609. Prezentare. Odata definit pasivul succesoral si stabilita sarcina platii acestuia, nu mai ramane sa fie prezentata decat lichidarea acestuia, adica regulile dupa care sunt platiti creditorii succesorali si modul de rezolvare a concursului intre acestia si creditorii succesorilor. b4l23lr
In acest sens, vom prezenta principiul lichidarii neorganizate a pasivului (Sectiunea I), precum si temperarile acestuia in cazul acceptarii pure si simple a mostenirii prin separatia de patrimonii (Sectiunea II) si prin ipoteca legala a platii legatelor particulare (Sectiunea III).

Sectiunea I

PRINCIPIUL LICHIDARII NEORGANIZATE A PASIVULUI

610. Posibilitatea optiunii legiuitorului intre doua sisteme. Referitor la lichidarea pasivului succesoral, doua sunt sistemele care pot fi concepute:
1°) Sistemul germanic de lichidare organizata a succesiunii. In acest sistem, patrimoniul succesoral ramane distinct de patrimoniul personal al succesorilor pana la lichidarea pasivului, iar ceea ce se transmite la succesori este doar activul net al mostenirii (daca ramane), creditorii succesorali obtinand plata creantelor lor doar prin valorificarea bunurilor lasate de defunct.
In plus, lichidarea patrimoniului succesoral se face printr-o procedura colectiva si egalitara, la care participa toti creditorii succesorali, iar daca patrimoniul succesoral nu este suficient pentru plata pasivului, fiecare dintre acestia va suporta in mod proportional cu creanta sa aceasta pierdere.
Orice concurs intre creditorii succesorali si creditorii personali ai succesorilor este exclus in acest sistem.
2°) Sistemul francez de lichidare neorganizata, care este si sistemul Codului civil roman. Conform acestui sistem, patrimoniul succesoral nu-si pastreaza individualitatea, confundandu-se din momentul deschiderii succesiunii cu patrimoniul personal al succesorilor.
Succesorii fiind considerati continuatori ai persoanei defunctului, creditorii succesorali devin creditori ai succesorilor, avand dreptul de a-si realiza creantele ultra vires hereditatis. La rindul lor, creditorii personali ai succesorilor pot urmari indistinct nu numai bunurile din patrimoniul propriu al debitorilor lor, ci si pe cele care au intrat in acest patrimoniu prin succesiune, practic, cele doua patrimonii devenind unul singur.
Mostenitorii succed in acest sistem la activul brut, fiecare primind alaturi de cota-parte cuvenita din activul mostenirii si cota-parte corespunzatoare din pasiv.
Lichidarea creantelor succesorale nu este organizata in nici un fel, fiecare creditor urmarind individual plata creantei sale.

611. Plata creantelor se face in ordinea urmaririi lor silite sau dupa vointa succesorilor. Spre deosebire de sistemul germanic, in sistemul nostru de drept, afara de cazul creantelor privilegiate, plata creantelor (personale sau succesorale) se face in ordinea urmaririi lor silite sau dupa vointa succesorilor. In caz de insolvabilitate a debitorului, creditorii platiti mai intai raman bine platiti in dauna celorlalti.

612. Inconvenientele sistemului si remediile posibile. Datorita confuziunii patrimoniului lasat de defunct cu cele ale succesorilor sai - regula care poate fi inlaturata de succesori daca mostenirea este insolvabila prin acceptarea sub beneficiu de inventar - creditorii succesorali ajung sa fie concurati de creditorii personali ai succesorilor.
Se naste astfel riscul ca insolvabilitatea succesorilor sa se repercuteze asupra creditorilor succesiunii, care se pot vedea concurati de creditorii personali ai succesorilor la urmarirea bunurilor succesorale. De aceea, dar si pentru a se asigura o contrapondere la posibilitatea pe care succesorii o au de a accepta mostenirea sub beneficiu de inventar ferindu-si patrimoniul propriu de riscul urmaririi de catre creditorii succesorali, legea a pus la dispozitia acestora din urma posibilitatea de a cere separatia patrimoniului succesoral de patrimoniile personale ale sucesorilor.
De asemenea, pentru a se elimina riscul fraudarii legatarilor particulari, ale caror legate au ca obiect bunuri fungibile, prin risipirea lor de catre succesori prin folosirea in interes propriu a principiului lichidarii neorganizate a pasivului succesoral, legea a pus la dispoztia acestor legatari o ipoteca asupra imobilelor succesorale pentru garantarea platii legatelor.

