Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    
 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate




Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
TRANSMITEREA PASIVULUI MOSTENIRII
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 

Sectiunea I

PERSOANELE OBLIGATE LA PLATA PASIVULUI

595. Plata pasivului revine mostenitorilor universali sau cu titlu universal. Din dispozitiile art. 774, 775, 777, 793, 896 si 902 C. civ. rezulta ca, in principiu, la plata pasivului succesoral sunt tinuti mostenitorii universali sau cu titlu universal (mostenitorii legali, legatarii universali, legatarii cu titlu universal, instituitii contractuali universali sau cu titlu universal). h2j15jq
Solutia se justifica prin faptul ca acestia au vocatie nu la un bun sau altul din succesiune, ci chiar la patrimoniul defunctului, care este nu un ansamblu de drepturi si de obligatii.

596. Situtia legatarilor si instituitilor contractuali particulari. Legatarii particulari si instituitii contractuali particulari nu sunt tinuti la plata pasivului succesoral (art. 775 si 909 C. civ.), fiind simpli succesori la bunuri.
Prin exceptie, legatarul sau instituitul contractual particular pot fi tinuti la plata unor elemente ale pasivului succesoral prin vointa defunctului, cum este, de pilda, cazul obligarii lor la plata unei datorii a defunctului cu titlu de sarcina a liberalitatii, ori cazul gratificarii lor cu obligarea la plata unui alt legat cu titlu de sarcina a liberaltatii ce le-a fost facuta.
De asemenea, legatarul unui bun individual determinat poate fi obligat sa suporte cu titlu de transmisiune accesorie o obligatie asumata de defunct fata de un tert, cum este cazul transmiterii proprietatii unui imobil inchiriat de de cujus unui tert, legatarul fiind obligat sa respecte locatiunea .
Daca bunul lasat prin legat este un imobil ipotecat de defunct, creditorii pot urmari acest bun, dar datoria netinandu-l personal pe legatar, acesta poate fie sa delase bunul procedand la purga ipotecii (art. 1803 C. civ.), fie sa plateasca datoria ipotecara, iar apoi sa se indrepte impotriva mostenitorilor universali sau cu titlu universal tinuti personal la plata pasivului succesoral, prin plata datoriilor subrogandu-se in drepturile creditorului (art. 1108 pct. 2 C. civ.).
Exista si situatii in care legatarii particulari suporta indirect plata pasivlui succesoral. Astfel, cand mostenirea este acceptata sub beneficiu de inventar de mostenitorii universali sau cu titlu universal, iar activul succesoral se dovedeste insuficient pentru plata intregului pasiv, creditorii succesorali vor fi preferati legatarilor particulari conform principiului nemo liberalis nisi liberatus (nimeni nu poate face liberalitati daca nu si-a platit datoriile), asa incat acestia din urma pot fi pusi in situatia de a fi platiti doar in parte sau chiar de loc .



Sectiunea II

INTINDEREA OBLIGATIEI LA PLATA PASIVULUI

597. Principiul obligarii ultra vires hereditatis a mostenitorilor tinuti la plata pasivului. Pornind de la formularile insuficient de precise ale Codului, in cazul in care activul mostenirii ete insuficient, iar confuziunea patrimoniului succesoral cu patrimoniul succesorilor nu a fost evitata prin acceptarea mostenirii sub beneficiu de inventar (supra nr. 543), problema care s-a pus a fost daca mostenitorii obligatiti la plata pasivului (cei universali sau cu titlu universal) sunt tinuti numai in limita activului primit (intra vires hereditatis) sau si cu bunurile proprii (ultra vires hereditatis).
Dupa ce unii autori au sustinut ca obligatia la plata pasivului succesoral ultra vires hereditatis revine doar mostenitorilor sezinari, nu si celor testamentari, conceptia care s-a impus este ca obligatia nelimitata la plata pasivului succesoral nu are nici o legatura cu sezina succesorala, toti mostenitorii universali sau cu titlu universal, indiferent daca vocatia lor decurge din lege, din testament sau instituirea contractuala, raspunzand pentru plata pasivului ultra vires hereditatis (art. 897 alin. 2 C. civ.) . Aceasta intrucat „sezina nu are alt efect decat acela de a pune pe succesor imediat in situatia posesorie a defunctului si de a-i permite exercitiul actiunilor succesorale; ea este fara legatura cu dobandirea mostenirii si, prin urmare, cu intinderea obligatiei la plata datoriilor” .
Exceptie face doar statul, care, in calitate de beneficiar al mostenirilor vacante, raspunde pentru plata pasivului doar intra vires hereditatis (supra nr. 123) .

