Subiectele D.I.P. -; acele entitati care participa pe de-o parte la elaborarea normelor de D.I.P. iar pe de alta parte iau parte la raporturi juridice guvernate de aceste norme, avand posibilitatea sa dobandeasca dreptul si sa-si asume obligatia pe planul D.I.P. h7l2lh
Statul -; subiect originar, primordial si specific D.I.P. Din punctul de vedere al statului ca subiect de D.I.P. cea mai concisa si completa definitie e data prin Declaratia de la Montevideo 1933, tratat incheiat intre S.U.A. si statele latino-americane in care se spune ca statul e un subiect de D.I.P. daca dispune de un teritoriu, o populatie, un guvern si capacitate de a actiona pe planul relatiilor internationale.
Suveranitatea este garantia independentei de stat si conditia independentei de stat, in timp ce independenta e o forma de manifestare a suveranitatii.
De notiunea de suveranitate se leaga si competentele statului pentru ca prezumptia are la baza ideea de suveranitate.

Competentele statului:
• Competenta interna si externa, dupa domeniul unde se aplica
• Competenta materiala, personala si teritoriala.
• Competenta materiala presupune posibilitatea statului de a se organiza politic, social, economic (competenta materiala interna) precum si pe planul relatiilor internationale (competenta materiala externa)
• Competenta teritoriala are un caracter exclusiv si absolut, ceea ce presupune ca, pe teritoriul sau, un stat se poate organiza dupa bunul plac din punct de vedere administrativ, poate sa-si foloseasca bogatiile naturale, poate folosi bunurile de pe teritoriul sau. Caracterul exclusiv al competentei teritoriale presupune ca doar statul poate sa faca acest lucru, fara posibilitatea altui stat de a interveni in treburile sale interne.
• Competenta personala este posibilitatea si dreptul statului de a veghea asupra populatiei permanente si temporare de pe acel teritoriu. Acestia fiind obligati sa respecte legile statului pe al carui teritoriu se afla. Statul poate sa-si extinda protectia pe care acorda cetatenilor sai si dincolo de granitele sale prin acordare de imunitati diplomatice.
Aceste competente ale statului izvorate din suveranitatea lui sunt garantia egalitatii juridice a statului pe planul D.I.P.

Recunoasterea internationala a statelor, a guvernelor, a popoarelor care lupta pentru libertate si a rasculatilor dintr-un razboi civil
Recunoasterea e un act unilateral al statelor prin care se ia act ca o anumita entitate, intr-un anumit moment, exista.
• Caracterul institutiv al actului de recunoastere
• Caracterul declarativ al actului de recunoastere
Recunoasterea statelor se face individual (regula) sau colectiv (exceptia)

Recunoasterea generala
Tobar -; guvernele ajunse pe cale neconstitutionala la putere nu trebuie recunoscute.
Estrada -; guvernele ajunse pe cale neconstitutionala la putere ar trebui recunoscute tacit.
Recunoasterea guvernelor nu presupune recunoasterea expresa sau tacita ci vizeaza doar guvernele ajunse la putere pe cale neconstitutionala.
Recunoasterea unui stat nu inseamna neaparat si recunoasterea guvernului respectiv, in timp ce recunoasterea guvernului inseamna obligatoriu si recunoasterea statului.
Recunoastere
• Expresa -; printr-un act unilateral / colectiv
• Tacita -; rezulta din atitudinea statului fata de entitatea pe care o recunoaste, atitudine fara echivoc.
Recunoastere
• De iure -; definitiva, irevocabila. Presupune recunoasterea calitatii de subiect de drept al statului nou-aparut.
• De facto -; provizorie si revocabila. Presupune instituirea unor relatii la nivel consular.

Recunoasterea popoarelor care lupta pentru independenta si a beligerantilor
Procedura recunoasterii popoarelor care lupta pentru independenta e similara procedurii de recunoastere a statului. Poate fi facuta printr-un act unilateral sau colectiv; presupune relatii viitoare intre statele respective (relatiile nu trebuie sa fie neaparat pasnice).
Statul recunoscut poate participa la tratate internationale, poate beneficia de asistenta economica sau financiara.
Recunoasterea rasculatilor dintr-un razboi civil
• Ca insurgenti -; o face guvernul in opozitie
• Ca beligeranti -; o fac statele terte
Vaticanul / statul cu statut de neutralitate permanenta
Statutul de neutralitate permanenta poate fi adoptat fie printr-o declaratie unilaterala, fie printr-un tratat prin care un stat intelege sa nu participe la un conflict armat, sa nu permita ca pe teritoriul sau sa se desfasoare actiuni militare, iar pe timp de pace sa nu participe la aliante militare.
Conventia de la Haga 1899 -; 1907 reglementeaza obiectul si legile de purtare a razboaielor si vizeaza dreptul umanitar.
Obligatii:
• N-au dreptul sa participe la conflicte armate
• Nu trebuie sa permita crearea de baze militare pe teritoriul lor
• Nu trebuie sa permita existenta unor bande armate pe teritoriul lor.
• N-au voie sa participe la aliante militare.
• N-au voie sa detina sau sa experimenteze arme nucleare.

