G. Burdean, citandu-l pe Chesterton, spunea:"O societate chiar daca s-ar compune numai din Hanibali si Napoleoni, ar fi mai bine, in caz de surpriza, ca nu toti sa comande in acela si timp." Este implicata aici ideea de diferentiere intre guvernanti si guvernati, pe care unii doctrinari au considerat-o caracteristica fundamentala a statului, arata Prof. dr. Ioan Deleanu. x6p21pu
Dupa unii, fenomenul statal este comun tuturor societatilor, indiferent de gradul lor de dezvoltare. Oriunde si totdeauna cand cei care "comanda" pot fi distincti de cei care "asculta" suntem in prezenta statului. Aceasta teza a fost combatuta de prof. T. Draganu care arata ca: "o banda de gangsteri, in care un Al Capone comanda cu mai multa autoritate, poate, decat un rege supu silor sai, nu este un stat." Pentru ca sa poata fi vorba de existenta unui stat este necesar ca in sanul grupului social respectiv sa se nasca ideea ca, individul sau indivizii care guverneaza nu se marginesc sa exercite o constrangere corporala asupra guvernatilor, ci procedeaza dupa o anumita ordine legala sau cutumiara, care face ca intre indivizii care alcatuiesc aceasta grupare, sa staruie legaturi si, chiar daca persoanele care alcatuiesc la un moment dat categoria sociala a guvernantilor, ar inceta sa existe, altii le-ar lua locul - adauga prof. T. Draganu -Statul, cum preciza M. Hariou, este o "institutie". Statul apare pe o anumita treapta a dezvoltarii societatii, atunci cand puterea politica institutionalizata fiind, dobande ste astfel caracterul de putere publica, oficiala, legitima. Statul este deci, o forma perfectionata a societatii. Statul ca persoana juridica are drepturi si obligatii, drepturi si obligatii care intr-un stat democratic izvorasc din necesitatile publice si satisfac interesele publice.
Drepturile si obligatiile statului nu se confunda cu Dreptul in general ca totalitate de norme juridice ci este o componenta a acestuia, care se regase ste in normele juridice de drept public, vizand satisfacerea intereselor publice.
Dreptul in general urmare ste satisfacerea intereselor generale, nationale, locale, private si individuale.
Dupa M. Vararu, interesele generale sunt acele trebuinte, care ridicandu-se mai presus de orice consideratii locale sau regionale, sunt absolut comune pentru toti locuitorii unei tari si pentru toata intinderea teritoriului sau. Toti locuitorii unei tari - fara nici o deosebire - au interes pentru apararea nationala, pentru mentinerea ordinii publice, pentru distribuirea justitiei, pentru sanatatea publica, intretinerea cailor de comunicare, executarea lucrarilor de utilitate publica, pentru girarea domeniului public si procurarea resurselor necesare pentru satisfacerea acestor interese comune. Aducerea la indeplinire a acestor interese generale, cade in sarcina si constituie rolul esential al Statului si reprezentantilor sai, prin mijloacele dreptului.Reducerea puterii statului peste anumite limite, afecteaza, satisfacerea intereselor generale, spre exemplu incapacitatea finantarii invatamantului, asigurarilor sociale etc., afecteaza dreptul la invatatura si dreptul la un nivel de trai decent.
Statul ca forma organizata a puterii intr-o societate determinata pe un teritoriu este strans legata de drept, pe care se sprijina si se conditioneaza reciproc.
Statul creeaza dreptul si paradoxal dreptul delimiteaza configuratia si actiunile statului. Instituind dreptul, statul impune reguli de conduita, norme obligatorii pentru toti, intelegand, persoanele fizice, juridice si organele statului. Prin drept, statul i si exprima si puterea de comanda, formuland exigente economice, umane si politice. Statul asigura forta, eficienta si viabilitatea dreptului. El este paznicul normelor juridice, intervenind nu de rareori cu violenta pentru a chema la ordine indivizii care ignorand prescriptiile normelor incalca libertatile si drepturile celorlalti. Statul trebuie sa asigure respectarea legii, inclusiv de catre structurile sale, aparand nu numai interesul public ci si interesul privat. Dreptul ca totalitate de norme juridice nu poate exista in afara Statului, ci numai ca norme morale, religioase.