598. Problema obligarii ultra vires hereditatis la plata legatelor. Daca in cazul elementelor de pasiv reprezentate de datoriile si sarcinile succesiunii obligarea la plata ultra vires hereditatis nu prezinta difcultati, obligarea la plata legatelor, cel de al treilea element al pasivului succesoral, necesita unele precizari.
In cazul legatelor particulare avand ca obiect bunuri individual determinate, a caror proprietate se transmite la legatar de la data deschiderii succesiunii, mostenitorii defunctului tinuti la plata pasivului nu au decat obligatia de a pune acele bunuri la dispozitia legatarilor, astfel incat obligarea lor ultra vires hereditatis este exclusa .
Daca obiectul legatului particular consta in plata unei sume de bani lucrurile nu mai sunt la fel de simple. Intr-adevar, spre deosebire de legatarul unui bun individual determinat care devine proprietar de la data deschiderii mostenirii, legatarul unei sume de bani nu dobandeste decat un drept de creanta contra succesiunii, fiind un creditor sucesoral. Pe de alta parte insa este de principiu ca testatorul, asa cum nu poate face liberalitati atata timp cat nu-si plateste creditorii, nu poate face nici liberalitati decat cu bunurile care ii apartin. In aceasta situatie, avandu-se in vedere ratiuni tinand de protectia intereselor legatarilor impotriva riscurilorlor de frauda din partea mostenitorilor care au omis sa accepte mostenirea sub beneficiu de inventar, acestia vor fi tinuti la plata ultra vires hereditatis .

599. Cazul special al legatarilor uzufructului intregii mosteniri sau al unei cote-parti din mostenire. Legatul uzufructului intregii mosteniri sau al unei cote-parti din mostenire (ca si al tuturor bunurilor imobile sau al tuturor bunurilor mobile) sunt legate cu titlu universal (supra nr. 286).
Cu toate acestea, legatarii uzufructului intregii mosteniri sau a unei cote parti din mostenire nu pot fi obligati ultra vires hereditatis decat la plata dobanzilor pasivului succesoral - ei bucurandu-se doar de veniturile patrimoniului succesoral -, nu si a capitalului, care este in sarcina nudului proprietar, solutie care se desprinde din dispozitiile art. 552 C. civ (art. 612 C. civ. francez) .

600. Cazul special al mostenirii anomale a sotului supravietuitor asupra bunurilor la care se refera art. 5 din Legea nr. 319/1944. In cadrul mostenirii legale, conform dispozitiilor art. 5 din Legea nr. 319/1944, sotul supravietuitor are un drept special de mostenire asupra bunurilor si obiectelor apartinand gospodariei casnice (supra nr. 108 si urmat.). Este vorba de o mostenire anomala (supra nr. 8).
Succesorii anomali mostenind cu titlu universal, iar nu cu titlu particular, sunt si ei tinuti la plata pasivului ultra vires , regula care este aplicabila si mostenirii anomale prevazute la art. 5 din Legea nr. 319/1944.

