi revenit reprezentatului daca acesta ar fi fost in viata la data deschiderii mostenirii. Ea permite asadar reprezentantului sa se prevaleze de rangul celui reprezentat, mostenind ceea ce i-ar fi revenit acestuia din mostenire daca ar fi fost in viata, insa pentru sine, iar nu pentru reprezentat.

B. Impartirea mostenirii pe tulpini

72. Exista un efect principal al impartirii mostenirii pe tulpini (a) si unele efecte secundare ale aceleiasi impartiri (b).

a) Efectul principal al impartirii mostenirii pe tulpini

73. Potrivit dispozitiilor art. 667 fraza I C. civ., „in toate cazurile in care reprezentarea este admisa, partajul se face pe tulpini”. Aceasta inseamna ca mostenirea se va imparti in atatea parti cati copii (descendenti de rangul intai) sau frati si surori a avut defunctul, care vin efectiv la mostenire sau care, fiind predecedati, sunt reprezentati de descendentii lor, iar nu pe capete, indiferent daca mostenitorii care culeg succesiunea sunt in grade diferite sau egale de rudenie cu defunctul (a se vedea supra nr.57).
Asa cum am aratat mai sus (supra nr.52), impartirea pe tulpini a mostenirii are drept consecinta fie derogarea de la principiul proximitatii gradului de rudenie intre mostenitorii din aceeasi clasa (schema 1), fie derogarea de la principiul impartirii pe capete (in parti egale) a mostenirii intre succesorii facand parte din aceeasi clasa si avand acelasi grad de rudenie (schema 2), fie de la ambele principii in acelasi timp.

74. In interiorul fiecarei tulpini partajul partii ce revine acesteia se va face pe capete (in functie de numarul mostenitorilor facand parte din aceasta), afara de cazul in care unul dintre descendentii tulpinii celui reprezentat ar fi la randul sau predecedat. In acest din urma caz, daca sunt intrunite conditiile reprezentarii, se va proceda la un noua impartire pe tulpini intre ramurile (sub-tulpinile) tulpinii respective(a se vedea supra nr. 57, schema 4). Art. 667 fraza a II-a C. civ. precizeaza in acest sens ca „daca aceeasi tulpina a produs mai multe ramuri, subdivizia se face iarasi pe tulpina in fiecare ramura, si membrii aceleiasi ramuri se impart egal intre dansii”.

b) Efectele secundare ale impartirii mostenirii pe tulpini

75. Impartirea pe tulpini a mostenirii are si unele efecte secundare, cum sunt :
- in caz de renuntare la mostenire a unuia dintre reprezentanti, partea acestuia din mostenire (atat activ, cat si pasiv) va reveni mostenitorilor care fac parte din aceeasi tulpina cu acesta, iar nu tuturor mostenitorilor;
- in cazul in care exista obligatia de raport , reprezentantul tinut la aceasta trebuie sa raporteze nu numai donatiile pe cere le-a primit el de la defunct fara scutire de raport, ci si donatiile nescutite de raport pe care le-a primit reprezentatul de la defunct. In acest sens, art. 755 fraza a II-a C. civ. prevede ca atunci „cand fiul vine cu dreptul de reprezentare, atunci este dator sa raporteze aceea ce s-a daruit parintelui sau, chiar in cazul cand ar fi renuntat la succesiunea parintelui”;
- calculul rezervei descendentilor defunctului (fratii si surorile defunctului precum si descendentii acestora nu sunt mostenitori rezervatari) se va face in functie de numarul tulpinilor, iar nu in functie de numarul lor. Astfel, de exemplu, in cazul in care la mostenirea defunctului vin un fiu, A, doi nepoti, B1 si B2, copiii unui alt fiu predecedat, B, care vin la mostenire prin reprezentarea tatalui lor, si un legatar universal, C, rezerva succesorala va fi de 2/3 din mostenire si nu de 3/4, calculandu-se in raport cu cele doua tulpini, iar nu in functie de numarul rezervatarilor (trei) chemati la mostenire (art.841 C. civ.). In acest caz, A va primi 1/3 din mostenire (jumatate din rezerva succesorala de 2/3), nepotii defunctului B1 si B2 vor culege prin reprezentare partea ce ar fi revenit tatalui lor B, daca acesta ar fi fost in viata, adica 1/3 din mostenire (jumatate din rezerva de 2/3), pe care o vor imparti in parti egale, cate 1/6 din mostenire fiecare, iar legatarul universal C va culege cotitatea disponibila, adica restul de 1/3 din mostenire.

C. Reprezentarea opereaza de drept

76. Conform dispozitiilor art. 686 C. civ., „nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei mosteniri ce i se cuvine”. Prin urmare, orice succesibil este liber sa accepte sau nu o mostenire, dupa cum crede de cuviinta. Odata insa acceptata mostenirea, reprezentarea succesorala opereaza de drept, adica in temeiul legii, fara a fi necesara vreo manifestare de vointa din partea reprezentantului.
Reprezentarea succesorala opereaza doar in cadrul mostenirii legale, nu si a celei testamentare sau a celei conventionale . De aceea, nu se poate pune problema modificarii regulilor reprezentarii prin vointa defunctului, in sensul de a se aplica si in alte cazuri decat acelea prevazute de lege ori de a se modifica cotele de mostenire revenind mostenitorilor ca urmare a acesteia. Desigur, in limitele respectarii drepturilor mostenitorilor rezervatari, actele de dispozitie mortis causa facute de defunct sunt valabile, inclusiv cele prin care s-ar „deroga” de la regulile reprezentarii, numai ca acestea, in realitate, nu sunt modificari ale regimului legal al reprezentarii succesorale, ci acte de dispozitie testamentara (exheredari sau instituiri de legatari) care exced sfera mostenirii legale . De pilda, defunctul poate dispune ca in cazul in care legatarul instituit de el predecedeaza legatul sa revina fiului acestuia, situatie in care este vorba de o substitutie vulgara, iar nu de reprezentare .