Sectiunea II

SEPARATIA DE PATRIMONII LA CEREREA CREDITORILOR SUCCESORALI

613. Sensul notiunii. Art. 781 C. civ. evoca posibilitatea pentru creditorii succesiunii de a cere „separatia patrimoniului defunctului de acela al eredelui”.
Interesul separatiei patrimoniului succesoral de acela al mostenitorului defunctului apare cand mostenirea este solvabila, iar mostenitorul insolvabil, caz in care creditorii personali ai acestuia ar putea prejudicia creditorii succesorali prin urmarirea bunurilor lasate de defunct, care, prin confuziunea patrimoniului succesoral cu cel personal al mostenitorului acceptant pur si simplu, garanteaza si plata acestora.
Reglementata exclusiv in interesul creditorilor succesorali, separatia de patrimonii este un beneficiu, un privilegiu care confera acestora dreptul de a avea prioritate la urmarirea bunurilor succesorale, inlaturand concurenta creditorilor mostenitorului, dar cu pastrarea dreptului de a urmari bunurile personale ale mostenitorului .
Desi denumita „separatie de patrimonii”, institutia analizata, spre deosebire de beneficiul de inventar, nu realizeaza o reala izolare a patrimoniului succesoral de acela al mostenitorului, primul destinat doar creditorilor succesorali, iar cel de al doilea doar creditorilor mostenitorului. Dimpotriva, pe de o parte, mostenitorul nu-si pierde prerogativele sale asupra bunurilor succesorale, iar pe de alta parte, nu numai ca creditorii succesiunii pot urmari bunurile din patrimoniul personal al mostenitorului fara nici o restrictie, ci chiar si creditorii mostenitorului pot urmari bunurile succesorale, dar numai daca dupa indestularea creditorilor succesorali mai raman bunuri din mostenirea lasata de defunct. Este vorba in esenta de un privilegiu, care introduce o cauza de preferinta in favoarea anumitor creditori (creditorii succesorali) asupra anumitor bunuri (bunurile succesorale), in dauna altor creditori (creditorii mostenitorului) .

§ 1. Persoanele care pot cere separatia

614. Cine poate cere separatia ? Orice creditor al creantelor care alcatuiesc pasivul mostenirii pot cere separatia de patrimonii.
Este vorba in primul rand de creditorii defunctului si creditorii sarcinilor succesiunii (art. 781 C. civ.), fara nici o diferenta intre creditorii ipotecari, privilegiati sau chirografari, ori dupa faptul daca este vorba de creante pure si simple, la termen sau conditionale.

In al doilea rand, este vorba de legatarii particulari ale caror legate au ca obiect sume de bani (art. 1743 C. civ.). Acestia sunt deja protejati prin ipoteca legala pentru plata legatului, privilegiul adaugandu-se ca o garantie in plus .
Creditorii personali ai mostenitorului defunctului, in schimb, nu pot cere separatia de patrimonii, acestia neputandu-se apara impotriva acceptarii pure si simple a mostenirii de catre debitorul lor decat pe calea actiunii pauliene, facand dovada fraudei contra intereselor lor (supra nr. 510-511).
De asemenea, nu pot cere separatia de patrimonii nici legatarii universali sau cu titlu universal, deoarece acestia sunt debitori, iar nu creditori ai pasivului succesoral. Legatarii particulari ai caror legate au ca obiect bunuri individual determinate nu pot cere separatia intrucat devin proprietari de la data deschiderii mostenirii, nefiind pusi in situatia de a suporta concursul creditorilor personali ai mostenitorului defunctului.