Sectiunea III

PRINCIPIUL DIVIZIUNII DE DREPT A OBLIGATIEI DE PLATA A PASIVULUI
SUCCESOAL SI EXCEPTIILE DE LA ACESTA

§ 1. Regula diviziunii de drept a obligatiei de plata a pasivului succesoral

601. In cazul in care la succesiune vin mai multi succesori tinuti la plata pasivului succesoral problema care se pune este daca fiecare dintre acestia poate fi urmarit de creditori pentru plata intregului pasiv sau doar pentru partea ce ii revine din mostenire.
Principiul consacrat de Cod este acela ca pasivul succesiunii se divide de drept din momentul deschiderii succesiunii, mostenitorii (legali, testamentari sau instituiti contractual) fiind tinuti la plata in proportie cu partea ce le revine din mostenire (art. 777, 893, 896, 902 si 1060). Chiar daca unele texte vorbesc de obligatia mostenitorilor la plata datoriilor si sarcinilor succesiunii fiecare „in proportie cu ce ia” (art. 774 C. civ.) sau cu „emolumentul sau” (art. 775 C. civ.), aceasta este doar o simpla scapare de limbaj, in realitate, intinderea obligatiei la plata pasivului nu se raporteaza in nici un fel la folosul efectiv, ci la cota parte din mostenire la care au vocatie succesorala . De pilda, un legatar cu titlu universal al cotei de 1/2 din mostenire obligat prin testament la plata unor legate particulare care diminueaza la jumatate valoarea partii ce ii revine efectiv din mostenire, va fi tinut la plata a 1/2 din datoriile si sarcinile mostenirii, iar nu doar la 1/4 cat a cules efectiv din mostenire.



Asadar, daca la mostenire vin mai multi succesori tinuti la plata pasivului, creditorii, pe de o parte, vor trebui sa urmareasca pe fiecare pentru o cota-parte din pasiv corespunzatoare partii ce ii revine din mostenire (ex.: daca la mostenire vin trei copii, fiecare va fi urmarit pentru 1/3 din pasiv), iar pe de alta parte, vor suporta riscul insolvabilitatii unora sau altora dintre acestia daca sunt acceptanti pur si simplu, chiar daca succesiunea este solvabila, afara de cazul in care au cerut separatia de patrimonii (infra nr. 613 si urmat.).
Toate acestea sunt inconveniente pentru creditori, dar, dupa cum s-a remarcat, „in echitate, diviziunea datoriilor este contraponderea (s. a.) normala a obligatiei ultra vires” .
Daca unii mostenitori accepta mostenirea sub beneficiu de inventar, iar altii pur si simplu, diviziunea de drept opereaza, criteriul de suportare a platii pasivului ramane acelasi, diferita fiind doar intinderea raspunderii acestora (intra sau ultra vires, dupa caz) .

§ 2. Exceptii de la regula

602. Solutia pretoriana a admiterii urmaririi unei datorii pentru intreg asupra bunurilor succesorale inaintea partajului. In Franta a facut cariera o jurisprudenta potrivit careia principiului diviziunii de drept a pasivului nu se aplica atunci cand creditorii succesorali urmaresc plata creantelor lor din masa succesorala indiviza lasata de defunct, asupra careia au un drept de gaj general indivizibil . Ulterior, solutia a fost consacrata legislativ in 1976 prin art. 815-17 C. civ. francez.
Doctrina franceza a aprobat aceasta solutie fara rezerve .
Ratiunea ei aflandu-se nu numai in traditia Vechiului drept francez , ci si in necesitatea de a se asigura o contrapondere obligatiei ultra vires, caci „nimic nu o impune atunci cand creditorii restrang actiunea lor la bunurile succesorale: creditorii neutilizand avantajul reprezentat de obligatia ultra vires, nu este nevoie de echilibrarea acesteia prin diviziunea datoriilor; compensarea ilimitarii responsabilitatii prin fractionarea sa devenind inutila” .
Doctrina noastra nu a respins nici ea aceasta solutie , desi practica judiciara a ultimelor decenii -; cel putin cea publicata - pare sa o fi ignorat cu desavarsire.