Elvetia 1815
Austria 1955
Laos 1962
Malta 1983
Belgia ?1913?
Luxemburg ?1946?

Succesiunea satelor la tratate

Sediul materiei
Tratatul de la Viena1978 -; privind succesiunea statelor la tratate.
Tratatul de la Viena 1983 -; privind succesiunea statelor la bunuri, arhive si datorii.

Succesiunea statelor la tratate -; presupune existenta unui stat predecesor si a unui stat care ii succede pe acel teritoriu -; stat succesor. O succesiune de doua puteri pe acelasi teritoriu.
• Unire -; fuziune. In cazul fuziunii dintre state se pastreaza in principal tratatele semnate de statele predecesoare, in afara cazului in care partile convin in alt mod.
• Diviziune. Statele succesoare preiau acele tratate care le intereseaza din punct de vedere economic-teritorial
• Lupta pentru independenta. In cazul popoarelor care lupta pentru independenta se porneste de la regula tabula rassa. Poporul care lupta pentru independenta poate renunta la orice tratat incheiat de metropola.
• Transferarea unei parti dintr-un teritoriu de sub o suveranitate sub o alta suveranitate. Tratatele incheiate de statul predecesor inceteaza iar tratatele incheiate de statul succesor se aplica si asupra noului teritoriu.

Succesiunea la arhive, bunuri si datorii

Unire
Bunurile de la statul predecesor trec la statul succesor.
Arhivele de la statul predecesor trec la statul succesor, in mod obligatoriu.
Datoriile, in cazul uniunilor de state trec la statul succesor.
Diviziune
Bunurile se impart proportional statelor succesoare. Bunurile imobile urmeaza teritoriul iar creantele se divid proportional statelor succesoare.
Arhivele se divid si ele in raport cu teritoriul. Se considera arhiva tot ceea ce statul predecesor a considerat arhiva de stat.
Datoriile se divid si ele proportional cu fiecare stat.
Popoarele care lupta pentru independenta
Statul succesor preia bunurile in totalitate.
Statul succesor preia arhivele in totalitate, chiar cu obligatia statului predecesor de a le pune la dispozitie, chiar daca le-a dispersat. .
Teritoriul care trece de sub o suveranitate sub alta
Bunurile raman pe acel teritoriu si sunt transferate, la fel si partea de arhiva si datoriile vizand acel teritoriu.

Succesiunea statelor la organizatii internationale

In lipsa unei codificari, normele sunt de natura cutumiara.

Unire
Daca toate statele predecesoare au fost membre la o organizatie, atunci si statul succesor va fi membru, continuand statul predecesor. Daca n-au fost membre trebuie consimtamantul statelor membre pentru continuitate.
Diviziune
Chiar daca statul predecesor a fost membru la o organizatie internationala, statele succesoare, daca vor dori sa devina membre la acea organizatie urmeaza procedura de primire de noi membri.
Popoarele care lupta pentru independenta
Chiar daca statul predecesor a fost membru la o organizatie internationala, statele succesoare, daca vor dori sa devina membre la acea organizatie urmeaza procedura de primire de noi membri.
Teritoriul care a trecut de sub o suveranitate sub alta
Teritoriul care a trecut de la un stat predecesor care a fost membru la un stat succesor care nu a fost membru isi pierde calitatea de membru.

Organizatiile internationale guvernamentale ca subiecte de D.I.P.
• Subiecte derivate cu competenta specifica.
• Creatii ale statelor
• Au competenta specifica pentru ca sunt create in anumite scopuri si cu anumite atributii.
Chiar daca sunt creatii ale statelor, statele fondatoare sunt doar membre ale organizatiilor; organizatiile internationale au personalitate juridica.
Organizatiile internationale trebuie sa aiba o structura organizatorie proprie.
In calitate de subiecte de D.I.P.
• Pot incheia tratate internationale
• Pot participa prin reprezentanti la conferinte internationale
• Au drept de legatie activa si pasiva
• Au drept sa participe la elaborarea normelor de D.I.P.
• Au drept sa conpara in instantele internationale in calitate de reclamant sau de parat.
In ceea ce priveste popoarele care lupta pentru independenta -; sunt un subiect de D.I.P. tranzitiv (statul care se va forma va fi un adevarat subiect de D.I.P.) si limitat.
Omenirea in ansamblul ei
Tratatul privind libera folosinta a spatiului extraatmosferic, 1967
Tratatul privind dreptul marii, 1982
• Spun ca toate statele au dreptul sa le foloseasca liber, nefiind supuse niciunei suveranitati.