§ 2. Conditii cerute

615. Cererea de separatie nu este supusa nici unei forme. Cu toate ca art. 783 C. civ. face aluzie la o „actiune” pentru obtinerea separatiei de patrimonii, in realitate ea poate fi obtinuta in afara oricarei actiuni in justitie. Este suficienta doar o simpla initiativa in acest sens, indiferent de forma pe care aceasta o imbraca.
In cele mai multe cazuri ea se manifesta cand creditorii personali ai mostenitorului vand la licitatie un bun succesoral pentru a obtine plata creantelor lor, iar creditorii succesorali solicita judecatorului insarcinat cu distribuirea pretului sa fie prefereati urmaritorilor. Nu exisa in acest caz nici actiune principala, nici aparare pe cale de exceptie.
In principiu, cererea de separatie se indreapta contra creditorilor mosenitorului, iar nu contra acestuia. Cererea principala contra mostenitorului se introduce doar cand creditorii personali ai acestuia nu sunt cunoscuti, creditorii succesorali putand apoi solicita masuri conservatorii contra paratului .

616. Absenta renuntarii anterioare la invocarea privilegiului. Pentru a putea obtine separatia de patrimonii este necesar ca creditorii succesorali sa nu fi renuntat expres sau tacit la aceasta prin acceptarea mostenitorului ca unic debitor (art. 782 C. civ.).

617. Absenta confuziunii bunurilor mobile. Separatia de patrimonii presupune sa nu fi operat confuziunea patrimoniului succesoral cu acela al mostenitorului in privinta bunurilor mobile (in privinta imobilelor confuziunea fiind exclusa), care ar constitui un ostacol insurmontabil.
Daca de la deschiderea succesiunii au trecut mai mult de 3 ani se prezuma irefragabil ca a operat confuziunea, astfel incat separatia nu mai poate fi ceruta (art. 783 C. civ.). Orice actiune in justitie sau orice alta masura conservatorie in privinta patrimoniului succesoral intrerupe termenul de prescriptie de 3 ani .

618. Conservarea privilegiului prin inscrierea sa in registrele de publicitate imobiliara. In privinta imobilelor, legea prevedea ca, prin luarea inscriptiei sau notarea in cartea funciara a privilegiului in interval de 6 luni de la data deschiderii mostenirii, separatia de patrimonii prima orice ipoteca sau privilegiu constituite de erezi, adica trecea inaintea acestora chiar daca au fost inscrise in registrele de publicitate la o data anterioara (art. 1743 C. civ., art. 15 alin. 2 din Legea nr. 241/1947 si art. 20 din Decretul-lege nr. 511/1938).
Prin intrarea in vigoare a Legii nr. 7/1996 aceste dispozitii legale au fost abrogate fara adoptarea altora similare, asa incat privilegiul nu mai primeaza asupra ipotecilor sau privilegiilor inscrise anterior acestuia in cartea funciara in favoarea creditorilor mostenitorului, eficacitatea sa fiind astfel mult diminuata.

§ 3. Caracterul individual al privilegiului separatiei de patrimonii

619. Daca in dreptul roman separatia de patrimonii avea un caracter colectiv si general, intrucat, fiind ceruta de un singur creditor, profita tuturor celorlalti si se referea la intregul patrimoniu al defunctului, in dreptul actual ea este individuala. Pe de o parte, separatia nu profita decat creditorului care a cerut-o, iar pe de alta parte, se refera doar la bunul (bunurile) indicate de creditor, nu la intregul patrimoniu succesoral.

§ 4. Efecte

620. In pofida denumirii sale, separatia de patimonii nu impiedica confuziunea de patrimonii, conferind separatistilor (celor care au solicitat separarea) doar un privilegiu care le permite sa fie platiti cu prioritate fata de creditorii personali ai mostenitorului defunctului.