603. Exceptii tinand de natura obligatiei. Creditorii nu sunt obligati sa-si divizeze urmaririle in cazul in care obligatia este indivizibila, fie in mod natural, fie conventional (art. 1061 alin.1 pct. 3 C. civ.).
Obligatia este indivizibila natural cand are ca obiect un bun individual determinat (art. 1061 alin. 1 pct. 1 C. civ.), situatie in care mostenitorul care detine acel bun este obligat sa-l predea in intregime, pastrand dreptul de regres impotriva celorlalti mostenitori tinuti la plata pasivului pentru contraechivalentul cotei ce le revine (art. 1061 alin. 2 si 1065 C. civ.), sau cand are ca obiect o obligatie de a face sau a nu face.
Indivizibilitatea conventionala rezulta din vinta partilor, cand desi prin natura ei executarea obligatiei poate fi divizata, trebuie executata nefragmentat.
In cazul datoriilor ipotecare, intrcat ipoteca este indivizibila, mostenitorii care detin bunul pot fi urmariti pentru intreaga datorie (art. 893, 896, 902 alin. 2 C. civ.), avand insa recurs impotriva celorlati comostenitori obligati la plata pasivului pentru partea ce le revine (art. 1065 C. civ.). La o analiza mai atenta, aici nu este vorba de o veritabila exceptie de la principiul diviziunii pasivului, caci mostenitorul caruia i s-a atribuit bunul poate fi urmarit pentru intreaga datorie ipotecara peste partea sa nu atat in calitatea sa de debitor, ci in calitatea sa de detentor al imobilului, dovada fiind faptul ca nu poate fi urmarit pentru acea datorie si asupra altor bunuri pe care le detine .

604. Exceptii tinand de vointa defunctului. Obligatia de plata a pasivului poate fi pusa de defunct in sarcina unuia dintre mostenitori (art. 1061 alin. 1 pct. 2 C. civ.) .
O asemenea obligatie poate fi instituita fie printr-o clauza inserata de defunct intr-un contract incheiat cu un creditor al sau, caz in care cel obligat la plata are recurs impotriva celorlalti mostenitori obligati la pasiv, orice intelegere contrara intre defunct si creditor fiind un pact asupra unei succesiuni nedeschise prohibit de lege, fie printr-un testament, caz in care, in lipsa unei stipulatii contrare, dreptul de recurs nu mai subzista, dispozitia fiind perfect valabila si obligatorie pentru mostenitorulul care a acceptat mostenirea .




Din punctul de vedere al creditorului, in timp ce contractul incheiat cu defunctul il obliga sa-si restranga urmarirea doar la cel desemnat ca debitor, testamentul, in schimb, nu-l obliga la aceasta, putand, la libera sa alegere, sa urmareasca fie doar pe cel desemnat de defunct, fie pe fiecare mostenitor pentru partea sa contributorie, conform regulii divizarii de drept a pasivului succesoral .

605. Exceptii tinand de vointa succesorilor. Comostenitorii tinuti la plata pasivului succesoral pot conveni dupa deschiderea mostenirii ca obligatia de plata sa revina doar unuia dintre ei sau sa contribuie la plata in alte proportii decat cele la care sunt obligati. Creditorii succesorali pot invoca aceasta in favoarea lor, dar pot si sa o ignore intrcat le este inopozabila, urmarind pe fiecare mostenitor pentru partea sa.

