g8x2xb

La ora cand scriu aceste randuri sectiile de votare inca n-au fost deschise, asa ca nu stiu cat a fost procentajul prezentei la alegerile generale. Insa aceasta are mai putina importanta pentru subiectul articolului fiindca avem experienta alegerilor de pana acum.
Dupa cum o demonstreaza statisticile, procentajul prezentei la votare a tot scazut, fie ca a fost vorba de alegeri generale, fie de cele locale. Iar aceasta in ciuda indemnurilor tovarasesti menite sa-l determine pe alegator sa-si faca datoria fata de neam si tara. Iar argumentul principal este ca dupa Revolutie ne-am castigat dreptul de-a alege. Ceea ce este fals! Cei care sunt mai mari (la varsta, nu la inaltime) isi aduc aminte ca si-nainte de '89 aveam dreptul de a alege. Ba chiar, cum era obiceiul atunci, era si o obligatie, la fel ca alte drepturi, care deveneau automat si obligatii. Chiar imi amintesc ca o data bunica-mea s-a dus seara sa voteze si a constatat ca votase deja! Avea si semnatura in dreptul numelui ei. Ce n-a aflat a fost pe cine votase... Unii s-au gandit ca solutia optima pentru a termina cu absenteismul la votare este sa fie din nou un drept si o obligatie! Altii s-au gandit ca daca electorul (n-ati observat ca in timpul campaniilor electorale nu mai suntem oameni, popor, ci alegator si electorat?!) este bombardat de dimineata pana seara cu mobilizatorul indemn „mergeti sa votati” s-a si rezolvat problema. Insa n-am auzit pe nimeni sa se intrebe ce facem cu cei care n-au pe cine vota? Si-o sa explic imediat ce vreau sa zic.
Pana in acest an m-am prezentat constiincios la fiecare alegeri locale. Ei bine, anul acesta am facut ceea ce-am facut si la turul II al alegerilor prezidentiale din 2000, nu m-am mai prezentat la urne. Nu din cauza vremii, nici a lenei ci pur si simplu fiindca n-aveam pe cine vota! La primar l-as fi votat tot pe cel pe care l-am votat si pana acum, insa de cand s-a apucat - cu acordul Consiliului local - sa aloce bani publici pentru echipa de fotbal (care-i club privat) nu mi-a mai placut. La consilieri as fi votat tot cu partidul cu care-am mai votat, numai ca in momentul in care am vazut locul pe lista al celui mai bun consilier local pe care l-a avut Romania (si stiu ce scriu fiindca am fost la sedinte de consilii locale de timp de vreo 10 ani, in mai multe localitati) am considerat ca n-are rost fiindca e clar ca principalul criteriu de plasare pe locuri eligibile n-a fost valoarea. Si atunci de ce sa-mi pierd timpul? Ar fi fost ca si cum m-as fi dus la alimentara ca sa cumpar icre negre, iar daca tot nu sunt iau o ceapa pentru micul dejun!

Ce concluzie putem noi trage de-aici? Una singura de bun-simt: atunci cand omul are ce alege, merge sa aleaga (aduceti-va aminte de alegerile din '92 si '96). Dar in momentul in care programele electorale se intrec in promisiuni desarte, iar in fruntea listelor vezi persoane care, in cel mai bun caz, te lasa indiferent, de ce sa mergi sa votezi? Numai ca sa se creeze cozi la sectiile de votare ca sa dea frumos la TV? Ca sa fii cu constiinta impacata ca ti-ai facut datoria civica? Dar partidele cand vor considera ca au si ele datorii fata de cetatean? Iar una se poate rezolva simplu: introducerea votului uninominal. Iar atunci pe primul loc pe lista poate sa fie coruptul coruptilor, baron local din tata-n fiu, ca tu poti sa-l votezi pe ultimul, daca-l apreciezi. Altfel nu vad cum se rezolva problema absenteismului, fara sa se suprime dreptul de-a nu vota!