Destinata protejarii creditorilor succesorali si legatarilor particulari fata de creditorii mostenitorului, separatia de patrimonii nu produce nici un fel de efecte intre separatisti .
Separatia nu poate fi inteleasa pe deplin fara analizarea efectelor sale in raport cu mostenitorul defuctului (a), in raport cu ceilalti creditori (b) si in raport cu tetii subdobanditori ai bunurilor succesorael in privinta carora s-a invocat privilegiul (c).

a) In raport cu mostenitorul defunctului

621. In principiu, mostenitorul defunctului este proprietar al bunurilor succesorale de la data deschiderii mostenirii si in aceasta calitate isi pastreaza toate drepturile atat asupra bunurilor succesorale, cat si a celor personale.
Tinut la plata pasivului succesoral ultra vires, mostenitorul nu-si vede stirbite dreptul de administrare si de dispozitie.
Cu toate acestea, dupa invocarea separatiei, mostenitorul isi va vedea practic limitate miscarile. Pe deo parte, separatistii vor putea lua masuri conservatori in privinta mobilelor succesorale prin punerea de sigilii sau sechestrarea acestora, ori prin poprirea sumelor de bani, iar pe de alta parte, in privinta imobilelor succesorale existand riscul urmaririi acestora in mainile subdobanditorilor, dupa inscrierea privilegiului in caretea funciara, mostenitorul va avea dificultati la instrainarea sau grevarea acestora.

b) In raport cu ceilalti creditori

622. Raporturile separatistilor cu creditorii personali ai mostenitorului. In privinta bunurilor succesorale, separatistii se bucura de un drept de preferinta, avand prioritate la plata fata de creditorii mostenitorului asupra pretului bunurilor succesorale vandute.
Separatistilor li s-a recunoscut si beneficiul subrogatiei reale, in sensul ca pot sa-si exercite privilegiul si asupra bunurilor care au luat locul bunurilor succesorale instrainate dupa data deschiderii succesiunii, dar inaintea platii creantelor lor .
In privinta imobilelor succesorale, preferinta este conditionata de inscrierea privilegiului in cartea funciara inaintea eventualei ipoteci sau privilegiu constituite in favoarea unuia dintre creditorii personali ai mostenitorului (supra nr. 618). Fata de creditorii personali chirografari ai mostenitorului, privilegiul functioneaza fara a fi necesara inscrierea acestuia in cartea funciara .
Bunurile personale ale mostenitorului pot fi urmarite atat de separatisti, cat si de creditorii defunctului in conditiile dreptului comun. In acest caz, ambele categorii de succesori sunt la egalitate, nici una neavand preferinta fata de cealalta.
Rezulta asadar ca separatia de patrimonii are un sens unic. Ea nu permite creditorilor mostenitorului sa obtina plata creantelor lor prin valorificarea bunurilor succesorale atata timp cat nu s-a facut plata creantelor separatistilor, dar nu-i impiedica pe separatisti sa urmareasca bunurile personale ale mostenitorului.

623. Raporturile separatistilor cu creditorii sccesorali neseparatisti. Daca exista creditori succesorali separatisti si creditori succesorali care au neglijat sa invoce privilegiul, principiul este ca separatia de patrimonii nu creaza nici un drept de preferinta a primilor fata de cei din urma deoarece priveste raporturile dintre creditorii succesorali si creditorii personali ai mostenitorului .
Lucrurile se complica insa daca creditorii succesorali, dintre care unul separatist si unul neseparatist, vin in concurs cu un creditor al mostenitorului. De exemplu , ramane un imobil succesoral in valoare de 100.000 F, doi creditori succesorali, unul cu o creanta de 75.000 F, iar celalat cu o creanta de 50.000 F. Primul si-a inscris privilegiul, al doilea nu, iar ulterior creditorul mostenitorului inscrie o ipoteca pentru o creanta de 20.000 F. In acest caz, creditorul succesoral separatist care si-a inscris privilegiul sustrage urmaririi creditorului mostenitorului o suma egala cu creanta sa (in exemplul dat, 75.000 F) . Aceasta suma impreuna cu restul ramas dupa deducerea sumei aferente creantei ipotecare cuvenite creditorului mostenitorului (100.000-;75.000=25.000; 25.000-;20.000=5.000) urmeaza sa fie repartizata intre creditorii succesorali, dar problema este dupa ce criterii? Doua sunt solutiile care au fost avansate. Conform uneia dintre acestea, pornind de la ideea ca intre creditorii succesorali separatia de patrimonii nu produce nici un efect, mentinandu-se egalitatea lor, creditorul separatist nu va obtine plata intregii sale creante, ci fiecare dintre ei va primi o parte proprotionala cu creanta sa (3/5 creditorul sumei de 75.000 F si 2/5 creditorul sumei de 50.000 F, respectiv 48.000 si 32.000) . Aceasta solutie este intrucatva injusta pentru creditorul separatist, caci daca intr-adevar diligenta sa nu-i poate conferi un drept de preferinta fata de creditorul neseparatist, nu mai putin lipsa de diligenta a acestuia din urma nu ar trebi sa-l prejudicieze. De aceea, fara a se rezerva sepratistului intreaga suma pe care exercitarea privilegiului o sustrage urmaririi creditorului mostenitorului, s-a propus ca cel putin sa se permita separatistului sa obtina plata creantei sale in proportia pe care ar fi obtinut-o daca separatia ar fi fost ceruta de ambii creditori succesorali (63.000 creditorul separatist -; 60.000 din suma de 75.000 sustrasa urmaririi creditorului mostenitorului, reprezentand 2/3 din 100.000, care ar fi fost suma sustrasa urmaririi creditorului mostenitorului daca ambii ar fi cerut la timp separatia, plus 3.000, reprezentand 3/5 din restul de 5.000 ramas dupa indestularea creditorului mostenitorului -; si 17.000 creditorul neseparatist -; 15.000 ramas din 75.000 dupa deducerea partii cuvenite separatistului, plus 2.000, reprezentand 2/5 din restul de 5.000) .

c) In raport cu tertii subdobanditori ai bunurilor succesorale in privinta carora s-a invocat separatia de patrimonii

624. In cazul in care mostenitorul instraineaza un bun succesoral in privinta caruia s-a invocat separatia de patrimonii, se pune problema daca separatistii au sau nu dreptul de urmarire contra tertului subdobanditor.

Daca in privinta bunurilor mobile este unanim admis ca dreptul de urmarire este exclus, lucrurile sunt mai putin clare in privinta imobilelor. Intr-adevar, referitor la imobile se contrazice chiar Codul civil, caci dupa ce la art. 783 se precizeaza ca „actiunea se poate exercita in tot timpul in care imobilele se gasesc in mana eredelui”, art. 1743 care reglementeaza conservarea separatiei de patrimonii este inclus in Titul XVIII, Capitolul II referitor la privilegii; or, privilegiile confera si dreptul de urmarire.
Datorita acestei situatii, unii autori considera ca separatia de patrimonii nu confera decat un drept de preferinta asupra pretului vanzarii, nu si dreptul de urmarie a imobilului la subdoanditor , in timp ce altii, din considerente de securitate recunosc acest drept, cu conditia, desigur, a inscrierii privilegiului in cartea funciara .

§ 5. Stingerea privilegiului

625. Separatia de patrimonii fiind un beneficiu al legii in favoarea creditorilor succesorali, se poate stinge prin renuntarea acestora.
In cazul bunurilor mobile, care nu confera separatistilor dreptul de urmarire in mainile tertilor subdobanditori, privilegiul se stinge prin instrainarea lor, dar atata timp cat plata pretului nu s-a facut de catre subdobanditori, dreptul de preferinta supravietuieste asupra pretului, separatistii putand sa-l popresca .