Sectiunea IV

CONTRIBUTIA LA PLATA PASIVULUI

606. Principiul contributiei proportionale la plata pasivului si exceptiile de la acesta. Contributia la plata efectiva a pasivului succesoral, ca si obligatia la plata pasivului, trebuie sa fie in principiu proportionala cu partea succesorala ce revine fiecarui mostenitor.
Aceasta regula cunoaste si ea exceptii, dar acestea nu sunt identice cu exceptiile de la regula diviziunii de drept a obligatiei la plata pasivului succesoal. De pilda, daca obligatia la plata pasivului nu se divide in cazul cand este indivizibila sau ipotecara si este platita de un singur mostenitor in intregime, aceasta nu inseamna ca ceilalti mostenitori nu trebuie sa contribuie la plata, prin jocul recursului intre solvens si ceilalti mostenitori urmand ca echilibrul sa fie restabilit, fiecare contribuind in final la plata proportional cu partea ce ii revine din mostenire .
Exceptiile de la regula contributiei proportionale la plata pasivului pot rezulta fie din vointa defunctului exprimata printr-un testament (supra nr.604), fie din vointa succesorilor care se inteleg intre ei (supra nr. 605). In aceste cazuri, asa cum am vazut, obligatia de plata nedivizata a pasivului (sau in alte proprortii decat cea pe criteriul partii ce revine fiecarui succesor din mostenire) nu poate fi impusa creditorilor succesiunii, care pot urmari pe fieare mostenitor pentru partea ce-i revine, dar poate fi impusa intre succesori. Asadar, si in aceasta situatie, daca creditorii au urmarit pe mostenitori proportional cu partea ce revine fiecaruia din mostenire, contributia efectiva a fiecaruia se va fixa in final conform vointei testatorului sau a succesorilor, dupa caz, prin recursuri intre ei.
In sfarsit, nu este exclus ca un succesor sa plateasca spontan datorii succesorale in proportie mai mare decat este obligat, caz in care are dreptul la un recurs contra celorlalti pentru plata partii contributive a fiecaruia.
Regimul juridic al acestor recursuri intre succesori difera dupa cum solvens-ul a fost tinut (obligat) sau nu la plata.

607. Recursul intre succesori in cazul in care unul dintre ei a fost tinut la plata peste partea sa contributorie. Succesorul tinut la plata peste partea sa contributorie (supra nr. 603-604) si care a achitat-o are la dispozitie trei actiuni impotriva celorlalti succesori :
- actiunea creditorului succesoral dezinteresat prin plata. In temeiul subrogatiei prevazute la art. 1108 pct. 3 C. civ., succesorul fiind „obligat cu altii sau pentru altii”, solvens-ul va lua locul creditorului platit, dar nu va putea urmari pe ceilalti succesori decat pentru poartea cotributiva a fiecaruia (art. 778 C. civ.), iar daca unul dintre acestia este insolvabil, pierderea va fi impartita intre ceilalti proprortional cu partea fiecaruia (art. 779 C. civ.). Aceasta actiune este personala si, deci, supusa prescriptiei extinctive, dar posesia bunurilor succesorale de catre mostenitorul solvens are efecte intreruptive de prescriptie ;
-actiunea in garantie pentru evictiune care functioneaza intre copartajanti, daca plata facuta este ulterioara partajului (art. 787 alin. 1 si art. 788 C. civ.);
-actiunea personala intemeiata pe gestiunea de afaceri sau imbogatirea fara justa cauza.

608. Recursul intre succesori in cazul platii voluntare facute de unul dintre ei peste partea sa contributorie. Sucesorul care plateste voluntar peste partea sa contributorie nu are dreptul decat la actiunea personala intemeiata pe gestiunea de afaceri, posibilitatea exercitarii actiunii in garantie fiind exclusa intrucat nu exista evictiune, iar posibilitatea subrogarii legale in locul creditorului platit fiind si ea exclusa intrucat nu este tinut la plata „cu altii sau pentru altii” .
Prin exceptie, conform dispozitiilor art. 1108 pct. 4 C. civ., mostenitorul acceptant sub beneficiu de inventar care achita datorii ale succesiunii cu bunurile sale proprii se subroga de drept in locul creditorului, indiferent daca a fost constrans la plata sau a facut-o de buna-voie .






Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)


Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright 2005 - 2019 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite